Raportul nevoi-resurse

Nevoile (preferin ele omului) reprezintă dorin ele, aspira iile, aștepările oamenilor întepările oamenilor în
ceea ce priveștepările oamenilor înteachizi ia de bunuri. Multitudinea nevoilor umane ștepările oamenilor îni continua lor diversificare
au determinat clasificarea lor în:
a) Nevoi fiziologice: apă, hrană, adăpost.
b) Nevoi sociale: satisfac ia ca membri ai diferitelor grupuri sociale.
c) Nevoi ra ionale: superioare, in de spirit ștepările oamenilor îni trăsăturile interioare ale oamenilor.
Nevoile umane se caracterizează prin trăsăturile:
-sunt nelimitate; o nevoie satisfăcută generază o alta.
-sunt limitate în capacitate;
-sunt concurente (unele cu altele se pot exclude).
-sunt complementare.
Resursele reprezintă totalitatea elementelor pe care omul le poate folosi în activitatea
sa de satisfacere a nevoilor. Volumul ștepările oamenilor îni calitatea resurselor date, gradul în care omul î ștepările oamenilor îni
satisface nevoile. Ele se clasifică:
-resurse primare = naturale (după poten ialul demografic)
Resursele primare se împart în:
-neregenerabile
-greu regenerabile (după durată)
-regenerabile

Dincolo de gradul de folosire ștepările oamenilor îni de amplitudinea diversificării lor, resursele prezintă o
caracteristică esen ială ștepările oamenilor îni anume sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile umane care sunt
într-o continuă creștepările oamenilor întere.

Raritatea și alegereai alegerea

Datorită progresului societă ii care are ca rezultat sporirea nevoilor umane, omul a
căutat să atragă mereu noi resurse în circuitul economic. De aceea apare o necesară problemă
a optimizării acestui raport nevoi-resurse; adică de folosirea cât mai ra ională a resurselor ștepările oamenilor îni
de minimizarea consumului de resurse. Raritatea resurselor reprezintă o caracteristică a
economiei. De accea raritatea resurselor ștepările oamenilor îni a bunurilor economice, calitatea ștepările oamenilor îni calitatea
constituie restric ia esen ială care stă la baza orientării ștepările oamenilor îni dezvoltării activită ilor economice.
 Unii autori consideră că volumul, structura ștepările oamenilor îni calitatea resurselor economice, ștepările oamenilor îni a
bunurilor economice, se modifică mult mai lent decât volumul, structura ștepările oamenilor îni urgen a satisfcerii
nevoilor oamenilor; iar al i autori consideră că dacă n-ar exista raritate, atunci chiar înștepările oamenilor înăștepările oamenilor îni
actul economic nu ar avea sens. De aceea, utilizarea ra ională ștepările oamenilor îni eficientă a resurselor
economice disponibile reprezintă o problemă cheie a oricărei economii.
În aceste condi ii, fiind puștepările oamenilor îni în situa ia de a alege dintre multitudinea variantelor de
utilizare a resurselor rare, oamenii vor alege acea variantă ce va duce la ob inerea de cât mai
multe bunuri ștepările oamenilor îni de o calitate corespunzătoare.
Alegerea resurselor rare în vederea satisfacerii cât mai depline a nevoii omului a fost
numită problema generală a organizării oricărei economii ștepările oamenilor îni are în vedere găsirea de
răspunsuri la 3 întrebări:
1. „Ce ștepările oamenilor îni cât să se producă?” - cât se poate produce cu cantitatea de resurse
disponibile.
2. „Cum să se producă?” - ce combina ii de factori de producere vor fi utilizate, ce
tehnici ștepările oamenilor îni ce tehnologii se vor folosi pentru a produce fiecare bun în parte.
3. „Pentru cine să se producă?” - distribu ia produc iei societă ii; la modurile cum se
vor distribui bunurile între membrii societă ii.

Economia de piațăă
Economia de schimb

Produc ia de mărfuri este acea formă de economie în care producătorii produc pentru
pia ă bunuri, în vederea satisfacerii nevoilor altor oameni decât pe cele ale lor proprii.

Economia de schimb este considerată de către economiștepările oamenilor înti ca fiind predominantă în
ultimele 2-3 secole. Putem defini economia de schimb prin compara ie. Astfel economia de
schimb nu este o economie naturală, nici una de troc, nu este feudală ci de profit cu produc ia
orientată către pia ă. Economia de schimb este o economie închisă, nu este economia ărilor
foste socialiste, nici a celor slab dezvoltate/în dezvoltare. Economia de schimb monetar
reprezintă o formă modernă a vie ii economice, în care oamenii îștepările oamenilor îni desfăștepările oamenilor înoară activitatea liber
ștepările oamenilor îni independent, beneficiind de oportunită ile pie ei, respectând legile. Economia de schimb
este caracterizată de folosirea mai multor modele teoretice de analiză. Un prim model teoretic
se referă la trăsăturile tipului de economie de pia ă astfel: multipolară, descentralizată,
economie de întreprindere ștepările oamenilor îni interven ia indirectă a statului în economie.

Un alt model are în vedere trăsăturile generale ale economiei de pia ă, care se grupează
în: ideologice, institu ional ștepările oamenilor îni tehnic. În altă ordine de idei, economia de schimb prezintă ștepările oamenilor îni o
serie de aspecte particulare proprii, următoarele disfunc ionalită i:

-întreprinzătorii reduc salariile, fiind preocupa i cu reducerea costurilor.

-sunt sacrificate interesele consumatorilor.
-infla ia, somajul, recesiunile economice ce înso esc creștepările oamenilor înterea economică.
 Piațăa

-este locul de întâlnire între oferta vânzătorilor ștepările oamenilor îni cererea consumatorilor, pe pia ă se
integrează actele de vânzare ștepările oamenilor îni de cumpărare împreună cu fenomenele legate de manifestarea
obiectului cererii ștepările oamenilor îni ofertei. Func iile pie ei: verifică concordan a/neconcordan a dintre
volumul, structura ștepările oamenilor îni calitatea bunurilor produse cu ceea ce exprimă cererea. Oferă informa ii
obiective, accesibile tuturor agen ilor economici. În caracterizarea economiei de pia ă se
folosesc ștepările oamenilor îni alte modele teoretice. Ele refolosesc următoarele concepte: ideologic, formal,
institu ional, tehnic substan ial. Din punct de vedere ideologic acest model se referă la
gândirea filozofică a sec. 18, ștepările oamenilor îni arată economia politică clasică, care are la bază
individualismul ștepările oamenilor îni liberalismul economic. În ceea ce priveștepările oamenilor înte conceptul institu ional formal,
economia de pia ă are la bază institu ii juridice ștepările oamenilor îni economice adecvate. Dintre aceste institu ii
juridice, numim dreptul de prioritate individuală. Un alt element este pia a privită ca rela ia
dintre cerere ștepările oamenilor îni ofertă. Alt element este statul care intervine în via a economică.

Un alt concept tehnic substan ial: economia de pia ă se întemeiază pe promovarea

concuren ială a unor tehnici ștepările oamenilor îni tehnologii moderne ce conduc la creștepările oamenilor înterea profitului. Economia
de pia ă se caracterizează printr-un mecanism de func ionare compus din: pia ă, cerere, ofertă,
concuren ă, cost, pre , profit, mediul înconjurător etc. Prin combinarea factorilor de produc ie,
se ob in produc ii cât mai mari ștepările oamenilor îni de mai bună calitate, cu costuri mai mici. De aceea
mecanismul acesta de pia ă s-a impus ca stimulator al creștepările oamenilor înterii economice.

Condițăiile aparițăiei, dezvoltării și alegereai funcțăionării economiei de piațăă

1. Specializarea = separarea agen ilor economici pe activită i, pe produse etc.

Specializarea se face în func ie de avantajul comparativ. Fiecare agent economic se va
specializa în acea activitate care îi conferă cel mai mare/mic avantaj/dezavantaj în raport cu
celelalte activită i, ștepările oamenilor îni are ca efect creștepările oamenilor înterea eficien ei economice.

2. Schimbul de produse între agen ii economici se face într-un anumit raport. Astfel
nevoile economice sunt satisfăcute în cele mai bune condi ii pentru to i. Un bun sau serviciu
care se schimbă se numeștepările oamenilor înte marfă.

3. Moneda este mijlocul de schimb economic datorită faptului că are cea mai mare
lichiditate ștepările oamenilor îni duce la ob inerea celui mai mic cost de utilizare.

4. Proprietatea privată: constă în exercitarea liberă a tuturor atributelor proprietă ii:

posesie, folosin ă, dispozi ie, uzufruct. Este asociată cu libertate economică. Toate cele 4
condi ii trebuie îndeplinite simultan. În func ie de gradul în care fiecare condi ie este
îndeplinită, se poate determina ștepările oamenilor îni nivelul de performan ă al sistemului economic respectiv.
Perfec ionarea ștepările oamenilor îni dezvoltarea economiei de pia ă sunt dependente de condi iile evolutive ale
economiei de pia ă, ceea ce duce la adâncirea specializării. O altă condi ie este sporirea
lichidită ii monedei, ce duce la optimizarea raportului proprietate privată – proprietate
publică.

Categorii fundamentale ale economiei de piațăă:

 1. Pia a reprezintă spa iul economic în care are loc întâlnirea cererii cu oferta. În
condi iile actuale, majoritatea tranzac iilor se fac prin intermediari. Astfel, pie ele sunt
specializate pe obiectul vânzării-cumpărării. Pia a de bunuri, servicii, pia a muncii etc.

2. Cererea. Reprezintă cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care cumpărătorii sunt
capabili ștepările oamenilor îni dispuștepările oamenilor îni s-o achizi ioneze la diferite pre uri într-o perioadă de timp determinată. Ca
urmare, cererea nu este pur ștepările oamenilor îni simplu cantitatea luată de cumpărător, ci este rela ia dintre
această cantitate cerută ștepările oamenilor îni pre . Și în plus, se referă la un bun determinat, concret. Cantitateai în plus, se referă la un bun determinat, concret. Cantitatea
cerută se modifică în func ie de pre ul produsului, în timp ce cererea se modifică atunci când
se modifică ceilal i factori: venit, gusturi, număr de consumatori. Pre urile unor produse în
afară de pre .

3. Oferta. Reprezintă cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producătorul este
capabil s-o vândă la diferite pre uri într-o perioadă de timp determinat. Se remarcă deosebirea
dintre cantitatea oferită ștepările oamenilor îni ofertă. Cea din urmă reprezintă o rela ie între cantitate ștepările oamenilor îni pre . Dacă
ceilal i factori de infuen ă a ofertei (rata dobânzii etc.) rămân constan i, atunci oferta este o
func ie de creștepările oamenilor întere a pre ului respectiv. Cu alte cuvinte, cantitatea oferită se modifică. Odată
cu modificarea pre ului, ceilal i factori rămân constan i, dar oferta (func ia ei) se modifică
odată cu modificarea celorlal i factori.

4. Pre ul de pia ă/pre ul de echilibru. Atunci când cantitatea cerută = cantitatea oferită
dintr-un anumit bun, atunci pia a respectivă este în echilibru. La acest echilibru se formează
pre ul pie ei, sau cel al echilibrului. Acesta este cel mai important semnal în ceea ce prive ștepările oamenilor înte
alocarea resurselor. Pre ul pie ei este o mărime obiectivă care se formează în mod dinamic ștepările oamenilor îni
fluctuează permanent în jurul pre ului de echilibru al pie ei.

5. Concuren a. Este esen ială, exprimă comportamentul specific al agentului economic

în condi iile liberei ini iative. Concuren a reprezintă confruntarea/rivalitatea economică între
industriaștepările oamenilor îni, bancheri, comercian i, prestatori de servicii, pentru a atrage de partea lor clientela
consumatoare prin pre uri mai convenabile, prin calitatea superioară a bunurilor materiale ștepările oamenilor îni a
serviciilor, în vederea ob inerii de profituri cât mai mari. În economia de pia ă, concuren a are
loc în condi ii reglementate juridic. Face posibilă producerea numai a ce ștepările oamenilor îni cât este necesar,
cerut ștepările oamenilor îni dorit de consumator. Concuren a determină ca agen ii economici să reducă costurile
prin introducerea celor mai noi tehnologii de produc ie, determină să-ștepările oamenilor îni perfec ioneze
organizarea ștepările oamenilor îni conducerea întreprinderii ștepările oamenilor îni să îmbunătă ească calitatea produselor.

6. Profitul reprezintă recompensa întreprinzătorului pentru asumarea riscului, a

inovării, a previziunii, a conducerii ștepările oamenilor îni controlului asupra întreprinderii. Profitul este ob inut de
întreprinzătorul care identifică oportunită ile existente pentru a mări resursele materiale ștepările oamenilor îni
financiare ale întreprinderii.

7. Polul statului. Atât ca agent economic cât ștepările oamenilor îni ca autoritate de reglementare a
echilibrului economic ștepările oamenilor îni de asigurare a politicii sociale ștepările oamenilor îni a mediului înconjurător, care se
manifestă în mod activ. Principiile func ionării eficiente a mecanismelor economiei de pia ă:
 1. dominan a, garantarea ștepările oamenilor îni dezvoltarea proprietă ii private.
2. formarea liberă a pre urilor.
3. interven ia statului exclusiv prin instrumente economice de ajustare (monetar/fiscal)
4. libera circula ie a informa iilor, a bunurilor ștepările oamenilor îni a factorilor de produc ie.

