Curs 12 Aliante si sisteme de alianta in Europa sec. XIX – 20.05.

2014

- perioada 28-30 reprezinta intervalul in care avem de-a face cu ultima sansa de
a evita acest razboi, pentru ca 28 inseamna esecul partial al strategiei
diplomatice germane;
- avem de-a face cu acest esec daca pornim de la premisa ca intentia
Germaniei este aceea de a localiza conflictul, iar pe 28 este esecul incercarii
germane de a descuraja implicarea Rusiei;
- o axa a Germaniei este de a pune escaladarea pe spatele Antantei, iar
actiunile din 28 sunt perfecte, pentru ca Rusia mobilizeaza prima;
- elementul asta e important din doua puncte de vedere: al strategiei germane,
dar si al politicii interne germane, pentru ca Germania trebuie sa tina seama
de atitudinea MB si crede ca acest transfer de responsabilitate pe seama Rusiei
ii va facilita incercarea de a obtine neutralitatea MB, dar are nevoie sa prezinta
un eventual razboi ca pe unul defensiv in ochii propriei opinii publice si ai
Partidului Social-Democrat;
- Rosa Luxembourg, o persoana ce apartine aripii stange era convinsa de
inocenta propriului guvern;
- 28 iulie este o data capitala: semnale repetate dinspre Rusia ca nu va ceda, ca
va merge pana la capat pentru a apara propriile sale interese in Serbia;
- pe de alta parte, 28 inseamna aparitia unor frictiuni in interiorul aliantei
austro-germane si ies la iveala contradictiile politicii austriece – ce obiective
urmarim cand dorim distrugerea Serbiei, pentru ca problema achizitiilor
teritoriale a avut concluzia ca Austria va obtine teritorii minime, dar va permite
vecinilor balcanici ai Serbiei sa preia teritorii, pe cand Serbia va deveni un
satelit al AU;
- ipoteza ridica probleme: in primul rand torpila incercarea de a localiza
conflictul, nu aveam de-a face cu o simpla pedepsire a Serbiei, ci una de a
distruge Serbia, ori rusii nu puteau ramane impasibili;
- pe de alta parte, distrugerea Serbiei ridica un mare semn de intrebare legat
de comportamentul italian, care e de dorit sa stea aproape de Germania, ori ea
ridica problema compensatiilor teritoriale, ori in 1914 aceasta chestiune nu se
mai pune in termenii teritoriilor din Albania, Italia da de inteles ca satisfactia
inseamna ca AU sa faca concesii teritoriale cedand din propriul teritoriu;
- Germania ajunge in dimineata lui 28 sa primeasca informatii din partea
ambasadorului din Londra care avusese o discutie cu cel AU la Londra, cel din
urma spunandu-i ce intentii au AU – anexarea Belgradului, distrugerea Serbiei
– generand impresia ca AU are o strategie contrara acordurilor si a tentativelor
germane de localizare;
- nepotrivire de perceptie, pentru ca AU din discutiile cabinetului, reiese clar ca
au inteles ca distrugerea Serbiei inseamna razboi cu Rusia, Germania
neacceptand in totalitate ideea;
- pe 28 se mai intampla ceva: Kaiserul pleaca la o plimbare calare impreuna cu
unul din principalii sai consilieri si citeste raspunsul sarbesc la ultimatum
inainte de plecare: AU are un succes diplomatic, bazele pentru un razboi au
disparut, iar aici lucrurile se complica, pentru ca de fapt, in procesul decizional
german avem de-a face cu 3 poli de putere care percep situatia cu totul diferit –
Kaiserul, armata, cancelarul;
- Kaiserul spune ca nu mai e nevoie de razboi, AU a obtinut ce a vrut, si ca
riscurile sunt prea mari, iar AU trebuie sa i se propuna o solutie „oprire la
Belgrad”, ideea fiind ca AU rupsese relatiile diplomatice, proclamase
 mobilizarea partiala si nu se poate da inapoi pur si simplu, asa ca Wilhelm
propune o solutie de mijloc prin care AU sa-si salveze onoarea nesacrificand
interesul rus pentru Serbia – ocuparea unei mici fasii de teritoriu pentru
indeplinirea clauzelor din ultimatum, aranjat pentru a nu compromite
suveranitatea Serbiei;
- documentul este transmis AU, Hollweg se supune desi nu e de acord,
interesant fiind ca Germania face pe 28 iulie ceea ce britanicii i-au cerut pe 26,
cand au refuzat;
- rolul ambasadorilor a fost foarte important, caci ambasadorul german la
Viena alege sa trimita mesajul trunchiat, subliniind elementele care pareau sa
sugereze ca Germania lasa AU libertatea de a face ce doreste, Hollweg inainte
