Redactor: Iu fia Chaţu Prof. dr. doc.

Teodor Martin
Tehnoredactor: Eugenia Cernaa

Tâierea şl conducerea
viţei de vie
pe lîngâ casa

II
EDITURA CERES
Coparta: Niculala Nkolaiascu Bycure;ţi> 1?83
 CUVÎNT ÎNAINTE

Mărirea producţiei dc struguri Ia unitatea de

suprafaţă cu menţinerea calităţii ci reprezintă
o cerinţă majoră a etapei actuale fi o sarcină
de răspundere civică fi profesională pentru cei
care lucrează In sectorul viticol, dar j i pentru
cultivatorii amatori.
In ţările viticole, cum este România, mărirea
producţiei de struguri, la nivelul cerinţclor, *e
poate real h a prin extinderea suprafeţelor ocu­
pate cu v ii (prin noi plantafiij, prin creşterea
recoltei la unitatea de suprafaţă sau prin aces­
tea împreună. Dacă prima cale este f i rămtne
totuşi lim itată la anumite suprafeţe, cca de a
doua apare practic n e lim ita tă ; de aceea in-
treaga activitate creatiră dcsfăţw ată de om, cu
multiplele salr. Ioturi, se concentrează asupra

5
 acesteia din urmă, cum o resimt fi litiru lto rii
amatori. aplicare corectă, mărimea p-oducţiei de xtru
guri şi calitutea acest,-ia, ap>;i ia rlndul lor de
Deşi nu Oja dc repede, precum se crede, se
celelalte care o valorifică.
creează totuşi soiuri noi, m ai productive, altele
D in întreaga experienţă practică dobindită dc
mai rezistente la boli şi temperaturi scăzute,
t'iticultori ;I perfecţionată in succesiunea ge­
se elaborează tehnologii adecvate şi se perfec­
neraţiilor, din era existentă in literatură şi din
ţionează cele existente, se adincesc cunoştinţele
tot ce a scos Ia ii'esld pină acum jlitn fa v iti­
legate de reacţia plantei de vifă la mijloacele
colă, rezultă că lucrarea de bază, care dim en­
de intervenţie asupra sa şi a rodului sflu, se
sionează mărimea producţiei de struguri şi ca­
scot la iveală şi se utilizează în practica pro­
litatea ei, o constituie tăierile in „uscat'4.
ducţiei de struguri diferite legi, legităţi fi
„Nici una din lucrările aplicate viilor — spune
principii care luminează activitatea productivă
C o l u m el l a * nu depăşeşte In importanţă tă­
etc., pe care ton fi omul nu le foloseşte încă
iereai", sau „In foarjeca tdi.'torului — afirmă
deplin, de aceea nici producţiile obţinute nu se
I. C. T e o d o r e s e u — stă secretul produc­
apropie incă de cele posibile.
ţiei- •*.
Toate verigile din tehnologia de obţinere a
Tocmai pentru a sublinia importanţa tăierii,
producţiilor m ari de struguri, constituite in sis­
corect a p lica u şi a rolului său In obţinerea
tem, sint la fel de importante şi se valorifică
producţiilor mari de struguri, cu menţinerea
unele pe fondul şi In prezenţa a lto ra ; flecar,-
puterii butucului de t-lţă, a longevităţii plan­
verigă Ia rinditl sâu d n in e in tehnologie do­
taţiei ţi a calilâfii rodului, s-a întocmit lucrarea
m inantă la un moment dat, işl schimbă fnsâ
dominanţa in succesiunea aplicării lo r ; de aceea, de faţă.
trebuie finul seama 1a început de veriga teh­
* A trăit acum 2000 dr an]
nologică dc bază, cea care dimensionează, prin
»• 1886— 1978

6
7
Pe Ungă tăieri se prezintă in lucrare formele
de conducere in general, ţi cele indicate in cul­
turile din curţile ţi grădinile de Ungă casă,
uneltele folosite la tăiere, lucrările fi operaţiile
in verde, m al ales cete care se pot practica in
gospodăriile personale etc. In afară de unelr
luturi relativ cunoscute, ea aduce şi altele mal
puţin cunoscute sau chiar n o i; de aceea, credem
că in etapa actuală a folosirii fiecărui petec de
păm int pentru autoaprovlzionare, lucrarea va
s c rii scopului pentru care a fost întocmită.
8 9
C U N O Ş T IN Ţ E N ECESARE
CREŞTERII PR O D U CŢIEI DE
STRUG URI Şl A PLICÂ RII
T Ă IER ILO R LA VIŢA DE VIE
Aplicarea corectă, aşa cum trebuie, a tăierilor
in plantaţiile de vil presupune stăptnirea de
către tăietor a unor cunoştinţe neccsare şl chiar
obligatorii pentru o bună executare a lucrării,
cu efectele prevăzute şl urmărite prin aplicarea
el. Dintre aceste cunoştinţe, două se cer neapă­
rat bine ştiute şi anume : caracteristicile (însu­
şirile) biologice (de viaţă) ale viţel de vie şi
organele supraterestre (deasupra păm lntului)
ale acestei plante.
N ECESITA TEA CREŞTERII PRODUCŢIEI
DE STRUGURI
Nevoile de consum ale produselor viţei de vie
'struguri proaspeţi, stafide) şi a le ' derivatelor
 chiar depăşi fără alte eforturi In afară do apli­
acestora (vin In principal urmat de sucuri,
carea corectă a lor.
must etc) ca şi cele ale industriei prelucrătoare,
slnt In continua creştere In ţara noastră şl p<- Tn fapt, prin tehnologiile aplicate In plantaţiile
întregul glob, Iar satisfacerea acestora devine dc vii aflate pe rod se urmăreşte permanent
posibilă num ai pe calea creşterii producţiei de menţinerea desimii butucilor şl a vigorii aces­
struguri, cu menţinerea sau îmbunătăţirea ca­ tora şi chiar sporirea ei, sporirea longevităţii
lităţii ei. butucilor din plantaţie cu scopul unic de obţi­
nere a unor producţii de struguri cit mai mari,
Creşterea so poale obţine prin Înfiinţarea de
fără oscilaţii de la un an la altul, de bună cali­
noi plantaţii cu soiuri mai productive Insă l i­
tate şl cit mai economice pentru unitatea pro­
mitată, prin sporirea acesteia pe unitatea dc
ducătoare. Totalitatea acestor preocupări, puse
suprafaţă — ultim a cale larg deschisă şl cu
In faţa unităţilor viticole, se rezolvă prin in ­
perspectivele nelimitate, ca şi pe ambele căi.
tervenţiile om ului, cu ajutorul tehnologiilor In
Dc aceea, in toate documentele de partid şi de
viaţa viţel dc vie, spre a-i conduce (dirija) creş­
stat se dau indicaţii şi se insistă in principal
terea şl fructificarea In folosul producţiei de
asupra m ăririi producţiei de struguri la u n ita ­
struguri.
tea dc suprafaţă, fără Insă a neglija şi sporirea
Dintre toate lucrările de îngrijire, componente
In anumite limite a suprafeţelor ocupate cu vii.
ale tehnologiilor prin care omul intervine In
Ştiinţa şi practica viticolă au elaborat, pe baza
viaţa viţei du vie, t<jit*rtl«> s-au dovedit cele mal
experienţei doblndite, tehnologii (complexe de
brutale, m ai dezechllibrante, dar şi cele mai
măsuri şi metode pentru îngrijirea plantaţiilor
eficace pentru dirijarea (conducerea) proceselor
de vii) In acord cu cerinţele viţel do vie (pe
de creştere şi de fructificare în folosul rodirii
grupe de soiuri) şi condiţiile de mediu pe baza
plantaţiilor de vii ; de accea cu veacuri şl ml- -
cărora se pot obţine producţiile planificate şl

10 II
Icnii In urmă. ele s-au aptic.it şi continuă să
sc aplice In prezent In fiecarc an In plantaţii.
CARACTERISTICILE BIO LO G ICE A LE
VIŢEI DE VIE Şl U TILIZA R EA LOR
IN PRACTICA TĂIERILOR
Vi(u de vie din cultură prezintă unele caracte­
ristici biologice (de creştere şi rodire) proprii,
asemănătoare cu cele de la cca sălbatică (in-
tllnite prin păduri, pe cursul apelor etc.), din
care provine, a căror cunoaştere permite folo­
sirea lor in practica producţiei de struguri şi
a economiei acesteia.
Prin natura sa (felul său de a fi) vita dc vie
cultivată este o plantă perenă, întocmai ca şl
rea sălbatică, a cărei viaţă durează mal mulţi
a n ! ; durind mal mulţi ani este şi pollcarpicâ,
rodeşte de mai multe ori In viaţă (mal mulţi
ani), de aceea prin tehnologia aplicata durata
de viaţă trebuie menţinută ori chiar prelungiţi
pe ctt posibil, dar nu scurtată, cum sc tntlmplâ
deseori.
12
înfăţişarea exterioară şi alcătuirea internă arată
rS viţa din cultură se încadrează, ca şi cca
sălbatică, In grupa lianelor, plante cu una sau
mal multe tulpini, de lungimi ţi grosimi varia­
bile, de regulă dimensionate de om In acord cu
felul climatului şi economia producţiei de stru­
guri. In zonele cu Ierni m ai aspre, unde tempe­
raturile coboară sub lim ita la care viţa poate
rezista, tulpinile se proiectează, (se prevăd) incă
de la înfiinţarea plantaţiilor, mai scurte
(20— 40 cm, rar mai mult) şi mal lungi (1— 2m
şl chiar mai m ult) in cele cu Ierni bllnde, ori
cu temperaturi pozitive in acest sezon.
La viţa din cultură întocmai ca şi la celelalte
liane, ţesuturile de susţinere din trunchi şi din
coarde (de unul şi dc doi ani) sint *Ia6 formate
ţi dimensionate ; dc accea, tn loc de rigide (tari)
ca la arbori şi arbuşti slnt elastice, nu se pot
autosusfine, se îndoaie şl se apleacă spre pă-
m l n t ; de aceea viţel de vie din culturii 1 se
asigură mijloace de susţinere (spalier!, araîl,
pergole, arbori etc), altfel producţia de struguri
şi calitatea el slnt puternic afectate, adesea
13
chiar compromise tn podgoriile noastre *. Că
viţa din cultură nu-fi poate susţine portul ri­
dicat (drept), cum se intlm plă la arbori şi ar­
buşti, o arata prezenţa ctrcellor cu care se agaţă
şi se susţine de arbori, cu care cea sălbatică
creşte Împreună, ori de niljloaccle d<; susţinere
la cea din cultură ; chiar la aceasta din urmS
susţinerea sc asigură tn principal prin cercuirl,
legări Sn verde, folosiri de sirnie duble printre
care se conduc lăstarii etc.
— In comparaţie cu cele de la alte plante lem­
noase creşterile nnttalf' ale lăstarilor, tn lungime,
sint excepţional de mari (2—3 m la cca rodi­
toare şi 8— 14 m la viţele portaltoi, rar mai
mult).
* In zonele cu veri şi toamne (mai ales) sece­
toase, ori cu pierderi mari de apă in vari-
toamnă, viţa de vie poate fi cultivată pe tul­
pini de 1,00— 1,20 m, tăiată la cepl şl nesusţi­
nută, cum se practică In sudul Franţei, Iar Ui
nni la unii hibrizi direct producători.
14
Creşterea nnu.ilă aşa de mare in lungime, per­
mite acestei plante să-ţi refacă repede şi In
scurt tim p organele supraterestre (lăstari, coarde,
tulpini etc.), distruse prin acldente climatice ori
tehnice (grindină, ger, tăieri in tim pul lucră­
rilor de înprijire etc.), ca şi a celor înlăturate
total sau parţial prin tăieri de regenerare, ori
prea scurte la cea din cultură.
Creşteri anuale ale lăstarilor mai mari de
1,50— 1,80 ni la viţa din cultură arată că nu s-a
folosit decit o parte din puterea de rodire a
butucilor, rezervînd pe aceştia la tăiere sarcini
m ai mici decit cele cuvenite ; de aceea şi pro­
ducţiile de struguri slnt mai mici decit cele
care se pot ob(ine.
Grăbirea form ării tulp inii la viţele neprota-
jate peste iarnă şi scoaterea mai repede la su­
prafaţă a coardelor la viţele plantate In cuiburi
ori in tranşee, cum se practică pe nisipurile cu
dune nenivelate din sudul Judeţului Dolj, devin
posibile tot prin folosirea însuşirii de creştere
anuală, excepţional de mare la lăstari ; la fel
şl compensarea biologică practicată la viţele
15
portallol şi chiar la cele roditoare clnd nevoile
o im pun. *
Creşterilor anuale, aşa de mari ale lăstarilor, 11
s-au subordonat (s-au modelat) şl construc­
ţia Internă (anatomică) a l o r ; comparativ
cu cca de la alte plante lemnoase, lum cnul va­
selor de lemn (diametrul lor) este mai mare
şi funcţionează mai m ulţi ani la viţa dc v ie ;
de aceea asigura transportul m ai repede şi In
măsură îndestulătoare a sevei brute (amestecul
de apă şi săruri nutritive dizolvate şi sim pli­
ficate In ea) de la rădăcini spre vîrfurlle şl
părţile superioare ale lăstarilor, aflate la depăr­
tare de metri şl zeci de metri. Cu aceste modi­
ficări. la care se adaugă şi alţi factori ajutători,
a devenit posibilă umplerea !n tim p scurt o
boabelor cu ap<i in faza de coacere, tnsoţită
de sporuri de volum şi de greutate a lor, prin
aceasta a strugurilor, deci a producţiei. Insufl-
• Cind num ărul de lăstari aflaţi pe butuc este
mal mic decit cel cuvenit, cel înaintaşi se ciu­
pesc de tim puriu, de pe care pornesc 2—3 copiii
care Ii înlocuiesc cu bune rezultate pe cel lipsă.
16
cienţa de formare şl do dimensionare a ţesutu­
rilor mecanice (de susţinere) s-a compensat
(suplinit) in afară dc clrcei şi prin densitate
mai mică a ţesuturilor din ramurile coroanei,
coarde anuale (mal ales) şi bianuale şl exfoli-
crea (desfacerea) anuală a scoarţei.
Densitatea mal mică a ţesuturilor este legată
de alcătuirea acestora din celule mai rarefiate,
cu mai m ult aer, care împreună cu exfolierea
(lepădarea) anuală a scoarţei ajută la uşurarea
greutăţii coardelor şl prin aceasta la susţinerea
in anum ită măsură cit dc cit verticală, in afară
de prezenţa clrceilor.
Pentru a putea asigura cu sevă brută un apa­
rat supraterestru de dimensiuni aşa de mari,
viţa de vie şi-a format un sistem radicular deo­
sebit de puternic, dotat cu putere de absorbţie
şi presiune radiculară mal mari ca la alte plan­
te, cu ţesuturi formate, aproape In totalitate,
din celule vil, Sn care se depun (ori se pot
depune) rezerve mari din substanţele nutritive
sintetizate de plantă. Pe seama acestora, butucii
sau părţi ale lor, se pot reface In urma tăie­
rilor de regenerare (totală sau parţială).
17