Trăsăturile economiei de piațăă

-are un caracter predominant industrial;

-prezintă criteriul avantajului comparativ de specializare din perspectiva posibilită ii
economice de acces la factorii de produc ie.
-rata mare a inovării tehnologice;
-principalul element de decizie microeconomică devine costul salarial;
-reprezintă multitudinea firmelor mici ștepările oamenilor îni mijlocii;
-crize economice de supraproduc ie;
-Infla ia ștepările oamenilor îni somajul
-informa ia a devenit element de decizie ștepările oamenilor îni calcul economic;

Tipuri de economie de piațăă:

1. Tipul anglo-saxon care prezintă o economie liberală, aceste economii au cea mai
mare reticen ă fa ă de interven ia statului în economie.

2. Tipul de economie de pia ă vest-european (francez): prezintă o pronun ată tentă

dirijistă.

3. Tipul nordic-european – acesta promovează cooperarea între sectorul privat ca

producător de bunuri economice ștepările oamenilor îni sectorul public – privit ca producător de servicii sociale.

4. Tipul social de pia ă – acesta tinde spre o îmbinare între exigen ele pie ei cu
economia socială.

5. Tipul paternalist – acesta prezintă puternice elemente tradi ionale – Japonia;

Proprietatea

Proprietatea în teoria economică a succitat un interes deosebit în ceea ce prive ștepările oamenilor înte
natura ștepările oamenilor îni formele proprietă ii datorită faptului că autonomia ștepările oamenilor îni libertatea de ac iune este dată
de pluralismul formelor de proprietate, element caracteristic economiei de pia ă. No iunii de
proprietate îi sunt atribuite trei accep iuni (în elesuri):

1. economică.
2. juridică.
3. filozofică.
 Din punct de vedere economic, no iunea de proprietate exprimă rela iile care se
stabilesc între oameni în legătură cu pozi ia lor fa ă de un anumit bun sau anumite bunuri.
Dimensiunea proprietă ii este dată de volumul de bunuri asupra căruia se exercită rela ia de
însuștepările oamenilor înire a acestora ștepările oamenilor îni se definesc raporturile dintre proprietar ștepările oamenilor îni celelalte persoane fizice ștepările oamenilor îni
juridice.

În sens juridic, proprietatea se referă la raporturile sociale dintre oameni în legătură cu

bunurile, rela ii ce sunt reglementate prin actele juridice existente la un anumit moment.
Astfel proprietatea, privită sub aspect juridic, reprezintă dreptul de a utiliza ștepările oamenilor îni dispune de un
bun într-un mod exclusiv ștepările oamenilor îni absolut sub rezerva unor limitări ale legii.

În sens filozofic, proprietatea este privită în strânsă legătură cu natura umană. Faptul
că personalitatea omului se realizează prin exercitarea atributelor proprietă ii asupra bunurilor.

Literatura de specialitate consemnează numeroase idei în privin a genezei proprietă ii.

Astfel, unii autori consideră că munca este unicul izvor al proprietă ii, pe când al ii consideră
marea proprietate un furt, iar economiștepările oamenilor întii contemporani consideră drept izvor al proprietă ii
munca asiduă, cumpătarea sau chiar abstinen a.

Con inutul proprietă ii se referă la 2 elemente – la obiectul ștepările oamenilor îni subiectul proprietă ii.

Obiectul proprietă ii îl formează bunurile economice, iar subiectul proprietă ii este dat
de agen ii vie ii economice, care pot fi persoane fizice sau juridice.

Atributele raportului economic de proprietate

Încă din Antichitate, rela iile economice au fost reglementate. Astfel, în Dreptul
Roman erau prevăzute:

-dreptul de utilizare;
-dreptul de culegere a roadelor/fructelor proprietă ii;
-dreptul de dispozi ie;

Atributele raportului de proprietate s-au diversificat, astfel în prezent există

următoarele atribute:

-dreptul de dispozi ie;

-dreptul de posesiune;
-dreptul de utilizare sau folosin ă;
-dreptul de gospodărire/administrare;

Astăzi mai există ștepările oamenilor îni alte atribute prezente în rela iile acestea de proprietate, ștepările oamenilor îni anume:

-dreptul de vânzare;
-dreptul de închiriere/arendare prin transferarea separată a doar unora dintre atributele
proprietă ii.
 Prin încetarea temporară a dreptului de administrare a proprietă ii, se realizează
raportul de management. Literatura de specialitate men ionează existen a concomitentă a mai
multor forme de proprietate:

-proprietate privată.
-proprietate publică.
-proprietate mixtă.

Proprietatea privată într-o economie de pia ă este dominată de 3 principii juridice

esen iale:

1. Orice drept de proprietate este un atribut al persoanelor definit prin drepturi

individuale ștepările oamenilor îni personale.
2. Orice drept privind posesia/utilizarea sau transferul unui bun nu poate face obiectul
mai multor proprietă i simultane ștepările oamenilor îni concurente.
3. Orice drept legal recunoscut unui individ constituie un „bun privat”, care poate fi
cedat sau transferat în beneficiul altor persoane.

Factorii de producțăie

Conceptul de factori de producţie

Factorii de produc ie sunt lega i de resursele economiei. Aceste resurse pot fi privite ca
stocuri existente la un moment dat ștepările oamenilor îni ca fluxul ca resurse extrase ștepările oamenilor îni utilizate într-o perioadă de
timp. În procesul economic privit ca intrări de resurse pentru produc ie, dar ștepările oamenilor îni ca ie ștepările oamenilor îniri,
rezultate în urma produc iei, se realizează legătura dintre cele 2 stări ale resurselor. La nivel
na ional, resursele sub formă de stocuri reprezintă avu ie na ională, adică totalitatea resurselor
unui popor la un moment dat.

Factorii de produc ie sunt factori care compun în procesul de produc ie ștepările oamenilor îni determină
ob inerea bunurilor economice: munca, natura/pământul ștepările oamenilor îni capitalul. Ini ial au existat 2 factori
de produc ie, respectiv munca ștepările oamenilor îni natura.

Factorii de produc ie s-au multiplicat ștepările oamenilor îni diversificat, de aceea este dificil de spus câ i
factori există în societate. În general, după o clasificare mai largă, factorii de produc ie se pot
împăr i după următoarele criterii astfel:

-după natura lor: factorul uman (for a de muncă), factorii materiali (pământul ștepările oamenilor îni
capitalul).
-după geneza lor: factori primari (factori care nu reprezintă rezultatul unor activită i
economice anterioare) – munca ștepările oamenilor îni pământul/resursele naturale. 2: factori deriva i (secundari) –
rezulta i dintr-o activitate economică anterioară (capitalul).
-după caracterul reproductibil: factori de produc ie reproductibili în mod absolut
(unele forme de energie), factori de produc ie reproductibili în mod relativ ștepările oamenilor îni factori
nereproductibili (majoritatea resurselor naturale).
 Din punctul de vedere al celulei economice, cel mai important criteriu de clasificare a
factorilor economici este esen a lor economică. Astfel, principalii factori de produc ie sunt
următorii: munca, natura sau pământul, respectiv resursele naturale, ștepările oamenilor îni capitalul.

Teoria economică contemporană abordează teoria neofactorilor, care include elemente

noi cum sunt: „capitalul uman” cu sensul de poten ial de cunoștepările oamenilor întiin e productive pe lângă
capitalul bănesc.

Resursele informa ionale sau poten ialul ștepările oamenilor întiin ific ștepările oamenilor îni creativ ștepările oamenilor îni poten ialul tehnologic.
Astfel, dacă analizăm d.p.d.v al structurii factorilor de produc ie, atunci elementele care ies în
eviden ă în prezent sunt cele cu grad mare de adaptabilitate ștepările oamenilor îni cu mobilitate crescută care
conduc la creștepările oamenilor înterea utilizării eficiente a resurselor economice antrenate în procesul de
produc ie.

Factorii de produc ie reprezintă intrările în procesul de produc ie, unde sunt combina i
într-o anumită propor ie de către întreprinzător, ob inând bunuri materiale ștepările oamenilor îni servicii care
reprezintă ieștepările oamenilor înirile acestui proces. Intrările de factori de produc ie în procesul economic ștepările oamenilor îni
ieștepările oamenilor înirile de bunuri ștepările oamenilor îni servicii formează fluxurile reale ce sunt înso ite de 2 fluxuri monetare
(unul de venituri, al doilea de cheltuieli).

Factorii de produc ie, la fel ca ștepările oamenilor îni bunurile ștepările oamenilor îni serviciile, sunt mărfuri care se vând ștepările oamenilor îni se
cumpără pe pie e specifice denumite pie e ale factorilor de produc ie ștepările oamenilor îni care sunt guvernate de
legile cererii ștepările oamenilor îni ofertei.

Munca, factor primar în economie

Munca este principalul factor de produc ie. Munca este efortul uman fizic ștepările oamenilor îni intelectual
efectuat pentru a prelucra resursele din natură ștepările oamenilor îni pentru a le transforma în bunuri ștepările oamenilor îni servicii
necesare satisfacerii trebuin elor. Munca a fost ștepările oamenilor îni rămâne factorul de produc ie activ ștepările oamenilor îni
determinant, ea produce factorii deriva i de produc ie, apoi prin intermediul ei sunt antrena i
ceilal i factori, apoi prin muncă se face combinarea ștepările oamenilor îni utilizarea eficientă a acestora.

În condi iile dezvoltării economice actuale, a progresului tehnico-ștepările oamenilor întiin ific, aprecierea
rolului muncii trebuie făcută ștepările oamenilor îni prin prisma proceselor aștepările oamenilor îna cum sunt: reducerea relativă a
timpului de muncă, substituirea accelerată a muncii prin capital, înlocuirea lucrului manual cu
robotizarea.

Dacă se realizează o analiză a tendin elor privitoare la evolu ia factorului muncă,

atunci aceasta include două criterii de analiză ștepările oamenilor îni anume cel cantitativ ștepările oamenilor îni cel calitativ. Din punct
de vedere cantitativ, analiza factorului muncă se suprapune cu analiza popula iei, respectiv al
factorului demografic în general. Astfel, popula ia are un dublu rol, ștepările oamenilor îni anume:

1. existen ă a societă ii.

2. factor primar de produc ie.
 Conform cu metodologia Biroului Interna ional al Muncii, poten ialul de muncă al
unei ări cuprinde următoarele categorii de bază:

1. Popula ia activă, care cuprinde toate persoanele care oferă for ă de muncă
disponibilă pentru produc ia de bunuri economice. Mărimea popula iei active este influen ată
de un complex de factori, ștepările oamenilor îni anume: factori sociali ștepările oamenilor îni economici, care în mod direct ștepările oamenilor îni indirect
determină numărul ștepările oamenilor îni dinamica celor ap i de muncă.

2.Popula ia ocupată, cuprinde toate persoanele în vârstă de 14 ani ștepările oamenilor îni peste, care au
desfăștepările oamenilor înurat o activitate economică în scopul ob inerii de venituri sub formă de: salarii, plata în
natură sau alte beneficii.

3.Persoanele ocupate sunt cele care au un loc de muncă ștepările oamenilor îni care au lucrat în cadrul unei
săptămâni de referin ă.

4. În lume se înregistrează o tendin ă de reducere a popula iei active din popula ia

totală datorită factorilor demografici:

-Creștepările oamenilor înterea popula iei tinere din ările în curs de dezvoltare
-Îmbătrânirea acesteia în ările dezvoltate.
-Creștepările oamenilor înterea duratei de via ă etc.

ștepările oamenilor îni datorită factorilor tehnico-economici (creștepările oamenilor înterea duratei de ștepările oamenilor încolarizare a popula iei în
vederea ob inerii de cunoștepările oamenilor întiin e tot mai complexe).

Factorul de produc ie muncă, pentru că este asemănător bunurilor ștepările oamenilor îni serviciilor (este o
marfă) este obiectul vânzării ștepările oamenilor îni cumpărării pe o pia ă specifică, pentru că este dirijată de
mecanismul cererii ștepările oamenilor îni ofertei.

Natura (pămîntul) – resursele naturale.

Natura este un factor originar de produc ie compus din resursele solului, subsolului ștepările oamenilor îni
apelor atrase în circuitul economic. Natura reprezintă acele elemente care asigură condi iile
materiale, respectiv în cadrul desfăștepările oamenilor înurării vie ii ștepările oamenilor îni cea mai mare parte a energiei primare
necesare pentru toate activită ile economice.

Trăsături specifice:

-este un factor de produc ie originar, nefiind un element produs de om ci este un dat.

Pământul dat de natură nu se uzează prin folosire.
-pământul este limitat ca suprafa ă.

Există două abordări distincte în ceea ce priveștepările oamenilor înte via a resurselor naturale:

Prima abordare priveștepările oamenilor înte actul de vânzare/cumpărare ca obiect al schimburilor pe pia ă,
pre ul formându-se în urma confruntării libere dintre cerere ștepările oamenilor îni ofertă. În general, nivelul ștepările oamenilor îni
evolu ia pre urilor pentru resursele naturale sunt determinate de raportul cerere/ofertă. În ceea
ce priveștepările oamenilor înte formarea ștepările oamenilor îni repartizarea veniturilor resursele naturale prezintă o trăsătură aparte
fa ă de ceilal i factori de produc ie: renta.

Renta este posibilitatea ca proprietarul să cedeze temporar drepturile de folosire

percepând o plată/chirie datorată de utilizator proprietarului. Pre ul pământului se va forma ștepările oamenilor îni
va evolua nu numai în func ie de raportul cerere/ofertă dar ștepările oamenilor îni de nivelul rentei.

Capitalul – factor de producțăie derivat

Încă din secolele XI-XII termenul de capital a fost introdus în limbajul de specialitate
cu sensul de fond, stoc de mărfuri, cheagul necesar facerii etc. Mai târziu, no iunea s-a
dezvoltat ștepările oamenilor îni îmbogă it în în eles, devenind bogă ie, avere bănească, valoare, fond, patrimoniu
etc.

Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, economistul francez Tourgot a introdus sensul

modern al capitalului spunând: „capitalul nu mai înseamnă doar bani, ci mai mult, participant
la producerea de valoare ștepările oamenilor îni profit”.

În prezent, datorită con inutului ștepările oamenilor îni sferei ample de cuprinde la care a ajuns termenul de
capital, acesta cuprinde o mare varietate de termeni par iali. Astfel cuprinde termenul de
capital par ial, bănesc, comercial, circulant, investi ional etc.

Literatura de specialitate prezintă mai multe sensuri pentru termenul capital: capital
juridic, contabil ștepările oamenilor îni economic.

Din punct de vedere juridic, capitalul cuprinde totalitatea drepturilor de proprietate ștepările oamenilor îni
de crean e pe care le de ine o persoană. Din punct de vedere contabil, capitalul se identifică cu
aportul ini ial ștepările oamenilor îni cu cel vărsat pe parcurs la care se adaugă beneficiile acumulate respectiv
investi iile noi. Dacă se priveștepările oamenilor înte mai larg, capitalul unei firme constă în capitalul financiar
care înseamnă un capital social (resurse proprii ștepările oamenilor îni mijloace atrase din afara întreprinderii pe
termenl lung).

Din punct de vedere economic, capitalul constă din mijloacele de produc ie a căror
utilizare face posibilă ob inerea periodică a unui profit. Capitalul este acel factor de produc ie
format din ansamblul bunurilor reproductibile care determină ob inerea de alte bunuri
materiale ștepările oamenilor îni servicii destinate vânzării pe pia ă cu un profit. Spre deosebire de factorii de
produc ie primari, capitalul se caracterizează prin următoarele:

1. Este rezultat al proceselor economice anterioare.

2. Este format din bunurile, mijloace de produc ie.
3. În sfera sa se includ doar banii activi.

În prezent capitalul de produc ie este perceput cu sensul de capital lucrativ ștepările oamenilor îni nu de
capital productiv. Capitalul lucrativ corespunde unei anumite organizări institu ionale care
recunoaștepările oamenilor înte dreptul de proprietate privată asupra factorilor de produc ie ștepările oamenilor îni permite posesorului
acestuia să ob ină un venit fără ca acesta să desfăștepările oamenilor înoare o muncă concomitentă cu folosirea
bunurilor capitale. În condi iile actuale, capitalul, ca factor de produc ie, dispune de o
structură tehnică ștepările oamenilor îni materială eterogenă.
Ca urmare, este importantă împăr irea în capital fix ștepările oamenilor îni capital circulant, care se
realizează pe baza următoarelor criterii:

-modul de participare a diferitelor elemente de capital la producerea de bunuri.

-modul în care se consumă prin procesul de produc ie.
-modalită ile de înlocuire a acestora în momentul în care sunt consumate sau uzate.

Astfel, capitalul fix este acea parte a capitalului care nu se consumă în întregime într-
un singur ciclu de produc ie ci participă la mai multe, transmi ându-ștepările oamenilor îni valoarea treptat asupra
bunurilor ștepările oamenilor îni serviciilor produse. Ex: clădiri, utilaje, maștepările oamenilor înini etc.

2. Capitalul circulant

-reprezintă acea parte a capitalului care participă la un singur ciclu de produc ie ștepările oamenilor îni se
consumă dintr-o dată în procesul de produc ie regăsindu-se în produsele realizate. Se
compune din materii prime, materiale, combustibili etc. Dacă luăm în discu ie criteriul naturii
capitalului, acesta se poate împăr i:

a. Capital real ce cuprinde mijloace de produc ie: utilaje, instala ii, clădiri, materii
prime. Se mai numesc active reale.
b. Capital financiar care se prezintă sub forma activelor financiare – este vorba despre
numerar (bani lichizi), depozite bancare, ac iuni, obliga iuni. Literatura de specialitate
prevede existen a unui echilibru economic la nivel macroeconomic, adică este vorba despre o
egalitate în expresie valorică a activelor reale cu cele financiare. Cu alte cuvinte, trebuie să
existe o concordan ă între fluxurile materiale ștepările oamenilor îni cele financiare.

Capitalul real se formează, este utilizat, consumat, transformat ștepările oamenilor îni reînnoit printr-un
flux continuu, realizându-se circuitul ștepările oamenilor îni rota ia capitalului. Circuitul capitalului înseamnă
trecerea acestuia prin următoarele stadii:

I. Stadiul de aprovizionare
II. Stadiul de produc ie
III. Stadiul de vânzare.

Prin acest circuit, capitalul trece din forma bănească în forma productivă ștepările oamenilor îni apoi în
forma bancară.

Etapa I a circuitului capitalului este etapa în care banii se transformă prin cumpărare
de capital productiv în bunuri de produc ie. În acest stadiu are loc ștepările oamenilor îni achizi ia de for ă de
muncă a altor factori de produc ie. În etapa a doua, sau stadiul produc iei, capitalul real este
utilizat, consumat ștepările oamenilor îni transformat în combinare cu ceilal i factori de produc ie în bunuri
destinate vânzării sau în mărfuri.
 Etapa II: stadiul de vânzare a bunurilor economice ob inute înseamnă transformarea
mărfurilor în bani, adică a capitalului marfă în capital bănesc. Reprezintă de fapt recuperarea
cheltuielilor cu factorii de produc ie consuma i, la care se adaugă ștepările oamenilor îni profitul ob inut de
întreprinzător. Cu cât durata circuitului este mai scurtă, cu atât ștepările oamenilor îni eficien a economică este mai
mare. Reluarea continuă a circuitului reprezintă rota ia capitalului. Iar timpul necesar pentru
parcurgerea muncii reprezintă durata de rota ie a capitalului. Numărul de circuite a capitalului
într-o anumită perioadă de timp se numeștepările oamenilor înte viteză de rota ie a capitalului.

Factorii de influen ă a vitezei de rota ie a capitalului în stadiul produc iei sunt:

-structura capitalului real folosit
-gradul tehnic al utilajelor, evolu ia technologiei etc.

În celelalte 2 stadii (aprovizionare ștepările oamenilor îni desfacere), factorii de influen ă sunt ritmicitatea
aprovizionării, apoi capacitatea ștepările oamenilor îni viteza mijloacelor de transport. Concordan a dintre bunurile
ob inute ștepările oamenilor îni nevoi. Calitatea ștepările oamenilor îni pre ul de vânzare.

Uzura capitalului

Întreprindere și alegereai întreprinzători

Unită ile economice îștepările oamenilor îni desfăștepările oamenilor înoară activitatea într-o multitudine de condi ii ștepările oamenilor îni sunt influen ate
de o multitudine de factori date de localizarea strictă a resurselor, de caracterul limitat al
fiecărui factor, de varietatea posibilită ilor de combinare ra ională a resurselor, de ini iativa
privată etc.

Unită ile economice constau în acele entită i tehnico-organizatorice, economice, sociale,

juridice, în care se produc bunuri materiale ștepările oamenilor îni se prestează servicii pe care le schimbă prin
intermediul pie ei. Domeniile de activitate ale unită ilor economice producătoare de bunuri ștepările oamenilor îni
servicii sunt foarte variate: industrie, agricultură, construc ii, servicii etc. Deasemenea variază
foarte mult ștepările oamenilor îni dimensiunea lor. Mai variază nivelul de înzestrare tehnică etc.

Unită ile economice se pot grupa după un criteriu unic ștepările oamenilor îni anume: tehnico-economic,
organiza ional ștepările oamenilor îni juridic. După acest criteriu, unită ile pot fi: fabrici, întreprinderi ștepările oamenilor îni firme
(organiza ii de afaceri). Fabrica prezintă o unitate separată de celelalte pe baza criteriilor
tehnologic ștepările oamenilor îni teritorial. Firma de afaceri reprezintă o organiza ie economică sub o singură
conducere ștepările oamenilor îni gestiune financiară. Aceste firme cuprind mai multe unită i. Este vorba despre o
serie de unită i care efectuează activită i omogene în mai multe spa ii economice. Altele care
fac afaceri variate în una ștepările oamenilor îni aceeaștepările oamenilor îni zonă pe una ștepările oamenilor îni aceeaștepările oamenilor îni pia ă. Întreprinderea este acea
unitate economică producătoare care se caracterizează printr-un gen specific de activitate
printr-o func ionalitate ștepările oamenilor îni organizare tehnologică, prin capacitatea de a produce bunuri, de a se
conduce ștepările oamenilor îni administra ra ional ștepările oamenilor îni prin autonomia sa financiară. Orice întreprindere ia deciziile
sale pe baza mai multor restric ii concuren iale ștepările oamenilor îni legale. Mediul în care întreprinderea
desfăștepările oamenilor înoară activitatea este foarte complex. Deciziile de tranzac ii comerciale luându-se în mod
curent datorită organizării ștepările oamenilor îni func ionării interne eetc . Progresul tehnic a determinat apari ia
unei mari diversită i de întreprinderi, pe pia ă existând un număr mare de produse necesare
consumatorilor ștepările oamenilor îni ca urmare a transformărilor în mediul produc iei. Produc ia în masă a
bunurilor a modificat structurile economice ștepările oamenilor îni juridice ale produc iei. În încercarea lor de a
evita o parte a condi iilor restrictive impuse de pia ă ștepările oamenilor îni din afara pie ei, întreprinderile tind să
devină tot mai puternice, să-ștepările oamenilor îni adapteze activitatea la schimbările tehnologice, economice ștepările oamenilor îni
juridice. Astfel s-a creat procesul de concentrare economică, adică diminuarea numărului
întreprinderilor ștepările oamenilor îni sproirea puterii economice a fiecăruia dintre ele. Concentrarea economică
se realizează fie prin autofinan are, fie prin fuziune. Există mai multe forme de concentrare a
întreprinderilor:
-concentrarea orizontală – concentrarea întreprinderilor care produc acelaștepările oamenilor îni produs ștepările oamenilor îni sunt
specializate tehnologic pe acelaștepările oamenilor îni nivel.
-concentrarea pe verticală – sunt curprinse întreprinderile complementare iar unitatea cea
nouă cuprinde un întreg circuit economic.
-concentrarea prin conglomerat – regruparea de unită i independente d.p.d.v. tehnic, economic
ștepările oamenilor îni juridic care se leagă între ele prin interesul financiar ștepările oamenilor îni interesul de difuzare a riscurilor
asupra tuturor unită ilor care fac parte din conglomerat.
Avantajele întreprinderilor mari fa ă de cele mici:
-capacitatea financiară
-capacitatea de a realiza cercetări în domenii de vârf
-pot achizi iona factori de produc ie rari la pre uri avantajoase.
-dispun de o mare mobilitate economică datorită alternării între sursele de finan are care pot fi
proprii sau împrumutate.

Dezavantaje:
-o mare unitate economică prezintă o restrângere a unor libertă i ștepările oamenilor îni drepturi de care
beneficiază producătorii individuali.

Principalele tipuri de întreprinderi

Întreprinderile sunt prezente în economie sub o mare varietate ștepările oamenilor îni formă. Pe baza unor criterii
economice ștepările oamenilor îni juridice sunt prezentate astfel:

I. Întreprinderi ale persoanelor fizice (întreprinderi individuale: ferme etc).

II. Întreprinderi – asocieri (cooperative)
III. Întreprinderi – societă i comericale (criteriu juridic)

a) de persoane – în nume colectiv; - în comandită.

b) de capital – în comandită pe ac iuni; -societă i pe ac iuni (corpora ii).
c) cu răspundere limitată – SRL (mixte de persoane ștepările oamenilor îni capital)
d) regiile autonome

Întreprinzătorii

Este justificată din punct de vedere istoric analiza comparativă a întreprinzătorului cu

proprietarul. În trecut, întreprinderea era o afacere de familie, cel care avea ini iativa unei
afaceri individuale plasa capitalul într-un act cu speran a unui profit cât mai mare ștepările oamenilor îni cât mai
sigur. Proprietarul era ștepările oamenilor îni conducătorul afacerii, benificiind în acelaștepările oamenilor îni timp în luarea deciziilor
ștepările oamenilor îni de aportul unor specialiștepările oamenilor înti, angaja i ca salaria i ai lui. Ca urmare, subiectul activ al
economiei de pia ă era proprietarul, cumulând în mod integrat toate func iile intreprinderii
private ștepările oamenilor îni fiind fact determinant al oricărei act economic.

Revolu ia industrială ștepările oamenilor îni extinderea societă ilor pe ac iuni au făcut ca întreprinderile private, de
familie ștepările oamenilor îni proprietă ile întreprinzătorilor să devină depăștepările oamenilor înite. În perioada contemporană, rela ia
dintre proprietar, întreprinzător ștepările oamenilor îni manageri pe de-o parte ștepările oamenilor îni productători direct salaria i, au
devenit mult mai complexe, pierzându-ștepările oamenilor îni din semnifica ia actuală. Capitalul societă ilor pe
ac iuni este dus de miile de ac iuni aflate în mâinile unor proprietari ac ionari. Ac ionarii pot
fir salaria ii acelei întreprinderi, pot fi manageri, dar ștepările oamenilor îni întreprinzători, dar pot să rămână
numai ac ionari; ei se impun în mici/mari ac ionari.

Micul ac ionar (dispersat, pasiv ștepările oamenilor îni insuficient, de multe ori salariat al întreprinderii
respective), lipsit de dreptul de a participa la luarea deciziilor importante ale întreprinderii.

