Initially, tea was being sold more widely in England by 1657, in London’s existing

coffee houses, but it was called Tcha, China Drink, Tay or Tee, and was generally
sold as a remedy to cure all ills. Since the 18th century, the United Kingdom has
been one of the world's largest tea consumers.

Tea was once a luxury product that only the rich could afford, and at one time
there was even a debate about whether it might be bad for the health. It was
over the course of several hundred years that tea gained its place as our
national drink, and only relatively recently that its health-giving properties have
been recognised.

Over time, milk was added - this might have been to soften the harsh and bitter
flavours, or perhaps had to do with reducing the

Nowadays, drinking tea is entrenched in the British way of life. From early
morning to late at night, the kettle is on for a brew in many households across
the country.

Inițial, ceaiul a fost vândut pe scară mai largă în Anglia până în 1657, în
cafenelele existente în Londra, dar era numit Tcha, China Drink, Tay sau Tee, și
era în general vândut ca un remediu pentru vindecarea tuturor bolilor. Începând
cu secolul al XVIII-lea, Regatul Unit a fost unul dintre cei mai mari consumatori
de ceai din lume.

Ceaiul a fost cândva un produs de lux pe care doar cei bogați și-l puteau
permite, iar la un moment dat a existat chiar o dezbatere cu privire la faptul că
ar putea fi rău pentru sănătate. În decursul a câteva sute de ani, ceaiul și-a
câștigat locul de băutură națională și doar relativ recent au fost recunoscute
proprietățile sale benefice pentru sănătate.

Cu timpul, s-a adăugat lapte - poate pentru a îndulci aromele aspre și amare sau
poate pentru a reduce

În zilele noastre, consumul de ceai este înrădăcinat în modul de viață al

britanicilor. De dimineața devreme și până seara târziu, în multe gospodării din
întreaga țară, ceainicul este deschis pentru o infuzie.