Spre deosebire dc cclc do la alte plante rădă-
cinlle viţei de vie nu au muguri adventivi,
cum nu au nici lnternodiile, de iicwa nu pot
drajona şi nici nu ]>ot fi utilizate la înm ulţire ;
mugurii de iarnă şi cei donninzi se află numai
în zona nodurilor, dc acera butaşii folosiţi la
Înmulţire trebuie să aibă cel puţin un nod, alt­
fel nu pot reproduce o noua plantă.
La viţii din cultură, Întocmai ca şl la cca săl­
batică, puterea de creştere se manifestă, ru
precădere, spre. vtrfuri (la polul morfologic su­
perior), de aceea pornesc mal Intli, cresc mai
repede şl dobindesc lungim i mai mari lăstarii
situaţi sus pe coarda anuală aflată Sn poziţie
verticală sau oblic ascendentă ; nu pornesc sau
pornesc mal tlrziu, cresc m ai încet ţi ating d i­
mensiuni mai mici lăstarii aflaţi spre baza
coardei (la polul morfologic inferior), de aceea
coardele anuale se degarnisesc (se golesc) pe
porţiunile dinspre baza lor, indopărtfnd altfel
an de an organele vegetative şl generative (lăs­
tari cu inflorescenţe) de suprafaţa solului.
Această inegalitate de creştere constituie o ma-
18
nlfestare negativă (păgubitoare) pentru viile din
zona protejată peste iarnă.
însuşirea de creştere inegală a lăstarilor pe
lungimea coardei orientată vertical şi oblic as­
cendent (îndreptată cu vtrful In sus) sau ver­
tical şi oblic desccndent (orientală cu virful in
jos) se foloseşte de om In scopuri practice, po­
trivit cu interesele sale şi cu cele ale producţiei
dc struguri.
Spre deosebire de alte plante arborescente la
care mugurii sint specializaţi (unii pentru for­
marea organelor de creştere, iar alţii pentru
cele dc fructificare), la viţa de vie mugurii,
dc pe lăstari şi coarde anuale, cuprind ambele
insuţiri, pe cea de creştere ca şl pe cea de fruc­
tificare, dc aceea la stabilirea sarcinii (încăr­
căturii) se iau in considerare, in calcul, toţi
ochii (m ugurii) de iarnă, existenţi pe coarda
anuală. Cum mugurii din ochiul de iarnă (com­
plex mugurai) cuprind însuşirea de fructificare,
c/e?i nu In măsură egală, ca şi lăstarii din care
pornesc, trebuie folosiţi in practică acel lăs­
tari la care însuşirea de fructificare se m ani­
festă fn cel mai inalt grad.
19
Lăstarul principal (central) din ochiul de lam ă,
pornit din mugurel? cu acelaşi nume, manifestă
cea mal mare capacitate do fructificare, de aceca
pe accţll lăstari sc sprijină, In principal, obţi­
nerea producţiilor planificate de struguri, aceş­
tia se şl rezervă pe butuc la aplicarea lucrărilor
şi operaţiilor In verde (plivit, mal ales) ; dc
accea şl la verificarea (controlul) stării de ic-
nare a ochilor, atenţia sc Îndreaptă In prim ul
rlnd asupra mugurelul principal (central) ■ lin
ochiul de ia r n â ; dacă acesta este sănătos, sigur
sint sănătoşi ceilalţi muguri (secundari şi ter­
ţiari) din acelaşi ochi.
Mugurelc principal din ochiul dc iarnă este, la
vita de vie, cel mal bine format şi poarW ccl
mal marc num ăr dc rudimente (începuturi) dc
inflorcscontc cu dimensiunile ccle mal mari, dar
este şl cel mal sensibil la Rer şl la atacurile
de mucegai, la asfixie ctc., tocmai de aceea toată
atenţia viticultorului se concentrează asupra
acestuia.
La viţa de vie sălbatică şi Ia cea cultivată,
lăstarii po irtă rod in anul formării şi creşterii
lor. fructificarea yccstora este generalizată la
20
lăstarii porniţi din mugurii de iarnă de p<»
coardele de un an aşezate pe altc!c de doi ani,
de aceea se spune, Sn chip de lege, că viţa de
t'ic rodeşte, pe lemn de un n»t f>orn<t din altul
de doi a n i; lăstarii porniţi din muguri secun­
dari sint mal puţin roditori, iar cei din mugurii
terţiari (de-al treilea ordin) al ochiului de iarnă
şi mal ales ccl de pe lemn bătrin (de doi şl mnl
m ulţi ani), cu mici excepţii (abateri), stnt de
regulă nerodltorl sau slab ro lltorl. tocmai de
nrcea tăietorul rezervă pentru rodire pe butuc,
num ai coarde de un an pornite din altttle de
doi ani, Iar pentru cepl accicaşi coarde, cu pre­
cădere insă pe cele pornite din lemn mai bătrin.
Pe lungimea lăstarilor şi a coardelor anuale m u­
gurii, ochii de iarnă de mal tirziu (după căde­
rea frunzelor), deşi au acelaşi potenţial gene­
rativ (capacitate de formare a organelor de
fructificare) nu-I valorifică în aceeaşi măsură
ci diferit, astfel :
• rint mai fertili şl cu lăstari mal roditori,
ochii aflaţi Intre nodurile 3—4 ţi 14— 16, rar
mal m ult sau mai p u ţ in ;
21
 S gradul dc rodire al lâstarilor porniţi din
ochii dc iarnă, crejte de la ochii 3— i socotiţi
de la baza coardei si coi de la ochii 14— 18,
spre cei situaţi in dreptul nodurilor 6—14, rar
mai m ult sau mai puţin ; de aceea, la aceeaşi
sarcină tăierile mal lungi asigură de regulă
producţii mai mari decit cele scurte, chiar dacă
ultimele scutesc circuitul (legarea coardelor pc
mijloacele de susţinere);
• Inflorescenţele şi mai ales strugurii dc mal
tlrziu, purtafi pe lăstarii dinspre baza coardelor
(ochii 1—3) sSnt de regulă mai mic» fi mai uşori
faţă de cei de pc lăstarii porniţi din ochii si­
tuaţi mai sus pe coardă.
Faţă de cea săllxitică, viţa de vie cultivată m a­
nifestă (prin luare in cultură) rrzisfenffi mai
mică la condiţiile climatica (mal ales la tem­
peraturi scăzute) yi Ia atacuri dc boli j i rMunfi-
t o r i; de aceea, tehnologiile de cultură se ela­
borează şi se aplică In zona noastră, tntre altele
In strînsă legătură cu gradul de1 rezistenţii la
temperaturile scăzute din Iarnă (protejate sau
neprotejate poşte iarnă ş» pe tulpini Înalte ori
joase etc.). Din cadrul său, soiurile pentru stru-
22
fiuri de masă slnt mai viguroase, au creşteri şi
producţii mai mari faţă de cele pentru vin, in
schimb însă nu rezistenţa la ger şi capacitate
dc acumulare a zaharurilor în boabe mai mici,
do aceea sc amplasează diferit pe teritoriu, cum
diferit se utilizează in practică şi produsul
acestora.
Spre deosebire de cca sălbatică, viţa de vie din
cultură are o durată de viaţă mai scurtă (50—
60 ani, rar mai mult) sensibilizarea du'oindită
prin îngrijirile acordate şi rănile relativ mori,
produse prin tăieri anuale sau chiar foarte
mari (prin cele de regenerare) împreună cu
protecţia de multe ori necorespunzătoare care
ii scurtează durata de viaţă ; de aceea tehno­
logiile trebuie astfel elaborate şi aplicate incit
sâ-i men(lnă dacă nu să-i prelungească durata
dc viaţă şi din cadrul său mal aies perioada
de rodire deplină, de la m inim um 15—20 ani,
cum se constată uneori, la 35— 10 dc ani şi
chiar mai mult.
Viţa de vie din cultură, de origine euroasiatică,
nu r«>ri.<<a In atacurile filoxcrli (forma radici-
23
colă), de aceea, in afară de nisipuri (cum sint
cele din sudul judeţului Dolj, nord-vestul Tran­
silvaniei, Ila n u Conachl judeţul Galaţi etc.), se
poate cultiva numai altoită pe butaşi de viţe
porta] toi, rezistenţi la forma rad ici colă a filo-
xerii ; tocmai pe această bază s-au refăcut toate
viile europene distruse de filoxeră.
Totalitatea caracteristicilor biologice ale vitei
de vie din cultură menţionate şi a color nes­
mintite aici (uşurinţa de înrădăcinare, trans-
misibilitatea însuşirilor rodului etc.), se u tili­
zează In scopuri practice cu rezultate mai bune
sau mai puţin bune, după gradul de cunoaştere
$1 dc folosire a lor tn practică. Cine le cunoaşte
bine şl le foloseşte chibzuit, ob|ine totdeauna
rezultate bune şi invers, tocmai de aceea le-ani
am intit aici, spre 0 mai bună cunoaştere şi
utilizare in practica viticolă.
O RG A N ELE VIŢEI DE VIE
Caracteristicile biologice ale viţel de vie din
cultură, Inclusiv însuşirile sale de producţie.
24
se includ (cuprind) şi se manifestă tn grade
diferite, in şi prin organele sale, cu rol şi
participare inegală In producţia viticolă ; de
aceea cunoaşterea acestor organe (mal ales a
celor supraterestre) şl a rolului pe care aces­
tea II îndeplinesc pe butuc şi in producţie
prezintă Interes deosebit pentru ştiinţa şi
practica viticolă.
întreaga tehnologie viticolă cu verigile sate
necesită cunoaşterea organelor viţei dc vie şi
a rolului acestora In producţie, iar tăierile,
care zdruncină cel mai puternic viata plantei,
nu pot fi gindite şi nici nu se pot aplica fără
această cunoaştere, fie ea chiar cit de su­
mară.
Cititorii care au o anum ită experienţă practică
şi cel instruiţi prin cursuri şi prin citit cu­
nosc intr-o oarecare măsură organele supra-
terestre ale viţei din cultură şi le utilizează
in practică, insă o reîmprospătare a lor cu
completările ta nivelul cunoştinţelor din etapa
actuală, este pe cit de utilă pe atit de nece­
sară pentru tăieri corcct aplicate, de aceea le
şi prezentăm in cele ce urmează.
25