de a-si da acceptul pe document, adauga o notificare prin care sa nu se para
ca Germania dicteaza ceva;
- mesajul nu are nici un impact, Berchtold primeste mesajul, provoaca panica
la Viena crezandu-se ca germanii ii abandoneaza, dar nu raspunde decat peste
o zi si ceva;
- aceasta ezitare a Germaniei se vede si pe plan militar, pentru ca pe 28 AU
incepe operatiunile impotriva Serbiei, dar aceste operatiuni nu pot capata
amploarea necesara cat nu se stie ce se va intampla in Galitia, pe frontul rusesc,
nu se stie reactia germana si AU trimit un soi de cerere prin care cer acoperirea
spatelui pentru ca ei au atacat spre sud, iar Germania refuza sa initieze vreo
actiune militara;
- Germania e moderata in 28;
- de partea ruseasca, lucrurile stau diferit, aici neexistand un element moderat in
guvern, iar eventualele incercari de a modera comportamentul rusesc nu exista
pentru ca Poincare si Viviani se afla pe cuirasatul Normandie, nu poate comunica
eficient cu guvernul;
- ambasadorul francez la Petersburg informeaza tarziu guvernul despre
masurile militare rusesti, desi stia din primul moment de ele, pentru ca se
teme ca guvernul francez va dori sa tempereze actiunile rusesti;
- pe 28, Poincare ii scrie de pe vas lui Paleologue ca Rusia si Franta trebuie sa
gaseasca o solutie pasnica neaparat, iar ambasadorul ii transmite lui Sazonov
ca Franta e alaturi de Rusia indiferent ce se va intampla;
- in 28 iulie austriecii incearca sa localizeze conflictul, dar rusii, pe buna
dreptate, cred ca orice incercare de a localiza inseamna a da mana libera
austriecilor in Balcani si cred ca orice negociere cu austriecii e inutila atat timp
cat sunt marionetele Germaniei;
- rusii au cerut inca din 23-24 iulie britanicilor o manifestare de solidaritate,
sa se spuna foarte clar de partea cui e MB;
- pe 28 are loc o sedinta a cabinetului britanic care dupa ce discuta problema
irlandeza si altele, ajung si la cele europene, in guvern fiind 2 tabere – Grey,
ministrul de externe care e favorabil unei apropieri fata de Franta si Rusia, si
adeptii neutralitatii care se manifestasera inclusiv pana la nivelul cel mai inalt
in 26 iulie, cand fiul lui Wilhelm II a fost intr-o vizita la Londra, s-a intalnit cu
regele care i-a spus ca vor face totul pentru a ramane neutri in toata nebunia
existenta;
- in guvern se decide sa nu se decida nimic: francezilor le vom spune ca nu
stim daca vom interveni de partea lor, iar germanilor le vom spune ca nu stim
daca vom ramane neutri;
- pe 29 Grey se intalneste cu reprezentantii celor doua tari – Paul Cambon si
Lichnowski – primului spunandu-i ca nu s-au hotarat ce vor face, Cambon
 ramane tacut, considerand ca e dovada maxima de perfiditate, Grey plusand ca
daca chestiunea ramane intre AU si Serbia nu ne implicam, nici daca Rusia se
implica, dar daca Germania si Franta devin implicate nu stim ce vom face;
- germanului ii spune ca daca ramane intre AU si Serbia nu ne intereseaza,
nici daca intra Rusia, daca Germania si Franta se implica, nu va pot spune ce
face MB, dar e posibil sa fie fortata sa intervina si nu va faceti iluzii ca MB va
ramane mult timp pe margine;
- concluzia lui Rohl este ca atitudinea sa este determinata de perceptia pe care
o are legat de probabilitatea interventiei britanice – ce s-ar fi intamplat daca
raspunsul britanic era formulat asa dur pe 24-25, nu pe 29;
- 28 iulie e punct de cotitura si din alte puncte de vedere, pentru ca se intra in
faza militarizata – debutul operatiunilor austriece impotriva Serbiei, cronometrul
ticaie;
- in acelasi timp, cand pe 28-29 se pune problema mobilizarii germane,
germanii si Moltke refuza, nimic din ce se intampla in plan international nu
justifica mobilizarea, Germania are suficient avantaj cronologic incat sa-si
permita amanarea mobilizarii;
- semnalele venite din partea Romaniei si Italiei: in primul rand italienii spun
clar ca ceea se intampla in Balcani nu activeaza alianta, iar regele Carol II ii
spune lui von Czerny, legatul austriac, ca Romania nu-si va putea indeplini
obligatiile rezultate din alianta;
- pe 29 dimineata, Belgradul este bombardat de catre o flotila fluviala austriaca, o
mare parte a corpului diplomatic a plecat la Nis, o parte au ramas si ajung intr-