Marele ac ionar dispune de mult mai multe posibililită i de a participa la actul decizional cu
privire la direc iile strategice adoptate de întreprindere, dar numai ac ionarii decid în principiu
asupra mersului afacerii în întreprindere. Activită ile marii întreprinderi moderne sunt atât de
complexe ștepările oamenilor îni dinamice încât func iile de conducere s-au automatizat. To i cei care se află în
raport cu întreprinderea sunt conduștepările oamenilor îni de propriile lor interese; astfel încât actul decizional într-
o societate pe ac iuni are la bază toate aceste rela ii.

-Proprietarii ac ionari doresc maximizarea profitului.

-Salaria ii doresc salarii mai mari, condi ii.
-Managerii salaria i
-Clien ii doresc calitate bună ștepările oamenilor îni pre mic.
-Unită ile administrative publice ștepările oamenilor îni locale doresc să respecte legile.
-Guvernul priveștepările oamenilor înte ca într-o investi ie care generează locuri de muncă, sus inători ai statului.

Costuri

Costul pentru întreprinzător reprezintă o pârghie prin care acesta adoptă un comportament
care va conduce la ob inerea de profit cât mai mare ștepările oamenilor îni mai sigur. Costul de produc ie
reprezintă consumurile sub formă bănească de factori de produc ie utiliza i la crearea
bunurilor. Teoria economică a acordat o aten ie deosebită costului în vederea determinării
con inutului economic al acestuia. În urma confruntării tuturor punctelor de vedere formulate
de diverse curente de gândire de-a lungul timpului s-a acceptat următoarea defini ie a costului
de produc ie: Costul de produc ie reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate sau care
urmează să fie făcute, exprimate în formă bănească de către întrepreindere pentru producerea
ștepările oamenilor îni desfacerea de bunuri. Există mai multe moduri de abordare ale costurilor:

1. costul este privit ca unitatea dintre con inutul consumului de factori ștepările oamenilor îni expresia sa bănească.
2. costul este privit ca indicator comun al tuturor consumurilor de factori.
3. costul este privit ca sumă a tuturor cheltuielilor făcute de întreprindere.
4. costul se regăseștepările oamenilor înte în pre ul de vânzare a bunului fiind parte componentă a acestuia care
arată toate recompensările factorilor consuma i.
În economia de pia ă, întreprinzătorul utilizează atât resurse proprii (care nu face cheltuieli)
dar ștepările oamenilor îni factori de produc ie pentru care producătorul face cheltuieli cu cumpărarea lor. Pentru a
se delimita cele două surse de provenien ă a factorilor de produc ie, se utilizează no iunile de
cost explicit ștepările oamenilor îni de cost implicit.

Costul explicit cuprinde cheltuielile efectuate de întreprinzător cu factorii de produc ie

achizi iona i de la al i producători necesari procesului de produc ie astfel privit strict contabil
costul explicit este costul de produc ie total.

Costul implicit exprimat în formă bănească (de consum de resurse care apar in
întreprinzătorului ștepările oamenilor îni care nu presupun plă i către ter i pentru că se fac pe seama acestor resurse
proprii.

Costul de produc ie este suma dintre costul implicit ștepările oamenilor îni costul explicit.

Func iile costurilor:

1. măsurare a cheltuielilor necesare ob inerii produc iei ștepările oamenilor îni de stabilire a pre ului oferit de
vânzător.
2. func ia de cercetare-dezvoltare: noile tehnologii ștepările oamenilor îni noile produse apar ca efect al
cheltuielilor de cercetare.
3. func ia de produc ie – aceasta joacă un rol important în realizarea concep iei constructive ștepările oamenilor îni
tehnologice pe baza inovării.

4. func ia de personal care presupune compararea costurilor cu pregătirea, perfec ionarea ștepările oamenilor îni cu
motiva ia în muncă cu sporul de productivitate a muncii ștepările oamenilor îni a creștepările oamenilor înterii calită ii bunurilor
produse.

5. func ia comercială

6. func ia de optimizare

7. func ia de control ștepările oamenilor îni reglare.

Costul

Costul exprimă condi iile de produc ie ștepările oamenilor îni situa ia sa fa ă de furnizori ștepările oamenilor îni clien i, dar ștepările oamenilor îni pozi ia
fa ă de concuren i. Cunoaștepările oamenilor înterea diferitelor niveluri de cost asigură un mai bun control al
acestora. După nivelul produc iei la care se eviden iază consumurile de factori de produc ie,
se pot eviden ia costul global, costul marginal ștepările oamenilor îni costul mediu.

Costul global exprimă toate cheltuielile efectuate pentru ob inerea unui volum dat al
produc iei. În func ie de dinamica consumului de factori de produc ie, fa ă de dinamica
produc iei, se pot determina:

-costul fix
-costul variabil
-costul total

Costul fix este partea de cost care nu se modifică, este independentă de modificarea volumului
produc iei.

ex.: combustibili pentru încălzit, energie pentru iluminat.

Costul variabil este acea parte de cost care variază odată cu modificarea volumului produc iei.
Combustibili, materiale etc.

Costul global total este suma tuturor costurilor fixe ștepările oamenilor îni variabile.

2. Costul mediu (unitar) – reprezintă consumul de factori de produc ie pe unitatea de produs.

Adică se ob ine împăr ind costul global la produc ia ob inută.

a. costul mediu fix – se ob ine prin împăr irea costului global fix la produc ia ob inută. Variază
în func ie de cantitatea produsului.

b. costul mediu variabil este raportul dintre costul global variabil ștepările oamenilor îni produc ia ob inută.

c. costul mediu total reprezintă suma costurilor medii fixe ștepările oamenilor îni a celor medii variabile sau
raportul dintre costul global total ștepările oamenilor îni produc ia ob inută.

d. costul marginal reprezintă creștepările oamenilor înterea costului total sau variabil dată de creștepările oamenilor înterea produc iei
cu o unitate.
Venitul în economie

Într-o economie de pia ă, distribu ia venitului poate să fie foarte inegală. Astfel, economiștepările oamenilor întii
examinează cauzele acestei inegalită i ștepările oamenilor îni politicile guvernului de redistribuire a venitului dar ștepările oamenilor îni
consecin ele acestor politici asupra eficien ei economice ștepările oamenilor îni a creștepările oamenilor înterii economice. Factorii de
produc ie trebuie să fie renumera i. Astfel, în cazul muncii, venitul se prezintă sub forma
salariilor, în cazul pământului se va ob ine rentă, iar în cazul capitalului recompensa o
reprezintă dobânda.

Salar

Epoca modernă este dominată de teoria neoclasică în privin a explicării naturii salariului.
Astfel, unii autori pun accentul pe izvorul ștepările oamenilor îni natura salariului. În schimb, al ii identifică
func iile acestuia, pe când al ii încearcă să explice raportul în care se află salarul ca venit fa ă
de alte venituri. Părerea unanimă a economiștepările oamenilor întilor este că natura salariului nu mai poate fi
explicată doar pe baza formării ofertei de muncă, a cererii de bunuri ștepările oamenilor îni nici pe baza
productivită ii muncii ștepările oamenilor îni a costului for ei de muncă. Teoria dualistă a salariului are în vedere
formarea salariului ștepările oamenilor îni numirea sa luând în considerare consomitent productivitatea marginală a
muncii ștepările oamenilor îni costul for ei de muncă. Partea primită de salariat ca venit (salar) este o parte din
produsul muncii în func ie de nivelul productivită ii ștepările oamenilor îni cel pu in egală cu costul muncii.
Conceptul de salar poate fi explicat pe baza raportului cerere-ofertă ștepările oamenilor îni pe baza consensului
între posesorul for ei de muncă ștepările oamenilor îni a celui care are nevoie de acest factor de produc ie. În
func ie de punctul de vedere pe care ne plasăm în explicarea salariului respectiv a salariului
privit ca venit ștepările oamenilor îni salariul privit ca drept post ștepările oamenilor îni pe baza cadrului general a salariului privit ca
pre au apărut ștepările oamenilor îni se folosesc o serie de termeni deriva i aștepările oamenilor îna cum sunt:

1. salariul indirect – este acea frac iune a salariului privit drept cost care este plătită familiei
salariatului în afara muncii prestate.
2. salariul direct – care reprezintă renumera ia efectivă primită de salariat corespunzător cu
cantitatea de muncă efectuată. Se compune din salariul net ștepările oamenilor îni din sumele plătite drept
concediu legal.
3. salariul de bază – acesta este determinat în func ie de salariul minim real.
4. salariul brut – la salariul de bază se adaugă toate veniturile brute din muncă.
5. salariul net – din salariul brut se scad re inerile obligatorii conform legii.
6. salariul colectiv – se acordă tuturor salaria ilor unei întreprinderi ca urmare a participării lor
la rezultatele financiare ale acesteia sau ca facilită i acordate acestora.
7. salariul minim – este salariul fixat de guvern ce garantează salaria ilor un venit care
acoperă minimul de subzisten ă dintr-o economie.

În explicarea mecanismului de func ionare a legilor salariului, se pleacă de la cele două limite
ale salariului ștepările oamenilor îni anume limita minimă ștepările oamenilor îni limita maximă. Limita minimă a salariului se situează
la nivelul costurilor for ei de muncă, nivel care este general valabil pentru o anumită
dezvoltare economico-socială a unei ări. Limita minimă este urmărită de utilizatorul de for ă
de muncă. Limita maximă ar putea fi considerată mărimea întregului venit net realizat din
activitatea economică ștepările oamenilor îni socială adică întreaga valoare adăugată să fie transformată în salar.
Aceasta este limita urmărită de salaria i. Pentru întreprindere, limita maximă este atinsă atunci
când salariul plătit este egal cu productivitatea marginală a muncii adică cu ceea ce produce
ultimul salariat angajat care este necesar pentru desfăștepările oamenilor înurarea normală a activită ii
întreprinderilor. Astfel, mărimea posibilă a salariului mediu depinde de gradul de dezvoltare
economică a ării, dar mărimea efectivă a salariului mediu ștepările oamenilor îni modificarea acestuia este
influen ată de o serie de factori economico-func ionali, sociali, culturali, tehnici etc. To i
aceștepările oamenilor înti factori pot fi lua i în considerare atât la nivel de ofertant de muncă, apoi la nivel de
întreprindere, dar ștepările oamenilor îni la nivel de economie na ională. Din punctul de vedere al
comportamentului individului, se remarcă prezen a a două tendin e contradictorii:

-efectul de venit.
-efectul de substituire.

Efectul de substituire se referă la alocarea unei păr i mai mari sau mai mici din timpul liber al
salariatului pentru timpul de muncă, adică prestarea de muncă suplimentară în vederea
ob inerii de venit suplimentar. Efectul de venit constă în procesul invers, adică o parte mai
mare sau mai mică din timpul de muncă este înlocuit cu timp liber, atunci când salariul atinge
un nivel care permite salariatului să dispună de condi ii de via ă pe măsura aspira iilor sale.
Mărimea ștepările oamenilor îni dinamica salariului (cel mediu, normal), dar ștepările oamenilor îni mărimea diferen ei dintre salariul
maxim ștepările oamenilor îni salariul minim sunt influen ate ștepările oamenilor îni de procesele interdependente de apropiere ștepările oamenilor îni
diferen iere dintre salarii. Diferen ierea salariilor (care are la bază calită ile extrem de variate
ale muncii) exprimă de fapt mărimile diferite de capital uman încorporat în for a de muncă
poten ială, la care se adaugă ștepările oamenilor îni ștepările oamenilor înansele diferite de valorificare a acestui poten ial prin
angajarea a diferi i utilizatori de muncă.

Apropierea (tendin a de egalizare a salariului) se datorează ridicării nivelului general al

calificării, a egalizării condi iilor de pia ă respectiv „pierderea” capacită ii salariilor de a
înregistra scăderi etc.
-care pot influen a mărimea ștepările oamenilor îni dinamica salariilor
-care se referă la raportul de for e dintre contractan i.

Salariul nominal în termeni reali a înregistrat o tendin ă de creștepările oamenilor întere generală pe termen lung
indiferent de situa iile specifice de pia ă, de starea ștepările oamenilor îni evolu ia economiilor dintr-o ară sau alta.

Factorii generali care stau la baza măririi salariului în sensul creștepările oamenilor înterii acestuia sunt următorii:

Creștepările oamenilor înterea cheltuielilor pentru formarea ștepările oamenilor îni reproducerea for ei de muncă, având legătură directă
cu creștepările oamenilor înterea ștepările oamenilor îni diversificarea nevoilor umane. Un alt factor este creștepările oamenilor înterea productivită ii
muncii. Un alt factor este raportul dintre cererea ștepările oamenilor îni oferta de muncă în sensul cre ștepările oamenilor înterii mai
puternice a ofertei. Salariul se prezintă sub 2 forme: salar nominal ștepările oamenilor îni salar real. Salar nominal
este suma de bani primită de salariat în urma muncii prestate. Salariul real reprezintă
cantitatea de bunuri materiale ștepările oamenilor îni servicii pe care le poate cumpăra la un moment dat cu salariul
nominal.

SR = SN // CV (ip) x 100.

cv = costul vie ii
sr = salar real
sn = salar nominal.

Salariul real reprezintă puterea de cumpărare a salariului nominal, iar modificarea acestuia în
timp are loc în func ie de evolu ia salariului nominal ștepările oamenilor îni a nivelului pre urilor.

Forme de salarizare:

Sistemul de salarizare (forma de salarizare reprezintă modalită i de determinare a mărimii ștepările oamenilor îni
dinamicii salariilor individuale, toate acestea făcând legătura între mărimea rezultatelor unei
întreprinderi, partea ce revine salaria ilor din aceste rezultate, ștepările oamenilor îni munca prestată de salariat.
Există trei forme principale de salarizare: 1. după timpul lucrat (regie). 2. în acord. 3. mixtă.