F O R M A Ţ IU N IL E LEM N O A S E A L E V IŢ EI
DE V IE
l.a viţa de vie sălbatică şi la cea cultivată pe
arbori in piirţile calde ale globului, dar ne­
supusă tăierilor, sc disting deasupra solului
întocmai ca şi la plantele arborescente cele
două părţi : tulpina şi coroana.
Tuljiin-o. Prin creştere continuă, nestinjcniW
de Om şi nici <lo accidente climatice, tulpina
la viţa dc vie, sălbatică şi cultivată pe arbori,
ctinge dim ensiuni mari şi foarte mari. Astfel
lungimea (înălţimea) măsoară de obicei 10— 15
m şi chior mai mult, puţind să-şi scoată uşor
lăstarii şt frunzişul la lum ină, deasupra co­
roanei arborilor la cea sălbatică sau a supor­
ţi lor la cea cultivată.
Grosimea tulpinii, la aceleaşi viţe, este mult
mal mică faţă de lungimea el, variind de re­
gulă intre 10— 40 cm In diametru la cele cu
două sau mal multe tulp in i_s i mal m ult l i
cele cu o singură tulpină.!L iteratura de spe­
cialitate arată că în 1895 *xista in California
(Statele Unite ale Americii) un butuc de viţă
la care tulpina, la înălţim ea de 3 m, avea
26
circumferinţa de 2,&u m, după care se ram i­
fica In 14 braţe din care cel mai gros avea
1,20 m in circumferinţă ; această viţă — ar­
bore — acoperea 1 200 m 2 şi producea plnă la
mi yagon de struguri. _ * _
Coroana. Totalitatea ramurilor dc ordine şi
vlrstc diferite pornite de pe tulpină şi unele
din altele constituie coroana la viţa de vie.
La viţa sălbatică şi la cca susţinută pe arbori
coroana este întreagă (conţine toate ram ifi­
caţiile sale cu virsta .şi dimensiunile lor), mai
marc mai voluminoasă faţă de cea de la
viţa din cultură, dc aceea la primele ocupă
spaţiu incomparabil mal mare decit In ultima.
La primele viţe (sălbatică şi susţinută pe ar­
bori) coroana nu are şl nici nu poate avea
o formă anum ită ; neputinţa ramurilor de a-şi
menţine poziţia dreaptă, orientată in sus (ver­
tical) şl a lăstarilor cu greutatea lor şi a stru­
gurilor, dau forme diferite coroanei, determi­
nate de regulă de forma coroanei arborilor pe
care se sprijină, mai frecvente fiind formele
globuloasp.
27
La Hfa cu/tit'aM fi supusă anual tăierilor tn
„uscat1*, susţinute sau nu (cele din cultură
oloagă) pp mijloace de susţinere (spaliere,
araci etc.). coroana, cu volum, este m u lt mai
mică (de la unul la ciţiva m 3), variind cu con­
diţiile de me llu şi sistemul de tehnologie prac­
ticat.
Forma coroanei la aceste viţe este cea dată
şi hotărltA de om, de viticultor, fiind legată
de sistemul do tăiere practicat şi de modul
cum sc conduc ramurile de toate virstclo, ră­
mase pe butuc (plantă) după tăiere şi so leagă
pe mijlocul de susţinere.
Totalitatea formelor dc coroană tntilnite l-l
viţele cultivate se grupează In a p ’.atizale (tur­
tite pe laturi) şl neaplatizate. In cadrul prime­
lor forme sc num ără cele cu coroana condusă
In pian t'ert/col (ex. cordoanele uni şl bilate­
rale, etajate sau nu) sau orizontal, radiar sau
nu (ex. cea de la pergola raţională*) iar In
• M ijloc de susţinere format din bulumaci cu
strme şi plasă de strmă de dimensiuni dife­
rite, pe care se conduc elementele butucului-
cel dc-al doilea, cele cu elementele coroanei
conduse in toate direcţiile (ex. formele date
coroanei do vas. umbelă etc.).
Care forme sint mal indicate şi in ce condi­
ţii. sint întrebări a căror răspunsuri corecte
(drepte) depind de numeroşi factori (climă, sol.
uşurinţa de obţinere şl de menţinere a lor,
de Îngrijire a plantaţiilor, de nevoia de folo­
sire a lum inii solare etc.). In orice caz şi în
condiţiile noastre, formele aplatizate tn plan
vertical sînt generalizate in practica produc­
ţiei viticole, dovedlndu-se sub acest aspoct şi
cele mai corespunzătoare in etapa actuală.
Formafiunile (elementele) componcntc ale co­
roanei. Felul, num ărul şi dimensiunile forma­
ţiunilor care compun coroana unei viţe de­
pind de preluarea sau nu In cultură a aces­
teia.
i.a viţele sălbatice şl cele susţinute pe arbori,
dar nelăiate, coroana este intactă, întreagă şl
cuprinde toate ramurile care o rompun cu
virsta şl dimensiunile acestora, monţinindu-şi
aceleaşi denumiri cu cele atribuite la ar!>orl,
afară dc cele dc doi şl dc* un an, cărora li sc
spun coarde.
O C H II DE IARNĂ, ALCĂTUIRE, DIFERENŢIERE
Dintre formaţiunile întîlnlto pe coarda anu­
ală, zisă şi dc rod, Interesează ochii de iarnă,
num iţi de unii şi muguri de iarnă. Denumirea
do ochi şi nu dc muguri de la m ă este cu­
noscută In toată literatura dc specialitate, ca
şi In practica viticolă şi se foloseşte ca atare ;
de aceea, o menţinem şi o utilizăm şi In lu­
crarea de faţă. *
Tn ochii dc Iarnă, dc pe coarda anuală, aflaţi
la noduri, sc află in stare incipientă (rudim en­
tară,) viitorii lăstari, care întrunesc însuşirile
de creştere şl de fructificare, de aceea nobil
dc iarnă, formaţiuni principale, singurele pur­
* Tendinţa de a înlocui denumirea do ochi de
la m ă cu coa de muguri chiar dacă rollectă
mal fidel conţinutul, arc acelaşi înţeles cu coa
dinţii (complex de muguri şi nu muguri sim ­
pli). care este şi generalizată.
30
lu ton re de rod şi do vegetaţie din anul în curs
pentru ccl viitor, concentrează întreaga aten­
ţie şi grijă a oamenilor dc ştiinţă, a cercetă­
torilor şi a practicienilor şl tot dc areca pre­
zintă ntlta importanţă.
Ochii dc iarnă slnt asemănători cu sămînţa
pusă sub brazdă, dacă aceasta va fi bună va
ieşi din on o nouă plantă bună, cum dlntr-un
ochi dc lam ă bun va Ieşi un nou lăstar pur­
tător al tuturor formaţiunilor aflate pc cl
(frunze, cir col, copiii, Inflorescenţe şi struguri
mai tlrziu la ccl fertili otc.).
/UceHufrea, formarea y| diferenţierea ochilor
de iarnă. Dacă fenomenele de creştere şl de
rodire la viţa de vie încep şl pornesc in p rin­
cipal din ochii do iarnă, cunoaşterea alcătui­
rii, formării şl a diferenţierii lor, precum şl
a condiţiilor necesare acestora prezintă marc
Interes pentru ştiinţa şi practica viticolă şi mal
ales pentru cea a tăierilor ce se cer aplicate ;
de aceea trebuie bine cunoscute.
Ochiul de lam ă de pe coarda anuală sau do
pe copilul lemnificat este alcâluu (format) din
2—3 sau mal mulţi muguri, aflaţi sub acelaşi
31
înveliş- Mugurii din ochiul de Iarnă au poziţii
(aşezare), m ărim i şi grade diferite de formare
şi de evoluţie, cu Însuşiri şi roluri deosebite
In producţia viticolă!
In centrul (mijlocul) complexului mugurai din
ocltiul de lam ă, se găseşte mugurele central.
care este cel mai bine format şi evoluat (dez­
voltat), de aceea este num it şi mugure p rin ­
cipal ; in vecinătatea mugurelui central (prln-
i Ipal), pe laturile acestuia, se tntilncsc 1— 2
sau mai m ulţi muguri, mai slab formaţi ii
evoluaţi (de-al doilea ordin) num iţi, in opo­
ziţie cu prim ul, laterali sau secundari ; alătu­
raţi acestora se gă&esc uiţi muguri şl mai mici,
dar şi mai puţin evoluaţi, num iţi prin com­
paraţie cu cel anteriori, m ucuri terfiari (de al
treilea ordin).
Avlnd m ărim i şl grade diferite dc evoluţie,
mugurii din ochiul de iarnă au şi însuşiri di­
ferite.
Mugurele principal (central) din ochiul de
Iarna este cel mai sensibil la condiţiile de
viaţă neprielnice (putrezire prin asfixiere la
viţele protejate peste iarnă şi pieirea in urma
32
temperaturilor scăzute din iarnă la cele ne­
protejate), de aceea piere (moare, se distruge)
cel dinţii şi tn cea mni marc proporţie.
In acelaşi timp, mugurele principal sănătoi
porneşte cel dinţii (n creştere şi dă naştere
la un lăstar mai puternic. Acest mugure poartă
cele mai multe Începuturi (rudimente) de for­
mare a inflorescenţelor ; este cel m ai fertil.
M ugurii secundari (laterali) 1—2, rar mai m ulţi,
consideraţi ca fiind la subsioara celui centrai,
pe lingă dimensiuni şl grad de evoluţie mai
reduse, slnt mal puţin sensibili la condiţiile
nefavorabile de mediu (Îngheţ, putrezire etc.);
au excitabilitate mai mică şi nu pornosc In
vegetaţie decit in lipsa celui principal (cen­
tral) din ochiul de la m ă ; de aceea ori de clte
ori. Ia control, se arata sănătos cel principal,
negreşit că slnt sănătoşi şi cei secundari. Faţă
de cel principal, mugurii secundari au fertili­
tate m ai micâ, lntramugural (In ochiul de
iarnă) şi extramugural (afară) pe lăstarul că­
ruia i-au dat naştere, purtind la început 1 sau
m axim um 2 inflorescenţe mal mici şi mai tlr-
zlu strugur! Ia fel.
33

M ugurii terţiari (de mina a treia) In num ăr
de 2— 5 sau mal m ulţi, socotiţi cel mai de jos
(de subsioară) al celor secundari, sJnt abia
schiţaţi In ochiul de lam ă, dc aceea se arată
numai ca nişte mici excrescenţe (un fol de
negi). Aceşti muguri au cea mai micâ sensi­
bilitate (aţă de factorii externi nefavorabili şi
cea mai micâ excitabilitate ; de aceva nu por­
nesc in vegetaţie decit atunci clnd li se cre­
ează condiţii speciale (tăieri de regenerare to­
tale sau parţiale, sarcină m ult prea mică faţă
de cea normală etc.). Nepornind in vegetale,
cresc totuşi in lungimea tulpinii, rămtn adă­
postiţi sub straturile de scoarţă unde nu pot
fi distruşi de ger decit num ai o dată cu scoar­
ţa ; lăstarii porniţi din aceşti muguri stnt de
regulă infertlli.
Rezultă astfel că producţia viticolă se spri­
jinii In principal pe existenţa şi starea de să­
nătate a mugurelui principal din ochiul de
iarnă şl in secundar pe cei laterali (secun­
dari) şi practic de loc pe terţiari ; de aceea,
grija viticultorilor, ca şi a specialiştilor, se
34
îndreaptă in prim ul rînd şi tn cca mai mare
măsură asupra mugurelul principal.
Faptele arată Insă că ori de ctte ori mugurele
principal din ochiul de iarnă este bine format,
dimensionat şl evoluat (are mal multe noduri
si internodii, ca şi inflorescenţe tn stare ru­
dimentară etc.), sint de regulă mai bine for­
maţi şi cel secundari nu insă şl cei terţiari,
care tn linii generale se arată prea puţin avan­
tajaţi, dacă nu chiar de loc.
Toţi mugurii vizibili sau nu, existenţi la viţa
de vie, indiferent de organele pe care se află,
provin din cei formaţi in ochii de iarnfi, si­
tuaţi num ai la noduri pe coarda anuuM ; de
aceea la înm ulţire (butăşire, altoire etc.), se
folosesc porţiuni de coardă anuală sau do lăs­
tar cu cel puţin un nod prevăzut cu un ochi
de iarnă (sau mugure de vară cu părţi dc
lăstari nelcmnlflcaţi), altfel porţiunile folosite
tnrădăcinează dar nu emit (nu dau) lăptari
si ca atare nu pot reproduce o nouă plantă.
Pe coarda anuală se tntilnesc, in p irţile noas­
tre, două feluri dc ochi de iarnă, unii situaţi
la baza acesteia, apropiaţi intre ci din cauza
35
Intcrnodillor foarte scurte, Inctt prin aşezare
ţl desime desenează un fel dc Inel, dc co­
roană, de nccoa sc numesc muguri (sau ochi)
coronari, care din cauza înfăţişării lor, un-
ghluloase (ascuţite) se mal numesc ţl unghiu­
lari ; accştia slnt mal m ld , mal slab formaţi
şl nu pornesc In vegetaţie decit după tăieri
«curte (In cepl sau la Inel *).
In afară de ochii unghiulari (coronari), pc
coarda de un an sc Intllnesc ochii aşezaţi la
noduri pe laturile coardei, pc axa acesteia,
de aceca se numesc ochi laterali sau axilari.
Aceştia slnt adevăraţii ochi de iarnă situaţi
la nodurile I —20 sau chiar mal mult, au d i­
mensiunile cele mal mari, pornesc In vegeta­
ţie clnd slnt sănătoşi indiferent de lungimea
coardei (cep, cordiţa sau coarda scurtă, m ijlo ­
cie ori lungă).
In climatele cu temperaturi negative, mai co­
bori te de minus 4— 5°C, mugurii din vlrful
lăstarilor insuficient lemnlflcaţi slnt distruşi
de geruri o dată cu v lrfu rlle ; de aceca pe
* Ingroşare de la baza coardelor anuale.
36
coarda anuală nu m? Intllncsc In aceste cli­
mate decit cele două categorii de ochi de
iarnă, mugurele terminal prezent la lăstari,
alături de ceilalţi menţionaţi, lipseşte aici de
pe coarda anuală.
In accste condiţii, continuarea creşterii în fie­
care an sc face la viţa de vie din părţile noas­
tre prin ochiul de lam ă lateral (axllar), si­
tuat cel mal sus (mal dep;irtc de bază) rămas
viabil.
In condiţii prielnice de mediu, ochii de Iarnă
sau mugurii dormlnzl pornesc In vegetaţie,
cresc şl dau naştere la lăstari, care poartă
accloaţi denum iri cu cele ale mugurilor din
care provin (lă sta ri: principali — cel care
pornesc din mugurii principali ; secundari —
ccl porniţi din m ugurii secundari şi lăstari
terţiari sau lacomi — cel care provin din m u­
curi terţiari sau dormlnzi).
Pornind din muguri diferiţi, lăstarii au în ­
suşiri şl caracteristici diferite, m enţinlnd In
fapt aceleaşi diferenţieri ca şi m ugurii din
caro provin, exprimate Insă m ult mai clar şl
la alte dimensiuni. I.<1:tttirii principali ntlng
37
lungimi mal tnari şi poartă mai multe Inflo­
rescenţe faţă do cel secundari, Iar col lacom i
(din muguri torţu'iri-dorminzi) deşi au creştcri
mari, răm ln dc regulii infertill chiar dacă
dispun de potenţă generativă. Dc aceea. Jn
practică lăstarii lacomi, deveni)! coarde, sc
utilizează dc regulă la formarea (pregătirea)
elementelor de rod, din anul In curs i>cntru
cel viitor, ori la refacerea tulpinii sau a unor
elemente do schelet, distruse prin diferite ac­
cidente.
Formarea ji diferenţierea mucurilor Ia t'i[a de
t'ie. Pe lăstarii principali In creştere, porniţi
din mugurii eu acelaşi nume şi ceva mal tir-
7.Iu pc cel secundari (de regulă unul din ccl
doi din ochiul dc iarnă), ţesutul mcrlstcmatic
din vlrful acestora dâ naştere la organe ve-
«etatiro (frunze, clrcel) şl mai tirziu la rele
generative (inflorescenţe şi (lori).
Formarea mugurilor. Din vlrful dc creştere
a lăstarilor Iau naştere dc tim puriu, sub forma
unor um flături foarte miei, începuturile dc
formare a frunzelor, num ite prjmordii primare,
38
le subsioara cărora apar ceva mal in urmă.
in acelaşi fel, inceputtirile de formare a m u­
gurilor (prlmordille secundare) pc lungimea
lăstarului In crcştcrc ; Intr-o etapă mal avan­
sată şi ceva mal tirziu, începuturile de for­
mare a mugurilor, alcătuite din celule merls-
Icmatlce, işi formează solzii : Inii! solzul mare,
apoi cel mic. La adăpostul solzului mic, apă­
rut mai in urmă, se Connea/Jl prim ul mugure
d? substoartf, cârc creşte repede şi dă naştere
l-i rudimente dc noduri şi intcrnodil, de frunze
ctc. Clnd In vlrful mugurelul mare, format cel
dinţii, Îşi fac apariţia 3 plnă la 5 Începuturi
de formare a frunzelor la adăpostul solzului
marc îşi face apariţia al doilea mugure, şi
anume cel mic ; cel doi solzi — marc şi mic —
cresclnd, acoperă am bii niuguri, care împre­
ună alcătuiesc mugurele (mugurii) dc subsi-
oară (ocliii dc vară) dc pc lungimea lăstaru­
lui.
Aflaţi sub acelaşi Snveliş, ccl doi muguri cresc
cu viteze diferite, m ai repede mugurele mare
si mai incct cel m i c ; cresclnd mal repede,
mugurele mare se transformă in vara forină-
39

