DISCIPLINA: ANALIZA SITUAȚIILOR

FINANCIARE

TEMA: APRECIEREA ECHILIBRULUI

FINANCIAR AL ENTITĂŢII
ECONOMICE

Dr., lector universitar

BURLEA Ecaterina
 Tema 10. Aprecierea echilibrului
financiar al entității economice
1. Importanţa analizei echilibrului financiar al entităţii
economice. Sursele principale de informaţie
2. Concepte generale privind echilibrul financiar
3. Analiza fondului de rulment
4. Analiza şi aprecierea solvabilităţii entităţii economice
5. Analiza lichidităţii Bilanţului

Bibliografie:
1. Stănescu C., Işfănescu A., Băcuşi A. Analiza economico –
financiară. Bucureşti: Economică, 1996. p. 242-244.
2. Ţiriulnicova N., Paladi V., Gavriliuc L. Analiza
rapoartelor financiare: Instrumente, metode, procedee şi
tehnici de apreciere a informaţiei contabil-financiare în
procesul decizional. Chişinău: ACAP, 2011. p. 283-301.
 1. Importanţa analizei echilibrului
financiar al entităţii economice. Sursele
principale de informaţie
Echilibrul financiar reflectă asigurarea
resurselor necesare pentru desfăşurarea
activităţii pe de o parte, şi respectarea
obligaţiilor de plată ale întreprinderii către
terţi pe de altă parte.
1. Importanţa analizei echilibrului financiar al entităţii
economice. Sursele principale de informaţie
Consecinţele negative ale incapacităţii de plată
Consecințe ale
incapacității de plată

Pentru întreprinderea în Pentru creditorii Pentru clienții

cauză întreprinderii întreprinderii
1. Importanţa analizei echilibrului financiar al entităţii
economice. Sursele principale de informaţie
Consecinţele negative ale incapacităţii de plată

Consecințe ale
incapacităţii de plată

Pentru întreprinderea Pentru creditorii Pentru clienţii

în cauză întreprinderii întreprinderii

limitarea şi chiar reducerea întârzierea încasării

volumului produselor veniturilor financiare ce li se primirea cu întârziere
fabricate şi serviciilor cuvin pentru a produselor şi serviciilor
prestate; imposibilitatea sumele împrumutate; contractate; imposibilitatea
firmei de a face procurări în neîncasarea sau încasarea cu desfăşurării normale a
momentul ivirii unor situaţii întârziere a ratelor scadente; activităţii; etc.
favorabile; etc. etc.
1. Importanţa analizei echilibrului financiar al entităţii
economice. Sursele principale de informaţie

În caz de dezechilibru financiar, de

insuficienţă de mijloace băneşti, întreprinderea:
• contractează împrumuturi;
• reduce volumul aprovizionărilor;
• decalează termenele de achitarea a datoriilor;
• renunţă la unele materiale aflate în stoc peste
nivelul necesar;
• impulsionează desfacerile (vânzările);
• accelerează lichiditatea unor imobilizări.
1. Importanţa analizei echilibrului financiar al entităţii
economice. Sursele principale de informaţie

Principalele surse de informaţie necesare în

analiza echilibrului financiar sunt:
• Situații financiare.
• Rapoartele statistice.
• Alte surse.
 2. Concepte generale privind echilibrul
financiar

Echilibrul financiar poate fi determinat în

baza a trei indicatori:
1. Fondul de rulment.
2. Solvabilitatea întreprinderii.
3. Lichiditatea bilanţului.
 2. Concepte generale privind echilibrul
financiar

Fondul de rulment - excedentul de resurse

financiare permanente asupra activelor
imobilizate folosit pentru acoperirea nevoilor
curente.
 2. Concepte generale privind echilibrul
financiar

Solvabilitatea este o altă formă a echilibrului

financiar a unui agent economic şi exprimă
aptitudinea acestuia de a face faţă
angajamentelor sale atât pe termen scurt, cât şi
pe termen lung din contul tuturor activelor de
care dispune (indiferent de sursa de finanţare a
acestora).
2. Concepte generale privind echilibrul
financiar

Lichiditatea este capacitatea

întreprinderii de a transforma
în orice moment activele sale
(cu costuri minime) în numerar,
necesare pentru a-şi
onora obligaţiile curente
la necesitate.
 2. Concepte generale privind echilibrul
financiar
Interdependenţa dintre solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii

Solvabilitatea entităţii

Lichiditatea
entităţii

Lichiditatea Imaginea entităţii

Bilanţului pe piaţă
 2. Concepte generale privind echilibrul
financiar
Interdependenţa dintre solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii

Solvabilitatea entităţii

Lichiditatea
entităţii

Lichiditatea Imaginea entităţii

Bilanţului pe piaţă

entitatea îşi onorează avînd un înalt nivel al

obligaţiile doar din contul atractivităţii investiţionale,
activelor proprii (prin entitatea poate apela la surse
transformarea acestora în străine pentru a putea onora
lichidităţi) obligaţiile apărute
 2. Concepte generale privind echilibrul
financiar
Clasificarea întreprinderilor în funcţie de
suficienţa lichidităţilor şi gradul solvabilităţii

Entităţi Entităţi
solvabile insolvabile

Entităţi ce
dispun de
lichidităţi
Entităţi cu
insuficiență de
lichidităţi
 2. Concepte generale privind echilibrul
financiar
Clasificarea întreprinderilor în funcţie de
suficienţa lichidităţilor şi gradul solvabilităţii

Entităţi Entităţi
solvabile insolvabile

Entităţi ce
dispun de L-S L-I
lichidităţi
Entităţi cu
insuficiență de IL - S IL - I
lichidităţi
 3. Analiza fondului de rulment

Regula echilibrului financiar minim poate fi

prezentată sub forma a două egalităţi:
AI = Cperm
AC = DC
unde:
AI – active imobilizate;
AC – active circulante;
Cperm. – capital permanent (capital propriu plus
datorii pe termen lung);
DC– datorii curente.
 3. Analiza fondului de rulment

Prezentarea schematică a Fondului de rulment

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale
Active imobilizate

Active biologice imobilizate

Investiţii financiare pe termen Capital propriu
lung
Capital
Investiţii imobiliare
permanent
Creanţe şi avansuri acordate pe
termen lung
Alte active imobilizate

Datorii pe
Stocuri termen lung
Active circulante

Creanţe curente
Numerar
Investiţii financiare curente Datorii curente
Alte active circulante
 3. Analiza fondului de rulment

Prezentarea schematică a Fondului de rulment

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale
Active imobilizate

Active biologice imobilizate

Investiţii financiare pe termen Capital propriu
lung
Capital
Investiţii imobiliare
permanent
Creanţe şi avansuri acordate pe
termen lung
Alte active imobilizate

Stocuri FR Datorii pe
termen lung
Active circulante

Creanţe curente
Numerar
Investiţii financiare curente Datorii curente
Alte active circulante
 3. Analiza fondului de rulment

Prima metodă de calcul a Fondului de rulment:

FR = AC - DTS

Stocuri
Fond de rulment
Active circulante

Creanţe curente
Numerar
Investiţii financiare curente Datorii curente
Alte active circulante
 3. Analiza fondului de rulment

A doua metodă de calcul a Fondului de rulment:

FR = Cperm. - AI
Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale
Active imobilizate

Active biologice imobilizate

Investiţii financiare pe termen Capital propriu
lung
Capital
Investiţii imobiliare
permanent
Creanţe şi avansuri acordate pe
termen lung
Alte active imobilizate

Datorii pe
Fond de rulment termen lung
 3. Analiza fondului de rulment

Tabelul 1. Dinamica mărimii reale a Fondului de rulment

Nr. Anul Anul de Abatere,
Metoda Indicatori precedent gestiune ±
crt.
1 2 3 4 5 6=5-4
1 1.1. Active circulante
1.2. Datorii curente
Fond de rulment (rd.1.1. – rd.1.2. )
2 2.1. Capital propriu
2.2. Datorii pe termen lung
2.3. Capital permanent (rd.2.1. +
rd.2.2.)
2.4. Active imobilizate
Fond de rulment (rd.2.3. – rd.2.4.)
 3. Analiza fondului de rulment

Concluzia se face privind mărimea şi dinamica

fondului de rulment, cu menţionarea factorilor ce au
influenţat pozitiv şi negativ asupra mărimii acestuia.
 3. Analiza fondului de rulment

Analiza dinamicii FR, calculat în baza metodei 1,

poate fi interpretată astfel:
FR1>FR0 – este considerată drept o situaţie
pozitivă;
FR1<FR0 – este considerată drept o situaţie
negativă;
FR1=FR0 – situaţie posibilă din punct de vedere
teoretic, deoarece practic ar însemna o
armonizare totală a resurselor cu
necesităţile de alocare a acestora.
 3. Analiza fondului de rulment