1. Salarizarea în regie asigură asigură renumerarea salariatului după timpul lucrat, în

contractul de muncă neprecizându-se cantitatea de muncă pe care el trebuie să o efectueze în
unitate de timp.

2. Salarizarea în acord constă în renumerarea pe opera ii, pe activită i, pe produse, iar durata
timpului de muncă pentru fiecare opera ie nu este fixată în mod expres. Această formă de
salarizare eviden iază mai bine legătura dintre mărimea salarului ștepările oamenilor îni efortul făcut de salariat.
Iar productivitatea muncii tinde să crească. Acest sistem de salarizare este preferabil celui în
regie, atât pentru utilizator cât ștepările oamenilor îni pentru cei mai mul i dintre angajaștepările oamenilor în i. Adoptarea acestuia,
însă, presupune unele premize tehnico-organizatorice, apoi datorită faptului că se doreștepările oamenilor înte
ob inerea de cât mai multe produse, se face rabat la calitate. Acordul poate fi individual ștepările oamenilor îni
colectiv. Tariful practicat ștepările oamenilor îni convenit pentru executarea unei opera ii este de trei tipuri:

simplu
progresiv
mixt

Cel de-al treilea tip de salarizare (mixtă) constă în renumerarea stabilă sau fixă pe unitatea de
timp care se acordă în func ie de îndeplinirea unor condi ii tehnice, tehnologice, de organizare
etc, iar fiecare condi ie are un anumit tarif. Astfel, mărimea salariului ce revine persoanei
devine variabilă la fel ca a persoanelor renumerate în acord. Indiferent de nivelul de
perfec ionare a formelor de salarizare aplicate, acestea sunt adeseori contestate. De aceea, s-a
căutat solu ia de îmbunătă ire a formelor de salarizare ștepările oamenilor îni anume:

a. corectarea – se referă la toate formele de salarizare ștepările oamenilor îni vizează creștepările oamenilor înterea siguran ei men inerii
salariului la un anumit nivel. Mai are în vedere adaptarea salariului la dinamica pre urilor, are
în vedere atenuarea diferen elor salariale dintre sectorul de stat ștepările oamenilor îni cel privat la aceea ștepările oamenilor îni muncă,
acordarea de sporuri la condi ii de muncă mai dificile etc.

b. participarea – are în vedere admiterea salaria ilor la împăr irea profitului întreprinderii.

c. socializarea – include ștepările oamenilor îni alte criterii decât cele economice.

Dobânda

Dobânda a fost obiectul de studiu ștepările oamenilor îni a preocupat mai multe ștepările oamenilor încoli ștepările oamenilor îni curente de gândire. Astfel
ștepările oamenilor încoala clasică ștepările oamenilor îni cea neoclasică au confundat dobânda cu profitul. Apoi Marx a prezentat-o ca
o parte a plus-valorii. Keynes a arătat că dobânda reprezintă un obiect de analiză autonomă în
lucrarea sa „teoria de lucru a dobânzii”.

Dobânda este un venit însuștepările oamenilor înit de proprietarul oricărui capital introdus în circuitul economic.
În teorie ștepările oamenilor îni practică, dobânda ștepările oamenilor îni rata dobânzii au o mare capacitate de a exprima sintetic starea
ștepările oamenilor îni tendin ele unei economii. Dobânda ștepările oamenilor îni rata dobânzii exprimă foarte multe aspecte din
activitatea economică. Există două tendin e cu privire la dobândă în perioada actuală, ștepările oamenilor îni
anume: viziunea restrânsă ștepările oamenilor îni cea lărgită. În viziunea restrânsă dobânda este privită ca acel
excedent ce revine proprietarului de capital dat cu împrumut din câștepările oamenilor întigul realizat de către cel
ce a luat cu împrumut acel capital drept răsplată pentru cedarea dreptului de folosin ă a acelei
sume de bani pe un timp determinat. Iar în sens larg, dobânda este surplusul ce revine
proprietarului oricărui capital utilizat în condi ii normale. Acest în eles este utilizat în zilele
noastre pentru că întreprinzătorul nu face deosebire între capitalul propriu ștepările oamenilor îni cel împrumutat
atunci când are în vedere strict utilizarea acestuia. În plus, răsplata fiecărei unită i de capital
este acceaștepările oamenilor îni. În sens larg, dobânda îmbracă mai multe forme.
1. Dobânda de pe pia a monetară – revine împrumuturilor pe termen scurt, a împrumuturilor
contractate între băncile comerciale ștepările oamenilor îni banca centrală. Apoi o altă formă a dobânzii este
dobânda bancară de bază, care se aplică la certificatele de trezorerie. O altă dobândă este
dobânda percepută de către bănci întreprinderilor ștepările oamenilor îni aceasta este formată din dobânda bancară
de bază la care se adaugă o cotă suplimentară în func ie de tipul de credit ștepările oamenilor îni de situa ia
economică a creditorului. O altă formă este dobânda la scont pentru efectele de comer ,
dobânzi corelate ca mărime pentru diferitele forme de plasament pe termen lung ștepările oamenilor îni mediu.
Mai există dobânzi pe pia a obliga unilor, ștepările oamenilor îni dividendul (alte forme de renumerare pentru
ac iunile ob inute).

Mărimea ștepările oamenilor îni dinamica dobânzii este determinată de 2 indicatori, respectiv de suma absolută a
dobânzii ștepările oamenilor îni de rata dobânzii exprimată procentual. Rata dobânzii este venitul anual exprimat
procentual ob inut ca urmare a împrumutului în bani sau adus de vreo obliga iune sau de o
altă valoare ideală, sau putem spune că este un câștepările oamenilor întig adus de orice capital pe pia a
concuren ială. Ratele dobânzii diferă în func ie de numeroștepările oamenilor îni factori generali ștepările oamenilor îni conjuncturali
extinzându-se între cele două limite, respectiv maximă ștepările oamenilor îni minimă. Dobânda simplă este suma
de bani încasată pentru închirierea serviciului adus de un capital.

Formula dobânzii simple:

Ds = C x d x n

Dobânda compusă are în vedere capitalizarea dobânzii, adică apare dobânda la dobândă.
Dobânda compusă este specifică unei durate a creditului mai mare de un an.

Rata dobânzii este raportul procentual între masa dobânzii (pe un an) ștepările oamenilor îni capitalul utilizat în
condi ii normale. Rata nominală a dobânzii reflectă raportul între cele două mărimi exprimate
în pre urile de pia ă curentă, adică în puterea de cumpărare nominală a banilor (considerare ștepările oamenilor îni
infla ia).

Se mai vorbeștepările oamenilor înte despre rata brută ștepările oamenilor îni rata netă a dobânzii, cea netă este rezultatul dintre
dobânda brută minus taxe ștepările oamenilor îni impozite. Mărimea ratei dobânzii se modifică în func ie de natura
opera iunilor de creditare, de durata împrumutului, de caracteristicile cantitative ștepările oamenilor îni calitative
ale creditului. ările dezvoltate dispun de o rată de bază a dobânzii, adică de o rată fixată de o
bancă în condi ii obiștepările oamenilor înnuite, ștepările oamenilor îni în jurul căreia oscilează celelalte rate.

Factorii care determină nivelul ratei dobânzii

-raportul cerere ștepările oamenilor îni ofertă de capital.

-infla ia (majorează rata dobânzii).
-mediul extern care constă în raportul de schimb ștepările oamenilor îni în paritatea ratelor dobânzii.
-creștepările oamenilor înterea generală a economiilor
-scăderea relativă a productivită ii capitalului.
-creștepările oamenilor înterea gradului de autofinan are a întreprinderii (duce la scăderea ratei dobânzii)
-sporirea costurilor serviciilor, inclusiv a celor bancare.
-creștepările oamenilor înterea înclina iei spre investi ii.
-emigrarea capitalurilor flotante.

Factorii enumera i mai sus se combină în propor ii diferite pe fondul economic general în
func ie de starea economiei, ștepările oamenilor îni în func ie de conjuctura socio-economică ștepările oamenilor îni politică.

Profitul

Există o serie de controverse teoretice privind profitul, controverse care încearcă să

lămurească rela ia dintre profit ștepările oamenilor îni beneficiu. Acest termen al beneficiului este considerat de
către unii autori ca fiind acelaștepările oamenilor îni lucru cu profitul, pe când al i autori sus in că sunt distincte ștepările oamenilor îni
diferite ca sferă de cuprindere. Au fost omise două sensuri de abordare ștepările oamenilor îni de apreciere a
profitului, plecându-se de la ideea generală ștepările oamenilor îni anume aceea prin care profitul se identifică cu
orice câștepările oamenilor întig, ștepările oamenilor îni anume:

a. un punct de vedere popular, adică profitul este considerat un avantaj, un câștepările oamenilor întig realizat de o
persoană fizică sau juridică fără ca aceasta să fi contribuit la realizarea lui. În aceea ștepările oamenilor îni ordine
de idei, a apărut ștepările oamenilor îni termenul de profit nelegitim ob inut ca urmare a încălcării normelor legale
ștepările oamenilor îni sociale cum ar fi: sporirea nivelului costurilor prin includerea unor elemente de profit,
calcularea unei cote procentuale mai mari de profit, evaziune fiscală, neplata cheltuielilor de
protec ie a mediului înconjurător etc.

Pentru a fi considerate ca profituri nelegitime, veniturile trebuie să fie rezultate din impunerea
de pre uri mari la aprovizionarea cu materii prime, materiale de către firmele mari, pre uri de
monopol la anumite bunuri din comer , impunerea de salarii mici la salaria i etc.

b. un punct de vedere al profitului legal (legitim), care se realizează prin activită i economice
care presupun creștepările oamenilor întere economică, asigurând astfel progresul. Mai este cunoscut ștepările oamenilor îni sub
denumirea de profit normal. Literatura de specialitate contemporană atribuie profitului diferite
caracterizări sintetice. Astfel, profitul după unii specialiștepările oamenilor înti este un avantaj monetar realizat din
activită i legale. Reprezintă o formă de venit care recompensează factorul de produc ie
capital. Venit realizat de o persoană, ca urmare a participării acesteia la o activitate
economică. Este rezultatul diferen ei dintre venitul ob inut ștepările oamenilor îni plata factorilor de produc ie
(costul de producțăie). Respectiv surplus ob inut de firmă, de întreprindere. Mai este denumit
drept venit net al întreprinderii, mai este privit ca venitul întreprinzătorului realizat datorită
capacită ii lui de a transforma capitalul din forma sa inactivă în factori de produc ie utili.
Deci, profitul este un venit net al întreprinderii, este un excedent peste costurile înregistrate de
întreprindere din încasările totale. Profitul prezintă următoarele caracteristici importante:

1. Profitul reprezintă un venit aleatoriu. Nu se poate prevedea dacă se va realiza ștepările oamenilor îni în ce
măsură.
2. Profitul este un venit autonom. Nu poate fi confundat cu alte forme de venit (salar, dobândă
etc).

Profitul mai îndeplineștepările oamenilor înte ștepările oamenilor îni o serie de func ii:

-indicator al ra ionalită ii economice.

-stimulent a dezvoltării, a progresului economic ștepările oamenilor îni a acceptării riscului.

-factor de creștepările oamenilor întere a calită ii produselor.

Plecând de la încasările/veniturile totale, se pot determina ștepările oamenilor îni caracteriza următoarele forme de
profit:

-profitul contabil
-profitul economic
-profit normal
-profit pur (supraprofit).

Profitul contabil este excedentul de venit net peste costul contabil, date fiind condi iile
financiare, juridice din acea ară. Profitul contabil este numit de unii autori ștepările oamenilor îni profit oficial,
legislativ ștepările oamenilor îni statistic, sau profit legal.

2 tipuri de profit contabil: brut (cel de dinaintea plă ii taxelor ștepările oamenilor îni impozitelor) ștepările oamenilor îni net (cel de
după plata taxelor ștepările oamenilor îni impozitelor).

Profitul economic reprezintă diferen a dintre venitul net ștepările oamenilor îni costul de produc ie a întreprinderii,
mai precis costul de oportunitate a tuturor factorilor care au fost utiliza i. Aceste două
categorii de profit (economic ștepările oamenilor îni contabil) pot fi privite ca profit normal sau supraprofit.
Profitul normal este profitul minim ce trebuie realizat de o întreprindere pentru a putea
rămâne pe pia ă. Atunci putem spune că între venitul total încasat ștepările oamenilor îni costurile totale de
oportunitate există o egalitate, adică încasările acestea realizate de întreprindere permit
acesteia continuarea activită ii. Cu alte cuvinte, profitul minim este venitul corespunzător
întreprinzătorului în cazul în care acesta ar închiria capitalul propriu altuia, sau dacă ar fi
angajat al acestuia din urmă.

Supraprofitul

-este profitul realizat peste cel normal (profit pur), este profitul care depăștepările oamenilor îneștepările oamenilor înte costurile totale
de oportunitate.

Mărimea acestuia poate fi calculată în 2 moduri, venit absolut ca masă a profitului, ștepările oamenilor îni mărimea
relativă ca rată a procentului. Rp = P//Cp x 100. Rp = P//CA x 100.