rii sale într-un lăstar num it copil, care rea­
lizează dimensiuni diferite (mal mari cel din­
spre mJJlocul lăstarului care li poartâ), puţind
avea sau nu inflorescenţe.
Mugurele mic, viitorul principal, format pe
seama ţesutului celui mare, creşte Încet, îşi
formează rudimente de noduri şi internodii,
de frunze şi Inflorescenţe, căpătind dim en­
siuni proprii solurilor sau grupelor dc soiuri
la viţa din cultură. Clnd acest mugure şi-a
format cîteva rinduri de rudimente de frunze,
la subsioara acestora t>;i fac apariţia unul sau
doi din cel secundari, iar lntr-o etapă şi mai
avansată la subsioara prim odiilor de frunz».'
ale mugurilor secundari îşi fac apariţia înce­
puturile de formare ale mugurilor terţiari.
Complexul acesta de muguri (ccl mic) din
ochiul de vară, devenit prin creştere şl dez­
voltare, mugure principal, cel secundari (1
sau 2) formaţi la subsioara prlmordiilor dc
frunze ale celui dinţii şi ccl terţiari, apăruţi
tn acelaşi mod pe seama celor de-al doilea,
alcătuiesc Împreună complexul mugurai de la
subsioara frunzelor, nu m it şi ochi dormind de
40
vară, care tn tot cursul verii lasă impresia
la exterior de inactivitate, de viaţă latentă,
dormindă.
Spre deosebire de mugurele de copil, cel mare
din ochiul de vară, care de regulă dă naştere
la lăstar in vara formării sale denum it de
aceca şi acrii» de tură, cel mic, evoluat Încet
in ochi dormind de vară, nu lăsLăreşte In ace­
eaşi vară, devine după căderea frunzelor,
ochi de iarnă, iar lăstarii devin coarde anuale,
elemente principale de fructificare la viţa din
cultură ca şi la cca sălbatică cu care lucrează
tăietorul.
Regulile după care se formează mugurii j i
factorii care le influenţează. Mugurii din com­
plexul mugurai (ochi dc vară, dormind de
vară şl ochi dc Iarnă) se formează după anu­
mite reguli (legi chiar), de accca şi cunoaş­
terea lor prezintă mare interes pentru ştiinţa
şi practica viticolă.
KcguUle de formare. Formarea mugurelul dor­
m ind de vară (a ochiului dormind) are loc In
urma celui activ de vară (de copil) şl la sub­
sioara frunzei celei mai de jos a acestuia, dc
41

aceea uncie din însuşirile mugurelul acliv dc
vară, de copil, sc pot regăsi ţi în cele ale
mugurelul dormind de varii.
Formarea mugurilor începe dinspre baza lăs­
tarilor şl continuă spre m ijlocul şi vlrful aces­
tora. Chiar dacă macroscopic lasă Impresia cu
prim ii muguri lnccp undeva mal sus pe lăs­
tar, de unde continuă spre m ijloc şl bază.
Primele porţiuni de lăstar apărute foarte de­
vreme (timpuriu) sint cele rămase la bază, ele
poartă şi cele dinţii rudimente de muguri (în­
ceputuri de formare) de dimensiuni foarte re­
duse, comparativ cu cele situate mai sus, cu
dimensiuni mni mari şi deci mai uşor vizi­
bile.
Ochii dinspre baza lăstarilor se formează în-
ir-un timp mal lung decît cei situaţi mai sus.
de aceea tim pul necesar procesului de formare
a mugurilor se scurtează de la bază spre m ij­
loc şi vlrf (mugurii se formează mai repede).
Formarea mugurilor situaţi mai sus pe lăs­
tari are loc In prezenta celor existenţi, si­
tuaţi mai Jos, de aoeca cel in formare cuprind
42
şi însuşirile prim ilor (H? c^tv deseori Io p \ t
valorifica.
Pe lungimea lăstarilor, deveniţi coarde după
căderea frunzelor, mărimea mugurilor, gradul
lor de evoluţie şl fertilitate.-» acestora cresc de
!« bară ţi virf undeva spre m ijlocul coarde­
lor, chiar dacă toţi ochii dc iarnă de pc coarda
anuală slnt potenţial generativi (au însuşirea,
putinţa dc a fructifica). FiinH mal slab for­
maţi şi dezvoltaţi, ochii dc iarnă dinspre bază
sl vîrful coardei au, fată dc col dinspre m ij­
loc, şi rudimentele de inflorescenţe (viitori
ciorchini) mai mici, de accea ţl strugurii slnt
mai mici şi mai uşori, iar producţia obţinută
de la aceştia mai mică.
Factorii de influenţă. Pentru a se putea forma,
mugurii la viţa de vie din cultură cer anu­
mite condiţii, dintre care unele sînt neapărat
necesare, iar altele dc influen(ă. In rlndul
acestor condiţii sc num ără factorii de mediu,
solul şi tehnologia aplicată viţei de vie.
Factorii dc mediu prielnici (căldură, um idi­
tate, lum ina etc.) ajută creşterea normală *i
lăstarilor, formarea mucurilor pe lăstari şl
43
evolufia acestora, maturarea rodului a lem­
nului ca şi pregătirea mugurilor pentru ler-
nare (in condiţiile noastre de climă). Căldu­
rile prea mari, Însoţite de lipsa sau insufi­
cienţa um idităţii şi cele reduse din anii mai
reci, creşterile puternice sau prea slabe ale
lăstarilor impicdlcă formare;! normală a m u­
gurilor pe lungimea lăstarilor, a coardelor de
mai tirziu.
Tehnologia corespunzătoare (tăieri corecte, chib­
zuite, combaterea bolilor ţl dăunătorilor, asigu­
rarea um idităţii In sol şl a unei fertilităţi po­
trivite in sol etc.), favorizează procesul de for­
mare a mugurilor Iar cea nepotrivită (tăieri in ­
corecte, eu sarcini prea mari sau prea mici, sol
de sub vie neîngrijit, bătătorit ori Imburule-
nat, atac de boli şi dăunători, insăcetarea so­
lului etc.), il defavorizează ; de aceea in p ri­
m ul caz se obţin rezultate bune şi ncmulţu-
mitoare, ori slabe in cel dc-al doilea.
Soiurile de viţe din cultură au nevoi diferite
pentru a-şi forma mugurii şi mai ales pentru
a-şi putea forma şi rudimentele organelor de
fructificare In muguri ; de aceea unele soiuri
44
formează la timp şi bine mugurii pe lăstari
(Allgot6, Fetească albă şl regală. Rlesling Ita­
lian etc.), altele tirziu şi numai in mică m ă ­
sură cel roditori (Klş-MIş etc.).
Rezultă aţtfcl c3 stă Tn putinţa om ului, a spe­
cialistului, să aleagă locurile, tehnologia şi so­
lurile cele mal potrivite, spre a le utiliza
(folosi) cil mal bine, mai chibzuit in scopuri
practice, ale producţiei dc struguri.
Totdeauna, creşterile normale (nu prea încet,
dar nici prea repede) ale lăstarilor de viţă
ajută in aceeaşi măsură formarea normală a
mugurilor pe lungimea acestora, Însoţită şl
de formarea normală a rudimentelor de in ­
florescenţe tn m uguri, de aceea spre acestea
trebuie aţintită grija viticultorilor.
Diferenţierea mugurilor. M ărimea producţiei
de struguri şi in bună măsură calitatea el.
depind Iniţial de modul cum se plămădesc
mai Intii şi se valorifică mai in urm ă înce­
puturile de formare a rudimentelor de inflo­
rescenţe în muguri, de factorii sau condiţiile
necesare acestui proccs ; de aceea cunoaşterea
diferenţierii mugurilor de rod, a factorilor ho-
45
W rit ori şi a tim pului clnd arc loc, prezintă in ­
teres deosebit pentru ştiinţa şi practica viti­
colă. In procesul dc diferenţiere interesează
mecanismul după care sc desfăşoară, factorii
cure it ajută .ţi cei care II stinjenesc.
I.a nivelul cunoştinţelor actuale, mecanismul
diferenţierii rudimentelor de inflorescenţe tn
mugurii din care pornesc lăstarii roditori, se
desfăşoară In două etape şi anume : etapa pre­
gătitoare şi cc.) dc diferenţiere propriu-zisă.
în etapa pregătitoare are loc pregătirea celu­
lelor din (esuturile meristematicc (dc în m u l­
ţire) ale conului de creştere. Sistemul hormo­
nal prin raporturile dintre componente, orien­
tează metabolismul protopiasmei şi al sucului
celular, din ţesuturile şi celulele conului dc
creştere, spre o nouă direcţie, decit cea an­
terioară, clnd acestea doblndesc şi o hoiui ca-
litatc, O nouă însuşire, asigurind astfel prima
treaptă din etapa pregătitoare şi anume i«-
ducţia, adică pregătirea pentru treapta u rm ă­
toare num ită iniţiere, începuturile de formare
a rudimentelor de inflorescenţe şi nu apariţia
acestora, cum s-ar putea Înţelege.
46
In etapa de diferenţiere apar. se formează şi
sc dezvoltă rudimentele dc Inflorescenţe in
muguri. în linii mari. mecanismul sc desfă­
şoară schematic a stfe l: conul de creştere din
virful lăstarului sc împarte, la un moment dat,
în două părţi din care una, cea asemănătoare
cu o emisferă, cresclnd monopodlal * şi apla-
tizlndu-so (turtindu-se) pe laturi, reprezintă
rudim entul unei viitoare injlore.ţccnfe; dacă
această emisferă creşte simpodial **, iar vlrfui
apare ascuţit, în loc de rotunjit, reprezintă
rudim entul unui cfrcol. Prin urmare, din cele
două păr{i in care s-a despărţit conul de creş­
tere, una s-a transformat in rudiment de in­
florescenţă sau dc cîrcel, după condiţii, iar
alta, cea rămasă, continuă creşterea şl alun-
girea axului mugurai.
Cresclnd, rudimentul de inflorescenţă dă naş­
tere la rachfs; pe acesta, Intr-o etapă mai
* Creştere continuă a axului principal a tul­
pinii.
** Creştere discontinuă, prin uzurpare suc­
cesivă a vlrfulul.
47
avansată, încep să apară mici um flături (ex*
crescenţe) care reprezintă începuturile de for­
mare a ramificaţiilor de ordinul i n t l l ; mal
tirziu îşi fac apariţia pe accstca începuturile
ramificaţiilor de ordinul doi şi pe acestca cele
de ordinul trei clnd evoluţia rudimentelor de
inflorescenţă se Inchclc tn anul In curs.
Pe burletul (umflătura) ultim ilor ramificaţii
începe In prim ăvară formarea părţilor florii
de la exterior (periferie) spre interior: sepa-
lele sudate la vlrf, petalele, androceul (stami-
nele) şi glneceul (partea femei as c ă ); grăunţii
de polen din antere ating dimensiunile m a­
xime şi maturitatea acestora la cca 7 săptă-
m ini de la apariţia frunzelor pc lăstari, rlnd
stnt apţi pentru germinare.
Etapelor din cursul diferenţierii le corespund
anumite momente de cotitură num ite crize, a
căror cunoaştere prezintă mare importanţă
ştiinţifică şi practică. Prim a criză corespunde
momentului clnd conul de creştere se desparte
In cele două p ă r ţ i; dacă In acest moment
condiţiile necesare şi In p rim ul rlnd cele dtf
hrănlre stnt corespunzătoare, partea cmlsfe-
48
rlcă sc transformă In rudiment de Inflores­
cenţă, altfel evoluează In rudiment de c lrc e l;
a doua criză coincldc cu apariţia negilor (um ­
flăturilor) pe raliis şi hotărăşte num ărul ra ­
m ificaţiilor acestuia iar a treia, num ărul b u ­
ton ilor florali.
Intervalul de timp, din cursul perioadei de
vegetaţie, in cadrul căreia are loc procesul de
formare şl de diferenţiere a mugurilor la vlţs
de vie, interesează In aceeaşi măsură ştiinţa
si practica viticolă, In zonele climatice In care
condiţiile de mediu favorabile se întrunesc mai
de tim puriu, formarea şl diferenţierea mugu-
illor au loc de asemenea mai tim puriu şl in ­
vers. Faptele arată că procesul de formare şi
de diferenţiere începe din^ m ai-lunie/In pri­
mele zone şi d in ţ lunie-lulle /ln ultimele. Dacă
mugurii se formează şi măT devreme, diferen­
ţierea are loc ceva mai tirziu ; pentru mugurii
din zona inflorescenţelor pe lăstar, diferen­
ţierea are loc la unele soiuri concomitent cu
InTloritul (ex. la Aligote), la altele cu faza de
creştere a boabelor (ex. Tămlinasă) sau fti cea
4 !)