un parc unde ridica un steag alb;
- in 29 vedem cum strategia germana incearca doua lucruri: in primul rand
presiunea asupra AU creste, intr-un interval de cateva zeci de minute sunt
trimise 7 telegrame la Viena, prin care se spunea ca riscurile au devenit prea
mari, ca trebuie cautata o solutie care sa ne scuteasca de un razboi mondial;
- austriecii considera ca prestigiul a fost deja implicat prea mult si nu pot
satisface pretentiile germane, acestia putand face un lucru simplu, sa le spuna
direct ca sunt pe cont propriu, dar in ultima instanta primeaza supravietuirea
aliantei, chiar daca in 28-29 Kaiserul si Hollweg ajung la concluzia ca politica
austriaca ii duce intr-un dezastru, nu pot sa se distanteze de austrieci;
- situatia insa este suficient de grava pe 29 incat germanii trimit la Bruxelles intr-
un plin dublu sigilat care continea ultimatului ce ar fi trebuit adresat Belgiei, si
aici vedem duplicitatea germana, caci plicul continea un document prin care li se
cerea manifestarea unei atitudini amicale fata de Germania, tranzitul trupelor
militare prin Belgia si o promisiune explicita a unor compensatii teritoriale pe
seama Frantei;
- simultan, Lichnowski este insarcinat sa intreprinda un nou demers pentru a
asigura neutralitatea MB in eventualitatea in care izbucnea un razboi cu
Franta si Rusia, insa, inainte de a face acest demers, Hollweg are in noaptea
29-30 o intalnire cu ambasadorul britanic la Berlin si ii spune ca este posibil
ca un razboi intre noi si Rusia sa fie de neevitat, este probabil ca Franta va
interveni si ea, dar vrem sa va asiguram ca nu vrem distrugerea Frantei, ci ca
integritatea Frantei va fi protejata la sfarsitul razboiului, si ii spune, o prima
gafa, ca garantam neutralitatea Olandei, ambasadorul intreband de Belgia,
Hollweg raspunzand ca despre Belgia nu pot spune nimic;
- Germania nu reuseste sa mearga si sa raspunda, daca dorea cu adevarat
neutralitatea MB, principalelor puncte de interes pentru MB;
- pe 29 are loc o intalnire intre Kaiser, Hollweg si conducatorul flotei,
 cancelarul spunand ca germanii nu au intentia sa conteste suprematia navala
a MB, prin care sa se obtina neutralitatea acestora, dar Kaiserul si amiralii nici
nu vor sa auda, desi era cel mai bun instrument pentru a asigura
neutralitatea;
- tot pe 29 cercurile decizionale sunt trase in directii diferite, si in calculul
diplomatic incep sa intre factorii militari, iar Hollweg are o intalnire cu Moltke,
Falkenhayn;
- Moltke spune ca nu au nevoie de o mobilizare in acel moment, dar atrage
atentia ca razboiul a devenit mai mult sau mai putin inevitabil, AU nu poate
porni un razboi contra Serbiei fara a mobiliza contra Rusiei, Serbia daca face
mobilizare, Rusia le va amplifica pe ale sale, daca asta se intampla, Germania
trebuie sa intre in hora, sporind panica, Hollweg dandu-si seama ca are la
dispozitie putin timp pentru a face ceva;
- Moltke prezinta doua documente la intalnire: viitorul razboi va anihila
civilizatia in aproape toata Europa in deceniile urmatoare, un razboi care nu va
fi scurt, victoria fiind extrem de scumpa;
- in 29, dincolo de dialogul defectuos intre MB si Germania se ajunge la un
consens, ambele sustinand independent unii de ceilalti oprirea la Belgrad, desi
MB considera ca declansarea ostilitatilor nu inseamna sfarsitul incercarilor de a
media;
- in 29 sunt trimise o serie de mesaje de catre germani austriecilor in care
incearca sa se prezinte ca un fel de emisari ai britanicilor, dar spre deosebire
de mesajele anterioare cand spuneau ca nu se asteapta la un raspuns, acum e
in sens invers: suntem gata sa ne indeplinim obligatiile ca aliat, dar ne simtim
obligati sa refuzam sa fim atrasi intr-o conflagratie mondiala de o asemenea
maniera frivola si total impotriva sfatului nostru;
- in acelasi timp, Germania incepe sa transmita un mesaj similar rusilor, sa nu
agraveze criza si mai mult, pentru ca lucreaza la o solutie de mediere, dar
Rusia a pornit pe cursul sau, caci din momentul mobilizarii partiale, tot mai
multe voci din partea militarilor spun ca partiala e un non-sens, trebuie trecut
la cea generala, si cand Austria pare sa dea inapoi, Rusia face pasi inainte, iar