Factori ce influen ează profitul:

-Nivelul productivită ii factorilor de produc ie

-Pre ul produsului
-Costul de produc ie
-Volumul, structura, calitatea produc iei

Renta
Renta a prezentat un interes deosebit în plan economic, pentru că este legată de cea mai veche
formă de activitate umană (agricultura), astfel că acest venit a încercat să explice forma
restului. De-a lungul timpului s-a format părerea conform căreia renta reprezintă venitul
acordat proprietarului de terenuri pentru dreptul de folosin ă de către arendaștepările oamenilor în. O altă părere
are în vedere comportamentele specifice ale agen ilor economici pe pia a terenurilor agricole
ștepările oamenilor îni cu alte destina ii ca pie e derivate din pie ele bunurilor agroalimentare. O altă abordare are
în vedere caracterul universal al rentei, ca venit al unui factor de produc ie ce este
monopolizat de anumi i producători ofertan i. Teoria rentei spune că renta este acel venit ce
revine proprietarului de orice factor de produc ie, ca urmare a transferului dreptului de
folosin ă ștepările oamenilor îni de uzufruct către alte persoane/întreprinzători. Se constituie ca plată pentru
folosirea temporară a factorului respectiv. Și în plus, se referă la un bun determinat, concret. Cantitateacoala marginalistă dă o defini ie a rentei plecând
de la ac iunea legii randamentelor nepropor ionale ștepările oamenilor îni a productivită ii factorilor de produc ie.
Renta nu se referă doar la factorul de produc ie pământ. Renta reprezintă venitul ce revine
posesorului oricărui factor de produc ie, nelimitându-se doar la agricultură. Vorbim despre
forme ale rentei funciare.

Renta funciară este suma plătită de arendaștepările oamenilor în proprietarului funciar pentru dreptul de a exploata
un teren într-o perioadă de timp.

Renta diferen ială se ob ine din diferen a de fertilitate a terenurilor. Dacă renta este rezultatul
diferen elor de fertilitate, atunci se numeștepările oamenilor înte rentă diferen ială 1, iar dacă pe terenurile cu
fertilitate naturală mai scăzută se investeștepările oamenilor înte suplimentar capital, vorbim de rentă diferen ială
II. Renta absolută este renta însuștepările oamenilor înită de proprietarii funciari de pe toate terenurile, indiferent
de fertilitate sau pozi ie.

Pre ul pământului este influen at de:

-cerere ștepările oamenilor îni oferta de terenuri agricole

-cererea ștepările oamenilor îni oferta de produse agricole
-mărimea rentei
-rata dobânzii bancare
-posibilitatea propriei alternative a pământului
-ameliorarea terenurilor agricole.

Piațăa cu cerere și alegereai ofertă

Cerere

Consumatorii îștepările oamenilor îni exprimă nevoile ștepările oamenilor îni preferin ele prin intermediul comportamentului de
consum sub forma cererii pentru care aceștepările oamenilor întia alocă venituri băneștepările oamenilor înti limitate. Structura acestor
cheltuieli de consum repetă acest comportament. Teoria cererii stă la baza alocării veniturilor
băneștepările oamenilor înti limitate de către consumatorii ra ionali care decid când să cumpere diferite bunuri.

Capacitatea de cumpărare ștepările oamenilor îni voin a de a cumpăra pentru a caracteriza cererea.
Capacitatea de cumpărare a consumatorului constă din resursele băneștepările oamenilor înti disponibile care
generează cererea solvabilă.

Voin a de cumpărare este latura subiectivă a deciziei de repartizare efectivă a unor

disponibilită i băneștepările oamenilor înti pentru cumpărarea de bunuri. Aceasta depinde de următoarele:

-structura ștepările oamenilor îni intensitatea nevoilor

-anticipările în evolu ia veniturilor etc.

Cererea reprezintă cantitatea dintr-o anumită marfă care poate fi cumpărată de un cumpărător
într-o perioadă determinată de timp la pre ul existent.

Există trei tipuri de cerere:

-individuală
-de pia ă
-totală

Cererea individuală se referă la op iunea consumatorului/cumpărătorului ștepările oamenilor îni este rezultatul
atitudinii sale fa ă de varia iile venitului alocat pentru achizi ia unui bun, dar ștepările oamenilor îni fa ă de
modificările pre ului respectiv.

Cererea de pia ă constituie suma cantită ilor cerute dintr-un anume punct la fiecare nivel de
pre , condi ia fiind ca cei care solicită bunul să ia deciziile independent unul de altul. În
func ie de natura bunurilor cerute, deosebim:

-cererea pentru bunuri substituibile

-cererea pentru bunuri complementare

-cererea derivată

Mărimea cererii depinde de nivelul pre ului propus pentru bunul cerut ștepările oamenilor îni de nivelul venitului
cumpărătorului.

Dinamica generală a cererii, atât a cererii individuale cât ștepările oamenilor îni a celei de pia ă, este una
descrescătoare ștepările oamenilor îni se înscrie pe o curbă de la stânga la dreapta. Aceasta înseamnă că la o
scădere a pre ului cantitatea cerută creștepările oamenilor înte. Dacă pre ul se reduce, cererea se extinde, adică
cresc cantită ile cerute. Iar în cazul contrac iei/reducerii, creștepările oamenilor înterea pre ului determină scăderea
cantită ii cererii.

Factorii care ac ionează asupra cererii: în afară de factorul pre , asupra dinamicii cantită ii
cerute ac ionează ștepările oamenilor îni al i factori:

-modificarea veniturilor băneștepările oamenilor înti ale consumatorului.

-pentru bunurile normale, există o rela ie directă ștepările oamenilor îni pozitivă între evolu ia veniturilor familiei
ștepările oamenilor îni cererea pentru aceste bunuri. Crescând veniturile, duce la creștepările oamenilor înterea cererii.

-modificarea pre ului altor bunuri; în acest caz, se stabileștepările oamenilor înte o rela ie pozitivă între bunul
substituibil ștepările oamenilor îni cel substituit. Dacă pre ul primului bun creștepările oamenilor înte, atunci se va înregistra o cerere
mai mare la cel de-al doilea.

-numărul de cumpărători

-preferin ele cumpărătorului

-anticipările privind evolu ia pre ului ștepările oamenilor îni a venitului.

În concluzie, fiecare factor exercită o influen ă mai mare sau mai mică, unii dintre ei au ca
efect creștepările oamenilor înterea cantită ii cerute, pe când al ii au ca efect scăderea ei. Modificarea totală a
cererii pentru un bun la un anumit nivel dat al pre ului se determină prin însumarea algebrică
a influen elor par iale.

Elasticitatea cererii

-reprezintă sensibilitatea cererii la modificarea pre ului sau a altor factori ai cererii.
Coeficientul elasticită ii cererii arată gradul sau procentul modificării cererii în func ie de
schimbarea pre ului sau a altor factori ai cererii. Se determină ca raport dintre modificarea
cererii ștepările oamenilor îni modificarea acelui factor.

Eop = - %deltaC//%deltaP

deltaC = C1 – C0
deltaP = P1 – P0

După mărimea acestui coeficient, cererea pentru diferite bunuri poate înregistra următoarele
forme:

Ecp >1

Ecp = 1

Ecp <1

supraunitar, unitar, subunitar.

/ / /
Cerere elastică, neutră, rigidă.

Coeficientul elasticită ii cererii în func ie de venit (Ecvx) = delta C // delta V

Ecvx >1
Ecvx <1

Coeficentul este supraunitar ștepările oamenilor îni venitul creștepările oamenilor înte, atunci ponderea cheltuielilor pentru bunul x în
cheltuielile totale va creștepările oamenilor înte.

Ecvx <1 -> ștepările oamenilor îni venitul creștepările oamenilor înte, atunci ponderea cheltuielilor pentru bunul x în cheltuielile totale
se reduce.

Elasticitatea rigidă a cantită ii cerute dintr-un bun este proprie, mai ales unor bunuri de primă
necesitate (pâine), dar ștepările oamenilor îni pentru bunuri cu pondere mică, în cheltuielile de consum ale
popula iei (sarea).

Elasticitatea supraunitară se referă la acele bunuri mai scumpe dar care nu intră în categoria
bunurilor de lux ștepările oamenilor îni nu sunt esen iale pentru existen a omului, dar care au intrat sau sunt pe cale
să intre în obiceiurile de consum. Factorii care determină elasticitatea cererii în func ie de pre
sunt următorii:

1. Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii.

2. Gradul de substituire al bunurilor.

3. Gradul necesită ii în consum. După natura trebuin elor, care pot fi satisfăcute, bunurile se
grupează în 2 categorii: bunuri necesare ștepările oamenilor îni bunuri de lux. Mărimea coeficientului elasticită ii
cererii pentru bunurile de lux în func ie de pre este mai mare decât acel pentru bunurile
normale necesare.

4. Durata perioadei de timp de la modificarea pre ului. Între durata perioadei de timp de la
schimbarea pre ului unui anumit bun ștepările oamenilor îni mărimea coeficientului elasticită ii cererii există o
rela ie directă, pozitivă

Cunoaștepările oamenilor înterea influne ei acestor factori asupra elasticită ii cererii în func ie de modificarea
pre ului prezintă o mare importan ă în vederea estimării venitului total încasat astfel încât
întreprinzătorul ștepările oamenilor întie că poate spori profitul numai în situa ia unei cereri elastice, iar mărimea
profitului este în func ie de cantitatea cerută ștepările oamenilor îni de pre .

Ofertă

Oferta este cantitatea dintr-un bun material sau serviciu pe care un vânzător o vinde într-o
perioadă dată de timp la un anumit pre existent pe pia ă în acel moment. Realizarea ofertei
are loc prin confruntarea sa cu cererea în cadrul tranzac iilor comerciale. Formele sub care
apare oferta sunt diferite, astfel oferta poate fi de mărfuri corporale ștepările oamenilor îni de servicii. Poate fi
ofertă fermă sau facultativă. Poate fi cu grad mediu de complexitate sau de complexitate
superioară, mai există ofertă internă sau externă etc.

În func ie de con inutul bunurilor, oferta poate fi: de bunuri independente, de bunuri
complementare, ștepările oamenilor îni mixtă. Indiferent de forma ștepările oamenilor îni tipul ofertei, aceasta se află în rela ie directă
cu nivelul ștepările oamenilor îni modificarea pre ului. Dacă pre ul mărfii creștepările oamenilor înte, atunci vânzătorul măreștepările oamenilor înte
cantitatea oferită pe pia ă ștepările oamenilor îni invers, dacă pre ul scade, vânzătorul tinde să reducă oferta. Legea
generală a ofertei spune că odată cu creștepările oamenilor înterea pre ului, se măresc cantită ile oferite, iar
reducerea pre ului determină reducerea cantită ii oferite.

Există un număr de factori care determină cantită ile oferite la acelaștepările oamenilor îni număr al pre ului ștepările oamenilor îni care
se numesc condi iile ofertei. Acestea sunt:

1. costul de produc ie.

2. pre ul altor bunuri.
3. numărul firmelor care produc acelaștepările oamenilor îni bunurile
4. taxele ștepările oamenilor îni subven iile.
5. previziuni ale evolu iei pre ului.
6. evenimente social-politice ștepările oamenilor îni naturale.

Elasticitatea ofertei se referă la varia iile ofertei în func ie de modificarea pre ului.

Eop - %delta O // %delta P

După nivelul coeficientului elasticită ii ofertei există 3 forme:

1. Oferta elastică.
2. Oferta unitară.
3. Oferta rigidă

Factorii care influen ează elasticitatea ofertei:

1. Costul de produc ie: între nivelul costului ștepările oamenilor îni elasticitatea ofertei există o rela ie negativă.
Oferta depinde de pre ul resurselor ștepările oamenilor îni a factorilor economici utiliza i.
2. Capacitatea de stocare a bunurilor.
3. Costul depozitării: salarii chirii etc care se adaugă la costul de produc ie.
4. Perioada/intervalul de timp de la modificarea pre ului. Într-o perioadă foarte scurtă de timp,
modificarea pre ului are loc ca urmare a creștepările oamenilor înterii cererii, dar oferta rămânând perfect
inelastică. Pre ul creștepările oamenilor înte datorită cererii mai mari, ștepările oamenilor îni depinde de resursele disponibile existente.
În cazul perioadelor lungi, to i factorii devin variabili, astfel că oferta devine elastică,
producătorii mărind produc ia prin realizarea investi iei.