do coaccre a lor, cum au arătat cercetările
de la noi din ţară si cele din alte fări.
Durata procesului dc diferenţiere, socotit din
momentul despărţirii In două a conului de
creştere şi pină la formarea bureletului, d u ­
rează 30— 90 z ile ; prim a inflorescenţă se for­
mează intr-un timp mai lung (cca 30 zile), iar
următoarele succcsiv (pe rlnd), intr-unui mni
scurt (cca 20 zile).
Cunoscînd intervalul de tim p în care are loc
procesul de formare şi de diferenţiere a m u ­
gurilor pc lungimea lăstarului, ordinea in care
are loc şi crizele ce se Ivesc, se poate inter­
veni din tim p pentru asigurarea (snu crearea)
condiţiilor necesare, favorlzindu-1.
/•'actorii (eonciiftilej carc influenţează diferen­
ţierea mugurilor la viţa de vie din cufrurâ.
Procesul de diferenţiere a mugurilor, timpul
cînd are loc, durata şi intensitatea sa, slnt
influenţate şi determinate de un complex de
factori (sau de condiţii) intre care pregătirea
biologică, condiţiile externe, soiul de viţă, hră-
nirea Îndestulătoare şi iuţeala de creştere a
lăstarilor, deţin rol principal.
50
l'rcţje'itirea biologică reprezintă, in complexul
de factori, condiţia fundam entală (de bază) io
prezenta şi pe seama căreia se valorifică ori
se pot valorifica ceilalţi factori. Prin pregăti­
rea biologică celulele din conul de creştere a
lăstarului şi ţesuturile formate din acestea do-
blndesc Inxuşirca de a putea forma rudimente
de inflorescenţe, calitate nouă absolut nece­
sară Iii plantele ieşite din săminţă şi într-un
mod oarecum asemănător la cele din buta.jl
altoiţi sau nu.
Condiţiile de mediu, în cadrul cărora are loc
procesul de diferenţiere, trebuie să fie favo­
rabile dacă nu chiar optime. Calitatea com­
ponenţilor climatici (lumina, alternanţa lu-
mină-lntuneric, căldura, umiditatea etc.) >i
raporturile dintre aceştia se schimbă cu ano­
tim purile şi cu zonele climatice pe glob, de-
tcrminlnd in unele regiuni realizarea mal de­
vreme (mal spre sflrşit de prim ăvară) a facto­
rilor climatici in optim, iar tn altele mai tir­
ziu ; de aceea, tn cazul tntii diferenţierea are
loc mai dc tim puriu şi chiar dinspre baza
51
lăstarilor, mal tirziu şl ceva mal sus in cel
de-al doilea.
Dintre (actorii climafict, temperatura (căldura)
şi luminozitatea, la cnrc *e adaugă .ţi u m id i­
tatea, Joacă rol principal.
Observaţiile practice, confirmate de ştiinţă, au
arătat că vitele aflate la umbra unor arbori
sau chiar la semlumbră (lum ină insuficientă)
nu rodesc, Iar cind (nc struguri aceştia Blnt
mult prea mici şl de regulă mal acri decit cel
de la acckişl sol aflat la lum ină îndestulă­
toare. Faptele arată că Intre indicele helloter-
mlc * şi (orirtarea rudimentelor dc Inflores­
cenţe In muguri există o legătură directă ;
lum ină ;] căldură mal m ultă înseamnă In ace­
leaşi condiţii şi diferenţiere m ai bună şl In ­
vers. Sc arată că diferenţierea are loc Intre
anumite lim ite dc temperatură, considerate ca
optime (20— 30”C rar mal nr.ult sau mal
puţin).
• Produs dintre lum ină şi temperatură, expri­
mat In cifre.
32
Diferenţierea reclamă, pe ltngâ lum ină şl căl­
dură şi o anumită um iilitatc in sol, aer şl In
plantă, altfel este stlnjenită, realizabilă Intre
anumite valori şi prin Irigare.
Soiurile dc vl(ă din cultură au cerinţe dife­
rite pentru diferenţierea mugurilor potrivit
cu natura l o r ; soiul Muscat Alexandri, for­
mat in zone mai calde, (şl diferenţiază mugu­
rii la căldură mal mare (dc la 25®C) In timp
ce Riesling Italian la una mal mică (20°C).
I.um lna şi căldura care o însoţeşte, ajută sau
nu diferenţierea In prezenta unei anumite
u m id ilifi fiziologice j umiditatea fiziologică
m ărită ori micşorată, faţă de cea necesară
(optimă) împiedică dKerenţierea, cn dealtfel
şl celelalte fenomene din viata vitei dc vie.
Vigoarea soiurilor şl m al ales cca a Msfortîor
influenţează, In prezenta celorlalţi factori, d i­
ferenţierea mugurilor ; vigoarea prea mare ori
prea mică a butucului şi cu deosebire a lăs­
tarilor împiedică (stlnjcneşte) diferenţierea,
iar cea potrivită o ajută (stim ulează); de aceea,
Ijutucllor din plantaţie şl mal ales lăstarilor
53
dc pc aceştia li sc asigură, prin îngrijiri ori
prin alegerea soiurilor, o vigoare potrivită.
intre viteza de creştcrr a lăstarilor şi dife­
renţierea mugurilor există o strlnsă legătură ;
vitezele de creşterc prea mari ori prea mici,
stlnjenesc diferenţierea mugurilor. Iar cele
potrivite o ajută ; de aceca, prin îngrijiri date
viţelor se reglează viteza de creştere a lăsta­
rilor pc bntuc.
Pe lingă factorii climatici şi soiul de viţă cu
cerinţele sale, diferenţierea mucurilor esle
strlns legală şi de sol fjl subsol), cu InsU-yirlli?
sale. Este dovedit acum că o bună stare de
fcrtilit'ito (dc asigurare cu apă şi hrană) n
solului, asigură o diferenţiere normală a m u­
gurilor dc rod şi dim potrivă, una prea bună
sau neîndestulătoare o stlnjcneşte. Fertilizările
unilaterale (cu un singur element) şl îndeosebi
cu azot, grăbcsc prea m ult creşterea In păgubi
diferenţierii; de aceea, după starea de apro­
vizionare a solului sc aplică fertilizarea avlnd
grijă totdeauna ca aceasta să cuprindă ele­
mentele hrănitoare In proporţiile (cantităţile)
cerute de viţa de vie.
54
In tim pul diferenţierii, viţa de vie trebuie
neapărat să fie asigurată cu hrană îndestulă­
toare In care să sc afle principalele compo­
nente (părţile din care este alcătuită) tn anu­
mite rapoarte (mărimi) unele faţă dc altele-
Insuficienţa hranei sau a unora dintre cle­
mentele care o alcătuiesc stlnjenesc formarea
noilor rudimente de inflorescenţe In muguri
şi determină darea Înapoi a celor existente şi
chiar transformarea acestora In ctreel, mai
ales In timpul dezm ug urltului; la aceeaşi si­
tuaţie se ajunge şi In cazul hrânlrii prea abun­
dente sau cu multe îngrăşăminte azotate.
Pe lingă factorii dc clim ă, sol (odaricl) şi so­
iul de viţă cultivat, diferenţierea mugurilor
este influenţată In mare mtlsurd jl de îngri­
jirile date, Intre care tăierile prin mărimea
sarcinii de ochi şi de lăstari rezervată pe
butuc şi modul de conducere a coardelor (la
tăierile mixte ori lungi) lăsate pc butuc după
tăiere joacă un mare rol. Sarcinile prea mari
de ochi şi de lăstari, ca şi cele prea mici de­
zavantajează diferenţierea, iar cele normale,
bine stabilite faţă dc puterea viţelor, o avan­
55
tajează. Conduecrea coardelor rectilinie (dreap­
tă) orientată tn sus stlnjeneştc diferenţierea,
Iar cea curbilinie (îndoită, in cerc ori arc de
ccrc) o ajută.
Diferenţierea mugurilor are loc Intr-un anu­
m it interval dc timp, a cărui cunoaştere îngă­
duie omului să intervină prin îngrijirile date
viţel, spre a o ajuta.
Faptele arată că ia scurt tim p după apariţia
macroscopicu a mugurilor de subsioară pe lăs­
tari, Începe şl continuă diferenţierea acestora
pe soluri şi grupe de soiuri. Intervalul de timp
In care se încadrează (cuprinde) diferenţierea,
In condiţiile noastre şl la actualele soiuri de
viţă roditoare, variază îr»tr« sftrţit de mai,
început dc iunif:, şi durează plnă spre s/rrjit
de august şi prim a jum ătate a lun ii septem­
brie, rar mai devreme sau mal tirziu. Cea mai
mare parte dintre soiuri diferenţiază în lunile
de vară.
La unele soluri începutul diferenţierii are loc
după cca 40 zile de la dezinugurit (ex. Mer-
lot), la altele o dată cu Înfloritul (ex. Allgoti*,
Riesllng etc.), m u cu coacerea strugurilor
56
(cx. Klş-Miş). In mugurii de pe treimea infe­
rioară a lăstarului, diferenţierea se Încheie In
primele două luni de vară. In tim p ce pentru
cei mai de sus se continuă încă tim p de
1—2 luni.
Diferenţierea mugurilor o dată Încheiată In
toamnă se pare, după datele de pînă acum,
că noi rudimente de Inflorescenţe In acelaşi
muguri nu se mal formează in prim ăvara ur-
irătoare, chiar dacă se constată acum un spor
de inflorescenţe. Prin netndebtulore cu hrană
parte din inflorescenţe formate so pot trans­
forma In clrcei. Prin Îngrijirile date în acest
tim p (mal ales prin tăieri) se poate prdnttm-
pina transformarea rudimentelor de inflores­
cenţe In cîrcei.
In prim ăvara următoare se continuă. In m u ­
gurii din ochi de iarnă, creşterile rudimente­
lor existente, se desăvîr.şesc cele de formare
a butonilor florali şi a organelor din interio­
rul acestora, androceu (partea bărbătească) ţi
gineceu (partea femeiască).
Cunosclnd, pe soiuri şl grupe de soiuri, inter­
valul de timp In care se petrece diferenţierea
57
m uguiilor, practica vltirolă o poate ajuta prin
Îngrijirile aplicatc clnd şi cum trebuie.
C IC L U L B IO L O G IC A L O C H IU L U I DE IA RN Ă
Deşi m ult mai complex şl mal complicat decit
se înfăţişează *, ciclul biologic al mugurelul dc
iarnă, simplificat mult. poate Ii schiţat astfel :
• Primăvara, după ce temperatura aerului, in
prezenţii celorlalte condiţii necesare (umiditate
suficientă, activizarea complexului enzimohor-
monal etc.), atinge şl depăşeşte zero de creş­
tere ( 10°C), Încep şi se intensifică procesele de
creştere Intramugural (din mugure), ochiul de
Iarnă sc deschide (dezmugureşte), se iveşte d in­
tre solzi şi vlrful de creştere al mugurelui
principal, care prin creştere dă naştere lăsta­
rului cu acelaşi nume (lăstar principal).
• Din mal-lunle pe lăstarul principal in creş­
tere (şi pe cel secundari In lipsa celui princi­
pal) începe şi continuă, la subsioara frunzelor,
procesul de formare a mugurelul activ de vară
• La prim a vedere
58
(a celui de copil), care In aceeaşi vară dă naş­
tere la copil (lăstar de .subsioară).
• La scurt tim p după Începutul de formare
a mugurelul de copil, la baza acestuia /sau
alăturat Iul) Începe şl continuă sub acelaşi în ­
veliş, dar In ritm m ult mal lent, formarea inu-
Kurelul dormind de r a r i — cel principal ; in
tim p de cca două luni acesta continuă să
crească lent — Îşi schiţează citevn rudimente
dc noduri şi lnternodil, rudimente de frunze
si de inflorescenţe, după care spre sflrşit dc
vară, început de toamnă, Intră In repaus gata
format.
ţ In cursul formării şi diferenţierii sub înve­
lişul iniţial, la baza sa ori alăturat, Îşi fac
apariţia şl continuă să crească şl mal lent 1
sau 2 muguri secundari care de asemenea îşi
schiţează, dar In măsură mal redusă, aceleaşi
Începuturi de ru d im e nte ; ceva mal tirziu. in
vecinătatea acestora se schiţează tot sub ace­
laşi înveliş şi începuturile de formare a m ugu­
rilor terţiari.
0 Complexul acesta de muguri (principali, se­
cundari şl terţiari) apărut, format şi diferen-
50
ţiat In Interiorul aceluiaşi înveliş (intramugu-
rnl), aflat la subsioara frunzelor, lasă Impresia
la exterior dc Inactivitate, dc som nolent, de
aceea I se spune mugure dormind de vară.

