Verbul

Partea de vorbire flexibilă care se conjugă şi exprimă acţiunea, starea sau existenţa.
I. Clasificare:
1. După înțeles:
- predicative: au sens lexical de sine stătător şi pot forma singure predicatul propoziţiei: a
scrie, a citi.
- Nepredicative:
 copulative - formează predicatul nominal cu un nume predicativ: a fi, a deveni, a
ajunge, a ieşi, a se face, a rămâne, a părea, a însemna.
Exercițiu:
Construiește enunțuri pentru a demonstra valorile predicative sau copulative pentru
verbele date:
Verbul Valoare predicativă Valoare copulativă
A fi Ion este în casă. El este inginer.
Eu sunt din Zalău.
Cât sunt merele?
A deveni In univers totul devine. El va deveni preot.

A ieși Maria a iesit la plimbare.-PV Maria a ieșit medic.-PN

A se face Ea se face că merge la facultate. Ea se face medic.

A ajunge Ion ajunge acasă. Ioana a ajuns medic.

A rămâne A rămas acasă. Ea a rămas corigent.

A părea Se pare că va ploua. Ea pare furioasă.

A însemna Ea a însemnat tema. Ea înseamnă totul pentru el.

A se numi A fost numit director. El se numește Ion.-PN

A se chema Ion cheamă un taxi. O cheamă Maria.

1
  auxiliare - instrumente gramaticale care ajută la formarea modurilor, a timpurilor
compuse şi a diatezei pasive: a fi, a avea, a vrea.
Exercițiu:
Construiește enunțuri pentru a demonstra valorile predicative sau auxiliare pentru
verbele date:

Verbul Valoare predicativă Valoare auxiliară

A fi Noi suntem aici de 2000 de ani. Aș fi vrut să fi venit și voi la
noi.
A avea Vom avea examen. Am citit când tu ai venit.
A vrea Eu vreau să citesc. Voi citi/ vor veni

2. După categoria persoanei:

o personale: (a alerga)
o unipersonale (a-i conveni, a ninge, a lătra)
o impersonale (acţiunea nu poate fi atribuită unei persoane): a se cuveni, a se întâmpla,
a trebui
Trebuie să pleci. -SB
3. După criteriul sintactic:
o tranzitive: pot primi un complement direct: a spune, a reda, dar şi unul indirect sau
circumstanţial;
o intranzitive: nu pot avea un complement direct: a se gândi, a fugi, a sta, a trăi, a
înflori, a se supăra.

4. După criteriul morfologic:

o regulate: nu-şi schimbă rădăcina în timpul criteriul conjugării (a alerga)
o neregulate: prezintă modificări în rădăcină (a usca) sau au rădăcini diferite (a fi, a

2
 avea)

5. După alcătuire:
o simple: a merge
o compuse: a binemerita
o locuţiuni verbale: grupuri de cuvinte având unitate de sens şi comportamentul unui
verb: a duce dorul, a pune la cale.

Exercițiu:
Include unul dintre verbele: a lua, a da, a duce în 10 expresii și locuțiuni verbale.

6. Expresii verbale:
o impersonale: e bine, e rău, e de dorit (predicate nominale): E înţelept să te opreşti
aici.-SB
o cu aspect unipersonal: mi-e foame, mi-e teamă (e predicat verbal, iar
substantivul=subiect)

7. După clasele flexionare numite conjugări: Se are în vedere sufixul infinitivului

prezent, devenit caracteristică a conjugării:
o conjugarea I - a - a constata
o conjugarea a II-a - ea: a plăcea
o conjugarea a III-a - e: a rămâne
o conjugarea a IV-a — i, — î: a stropi, a hotărî

II. Categorii gramaticale:

1. Diateza: forma verbului pentru a arăta în ce raport se află acţiunea pe care o exprimă,
cu ajutorul acestei acţiuni.
- activă: acţiunea este făcută de subiectul gramatical: citeşte, lucrez;