Prețăul

Până acum, în prezentarea cererii ștepările oamenilor îni ofertei, pre ul a fost considerat o variabilă ce nu a fost
luată în discu ie ci doar cererea ștepările oamenilor îni oferta care au fost studiate în interac iunea lor. Pre ul poate
fi privit drept cauză a modificării cererii ștepările oamenilor îni ofertei. Pe lângă aceste for e, mai ac ionează ștepările oamenilor îni al i
factori, cum ar fi nivelul veniturilor (în cazul cererii) ștepările oamenilor îni costul de produc ie (în cazul ofertei).
Astfel teoria generală a pre ului pleacă de la cererea ștepările oamenilor îni oferta ca determinante ale pre ului. Iar
raportul cerere-ofertă determină modificarea nivelului pre ului. Pre ul reprezintă cantitatea
dintr-un bun care trebuie să fie dată în schimbul unei unită i dintr-un alt bun în cadrul
tranzac iilor de vânzare-cumpărare. În formă bănească, pre ul reprezintă valoarea unui bun
care face obiectul schimbului, adică este suma de bani plătită de cumpărător sau încasată de
vânzător. Specialiștepările oamenilor întii au încercat să explice problema „esen ei unice a pre ului” dar a rămas
una dintre cele mai controversate probleme ale ștepările oamenilor întiin ei economice. Adam Smith a fost cel care
a pus la temelia pre ului cantitatea de muncă încorporată în fiecare din bunurile schimbate.
Potrivit teoriei valorii muncă (valorii obiective a pre ului), valoarea este dată de munca
producătorului de bunuri reproductibile concretizată în noi bunuri economice, în noi func ii
ale acestora. Această valoare încorporează consumul de for ă de muncă apoi se adaugă
cheltuielile din amontele ștepările oamenilor îni avalul acesteia. În cadrul tranzac iilor comerciale de pe pia ă,
mărimea valorii este dată de valoarea de schimb (adică de raportul cantitativ al schimbului
dintre două bunuri, iar valoarea de schimb se prezintă sub forma pre ului. Fiecare bun
încorporează cantită i diferite de cheltuieli cu munca, ceea ce conferă o valoare individuală
oricărei mărfi a cărei mărime este dată de valoarea de schimb, adică de raportul cantitativ al
schimbului dintre două bunuri. Teorii valorii utilitare explică valoarea bunului prin
raritatea bunurilor economice ștepările oamenilor îni prin utilitate. Utilitatea prin care consumatorii o atribuie
acestora. Odată ce nevoile au fost satisfăcute ștepările oamenilor îni se reduce din densitatea acestora, scade ștepările oamenilor îni
valoarea pe care consumatorul o atribuie bunurilor cumpărate. Cele două teorii sunt
incompatibile, sunt mai mult sau mai pu in par iale, lucru de care ștepările oamenilor îni-au dat seama chiar ștepările oamenilor îni
sus inătorii lor. O problemă economică importantă este cea a formării ștepările oamenilor îni determinării pre ului.
De cele mai multe ori, pre urile sunt percepute ca formându-se din raportul cerere ștepările oamenilor îni ofertă,
sau prin condi iile ștepările oamenilor îni obliga iile consemnate ale păr ilor de locul de fixare al pre ului ștepările oamenilor îni zona
de propectare, pre ul pe o anumită pia ă etc. Se practică pre uri ca de exemplu pre al bursei,
pre de licita ie, pre de catalog etc. Specialiștepările oamenilor întii consideră că procesul de formare a pre ului
este mai complex. Aceștepările oamenilor înti specialiștepările oamenilor înti sunt de acord că formarea pre ului are loc sub influen a
mai multor categorii de factori. Astfel există două mari categorii, factori interni ștepările oamenilor îni factori
externi. Procesele acestea în care se cuprind factorii interni se referă la mecansimele specifice
pie ei concuren iale. Ca exemplu, privit din punct de vedere al cererii, factorii care
influen ează sunt utilitatea dată de consumator bunului, capacitatea de plată a consumatorilor,
nevoile ștepările oamenilor îni structura acesteia, apoi dacă privim din punctul de vedere al ofertei, ca factor intern
men ionăm: nivelul costurilor de mâncare, capacitatea întreprinzătorului de a ob ine profit,
structura ofertei, pre ul bunurilor pe alte pie e. Mai există ștepările oamenilor îni factori interni ai formării pre ului,
care ac ionează pe ansamblul pie ei, este vorba despre legea cererii ștepările oamenilor îni ofertei, factorii
monetari, respectiv cererea ștepările oamenilor îni oferta de bani în general. Economiștepările oamenilor întii se întreabă care dintre
factorii enumera i are rolul principal în formarea pre ului. Aceștepările oamenilor înti factori ac ionează
concomitent. În cazul raportului dintre cererea ștepările oamenilor îni oferta de bunuri, se poate pune accentul pe
cerere, adică formarea pre urilor ine de consumatori ștepările oamenilor îni de utilitatea dată de aceștepările oamenilor întia bunurilor.
Într-un sens larg, raportul cerere ștepările oamenilor îni ofertă poate însemna că cererea exprimă dorin a pentru
anumite bunuri, iar oferta exprimă anumite nivele de costuri. Astfel, legea cererii ștepările oamenilor îni ofertei
devine o teorie complexă a valorii de schimb sau a pre ului. Pre ul se formează din
confruntarea dintre op iuni (gusturi) ale consumatorilor, ștepările oamenilor îni costuri. Dintre factorii externi,
men ionăm:

1. interven ia indirectă a guvernului atât de partea ofertei cât ștepările oamenilor îni de cea a cererii, atât de
reducere cât ștepările oamenilor îni de sporire a lor, pentru ca legea cererii ștepările oamenilor îni ofertei să func ioneze.
2. măsuri specifice adoptate de stat pentru men inerea echilibrului social-economic. „pia a
muncii”, „protec ia unor producători agricoli”, care se reflectă asupra nivelului ștepările oamenilor îni dinamicii
pre ului.

3. comportamentul unor mari organiza ii economice cu tentă monopolistică.

În func ie de influen a mai mare sau mai mică a uneia dintre categoriile de factori, a ac iunii
acestor factori, s-au diferen iat 3 tipuri de pre uri:

-pre ul liber
-pre uri administrate
-pre uri mixte

Piațăa cu concurențăă perfectă. Prețăul de echilibru. Concurențăă.

1. Modelul pie ei cu concuren ă perfectă (pură) respectiv formarea pre urilor.

Condi iile existen ei modelului de pia ă cu concuren ă perfectă au în vedere:

1. atomicitatea perfectă (existen a unui număr mare de participan i de mărime ștepările oamenilor îni putere
economică mică, egală sau apropiată, ac ionând independent, ei neputând influen a în folosul
lor volumul produc iei ștepările oamenilor îni nivelul pre ului).

2. omogenitatea produsului (consumatorilor fiindu-le indiferent de la care dintre vânzători vor

cumpăra bunuri)

3. accesibilitatea în ramură (libera intrare pe pia ă a noilor vânzători ștepările oamenilor îni cumpărători).
4. fluiditatea respectiv adaptarea ofertei la cerere (libera alegere a consumatorilor).
5. transparen a informa iilor despre pre , despre cantită ile cerute ștepările oamenilor îni oferite dintr-un bun,
despre cunoaștepările oamenilor înterea pie ei. Informa ii complete despre pia a prezentă ștepările oamenilor îni viitoare a unui produs.
6. mobilitatea liberă a resurselor ștepările oamenilor îni factorilor de produc ie.

În cazul în care cererea ștepările oamenilor îni oferta sunt luate în considerare separat, atunci pre urile nu intră ca
mărimi determinarea func iilor cererii ștepările oamenilor îni ofertei, deci consumatorul ștepările oamenilor îni producătorii sunt
considera i a fi price takers. Dar dacă cererea ștepările oamenilor îni oferta sunt luate împreună atunci pre ul ștepările oamenilor îni
cantită ile oferite ștepările oamenilor îni cerute se formează pe baza for elor pie ei, starea de echilibru realizându-
se în acel punct al produc iei echilibrului. Considerând că oferta ștepările oamenilor îni cererea sunt func ii
dependente de pre ul produsului, atunci acestea prezintă o serie de proprietă i, ștepările oamenilor îni anume:

1. cererea scade atunci când pre ul creștepările oamenilor înte ștepările oamenilor îni invers.
2. oferta ac ionează în aceeaștepările oamenilor îni direc ie cu pre ul.
3. atunci când cantitatea cerută = cea oferită, pia a a atins punctul de echilibru, iar tot atunci se
realizează ștepările oamenilor îni pre ul de echilibru. Mecanismul formării pre ului de echilibru este reflectat în
 graficul următor:

Pe
Q
Qe

Atunci când cantită ile cerute sunt egale cu cantită ile oferite, atunci se formează pre urile de
echilibru. În cazul în care pre ul se îndepărtează fa ă de valoarea sa de echilibru, apar două
situa ii:
1. Pre ul va fi mai mic decât pre ul de echilibru, ceea ce va determina o creștepările oamenilor întere a cererii
având ca rezultat creștepările oamenilor înterea pre urilor către valoarea lor de echilibru.
2. Pre ul va fi mai mare decât pre ul de echilibru, atunci se va forma un excedent de ofertă,
presiunea asupra pre urilor fiind de scădere către punctul de echilibru. Ca urmare, pre ul de
echilibru apare în mod spontan ca rezultat al confruntării libere dintre cerere ștepările oamenilor îni ofertă la
nivelul la care se realizează egalitatea dintre cantită ile vândute ștepările oamenilor îni cele oferite.
Se observă că nu s-au luat în considerare factorul timp, deștepările oamenilor îni este recunoscut faptul că
formarea pre ului de echilibru se realizează în moduri diferite în func ie de orizontul de timp
în care se confruntă cererea ștepările oamenilor îni oferta. Astfel pe o perioadă foarte scurtă de timp, cererea se
constituie drept factorul principal al formării pre ului. Oferta, bazată pe stocurile existente, se
adaptează imediat la cerin ele consumatorului, echilibrul realizându-se la diferitele niveluri de
pre . Pe perioade scurte, oferta se poate modifica, prin schimbarea volumului factorului
muncă. Pre ul acestei perioade este numit pre normal. La nivelul acestui pre se presupune
egalitatea costului marginal cu pre ul de vânzare. La acest nivel de pre producătorii vor vinde
orice cantitate de bunuri. Pe termen lung, oferta se constituie ca factor determinant al formării
pre ului. Iar producătorii pot modifica oferta luând în considerare ștepările oamenilor îni schimbarea capitalului
fix.

Concurențăa imperfectă
Fa ă de concuren a perfectă, monopolul se află la cealaltă extremă, adică acolo unde nu există
deloc concuren ă. Monopolul este acea formă de pia ă în care întreaga ofertă a unui bun este
asigurată de o singură firmă, iar în cazul cererii de către un singur cumpărător. Se manifestă
fie domina ia producătorului, fie a consumatorului. De partea vânzătorului se numeștepările oamenilor înte
monopol, de cea a consumatorului monopson. Această stare de monopol pe o pia ă reprezintă
doar o situa ie temporară. Există o serie de for e ștepările oamenilor îni factori care limitează această tendin ă de
monopol:
a. monopolul absolut nu poate fi sus inut ștepările oamenilor îni nici nu poate fi men inut deoarece exercitarea
dictaturii pre ului de monopol determină scăderea dimensiunilor cererii pie ei pentru bunul
oferit de producător.
b. firmele produc bunuri înlocuitoare, ștepările oamenilor îni astfel sunt poten ial concurente ale monopolului.
c. influen a dată de schimbările de pe pie ele regionale ștepările oamenilor îni interna ionale asupra pozi iei
monopolului de pe o anumită pia ă.
d. Rezisten a întâmpinată de tendin a monopolistă din partea consumatorilor organiza iei, dar
ștepările oamenilor îni a măsurilor antimonopoliste întreprinse de guverne.
Duopolul
Este o formă de concuren ă perfectă care constă în prezen a pe pia ă a doi producători ai
aceluiaștepările oamenilor îni bun care in cont unul de celălalt ștepările oamenilor îni care urmează mai multe strategii, ștepările oamenilor îni anume:
a. Strategia de cantitate (fiecare producător urmăreștepările oamenilor înte să producă acea cantitate care le asigură
cel mai mult profit.
-este un comportament bilateral al combina iei, caz în care fiecare producător încearcă să
impună celuilalt cantitatea care, pentru el este cea mai avantajoasă, bazându-se pe
presupunerea că celălalt va urma politica sa ștepările oamenilor îni celălalt producător va reac iona. Ca urmare,
cantită ile oferite vor fi prea mari pentru a putea fi vândute la un pre favorabil pentru ambii
producători, astfel că fiecare dintre ei va diminua pre ul, existând creștepările oamenilor înteri până când cantită ile
oferite devin prea mici ștepările oamenilor îni procesul se reia. Rezultatul este o pia ă instabilă, cu pre ul ștepările oamenilor îni
cantită i care fluctuează între două limite, ștepările oamenilor îni ca o consecin ă a situa iei, favorizat va ie ștepările oamenilor îni
producătorul care produce la costul cel mai mic. Astfel, duopolul se poate transforma în
monopol prin falimentul unuia dintre producători.
b. comportament unilateral de domina ie. Se mai numeștepările oamenilor înte ștepările oamenilor îni duopol asimetric. Este aceea în
care unul dintre producători acceptă pozi ia de satelit fa ă de celălalt mai puternic.
c. comportament bilateral de dependen ă. Se mai numeștepările oamenilor înte duopol simetric. Este acela în care
fiecare producător îștepările oamenilor îni modifică oferta sa fa ă de a celuilalt, ajungându-se la un echilibru stabil.
2. Strategia de pre prin care fiecare dintre cei 2 producători caută să impună un pre mai
scăzut pentru a ob ine o cotă mai mare din cererea totală. Reac ia celuilalt producător este de
scădere puternică a pre ului pentru a recupera cota de pia ă pierdută. Rezultatul este un război
al pre urilor în urma căruia unul dintre producători poate dispărea sau în urma acordului
comun dintre ei vor forma un duopol simetric.

O altă formă de pia ă este oligopolul. Este o formă de concuren ă în care un număr limitat de
producători de ine o cotă importantă din pia ă (formată de un număr mare de cumpărători) ștepările oamenilor îni
în care intrarea în ramură se face cu dificultate iar pre urile generale sînt controlate. Ace ștepările oamenilor înti
producători au o putere economică mare dacă sunt lua i separat, fiecare are un impact
important asupra condi iilor de vânzare-cumpărare de pe pia a bunului respectiv. Fa ă de
celelalte tipuri de pie e, pia a de oligopol se distinge printr-o serie de trăsături specifice, ștepările oamenilor îni
anume:
1. Grad înalt de concentrare în ramura respectivă.
2. Accesul pe pia ă este dificil.
3. Noii intra i trebuie să îndeplinească mai multe condi ii de natură financiară, economică ștepările oamenilor îni
tehnică.
4. Interdependen a dintre firme. Deciziile luate de o firmă in cont de modul în care celelalte
firme concurente reac ionează.
5. Oligopolurile sunt forme stabile de organizare adică nu manifestă tendin a de a se
transforma în monopol. Ele doresc să domine pia a prin realizarea cuplului pre -cantitate cel
mai avantajos care le oferă profituri mari pentru cantită i vândute la costuri minime.