Ciclul biologic al ochiului dc iarnă,

După intrarea In repaus (sitrşit de vară) şi
căderea frunzelor, atest mugure poartă n u ­
mele de ochi de iurnă, stare în care rărr.Ine
peste iarnă (Iernează) plnă tn prim ăvara v ii­
toare, clnd ciclul sc încheie relulndu-se, dar
cu alţi muguri formaţi din acesta (Mg. I).

FO RM AŢIU N ILE LEM N O ASE LA VIŢA

DIN C U LTU R Ă

La o plantă de viţă cultivată se intllncsc In fond

acclcaşl formaţiuni lemnoase ca şi la una sălba­
tică de aceeaşi vtrstă sau la una cultivată pc
arbori, dar nesupusă tăierilor; diferentele care
apar şi le deosebesc pe uncie dc altele se re­
feră mai m ult la dimensiuni, la lipsa unora
fi In principal la denumirile convenţionale,
atribuite de viticultori, preluate in scrieri, in
practica viticolă şi utilizate ca atare.

60
La viţa din cultură, înălţim ea tuipincl sc sta­
bileşte anterior (înainte) formarii plantei (sau
butucului) şt sc realizează In tim pul său prin
mijlocirca talerilor „dc fo rm a re "; de aceca.
fa ţii dc cca de la viţa sălbatică, are şi dim en­
siuni mici şi foarte mici, prevăzute de om şi
determinate in principal dc factorii climatici
şi economia producţiei dc struguri.
Tn zonele cu ierni calde şl moderate li sc re­
zervă viţelor cultivate tulpini mai inalte —
]f50— 3,00 m, rar mai mult), sau mai puţin şi
mal Joase (0,20— 0,30 m, rar mai mult) in cele
cu ierni mai aspre spre a u^?ura protecţia peste
iarnă (Îngropatul); chiar şi in aceste zone, pe
pante adăpostite, bine expuse etc., existlnd con­
diţii pentru cultura neprotejată, înălţim ea tul­
pinii oscilează intre 0.8— 1,50 ni, rar mai mult.
In acclcaşi zone, grosimea tulpinii variază in ­
tre 5— 6 şl 10—20 cm in diametru şi chiar mai
m ult la viţele din zona neprotejată, peste iarnă
şi mai m ult ori mal puţin la cele din zona
de cultură protejată.
62
La vifele altoite pc tulpină, se intilneşte por­
ţiunea punctului de altoire*, deasupra căruia
tulpina este m ult Îngroşată, mai ales in zona
protejată ; tulpina scurtată m ult (20— 30 cm)
Ia aceste viţe, Împreună cu Îngroparea, reduc
partea supraterestră (deasupra păm intului) d
tulpinii la o simplă buturuyă, formaţiune care
nu se intilneşte la cele nealtoitc.
Coroana, rărită şi redusă prin tăieri anuale,
este m ult mal mică la viţele cultivate faţă de
cele sălbatice, dc aceca in componenţa sa sc
fntilnesc şl mal puţine formaţiuni multinnudlc
(bătrlne) şi anuale.
La o viţă din cultură nctăiată Incă sc intil-
nesc in coroană anum ite formaţiuni care o
compun, cu denumiri strict convenţionale atri­
buite de către viticultori, acceptate preluate
in scris, in vorbire şi folosite in practică cu
acelaşi înţeles.
• Această porţiune este, ca orice cicatrice, rană
vindecată, mai sensibilă la ger şi la secetă,
de aceea se apără prin muşuroi re.
G3
Hamurile principale dc schelet, pornite din
tulpină, indiferent de înălţim ea sa, sau prin
îndoirea acesteia poartă num iri diferite după
lungimea pe care o au, scurtată prin tă ie r i:
braţe, cotoare, cordoane.
Urâţele slnt porţiuni de ramuri principale mai
tinere fată de tulpina din care provin, scur­
tate prin tAieri la 50, GO la 100 cm, rar mai
m u lt*, stnt rigide (tari, neelastice), au gro­
simea .ţi vlrsta ramurilor din care provin şi
susţin toate celelalte formaţiuni lemnoase, ve­
getative, inclusiv strugurii.
Cotoarele provin din actieaţi ramuri, au
aceeaşi grosimi-, virstă, rigiditate şi îndepli­
nesc acelaşi rol pe butuc Inşii slnt mai scurtp
decit braţele, avlnd do regulă 30— 45 cm rar
mal m ult sau mal puţin.
Cordoanele slnt porţiuni de tulpini, clnd pro­
vin din Îndoirea şi scurtarea acestora, sau de
ramuri principale, unitare sau nu ca vlrstă
dupâ cum s-au obţinut Intr-un singur an sau
* Lungimea braţelor depinde In principal de
distanţa Intre butuci pe rlnd.
64
tn ani diferiţi ; sint rigide şi îndeplinesc ace­
laşi rol In coroană întocmai ca braţele şl co­
toarele. Cordoanele orizontale mal des Intll-
nlte, au lungim i diferite, după cum slnt uni
sau bilaterale; primele au de regulă lungime
practic egală cu distanţa Intre viţe pe rlnd
(cca 120 cm), Iar cele dc-al doilea, cu ju m ă­
tatea aceleiaşi distanţe (cca 50— C0 cm). For­
maţiunile multianuale (braţe, cotoare şi cor­
doane) pot avea pe butuc, durata de viaţă
permanenta sau temporară ; In cazul Intii d u ­
rează cit tulpina şl nu se înlocuiesc, iar In
cel de-al doilea durează mal puţin şt se Înlo­
cuiesc o dală la 8— 10 ani, rar la mai mulţi
sau mal puţini.
Pe ramurile principale pornesc succesiv (po
rlnd) unele din altele, formaţiuni mal tinere cu
ctte un an, care In mod obişnuit poartă nu­
mele de coarrfe, cu însuşiri şi caracteristici
proprii.
Coardele de doi ţi de un an, prezintă interes
cu totul deosebit pentru ştiinţa şl practica
viticolă şi mai ales in ştiinţa şi practica lălr-
65
rilor „In uscat" la vita din cultură ; de âcvwa,
trebuie bine cunoscute sub toate aspectele.
Coardele de doi ani, numite ţi punţi de rod,
purtătoare de organe roditoare, au dimensiuni
variabile, 1,20— 1,50 plnă la 1,80—2,00 m lu n ­
gime, rar mal m ult sau mal puţin şi 14—24 mm
grosime, rar mal mult. Au nodurile şterse, nu
prezintă muguri de iarnă şi nici circei sau
tămăşi|e de ale acestora ori de ale struguri­
lor ; au scoart^ plesnită şi culoare comună
(aceeaşi la toate solurile). Pe lingă cel de sus­
ţinere a celor anuale, coardele de doi ani în­
deplinesc şi rolul unor locuri de depunere a
rezervelor de hrană. Ele, sau o parte din aces­
tea, se înlătură şl s.e scurtează prin tăieri, fiind
şi mal temporare decît braţele ţi cotoarele.
Coarde anuale, provenite din lăstari lemnlfi-
cati după căderea frunzelor, au lungim i ea-
riabile : 1,00—3,00 m, lungim i mal mari san
mal mici indică sarcini de ochi nepotrivite pe
butuc, In cazul intli mal mari decît puterea
butucului şi m ult prea mici In cel de-al doi­
lea. De fapt lungimile de 1,20— 1,80 m reali­
zate pe butuc Sn perioada de vegetaţie sint
66
cele mai corespunzătoare, iar grosimile de 7—
10 ni (In diametru), chiar dacă aceasta osci­
lează Intre 6— 12 mm, rar m ai m ult sau mai
pu(in.
Coardele anuale sint compuse din noduri şl
internodii (clmpuri, mentale) bine distincte;
la noduri se află ochii de iarnd (căpuşe) pur­
tători de rod, de m ărim i diferite. Scoar(a de
pe coardele anuale este colorată diferit plnă
la venirea iernii, după care se uniformizează.
Coardele anuale prezintă şl alte caracteristici
pe care Insă nu le mal am intim aici.
Nu toate elementele lemnoase se Intilnesc pe
una şi aceeaşi plantă de viţă, mal ales din
cele multianuale şi chiar a n u a le ; la unele
plante (sau butuci) se lnttlnesc sau nu braţe
ori cotoare, ori acestea Împreună, la altele
■cordoane, după forma de conducere şi slite-
nm l de tăiere practicat şi impus de asprimea
iernilor.
In zonele do cultură protejată peste tarnl. In
care partea supraterestră a plantei de viţă este
ţinută cit mul aproape de păm int (de supra­
faţa solului) sc Sntllnesc pe acelaşi b u tu c ;
f>7
buturuga cu partea de sus lăţită mult şi coarde
anuale pornite de pe aceasta ; buturuga pre­
văzută cu cotoare şi porţiuni mici (scurte) de
lemn de doi ani pe care se află coardele
anuale.
tn climatele de cultură neprotejată peste iarnă,
partea supraterestră a viţel de vie este situată,
de către viticultori, mal departe do suprafaţa
solului (2,00— 3,00 m ţi chiar mal mult), iar in
părţile noastre Ia 0,80— 1,20 m rar mal mult.
In aceste situaţii, ia partea supraterestră a
aceleiaşi plante de viţă, se deosebesc :
* tulpina, de înălţim i diferite, cu zona punc­
tului de altoire şi gilma (sau gllca), braţele sau
cotoarele şl porţiuni scurte de lemn de doi ani
de pe care pornesc coardele anuale ;
* tulpina de aceleaşi înălţim i, cu zona punc­
tului de altoire şi gilma, cordoane orizontal*
(uni sau bilaterale, etajate sau nu, mal rar
verticale (In prelungirea tulpinii), cu porţiuni
mici de lemn de doi ani, de pe care pornesc
coardele anuale.
în zonele de cultură « ’mfprolcjflM peste iarnă,
se Intllnesc, la partea supraterestră, aceleaşi
68
părţi ca la viţele din zonele de cultură nepro­
tejată, la care se adaugă prezenţa, pe tulpină,
In apropierea solului a două sau patru coarde
anuale pornite dintr-o porţiune mică de lemn
de doi ani (cep de siguranţă).
Elementele (form aţiunile) lemnoase in liinitc la
v ii» de vle după tăiere ţi denumirile acestora.
Elementele lemnoase existente pe o plantă de
viţă de vlc din cultură, in perioada de viaţă
latentă suferă u n d e modificări, prin tăierile
tn uscat, numeric şi dimensional, după care
Işl păstrează sau nu denumirile anterioare. De
regula îşi menţin denum irile elementele multl-
anuale, dar pot fl mlcşoratc. Iar cele de doi
şi m ai ales de un an se micşorează numeric
şi sc scurtează, după care doblndesc noi de­
num iri convenţionale, atribuite de viticultori.
Numeric, braţele şl cotoarele se micşorează
numai atunci etnd unul sau altul dintre aceste
elemente au Im bătrinlt prea m ult ori nu asi­
gură pornirea normală a lăstarilor ; paralel c’l
această micşorare se transformă uneori prin
scurWrl unele braţe In cotoare, iar coardele
de doi ani se micşorează numeric.
69
r
Coardele anuale sJnt clcnuntelc lemnoase, asu­
pra cărora se operează cel m ai mult prin mic­
şorare numerică şl prin scurtarea color rămase
pe butuc după taiere, cînd acestea do!>Indesc
noile denumiri convenţionale. In cadrul ares-
tora apar, după tăiere, denumirile de cep. cor-
diţă, călăraş, coarda de rod, veriga de rod fi
bici.
Unele dintre aceste clemente, cu denumiri con­
venţionale, sint destinate să poarte rod in anul
in curs, iar altele să formeze viitoarele ele­
mente roditoare; de aceea se şi grupează in
elemente dc producţie, şi elemente dc formare-
In rindul elementelor purtătoare de rod se nu­
m ără : cepul, cordea, călăraşul şi coarda de
rod.
• Cepul de rod provine dintr-o coardă anuală
purtătoare de rod scurtată la 1— 3 ochi de
iarnă ; aceştia sc* folosesc in practică la tăie­
rile scurte, la sistemul dc tăiere scurt, la tă ­
ierile scurte aplicate pe cordoanele orizontale
bl şi unilaterale, la cele verticale etajate etc.
Funcţia principală, dai\i nu chiar exclusivă, i
70
acestui cep este cea roditoare, deoarece lăstarii
porniţi din ochii săi dc iarnă sint purtători de
rod, de aceea formaţiunile acestea se numesc
cepl de rod-
• Cordiţa, cum arată şi numele, este o por­
ţiune dintr-o coardă de rod scurtată la 4—7
