1. Explicați elementele esențiale ale procesului de dezvoltare la copiii cu handicap.
Lucrarea „Dezvoltarea cognitivă la copiii cu deficiență mintală” reprezintă o contribuție
importantă la domeniul psihopedagogiei speciale, atât datorită temei abordate cât și a recomandărilor aplicabile în procesul de învățământ, care pot duce la rezultate semnificative în cazul copiilor cu deficiență mintală. Lucrarea de față pune în evidență succesiunea şi gradul de utilizare a microoperaţiilor gândirii care se pot forma la elevii cu deficiență mintală și demonstrează că acestea, atunci când sunt adecvate rezolvării unor sarcini accesibile copilului și sunt antrenate la nivel acțional, iconic și verbal, pot să asigure caracterul conştient şi finalist al activităților desfășurate și să favorizeze dezvoltarea cognitivă a copilului. Volumul conține și o suită de recomandări privind strategiile de predare dar și de comunicare cu elevii cu deficiență mintală.
2. Care este raportul dintre deficiențele primare și derivate (secundare și terțiare)?
Dați un exemplu:
3. Ce este compensarea și care sunt principalele forme de compensare?
Dezvoltarea compensatorie sau compensarea este o “lege a dezvoltării personalităţii,
mecanism biologic de menţinere şi redresare a funcţiilor vitale ale organismului. Disponibilitatea de a reacţiona compensator este o trăsătură comună a tuturor organismelor, adică nu numai a deficienţilor, ci a oricărui individ aflat la un moment dat sau permanent în dificultate”. . Referindu-se la copiii cu deficienţe, M. I. Zemţova (1965) defineşte compensaţia ca fiind “un proces aparte de dezvoltare, în condiţiile căruia se formează noi sisteme dinamice de legături condiţionate, au loc diferite substituiri, se produc corectări şi refaceri ale unor funcţii distruse sau nedezvoltate, se formeaza modalităţi de acţiune şi însuşire a experienţei sociale, se dezvoltă capacităţi fizice şi mentale şi personalitatea copilului în ansamblul său.
4. Enumerați legitățile dezvoltării compensatorii, explicați una dintre aceste legități.
Principiul integrarii si al ierarhizarii - presupune raporturi dinamice de
subordonare, comutare, succesiune, substitutie, sincronizare între diferite componente ale comportamentului.
Principiul determinismului - presupune actiunea cauzelor externe asupra
dezvoltarii compensatorii individuale, prin intermediul conditiilor interne.
Principiul activismului - fundamental pentru restructurarea compensatorie a
schemelor functionale ale organismului afectat. "Se poate afirma ca, în afara activitatii si muncii, nu exista adaptare compensatorie".
Principiul unitatii - vizeaza echilibrarea organismului afectat, integrarea si
armonia starilor sale fizice, psihice si morale. Nu exista "compensare pe felii".
Principiul analizei si sintezei - presupune ca stimularea dezvoltarii
compensatorii sa-si propuna depasirea dificultatilor în realizarea operatiilor de analiza si sinteza, pe care le întâmpina cei în cauza.