Echilibrul economic

În cadrul economiei contemporane echilibrul economic reprezintă acea stare spre care tinde
pia a bunurilor economice, pia a monetară, a capitalurilor, pia a muncii, pia a na ională în
ansamblul său, în vederea egalizării cererii cu oferta sau cel pu in să nu se depăștepările oamenilor înească anumite
limite considerate normale ștepările oamenilor îni care nu conduc la tensiuni sociale grave. Cu alte cuvinte,
echilibrul economic este acea stare a unei economii în care cererea suplimentară respectiv
excedentară este nulă. Cererea excedentară este diferen a dintre cantitatea cerută dintr-un bun
ștepările oamenilor îni produc ia curentă, la care se adaugă rezervele necesare. Echilibrul economic înseamnă
stabilitatea pre urilor, absen a dispropor iilor, astfel încât aparatul economic func ionează
satisfăcător ștepările oamenilor îni este pregătit să facă fa ă ștepările oamenilor înocurilor generate de crizele economice. Toate ările
încearcă să ob ină acest echilibru general, echilibru care se compune dintr-o creștepările oamenilor întere
economică sănătoasă, din ocuparea deplină a resurselor de muncă, din stabilitatea nivelului
general al pre ului, apoi un nivel de echitate a reparti iei veniturilor, din soldul echilibrat a
balan ei de plă i externe pe termen mediu. Dezechilibrul economic general se caracterizează
prin dereglarea raportului dintre cererea globală ștepările oamenilor îni oferta globală a unei economii. Datorită
dinamicii pie ii economice, aceste dezechilibre capătă un caracter permanent. Unele dintre ele
sunt dorite ștepările oamenilor îni acceptate ca normale, pe când altele nu sunt dorite, provocând mari tensiuni
sociale ștepările oamenilor îni politice. Cele mai importante dezechilibre sunt stagnarea economică ștepările oamenilor îni/sau
reducerea produc iei, somajul, infla ia, discrepan a dintre veniturile persoanei etc.

Piațăa monetară
În func ie de durata contractelor de vânzare-cumpărare a pie elor pe care se tranzac ionează
fonduri băneștepările oamenilor înti acestea se împart în pia a monetară ștepările oamenilor îni pia a financiară.Pia a monetară este
spa iul economic în care se confruntă cererea ștepările oamenilor îni oferta de monedă. Obiectul tranzac iilor îl
reprezintă contractele comerciale, bonuri de tezaur, depozite interbancare, certificate de
depozit bancare. Cei mai importan i agen i economici care ac ionează pe această pia ă sunt
banca centrală, băncile comerciale ștepările oamenilor îni trezoreria.
Banii, moneda. Sistemul monetar.
Literatura economică înregistrează mai multe răspunsuri la întrebarea „ce sunt banii?”, care
este natura lor? Ce rol joacă aceștepările oamenilor întia în via a economică? Și în plus, se referă la un bun determinat, concret. Cantitateatim că orice activitate economică
implică folosirea banilor sub diferite forme ștepările oamenilor îni este influen ată de aceștepările oamenilor întia. Pornind de la
func iile banilor ștepările oamenilor îni de la gradul de conven ionalitate în determinarea masei băneștepările oamenilor înti din
economie, literatura economică consemnează 2 sensuri în definirea banilor, ștepările oamenilor îni anume primul
este un sens func ional, pe când cel de-al doilea este statistic informa ional, ce are în vedere
ansamblul macroeconomic al masei monetare, a circula iei băneștepările oamenilor înti ștepările oamenilor îni a structurii agregatelor
monetare. Reprezentan ii curentului clasic, ai gândirii economice demonstrează că banii sunt
o marfă aparte de lumea mărfurilor ce îndeplineștepările oamenilor înte un rol deosebit, ștepările oamenilor îni anume de echivalent
general al valorii tuturor mărfurilor ștepările oamenilor îni de instrument de schimb. Potrivit gândirii economice
clasice, banii au apărut în mod spontan, ca urmare a unui proces istoric lung de dezvoltare a
schimbului. Al i autori consideră că banii au apărut ca urmare a unor conven ii, a unui acord
între oameni pentru a uștepările oamenilor înura schimbul, sau că ar fi o fic iune juridică, adică o conven ie socială
artificială. Imediat ce bunurile pot fi cumpărate sau vândute pe un lucru dat, atunci oamenii
vor accepta să se folosească de aceștepările oamenilor întia pentru a cumpăra ștepările oamenilor îni a vinde bunuri. Al i autori sus in
un alt punct de vedere ce reprezintă o simbioză între concep ia conform căreia banii sunt o
marfă specială, investi i cu încrederea tuturor de inătorilor. Astfel, banii sunt considera i ca
fiind orice activ care mijloceștepările oamenilor înte tranzac ionarea ștepările oamenilor îni reglementarea schimburilor ștepările oamenilor îni datoriilor.
Indiferent de punctul de vedere prin care se încearcă explicarea naturii ștepările oamenilor îni rolului banilor, to i
autorii sunt de acord cu importan a banilor în societate, chiar dacă unii încearcă să simplifice
lucrurile, oprindu-se mai mult sau mai pu in asupra func ionării lor în cadrul economiei. Banii
au apărut în cadrul procesului de trecere de la schimbul direct de bunuri (troc) la economia de
schimb. Pe parcursul timpului, banii au cunoscut o creștepările oamenilor întere a complexită ii func iilor dar ștepările oamenilor îni o
diversificare a instrumentelor băneștepările oamenilor înti pe fondul dematerializărilor. În evolu ia lor, banii pot fi
urmări i pe mai multe etape istorice. Astfel, prima etapă este cea a banilor marfă, caracterizată
prin mijlocirea schimburilor de către anumite bunuri care aveau o utilitate intrinsecă. Astfel,
rolul banilor era îndeplinit ini ial de diverse obiecte pentru care mai târziu, func ia de
echivalent general al bunurilor să fie îndeplinită de metalele pre ioase (aur) datorită
proprietă ilor sale: prezintă valoare mare printr-un volum mic. Este divizibil fără pierdere de
valoare, prezintă omogenitate pentru toate păr ile divizate, este inalterabil etc. Banii de aur
prezentau toate calită ile pentru a fi universal adopta i ștepările oamenilor îni conserva i. Următoarea etapă este cea
a banilor de hârtie ștepările oamenilor îni a banilor metalici (sub formă de monedă divizionară). Banii de metal
pre ios au fost înlocui i în circula ie de semne ale valorii confec ionate dintr-un metal comun,
pentru că în procesul schimbului, banii afla i temporar în mâinile agen ilor economici nu
trebuie să aibă o valoare deplină. După natura lor economică, banii confec iona i din hârtie
sunt de 2 feluri: bilete de bancă (bancnote) ștepările oamenilor îni banii de hârtie propriu-ziștepările oamenilor îni (hârtie-monedă).
Biletele de bancă sunt semne ale valorii care înlocuiesc banii cu valoare deplină până în
procesul circula iei pentru că sunt convertibile. Se bucură de încrederea utilizatorilor lor, sunt
emise pe baza unor garan ii certe ștepările oamenilor îni reale ce constau din aur ștepările oamenilor îni contracte comerciale care au la
bază bunuri economice, dar în timp stocul de aur a devenit insuficient odată cu dezvoltarea
economică. Ca urmare, s-au emis mai multe bancnote plecându-se de la premiza că acestea nu
vor fi schimbate simultan în aur de către to i de inătorii lor. Ini ial emisiunea biletelor de
bancă a fost făcută de către agen i particulari, apoi de către băncile comerciale pentru ca, până
la urmă să devină privilegiul băncii centrale sau de emisiune. Biletele emise aveau un curs
legal, fiind acceptate în tranzac iile de schimb. Acestea circulau în calitate de bani de credit ștepările oamenilor îni
aveau o dublă garan ie – contracte comerciale ștepările oamenilor îni stocul de aur al băncii centrale. Garantarea
biletelor de bancă prin efecte comerciale (contracte comerciale) asigură o legătură între
emisiunea lor ștepările oamenilor îni necesită ile de bani ale circula iei mărfurilor. Odată cu dezvoltarea circula iei
de mărfuri, se lărgeștepările oamenilor înte ștepările oamenilor îni circula ia efectelor comerciale (contracte comerciale), ștepările oamenilor îni ca urmare ștepările oamenilor îni
emisiunea biletelor de bancă ștepările oamenilor îni invers. Biletele de bancă sunt emise ștepările oamenilor îni introduse în circula ie la
cererea de credit a diferi ilor agen i economici, ori de câte ori aceștepările oamenilor întia pun în circula ie
bunurile create sau schimbate. Efectul de comer – contract comercial cumpărat de banca de
emisiune este acoperit în bunuri concrete. În acelaștepările oamenilor îni timp, ștepările oamenilor îni de patrimoniul agentului
economic. Pe lângă această garan ie se adaugă ștepările oamenilor îni stocul de metal pre ios, ob inându-se astfel o
acoperire a biletului respectiv ca valoare certă. Stabilitatea ini ială a biletelor de bancă s-a
redus, pentru că garan ia care stă la baza lor a pierdut din certitudine. Astfel, în condi iile
economiei de pia ă semnele băneștepările oamenilor înti sunt doar par ial bilete de bancă în măsura în care ele s-au
emis pentru creditarea circula iei mărfurilor, transformându-se treptat în bani de hârtie. Banii
de hârtie (hârtia-monedă) sunt înscrisuri care înlocuiesc banii cu acoperire în bunuri reale în
cadrul circula iilor mărfurilor. Prezintă următoarele caracteristici:
-banii de hârtie nu sunt convertibili
-au curs for at de stat
-acoperirea nu se face în metal pre ios
-se emit de regulă pentru finan area cheltuielilor neproductive sau militare ștepările oamenilor îni a deficitelor
bugetare ștepările oamenilor îni economice. Acest tip de bani de hârtie au apărut ștepările oamenilor îni s-au generalizat ștepările oamenilor îni
permanentizat datorită sporirii rela iilor de schimb, apoi a apari iei altor procese ștepările oamenilor îni motiva ii
economice, care aveau nevoie de avantajele oferite de monedă. Banii de hârtie simbolizează
doar cantitatea de bunuri materiale ștepările oamenilor îni servicii care pot fi procurate cu ajutorul lor, ștepările oamenilor îni nu
utilitatea intrinsecă a aurului. Atunci când biletele de bancă sau bancnotele nu mai au la bază
garan ii reale (nu mai sunt convertibile) iar cursul este for at, se pot transforma în hârtie
monedă. Pe de altă parte, când hârtia monedă este convertibilă, se transformă în bilete de
bancă. În acest fel, fiecărei unită i băneștepările oamenilor înti îi va corespunde o anumite cantitate de aur. Astăzi,
biletele de bancă ștepările oamenilor îni banii de hârtie sunt rupte total de aur. Un alt moment important din
evolu ia banilor este cel al utilizării banilor de cont. Banii din hârtie sunt înlocui i cu banii de
cont (monedă scripturală) numai dacă există depozite bancare ca bază pentru tragerile de
cecuri, efectuarea diverselor vărsăminte ștepările oamenilor îni utilizarea mijloacelor de plată economice. În
prezent instrumentele moderne de efectuare a plă ilor, de reglementare a datoriilor sunt
reprezentate de căr ile de credit, apoi liniile de credit etc. Rolul banilor, importan a lor în
organizarea ștepările oamenilor îni desfăștepările oamenilor înurarea vie ii economice într-o ară sunt scoase mai bine în eviden ă de
func iile pe care le îndeplinesc aceștepările oamenilor întia (5 func ii):
1. Func ia de mijloc de circula ie. Astfel banii elimină trocul, bunul transmi ându-se de la un
proprietar la altul, schimbul descriindu-se în două acte opuse ștepările oamenilor îni separate în timp ștepările oamenilor îni spa iu, ștepările oamenilor îni
anume vânzarea unui bun prin intermediul banilor ștepările oamenilor îni respectiv schimbul banilor pentru
cumpărarea altui bun.
2. Func ia de mijloc de plată.
3. Func ia de măsură a valorii sale, sau de cuantificare a mărimii absolute a valorii mărfii.
Banii măsoară valoarea tuturor mărfurilor, pentru că ei înștepările oamenilor îniștepările oamenilor îni sunt o marfă. Această
cuantificare se face cu ajutorul pre ului, ce reprezintă expresia bănească a valorii mărfii.
4. Mijloc de economisire, care are la bază caracterul impersonal al monedei care poate fi
utilizată oricând, de oricine, pentru orice marfă.
5. Func iunea de bani universali: este capacitatea banilor de a servi pentru circula ie sau
stingerea obliga iilor pe plan interna ional.
Masa monetară și alegereai structurile ei
Sistemul monetar reprezintă ansamblul normelor ștepările oamenilor îni institu iilor care reglementează
func ionarea monedei ștepările oamenilor îni echilibrul monetar. Pentru func ionarea sistemului monetar se cere
îndeplinirea următoarelor condi ii:
1. Existen a unei unită i monetare definite printr-o reuniune printr-o putere de cumpărare.
2. O bancă centrală de emisiune
3. Existen a unei pie e monetare pe care să se confrunte cererea cu oferta de monedă.
4. Un sistem de reglementare a politicii monetare. Raportul de mărime dintre activită ile
economico-sociale ștepările oamenilor îni cantitatea de monedă în societate este explicată prin intermediul
conceptelor de masă monetară ștepările oamenilor îni de viteză de rota ie a monedei.
Masa monetară reprezintă totalitatea instrumentelor monetare sau băneștepările oamenilor înti dintr-o economie de
care dispun agen ii economici nefinanciari pentru achizi ionarea de bunuri materiale ștepările oamenilor îni
servicii, pentru stingerea datoriilor, apoi pentru constituirea economiilor în vederea investi iei.