ochi, adică o coardă scurtă num ită cordlţă. Ca
formaţiune (clement) de producţie, cordiţa se
intilneste de regulă la sistemul de tăiere mixt,
cind num ărul coardelor de rod este mai mte
decit cel care trebuie lăsat pe b u tu c ; in acest
caz serveşte la completarea încărcăturii (sarci­
nii de ro d ); mal des cordiţa de rod se Intîlneşte
pc cordoanele orizontale şi verticale care prin
m ărim i (4—7 ochi) şi rigiditate evită circuitul,
ca neavtnd obiect. Ca aşezare, cordiţa de rod
se află cit mai aproape de butuc (ori de scau­
nul său).
Călăraşul, ca formaţiune roditoare, este o por­
ţiune de coardă roditoare scurtată la acelaşi
num ăr de ochi ca şi cordiţa, adică tot la 4— 7,
avind şi aceeaşi funcţie pe butuc, asigurarea
producţiei. Provenind dlntr-o coardă de rod
este şi el roditor. Deosebirea dintre călăraş
71
şi cordifâ constă numai in poziţia sa Pe bu
tuc ; totdeauna călăraşul :>e găseşte pe puntea
de rod sltu«it In urma coardei de rod de pe
aceeaşi punte. Şl călăraşul, întocmai ca şl cor-
dlţa, serveşte la completarea sarcinii de ochi,
ţinind loc unei coarde care lipseşte ori este
mal scurtă decit trebuie (mai lungă de 8 ochi
de iarnă), coarda de rod «ltuată înaintea că­
lăraşului are lungimea m inim ă de 8 ochi.
Coarda de rod, din care provin prin scurtare
celelalte elemente lemnoase de rod, este o
coardă anuală, de lungimi diferite, situată obli­
gatoriu pe o coardă de doi ani, pe o punte
de rod, care la rindu-1 poate avea diferite lun­
gimi. Pentru a fi roditoare, coarda de rod tre­
buie să pornească neapărat dintr-o porţiune
cit de mică de lemn de doi ani, care face le­
gătura intre ea (coarda de rod) şl temnul mai
bătrin de pe planta de viţă (sau de pe butuc).
Coarda de rod reprezintă formaţiunea princi­
pală de rod la sistemele dc tăiere lung şi mixt,
ultim ul fiind şl cel mai răsplndlt In practica
viticolă. După lungime, socotită In num ăr de
o<-hl de Iarnă, rezervaţi după tăiere, coarda
72
de rod poartă la rindul său diferite num iri con­
venţionale • şi anume :
— Coardă <te rod scurfrr, rezultată dlntr-o
coardă anuală de rod, scurtată la 8— 11 ochi,
rar mai mult, folosită m al ales la solurile de
viţă roditoare cu vigoare mică (e x .: Traminer,
Muscat Ottonel etc.), situate pe terenuri mal
slab fertile etc.
— Coardă de rod mijlocie, obţinută din aceeaşi
coardă anuală, scurtată Insă la 12— 14 ochi de
iarnă, rar mal mult, se utilizează In practică
la solurile de viţă cu vigoare (putere de creş­
tere) mijlocie (e x .: Merlot, Rtesling italian.
Chasselas, Regina viilor etc.). Singură sau in
combinaţie, se Intllneştc mal alos la sistemul
dc tăiere m ixt şl prea puţin la cel lung.
* N um ărul de ochi de Inrnă, după cârc se de­
numesc formaţiunile (elementele) lemnoase ro­
ditoare, este relativ, cu o diferenţă In plus
sau In minus de 1—2 ochi de iarnă, cum se
constată adesea in scrieri ; această diferenţă nu
afectează insă denumirile şi nici înţelesul aces­
tora.
7;i
— Coarda de rod lungă, este formaţiunea ro­
ditoare cea mai lungă inttlnită in practică, ob­
ţinută din aceeaşi coardă anuală scurtata la
15— 18 do ochi de iarnă, rar mai mult. Se in-
tllneşte dc obicei la sistemul dc tăiere lung,
dar mai ales Ia cel m ixt şi la soiurile cu vi­
goare mare (Fetească albă şi neagră. Cardi­
nal, Italia, ATuz-Ali etc.)-
tn zonele dc cultură protejată peste iarnă, cu
soiuri puţin viguroase situate pe terenuri cu
fertilitate mai mică se utilizează mal ales
coarde scurte şi mijlocii, iar In cele semlpro-
tejate şl neprotejate, mai des cordlţe şi cepl
de rod po cordoane orizontale şi verticale,
simple sau etajate, ori coarde m ijlocii la soiu­
rile mai viguroase ori cu tulpini relativ înalte
(80— 100 cm, rar mai mult).
In grupa elementelor de formare sc numără
in principat cepii de fulocuire, la care se
adaugă : ccl de rezervă şi cel de coborlre.
Cepul de tnlocuire, ore acelaşi Înţeles con en-
ţional ca şi cel de rod, provine tot dintr-o
coardă anuală, dar de regulă neroditoare, por­
nită insă nu din lemn dc doi ani, ci mai bâltin.
74
Coarda anuală din care se rezervă (de regulă)
cepul dc inlocuire, porneşte nu din ochi de iar­
nă, ci din ccl dorminzi, situaţi cit mai spre baz:i
butucului şi pe punţile dc rod la plantaţiile
din zena protejată peste iarnă, pc cordoane
orizontale sau verticale şi pe cotoare la ccle
din zona neprotejată şi semiprotejată.
Rolul principal al ce/ntlui de inlocuire esie cel
de formare a lem nului de rod pentru anul
viitor, care ii va înlocui pe cet din anul in
curs care rodeşte ; de aceea i se spune cep dc
înlocuire. In lipsa coardelor anuale pornite
din muguri dorminzi, cepii dc inlocuire sc pot
rezerva şi din coarde roditoare. Din cauza vi­
gorii lor, coardelor anuale pornite din muguri
dorminzi ii se mai spun lacome * şi din aces­
tea se caută mai ales a se rezerva cepi de
înlocuire.
* Coarda lacomă poate să nu provină neapărat
din muguri dorminzi ci şi din ochii dc iarnă
la sarcini prea mici faţă de puterea v iţe lo r;
lacom sau buiac se referă la creşterea rapidă
ţi la dimensiuni mai mari decit cele obişnuite.
75
CVpttl dc rezervă provine dlntr-o coardă anuală
pornită de pe porţiunea tulpinii aflată tn apro­
pierea solului (pămtntulul) sau spre baza ele­
mentelor lemnoase multlanuale (braţe, cotoare
sau cordoane) cu rolul dc a forma anual lem­
nul necesar înlocuirii la nevoie, a acestor ele­
mente.
înţelesul de cep de rezerva priveşte şi pe cel
de Înlocuire (I— 3) lăsaţi in plus, pc butuc, ca
rezervă mal ales tn zonele cu cultură prote­
jată peste iarnă ; rolul lor principal este cel
de a înlocui pe cel distruşi sau cu ochii dc
iarnă pieriţi etc.
Cepul de cobortre, rezultat tot din coarde
anuale, lacome sau chiar roditoare, situate pe
tulpină şl cit mal aproape dc păm lnt, cu rolul
de a forma lemnul trebuitor cobortrll (apro­
pierii) unul braţ sau a tulpinii, Îndepărtate
prea m ult de sol, uşurind astfel refacerea aces­
tora, proiecţia peste iarnă, folosirea mal bună
a căldurii radiate de sol etc.
Cepul de siguranfâ provine, dc asemenea, dln­
tr-o coardă anuală pornită do pc tulpină (mu­
76
guri dormlnzl *au Iniţial orii! de Iarnă, apoi
cepl din cepl) situată cit mal aproape de sol,
cu funcţia de a forma lemnul necesar înlocuirii
tulpinii In caz dc distrugere a acesteia (prin
tngheţ, mal ales); se întllne>tc In principal
şi chiar obligatoriu. In plantaţiile conduse pe
semltulpinl (şi chiar pe tulpini) In zonele de
cultură somlprotejată. în flecare toamnă aceşti
cepl se protejează peste iarnă.
F'ormaffuni lemnoase combinate. Elementele
lemnoase rezultate după tăiere, prezente pe
planta do viţă, Indiferent de înălţim ea tul­
pinii, pot răm lnc Izolate (separate) sau sc pot
combina unele cu altele, d n d dobîndesc alte
denumiri convenţionale.
Veriga de rod (cuplul de rod) reprezintă com­
binaţia obligatorie tntllnltă la sistemul de tă­
iere mixt. Este alcătuită dlntr-o coardă dc rod,
de mărim e diferită şl un cep de înlocuire. După
cum elementele alcătuitoare se găsesc situate
ori nu pe aceeaşi porţiune dc lemn de doi ani,
veriga de rod ponte fi unitară sau neunltară.
Veriga de rod este unf(ară sau adevărată ori
dc cltc ori clementele sale rompononte, coarda
77
dc rod şi cepul de inlocuire, se afla alezate
coardă roditoare de uti an şi alta de mai mulţi
(situate) pc aceeaşi porţiune de lemn de doi
ani, legate prin mijlocirea unei porţiuni mici
ani şi dimpotrivă, clnd aceleaşi clemente se
dc lemn de doi ani. I se spune bici combina­
află pe uite porţiuni decit cea comună, veriga
ţiei dintre elementele componente, coarda
este neunitară, adică alcătuită din elemente
anuală şi cca bi sau trianuală deoarece sint
componente separate. Cel mai des se tntllneşte
astfel legate Incit sc aseamănă cu un bici ade­
In practică, veriga de producţie adevărată, al­
v ăra t
cătuind unitatea cu suport comun.
Dc regulă, In practica asigurării prin tăieri a
producţiei din anul in curs şi n lemnului dv
rod pentru cel următor, coarda din verigă asi­
gură producţia in anul in curs, iar cepul dc
inlocuirc lemnul de rod pentru cel viitor.
Veriga de rod cu elemente dispersate (neuni-
lare) reprezintă o abatere de la refula gene­
rală de alcătuire a verigii de rod adevărate.
In componenfa unei astfel de verigi, clemen­
tele alcătuitoare sint situate separat: coarda
de rod, Indiferent de mărime, pe o p oziţie:
pe brat, cotor, cordon etc., iar cepul de înlo­
cuire pe alta, sltuatic in tilnită in trecut mai
ales in podgoria Drăgăşani.
Biciul, combinaţie mai rar intilnită, se arată
ca o formaţiune lemnoasă, alcătuită dlntr-o

78
 T Ă IER ILE A P LIC A TE V IŢ ELO R
RO DITO ARE
Cunoscind părţile supraterestre ale viţel de
vie şi rolul pe care acestea 11 îndeplinesc In
viaţa plantei şl In asigurarea producţiei de
struguri, tăierile se pot aplica mai cu folos.
Dc ce se taie viţa de vie. Lăsată In stare li­
bera, necondusă (dirijată) de om. viţa de vie
produce Întocmai ca şi cea sălbatică (sau se-
nilsălbatlcă), struguri mulţi dar mici, cu bo-
blţe mărunte, cu must puţin şl acru, IndepSr-
tlnd prin creştcri anuale, rodul de p ă m ln t;
de aceea pentru rt preveni asemenea feno­
mene, creşterile şi rodirea viţelor se reglează
prin ajutorul unui complex de măsuri tehno­
logice, Intre care tăierile In «uscat- (şl mal tir-
zlu cele In verde) deţin rolul principal. Nici
una din lucrările de îngrijire a viilor, spuneau
80
învăţaţii acum două m ii dc ani, nu depăşeşte
In importanţă tăierea. Dacă s-ar lăsa netăiată
viţa de vie, ar rodi neregulat, intr-un an ar
producc mult, iar In altul puţin, rodul ar fi
de slabă calitate, cu maturaţia (coacere) pe
rlnd a strugurilor, iar abundenţa frunzelor ar
ajuta atacurile de boli şl de Insecte, compro-
miţindu-1 adesea.
Volumul mare al creşterilor anuale şi înde­
părtarea neîntreruptă a organelor supraterestre
de suprafaţa solului, ar face im posibilă exis­
tenţa şi deci cultura acestei plnnle În zonele
cu ierni aspre. Reducind volum ul părţii supra­
terestre şi menţinind-o prin tăieri, aproape de
suprafaţa solului, devine pasibilă extinderea
culturii sale şi In zonele cu Ierni aspre, unde
viţa de vie se protejează peste iarnă,
fn ce constau tăierile. In fapt, tăierile constau
in micşorarea num ărului de olemonle lemnoase
aflate In coroană şi In scurtarea celor rămase
după tăiere. Mlcşorind numărul, m ai ales scur-
tindu-le pe cele rămase, se schimbă poziţia re­
lativă (locul) a elementelor lemnoase pe butuc
81