Analiza dinamicii FR, calculat în baza metodei 2, poate fi

interpretată astfel:
FR1>FR0 – este considerată drept o situaţie pozitivă, cu
condiţia ca această creştere să nu se fi datorat
creşterii gradului de îndatorare pe termen lung;
FR1<FR0 – nu este considerată neapărat o situaţie negativă,
atât timp cât cauza principală a diminuării nu o
reprezintă reducerea capitalurilor proprii;
FR1=FR0 – situaţie posibilă din punct de vedere teoretic,
deoarece practic ar însemna o armonizare totală a
resurselor cu necesităţile de alocare a acestora.
 4. Analiza şi aprecierea solvabilităţii
entităţii economice
În vederea determinării nivelului de solvabilitate
a entităţii întreprinderii este necesar de calculat şi
apreciat următorii doi indicatori:
1.Coeficientul de autonomie
2.Rata solvabilității generale
 4. Analiza şi aprecierea solvabilităţii
entităţii economice
Coeficientul de autonomie:
CA = CPr / TP
unde:
CA - coeficientul de autonomie;
CPr – capital propriu;
TP – total pasive.
 4. Analiza şi aprecierea solvabilităţii
entităţii economice
Rata solvabilității generale:
RSG = TP / (DTL+DC)
unde:
RSG – rata solvabilităţii generale;
TP – total pasive;
DTL – datorii pe termen lung;
DC – datorii curente.
 4. Analiza şi aprecierea solvabilităţii
entităţii economice
Concluzia se face privind mărimea şi dinamica
indicatorilor, precum şi cu privire la suficienţa
gradului de solvabilitate.
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

În vederea analizei lichidităţii Bilanţului se

utilizează 2 metode:
1. Analiza Bilanţului prin clasarea activelor şi
pasivelor;
2. Analiza-expresă a Bilanţului în baza
coeficienţilor.
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

Potrivit primei metode de apreciere a

lichidității Bilanțului, activele se grupează în
funcţie de capacitatea acestora de a se
transforma în mijloace băneşti:
A1 – active perfect lichide
A2 – active uşor realizabile
A3 – active lent realizabile
A4 – active greu realizabile
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

A1 – active perfect lichide (numerar);

A2 – active uşor realizabile (produse finite,
mărfuri, investiţii şi creanţe curente);
A3 – active lent realizabile (stocuri (cu
excepţia produselor finite şi mărfurilor),
alte active circulante
A4 - realizabile (active pe termen lung).
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

Analiza lichidităţii implică şi clasarea surselor

de finanţare a activelor (adică clasarea pasivelor)
după scadenţă (după gradul de exigibilitate):
P1 – datorii urgente, cele scadente cu termenul
de plată expirat;
P2 – datorii curente, cu termenul de
plată neexpirat;
P3 – datorii pe termen lung;
P4 – capitalul propriu.
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

Trebuie de menţionat faptul că, Bilanţul se

consideră absolut lichid dacă:
A1 ≥ P1 ;
A2 ≥ P2 ;
A3 ≥ P3 ;
A4 ≤ P4.
Concluzia în baza acestei analize se face verificându-
se condiţiile sus-menţionate, precum şi cu tendinţa de
modificare a indicatorilor în dinamică.
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

A doua metodă de analiză a lichidităţii

Bilanţului - este cea în baza coeficienţilor. În
acest caz, coeficienţii calculaţi sunt:
1. Lichiditatea curentă
2. Lichiditatea intermediară
3. Lichiditatea absolută
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

Lichiditatea curentă:
LC = AC / DC
unde:
LC – lichiditatea curentă;
AC – active circulante;
DTS - datorii curente.
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

Lichiditatea intermediară:
LI = (N + IC + CC)/ DC
unde:
LI – lichiditatea intermediară;
N – numerar;
IC – investiţii curente;
CC – creanţe curente;
DC – datorii curente.
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

Lichiditatea absolută:
LA = N / DC
unde:
LA – lichiditatea absolută;
N – numerar;
DC – datorii curente.
 5. Analiza lichidităţii Bilanţului contabil

Tabelul 2. Calculul coeficienţilor lichidităţii

Nr. Anul Anul de Interval
Denumirea coeficientului
crt. precedent gestiune optim
1 2 3 4 5
1. Lichiditatea curentă 2 – 2,5
2. Lichiditatea intermediară 0,7 – 0,8
3. Lichiditatea absolută 0,2 – 0,25

Concluzia în baza acestui tabel se face privind

mărimea şi dinamica indicatorilor de lichiditate,
precum şi corespunderii acestora intervalului optim.
 CONCLUZIE

Analiza echilibrului financiar

oferă entității economice posibilitatea
de a putea influența, din timp, asupra
nivelului său de lichiditate, gradului de
solvabilitate, pentru a nu se ajunge,
întrun final, la falimentul acesteia.