3
 ex: Ion citește o carte.
Ion-subiect logic și gramatical
Citește-verb la diateza activă, PV
O carte-Cd.
- pasivă: subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de altcineva:
Ex: Ion este întrebat de către tatăl său.
Relaţia dintre complementul de agent şi verbul pasiv se realizează cu ajutorul
prepoziţiilor de sau de către;
Ion-subiect gramatical
este întrebat-PV, vb la diateza pasivă, verbul a fi este auxiliar de diateză
de către tatăl- subiect logic (face acțiunea), complement de agent

- reflexivă: acţiunea se răsfrânge asupra autorului ei: se gândeşte, îşi aminteşte, se teme.
Ex: Ion își amintește de copilărie.

2. Modul:
Definiție: forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul cum vorbitorul consideră acţiunea.
Moduri personale: verbele îşi schimbă forma în timpul conjugării după persoane;
- Indicativ exprimă o acţiune prezentată de autor ca reală: „Urmă o clipă de tăcere“.
(Sadoveanu);
- Conjunctiv: exprimă o acţiune posibilă, realizabilă: „Trebuie să se hotărască a plăti
biletul” (Caragiale);
- Condiţional-optativ: exprimă o acţiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei
condiţii: Dacă aş pleca acum prind trenul. - şi o acţiune dorită: L-aş întreba ce a făcut
toată viaţa lui;
- Imperativ: exprimă o acţiune, stare, existenţă considerate ca poruncă, îndemn, sfat,
rugăminte: „Veniţi, privighetoarea cântă...“ (Al. Macedonski)
(- are numai persoana a II-a singular şi plural, formă afirmativă şi una negativă.)

4
Moduri nepersonale:
- Verbele la modurile nepersonale nu îşi schimbă forma după persoane.
Infinitiv:
- exprimă numele acţiunii: „Dacă pofteşti, stăpâne, pot a-ţi cânta şi alte cântece
- (Sadoveanu);
- apare în structura unor moduri și tipuri compuse:
 indicativ viitor: voi scrie;
 condiţional-optativ prezent: aş scrie;
 imperativ negativ: nu scrie!
- Infinitiv. Funcții sintactice.
Subiect: A învăţa nu e uşor.
Nume predicativ: Intenţia era de a învăţa.
Atribut verbal: „Veni vremea a merge la război“. (Ispirescu)
Complement direct: De acolo ştiau a merge spre casă.
Complement indirect: „Sunt gata a te lua de bărbat“. (Ispirescu)
Circumstanţial de timp: Înainte de a ajunge acasă trecea pe la birt.
Circumstanţial de mod: Scriu fără a face greşeli.
Circumstanţial de scop: „îl ascunde şi-l sfătuieşte să se ducă voluntar la oaste spre a i se
pierde urma“ (Călinescu)
Circumstanţial concesiv: Fără a investi prea mult, a reuşit.
Circumstanţial consecutiv: Era prea bătrân pentru a încerca.
Circumstanţial de cauză: Era supărat pentru a nu fi reuşit.

Participiu. Generalități.
- sub formă de adjectiv denumeşte acţiunea suferită de un obiect:
„Sufrageria e luminată de sus..(Caragiale)
- apare în structura timpurilor și modurilor compuse:
 indicativ perfect: am mers;
 viitor anterior: voi fi mers

5
  condiţional perfect: aş fi mers
 conjunctiv perfect: să fi mers
- în forma acordată în gen şi număr îl întâlnim în structura modurilor şi a timpurilor
diatezei pasive: Este apreciat de colegi.-Pv, verb predicativ, diateza pasivă
- apare în structura modurilor şi a timpurilor compuse

Participiu . Funcții sintactice

Nume predicativ: Liliacul este înflorit.(în conversiune adjectivală)
Atribut adjectival: „...se înalţă două piramide de munţi cu crestele încununate de o vecinică
diademă de ninsoare“. (Bălcescu)
Circumstanțial de mod: Toţi ascultau uimiţi comunicatul de război.
Circumstanţial de cauză: A greşit de plictisită ce era.

