Initially, tea was being sold more widely in England by 1657, in London’s

existing coffee houses, but it was called Tcha, China Drink, Tay or Tee,
and was generally sold as a remedy to cure all ills. Since the 18th
century, the United Kingdom has been one of the world's largest tea
consumers.

Tea was once a luxury product that only the rich could afford, and at
one time there was even a debate about whether it might be bad for
the health. It was over the course of several hundred years that tea
gained its place as our national drink, and only relatively recently that
its health-giving properties have been recognised.

Over time, milk was added - this might have been to soften the harsh
and bitter flavours, or perhaps had to do with reducing the

Nowadays, drinking tea is entrenched in the British way of life. From

early morning to late at night, the kettle is on for a brew in many
households across the country.

Inițial, ceaiul a fost vândut pe scară mai largă în Anglia până în 1657, în
cafenelele existente în Londra, dar era numit Tcha, China Drink, Tay sau
Tee, și era în general vândut ca un remediu pentru vindecarea tuturor
bolilor. Începând cu secolul al XVIII-lea, Regatul Unit a fost unul dintre
cei mai mari consumatori de ceai din lume.

Ceaiul a fost cândva un produs de lux pe care doar cei bogați și-l
puteau permite, iar la un moment dat a existat chiar o dezbatere cu
privire la faptul că ar putea fi rău pentru sănătate. În decursul a câteva
sute de ani, ceaiul și-a câștigat locul de băutură națională și doar relativ
recent au fost recunoscute proprietățile sale benefice pentru sănătate.

Cu timpul, s-a adăugat lapte - poate pentru a îndulci aromele aspre și

amare sau poate pentru a reduce

În zilele noastre, consumul de ceai este înrădăcinat în modul de viață al

britanicilor. De dimineața devreme și până seara târziu, în multe
gospodării din întreaga țară, ceainicul este deschis pentru o infuzie.