TRADIŢII ŞI OBICEIURI ROMÂNEŞTI DE PAŞTE

Prof. învățământ preșcolar Oiță Alexandra Maria,Craiova, Dolj

Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare în calendarul creştin, fiind însoţită,
în România, de numeroase tradiţii şi obiceiuri, unele moştenite din generaţie în generaţie. Prin şi
pentru aceste tradiţii, unele dintre cele mai frumoase din lume, sărbătoarea Învierii este prilej de
reunire a familiei în jurul mesei cu preparate tradiţionale, este motiv de bucurie şi de optimism.
În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat odată cu postul de şapte săptămâni. O
semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii
încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot
în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle.
Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii între zilele de sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc
din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi
pornesc către biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de
credincioşi, iese cu lumânarea aprinsă şi înconjoară biserica de trei ori.
Cel mai raspandit obicei crestin de Paste este vopsirea de oua rosii. Acestea sunt nelipsite
de pe masa copioasa din prima zi a acestei sarbatori si face deliciul celor mici, care abia asteapta
sa le ciocneasca.
Desi inainte nu se accepta ca oule sa aiba alta culoare in afara de cea rosie, acum lucrurile
s-au mai schimbat, iar mamele si copiii le coloreaza cu verde, galben sau albastru.
Exista mai multe legende legate de obiceiul vopsirii oualor in cultura romaneasca. Cea
mai populara dintre ele spune ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat
cosul cu oua langa cruce si acestea au fost inrosite de sangele care picura din ranile lui Iisus.
In noaptea de Inviere, credinciosii sunt incurajati sa mearga la biserica si sa ia lumina. Ei
trebuie sa aduca de acasa o lumanare, pe care o vor aprinde cu cea pe care o scoate parintele din
altar. Lumina este simbolul Invierii.
Cele mai multe familii pastreaza restul de luminare ramasa nearsa dupa slujba si o aprind
in cursul anului in cazul in care au un mare necaz. La sfarsitul slujbei de Inviere, preotul imparte
tuturor Sfintele Pasti si ii impartaseste pe cei mici.
 In Romania, toate familiile servesc la masa de Paste carne de miel preparata sub diverse
forme. Fie ca este vorba despre friptura sau drob, cei mici si cei mari se bucura de carnea
gustoasa. Mielul este simbolul Mantuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.
Concluzii
Indiferent de obiceiurile, tradiţiile şi superstiţiile specifice unei zone sau alteia ale ţării,
un lucru rămâne invariabil valabil: toţi creştinii români prăznuiesc această mare sărbătoare a
Învierii Domnului. Cu toţii suntem chemaţi în mod simbolic la propria „reînviere”, iar obiceiurile
religioase au misiunesa de a ne ajuta să desăvârşim acest proces. Parcurgerea Marelui Post,
precum şi participarea la sfânta slujbă a Învierii au scopul de a ne oferi nouă, credincioşilor
premisele necesare să întâmpinăm Paştele cu sufletele deschise, pline de bucurie dumnezeiască.
Cele trei zile de Paşte pe care le petrecem în sânul familiei şi alături de cei dragi sunt aşadar
momente divine, în care fiecăruia dintre noi îi este adresată chemarea de a trăi şi de a împărtăşi
această profundă bucurie.

Bibliografie

1. Doina Topor, De Pasti, inima vine acasa, Editura Excelsior-Multi Press,București,

1993.
2. Simenon Florea Marin, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., București,
2011.