Gerunziu. Generalități.
Forma verbală care exprimă acţiunea în desfăşurare, fără referire la momentul
vorbirii: „Busuioc tăifăsuia cu ţăranii aruncând şi câte o glumă.“ (Rebreanu).

Gerunziu. Funcții sintactice

Subiect: Se auzea cântând.
Atribut adjectival: Coşurile fumegânde se vedeau de departe. Tot mai mulţi oameni
suferinzi se adresează clinicilor.
Atribut verbal: E1 picta caravane trecând pustiul.
Complement direct: Auzeam povestind în şoaptă.
Complement indirect: Se plictisise scriind.
Circumstanţial de timp: ,,Doamna Herdelea plângea spălându-i şi călcându-i rufele.“
(Rebreanu)
Circumstanţial de mod: Privea zâmbind la cazna lor“ (Slavici)
Circumstanţial de cauză: Văzându-l nevoiaş, l-a ajutat.
Circumstanţial condiţional: „Chiar tu ducându-te, ne temem că nu te vei mai întoarce

6
(Ispirescu)
Circumstanţial concesiv: Necontrolându-i pe toţi participanţii la trafic, totuşi poliţiştii au
constatat multe abateri la regimul circulaţiei.

Supin. Generalități.
Forma verbului care exprimă acţiuni ce urmează a fi realizate:
Ex.: Ce ai de spus?
Se construiește cu prepozițiile: de, după, în, la, pentru: mașină pentru tocat hârtia; la
scăldat; în pețit.
Se comportă ca un infinitiv lung, deci ca un substantiv iar şi ca un verb:„De omorât,
nu l-a omorât jupânul…” (Caragiale)
Supin. Funcții sintactice.
Subiect: E greu de mers iarna pe zăpadă.
Nume predicativ: Grâul s-a făcut de secerat.
Atribut verbal: Mi-am cumpărat o maşină de bărbierit.
Complement direct: Mai am de mers.
Complement indirect: S-a săturat de învăţat
Circumstanţial de scop: Merge la pescuit.
Circumstanţial de loc: Vine de la arat.
Circumstanţial de mod: L-am recunoscut după mers.

Observaţii:
Verbele la un mod nepersonal nu pot fi predicate în propoziţie. Acest lucru nu
trebuie confundat cu verbele care nu formează singure predicatul, care au aceasta
denumire de verbe nepredicative.

CATEGORII GRAMATICALE:
Timpul (la modul indicativ)
Definiție. Forma pe care o ia verbul pentru a exprima momentul în care se petrece acţiunea

7
Indicativ prezent: forma luată de verb pentru a arăta că acţiunea se petrece în momentul
vorbirii: „Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă". (Eminescu)
Trecut:
Imperfect: forma verbului pentru a arăta o acţiune trecută, neterminată în momentul
vorbirii: „Sta cu ochii mari aţintiţi, cu gândul la cea care-i era dragă." (Sadoveanu)
Perfect simplu: forma verbului pentru a arăta o acţiune trecută şi terminată, într-un
trecut imediat: Mă sculai cu noaptea-n cap.
Perfect compus: forma verbului pentru a arăta o acţiune trecută, terminată în
momentul vorbirii:
Am parcurs etapă cu etapă toată copilăria.
Mai mult ca perfect: forma luată de verb pentru a arăta o acţiune trecută încheiată
înaintea altei acţiuni trecute: „într-o zi se grămădise... o mulţime de trebi pe capul mamei“.
(Creangă)
Viitorul I: exprimă o acţiune care se petrece după momentul vorbirii:
„Mâine iar vom fi-mpreună
Tu să râzi şi cu să cânt" (Coşbuc)
Viitorul anterior: exprimă o acţiune care se va săvârşi în viitor faţă de momentul
vorbirii, fiind terminată înaintea altei acţiuni viitoare:
„Vei fi bătrân şi singur, voi fi murit de mult."(Eminescu)

