S2- Alternative educaționale

Data……………….

FIȘA DE LUCRU 2
Citiți cu atenţie fragmentele selectate mai jos şi exprimați-vă opinia..
Fragment Opinii personale/Comentarii
 Ce vi s-a părut important?
O educatoare lipsită de experienţă, plină de entuziasm şi  Ce nedumeriri aveţi în legătură cu acest fragment?
încrezătoare că această aşteptată disciplină internă va apărea în
mica noastră comunitate, se află în faţa unor probleme deloc
uşoare. Ea înţelege şi crede în libertatea copiilor de a-şi allege
propriile ocupaţii, ca şi în faptul că niciodată nu trebuie întrerupţi
din activităţile lor spontane. Nici o muncă nu poate fi impusă – fără
ameninţări, fără răsplată, fără pedepse. Educatoarea trebuie să fie
liniştită şi pasivă, aşteptând răbdătoare, aproape retrăgându-se de
pe scenă, ca şi când personalitatea ei ar păli, lăsând loc deplin
expansiunii spiritului copilului. A aranjat o mare cantitate de
aparate, aproape toate materialele, dar aceasta, în loc de a
diminua dezordinea, o sporeşte în mod alarmant.
………………………………………………………………………….....
Acesta e punctul de pornire în educaţie. Dacă educatoarea nu
poate recunoaşte diferenţa între un simplu impuls şi energiile
spontane care ţâşnesc la viaţă într-un spirit calmat, atunci acţiunile
ei nu vor da roade. Adevărata temelie a eficienţei educatoarei
constă în abilitatea de a distinge între două tipuri de activităţi,
ambele având aparenţa spontaneităţii, deoarece în ambele copilul
acţionează pe baza propriei sale voinţe libere, dar care sunt, în
fapt, direct opuse. Doar atunci când educatoarea a învăţat să
discrimineze, poate deveni un observator şi o călăuză.
Pregătirea necesară nu diferă de cea a doctorului, care, mai
presus de toate, trebuie să distingă starea fiziologică ormal de cea
patologică, sau bolnavă.
.........................................................................................................
O educatoare cu experienţă nu are niciodată o dezordine gravă în
clasă, deoarece, înainte de a se retrage pentru a lăsa copiii liberi,
îi urmăreşte şi îi dirijează o perioadă, pregătindu-I într-un sens
negativ, adică, prin eliminarea mişcărilor necontrolate. În acest
scop există o serie de exerciţii pregătitoare pe care educatoarea
trebuie să le ţină minte, iar acei copii ale căror minţi hoinăresc
departe de realitate, vor ajunge să simtă cât de puternic e ajutorul
pe care li-l poate da educatoarea. Calmă, fermă şi cu răbdare,
vocea ei ajunge la inimile lor rugând sau îndemnând. Unele
exerciţii sunt deosebit de folositoare, cum ar fi cel de a pune toate
scaunele în rând şi a sta pe ele; de a alerga de la un capăt la altul
al clasei pe vârful picioarelor. Dacă educatoarea e cu adevărat
sigură pe sine, acest exerciţiu va fi de ajuns, înainte de a putea
spune: „Acum, copii, să păstrăm liniştea cu toţii”, şi, ca prin
farmec, va apărea calmul. Cele mai simple exerciţii de viaţă
practică vor conduce micile spirite hoinare înapoi către terenul
solid al muncii reale care îi caută şi îi cheamă. Încetul cu încetul,
educatoarea le va oferi aparatele, deşi nu le va lăsa niciodată
libere la dispoziţia lor până când nu le înţeleg modul de utilizare.
(Montessori M., Mintea absorbantă, 2006, p.249-250)