mobilizarea generala insemna razboi;
- asta e motivul pentru ca in Rusia incep sa apara ezitari, Kaiserul comunica
direct cu tarul, acesta nu mai sustine masurile radicale propuse de militari;
- pe 30 iulie, intr-un moment in care rusii au primit semnale contradictorii,
pentru ca impresia era ca germanii tergiverseaza in incercarea de a le deschide
austriecilor o fereastra de oportunitate in care sa zdrobeasca Serbia, iar cand
Austria a inceput ofensiva, Rusia crede ca usile se inchid, deci trebuie sa
actioneze;
- pe 29 Kaiserul vorbeste de mediere, de amanarea inevitabilului, in timp ce
ministrul de externe german lanseaza un avertisment clar rusilor – germanii
vor mobiliza daca rusii nu se opresc;
- in seara lui 29 incepe seria de telegrame intre Willie si Nicky, schimb care se
incheie in noaptea urmatoare in mod dezastruos, pentru ca tarul comite o
greseala, intr-un mesaj din dupa amiaza lui 30 ii spune ca masurile noastre
militare sunt vechi de 5 zile: discutam cu tine de mediere, dar in realitate ne
pregateam de razboi, iar acest mesaj determina o noua rasturnare a atitudinii
lui Wilhelm, vazand ca rusii mobilizeaza in timp ce germanii cautau o solutie
pasnica, iar medierea sa a luat sfarsit;
- in dupa amiaza lui 30 rusii ordona mobilizarea generala dupa ce de 3 ori
tarul isi schimbase opiniile;
 - iarasi actioneaza „the fog of war”, la Petersburg se crede ca germanii au
inceput propria mobilizare si e folosit ca un argument in favoarea decretarii
mobilizarii generale;
- pe 30 s-a cazut de acord in forurile germane ca in lipsa unor semnale clare ca
Rusia demobilizeaza, Germania va mobiliza la randu-i si pe 31 are loc un alt
episod melo-dramatic cu ambasadorul german la Petersburg care e trimis sa
inainteze un ultimatum in seara lui 31 de 12 ore in care li se cere rusilor sa
anuleze mobilizarea generala, a doua zi, pe 1 august, ambasadorul se infiinteaza
din nou la Sazonov, si il intreaba daca au oprit mobilizarea, raspunsul fiind nu,
exista versiuni ca ar fi cazut pe genunchi si ar fi rugat oprirea mobilizarii
generale;
- pe 1 august, intr-un interval de 75 de minute – 17:15, Franta ordona
mobilizarea generala, la 17 Germania si la 18 Germania declara razboi Rusiei;
- pe 4 august Grey tine un discurs de vreo 2 ore;
- pe 30 iulie intram in faza in care oamenii politici incep deja sa piarda controlul
asupra crizei, pe masura ce criza se militarizeaza, considerentele de ordin militar
incep sa domine gandirea puterilor implicate, mai putin MB si mai mult
Germania, ea fiind legata cu mainile la spate de planul Schlieffen, care nu-i
permite suficienta flexibilitate;
- un politolog afirma ca ce se intampla in 1914 este remarcabil prin gradul de
control exercitat de civili asupra militarilor intr-o asemenea criza;
- neintelegere la 1 august, cand Lichnowski are o discutie cu Grey, ultimul
transmitandu-i sa vina la Foreign Office pentru ca are informatii extrem de
utile in evitarea crizei, ambasadorul este optimist, intelege gresit ce vrea sa
spuna Grey si devine si mai optimist – germanii crezand ca MB va fi neutra, iar
la inceputul noptii vine rectificarea din partea lui Lichnowski care lamureste
situatia, insa impactul asupra Germaniei e semnificativ, conditiile neutralitatii
MB erau ca Belgia si Franta sa nu fie atinse, germanii fiind atat de disperati
incat sa renunte la orice plan militar in vest daca MB este neutra si garanteaza
neutralitatea Frantei, ceea ce era ceva utopic, Germania nu va avea treaba
decat cu Rusia;
- Kaiserul se intalneste cu Moltke si ii spune ca toate trupele spre est, aici fiind
diferenta intre mobilizarea germana si cea rusa: cea rusa se instalau pe
propriul teritoriu pentru a astepta ordinul de trecere a granitelor, pe cand
germanii trebuiau sa treaca automat granita pentru a ocupa rutele de tranzit;
- dupa cateva ore, Moltke e chemat si i se spune ca planul militar revine in
actualitate;
- criza din iulie aduce un conflict evitabil, iar responsabilitatea este impartita, MB
fiind singura putere ce ar putea fi exonerata, desi si ea contribuie la razboi prin
propria ignoranta, neintelegerea actiunilor sale din anii anteriori si politicii
stangace pe care o duce in timpul crizei;