Timpul (la modul conjunctiv)

- Prezent:
Nu este delimitat precis nici în raport cu prezentul indicativului, nici cu viitorul acestuia.
De aceea, când este întrebuinţat ca timp absolut, prezentul conjunctivului poate exprima o
acţiune care se petrece într-un moment viitor:
- Tu să asmuţi câinii pe mine? (Marin Preda), sau o acţiune situată în timp:
- „Noi să lucrăm şi ea să doarmă?“ (Creangă). poate avea valori de imperativ:
- Să mergi unde ţi-am spus eu! persoana a III-a se poate folosi şi fără să: Ducă-se unde
vrea.

8
- Perfect
Exprimă o acţiune care ar trebui să aibă loc într-un moment trecut faţă de momentul
vorbirii:
„Poate să le fi spus un secret.“ (Sadoveanu)
Timpul (la modul condițional-optativ)
- prezent - exprimă o acţiune realizabilă în la modul prezent sau în viitor: „De-ar muri
ăla, aţi cânta de bucurie.“ (M. Preda)
- perfect - exprimă o acţiune care ar trebui să aibă loc înaintea momentului vorbirii: „Dacă
răzeşul ar fi lăsat să omoare pădurea, atunci izvoarele ar fi secat. “ (M. Sadoveanu)
Treceți verbele indicate la modul, timpul si persoanele cerute:

9
 Modul și Conjugarea I Conjugarea II Conjugarea III Conjugarea IV
timpul Ex. A mânca – A părea-pers III A coace-pers I sg A fi –pers II sg
pers. II pl. sg
Indicativ
*prezent Mâncați Pare Coc
*perfect Mâncarăți Păru Copsei
simplu
*imperfect Mâncați Părea Coceam
*perf. compus Ați mâncat A părut Am copt
*m.m.c.p Mâncaserăți Păruse copsesem
*viitor simplu Veți mânca Va părea
*viitor anterior Veți fi mâncat Va fi părut
Conjunctiv
*prezent Să mâncați Să pară
*perfect Să fi mâncat Să fi părut
Conditional-
optativ
*prezent Aș mânca Ar părea
*perfect Aș fi mâncat Ar fi părut
Imperativ
-f. afirmativă Mănâncă! Pari!
-f. negativă Nu mânca Nu părea!
Infinitiv A mânca
Gerunziu Mâncând Părând
Participiu Mâncat Părut
Supin De mâncat De părut

10
CATEGORII GRAMATICALE:
Persoana:
Definiție. forma pe care o ia verbul pentru a arăta cine este autorul acţiunii:
I - acţiunea săvârşită de cel care vorbeşte: scriu, scriem.
II - acţiunea săvârşită de cel căruia i se vorbeşte: scrii, scrieţi.
III- acţiunea săvârşită de altcineva în afară de cei doi vorbitori: scrie, scriu.
unele verbe au numai persoana a III-a:
- fie că nu au subiect: ninge, fulgeră, plouă;
- fie că au subiect o propoziţie întreagă sau un substantiv (substitut) care nu este autorul
acţiunii:
- Îmi trebuie un caiet; Trebuie să învăţ; Se cuvine să fiu recunoscător.
Aceste verbe sunt unipersonale prin formă şi impersonale prin conţinut.
 Există verbe care în mod obişnuit au toate formele personale, dar care, în anumite
situaţii sunt folosite numai la persoana a III-a singular. Acestea sunt forme
impersonale ale unor verbe personale: se zice, se abuzează, se vede.
Forme verbale care au un complement indirect şi ca subiect un nume de lucru sau o
propoziţie subiectivă: îmi place teatrul; îmi place să mă plimb.
-verbul a putea întrebuinţat impersonal a devenit adverb: Poate nu mai vine.

Numărul - forma pe care o ia verbul pentru a arăta că acţiunea este săvârşită de un singur
autor sau de mai mulţi: singular: scriu, scrii, scrie; plural: scriem, scrieţi, scriu;

11