şi mal ales a Coardelor anuale şi a ochilor
po coarde, reglind astfel după voie creşterile
şi rodul pe accii porţiune a coardelor care
iijută mai m ult şi mai bine creşterilc şi ro­
direa ; de aceea tăierile reprezintă veriga prin­
cipală din tehnologia aplicată in via pe rod.
Scopurile urmărite prin tâieri. Prin tăierile
aplicate, viticultorul urmăreşte o m ultitudine
de scopuri a căror Înşiruire cu sreu le-ar cu­
prinde p j tonte şi dacă s-ar face. cum se in-
fearc.l deseori, mal curînd s-ar abate atenţia
cititorului de la cele principali’, care le includ
si pe cele secundare, rezolvabile concomitent
cu primele. l>e aceea, pentru o mai bună cla­
rificare a lor. considerăm că totalitatea sco­
purilor urmărite prin tăieri se reduce in fapt
lf . : transformarea formei de creştere (nu a n a ­
turii plantei) şi menţinerea ei ; la reglarea pu­
terii de creştere şi de rodire ; la uşurarea ap li­
cării celorlalte lucrări de În g rijire ; la asigura­
rea producţiei de struguri planificată ; la
Îmbunătăţirea calităţii el in limitele unei eco­
nomicităţi ridir-rite.
82
• Transformarea formei de creţtcrc ţi mmft-
nrrra ei. Scopul principal, nemărturisit insă,
urm ărit de viticultor prin tăieri constă in
transformarea formiH de creştere *, din cea de
liană, cum este la viţa sălbatică şi la cca sus­
ţinută pe arbori şi nctăiată, in cea de arbust
.«au de tufă, joasă ori mai inaltâ şi in m enţi­
nerea ei. Numai prin această transformare for*'
ţaţă, realizată prin tăieri anuale, viţa dc vie
a devenit şi a r'imas planta cultivabiiu şi cul­
tivată cu posibilităţi şi însuşiri dc producţie
uidical (profund) schimbate.
Trai sformarea formei de creştere prin tăieri
devine posibilă oricind ; obişnuit insă. şi cu
rezultate mai bune, sc realizează, cum este
şi firesc, in perioada de tinereţe de v irstă;
anii 2—3 sau 4—5 de ia plantare. In această
perioadă se obligă (forţează) prin „tăieri de
* IV ln tăieri nu se transformă n itura de liană
a viţei dc vie in arbust s-iu tufa ei. forţat
numai forma de creştere, natura de liană ră-
mlnind neschimbată altfel prin netăicri tşi reia
forma de creştere iniţială cea de liană.

formare" ca viţa de vie să crească sub formă
de arbust sau de tufă, după condiţiile de me­
diu (temperatură şi umiditate) şi economia cul­
turii. O dată realizate forma (le creştere se
menţine tot prin tăieri anuale, de întreţinere,
ajutate şi dc al tu procedee (conducere etc.).
In prim ii ani din perioada de tinereţe de
vlrstfi scopul principal urm ărit prin tăieri con­
stă In fortificarea viţelor şi obţinerea in ca­
drul acesteia a unui lăstar viguros folosit la
formarea tulpinii viţelor din zonele semipro-
tejate şi neprotejate peste iarnă sau a 2—3
lăstari din care unul mai viguros la cele din
zona protejată. De aceea, in prim ii 1—2 ani
se rezervă mai multe puncte de creştere pe
plantă pentru fortificarea ei şi m al puţine in
următorii 1— 2 spre a stimula creşterea şi ob­
ţine lăstarii necesari realizării părţii suprate­
restre. Rezultă astfel că intrenga putere de
creştere din perioada de tinereţe de virstâ, se
dirijează prin tăieri, spre obţinerea in timp
util, a transformării formei do creştere şi a
menţinerii forţată a ei ; in fapt tăierile de for­
S4
mare urmăresc tocmai această transformare a
formei de creştere la viţa din cultură.
In perioada de maturitate de virstâ, scopul
principal urm ărit prin tăieri anuale vizează
In fapt pe lingă reglarea puterii de creştere şi
de rodire, in vederea obţinerii producţiilor
mari de struguri cu păstrarea vigorii viţelor
şi menţinerea formei de creştere, realizată in
perioada anterioară.
Tăierile de producţie din această perioaiă si
eficienţa acestora sint de neconceput fără men­
ţinerea formei de creştere astfel transformată.
In perioada de declin (bâtrfneţe de virstă), sco­
pul principal urm ărit prin tăieri se reduce,
atit la refacerea capacităţii de fructificare prin
tăieri de regenerare, unde este cazul, cit şi
la obţinerea unor producţii mari prin aplica­
rea tăierilor de sleire (epuizare), cind planta­
ţia este prea bătrină şi urmează, In 2—3 ani,
să fie defrişată.
• Reglarea puterii de crejtere fi de rodire.
Puterea de creştere, excepţional de mare, pe
care o manifestă viţa de vie, conduce la croş-
85
 teri tot mai rtviri in-.oţite do rod mai puţin, la
îndepărtare an dc an dc sol şl de tulpină
vele de hrană rămase, se îmbunătăţesc condi­
a organelor regcCatife (lăstari cu frunze otc.)
ţiile de formare şi de diferenţiere a mugurilor
şl generative (flori, struguri etc.). Prin tăieri
de rod. In acest mod şi pe aceste căi se re­
anuale. In principal ţi prin conducere se diri­
glează prin tăieri puterea de creştere şi de
jează, in această perioadă, puterea de crcştcre
rodire a viţei de vie.
spre anumite dimensiuni (lungimea şi grosi­
Faţă de nrtălerl, tăierile aplicate anual v i­
mea) ale lăstarilor dovedite ca cele mal bune
ţelor din cultură limitează (mărginesc) îm p u­
pentru rodire ; se schimbă raportul dintre to­
ternicirea plantelor do viţă (sau a butucilor) şl
talul asimilatelor ( 100y ,) produse de plantă şi
micşorează durata de viaţă a acestora, de
partea folosită din acestea pentru fructificare
aceea se cer astfel aplicate Incit să prevină pe
de la 14% cit sc foloseau pentru rodire la o
plantă nctăiatâ la oS’/o la cea tăiată. rit posibil asemenea urmări.
I.a aplicarea tăierilor, tăietorul trebuie să aibă
Mlcşorind prin tăieri anuale num ărul puncte­
în vedere trei lapte de reţinut : prima, să ur­
lor de creştere (ochi de lam ă) [aţă dc totalul
mărească obţinerea de rod cit mai m u lt ; a
lor, cele rămase după tăiere sporesc In dimen­
siuni (pentru lăstari). In volum (pentru stru­ doua, să asigure butucul (planta dc viţă) cu
lemnul de rod pentru anul viitor, iar a treia,
guri) şi greutate (pentru ambele).
să asigure plantei o durată dc viaţă Cit mai
Suprlm înd prin tăieri In cea m al marc parte
lungă, cu menţinerea formei de creştere.
lemnul anual (coardele anuale şi parte din cele
Prin urmare, trinitatea (realizarea celor trei
bianuale) sc schimbă raportul dintre acesta
scopuri) rod pentru anul In curs. lemn de rod
si cel m ultianual Iu ravoarea ultim ului. Sc în­
pentru cel viitor şi durata de viaţă cit mai
cetineşte prin accasta, intr-o anum ită măsură,
lungă cu menţinerea formei, reprezintă sinteza
iuţeala de creştcrc a lăstarilor, iar prin re^er-
cea mal concentrată, de cca mal mare răspln-
drle a scopului roglatlv (regulator) realizat, prin

87
tăieri, a fenomenelor dc creştere şi fructifi­
care la viţa din cultură.
Acestor scopuri, realizabile prin transformarea
formei de creştere, li se subordonează şi al­
tele : menţinerea Intre anumite lim ite a lem­
nului productiv şi neproductiv avantajoase
producţiei, forţarea pornirii ochilor de la m ă
şi a mugurilor pe acea porţiune a coardei
care Interesează practica, Înnoirea anuală a
lem nului de rod şi periodic (din clnd în clnd)
a celui m ultianual etc.
Prin urmare, scopul reglativ al puterii de creş­
tere şi de rodire la viţa dc vie, urm ărit prin
tăieri, apare as fel pe cit de simplu, pe atit de
lesne dc înţeles şi de utilizat In practica viti­
colă.
• /uiesnirea apUcârit celorlalte i'C'tgi din teh­
nologia viţei de vie. Suprim lnd prin tăieri o
parte din elementele coroanei şi scurtlndu-le
pe cele rămnse. se realizează In acelaşi timp
i> micşorare a volum ului acesteia şi rărirea
corespunzătoare a sa, menţinlnd-o la o anu­
m ită mărim e şi formă, potrivit cu spaţiul de
nutriţie cuvenit fiecărui butuc de viţă.
88
Rărind coroana şi menţlnlnd-o in anumite l i­
mite. se evită umbrirea In inferior, se uşu­
rează aerisirea, pătrunderea lum inii şi a căl­
durii, se înlesneşte protecţia contra bolilor şi
dăunătorilor a aparatului vegetativ (frunze,
lăstari etc.), şi a celui generativ (inflorescenţe,
cu flori, struguri) contra mucegaiului, şi a al­
tor boli sau dăunători.
La uşurinţa de aplicare a acestor lucrări se
adaugă şi altele (plivit, copilit, normarea sar­
cinii dc inflorescenţe şi dc struguri etc.), a
căror executare ar fi altfel îngreunată.
• rmbunutdfirca aetit’ifâfii rodului. Reduclnd
num ărul ochilor dc la m ă pe buluc, prin tă­
ieri, se micşorează şi num ărul -.trucurilor pe
acelaşi butuc, Iar prin aceasta se creează con­
diţii pentru mărirea volum ului şi a greutăţii
boblţelor şi deci a strugurilor; de aceea cei
rămaşi devin mai grei, mal mari şi mai su­
culenţi.
M ărind volumul şi greutatea bobiţelor, reali­
zate prin tăieri, se schimbă raportul dintre
miez-must şi seminţe-piellţe In favoarea pri­
milor termeni ai rapoartelor; sporeşte pro­
89

ducţia marfă la strugurii dc masă ; se Îm bu­
nătăţeşte acumularea zuharurllor in bobite şi
se intensifică coloraţia acestora etc.
Tăierile, lată de netăieri, grăbesc maturaţia
strugurilor, creează condiţii pentru uniform i­
zarea maturaţiei lor, îm bunătăţind astfel cali­
tatea acestora.
Importanţa tăierilor. Scopurile propuse de vi­
ticultor şi uşurinţa de realizare a lor prin tă­
ieri, clnd sint aplicate echilibrat, dezvăluie im ­
portanta considerabilă a lor.
p r in c ip iil e ş t iin ţ if ic e
PE C A R E SE B A Z E A Z Ă T Ă IER ILE
Modul In care vita de vie răspunde la tăierile
ce l se aplică prezintă un interes deosebit pen­
tru înţelegerea şi executarea corectă a aces­
tora.
Orice tăiere trebuie considerată şl înţeleasă ca
un rău necesar ; pentru vita de vie orice tă­
iere este un rău fată de netăiere, insă pentru
economia culturii acest rău devine o necesl-
90
tate. In felul său orice tâiere, fie ea cit de
slab aplicată, limitează fată dc netăiere, pu­
terea plantei de viţă sau chiar o oprimă. Efec­
tul lim itativ sl oprimator este cu atlt mai pu­
ternic cu cit tăierea se aplică mal sever, cu cit
se menţine pe plantă (sau pe butuc) un n u ­
m ăr mal mic de puncte de creştere fată de
totalul lor existent anterior tăierii. Chiar din
cadrul acestor reacţii de răspuns a viţei de
vie, izvorăsc unele principii care stau la baza
aplicării corecte a tăierilor In „uscat* la viţa
de vie.
Totalitatea principiilor, pe care se sprijină tă­
ierile la viţa de vie, sc bazează pe unitatea
dintre organism şl condiţiile de mediu, pe u ni­
tatea din cadrul organismului şi pe legea în ­
locuirii anuale a lem nului de rod.
Unitate a dintre orgatilsm-mediu. Felul tăieri­
lor şl volum ul (mărimea) acestora s-au stabilit
şi s-au determinat încă din vechime, pe baza
observării din practică, a existenţei unităţii
dintre organism şi mediu, sesizată de unii
şerjitori cu vţacuri şi milenii tn urm ă, pro-
W
luată, Intr-o formă sau alta şi folosită la apli­
carea tăierilor.
Unitatea dintre organism-medlu, ca bazăştiin*
ficâ a tăierilor, a fost exprimată prin anumite
formulări acceptate şi folosite ca principii in
practica tăie rilo r; intre acestea se num ără ur­
mătoarele :
9 Viile se taie după soi şi starea dc fertilitate
a solului. Diferitele soiuri de vită, cultivate tn
aceleaşi condiţii (de sol şl climă) nu se taie la
fel, iar acelaşi sol amplasat pe coluri diferite
ca stare de fertilitate se taie In mod deosebit.
0 Lungimea coardelor, respectiv num ărul de
ochi de iarnă, se stabileşte după dezvoltarea
viţei (vigoarea el) şi bogăţia păm lntului.
Principiile acestea şi altele neamintlte aici, fo­
losite la aplicarea tăierilor, exprimă clar u ni­
tatea dintre organism şi mediu, ca bază ştiinţi­
fică a acestora.
Unitatea din cadrul organismului. Faţă de cca
dintre organism şi mediu, unitatea din cadrul
organismului apare mai clar exprimată, de
aceca manifestările acesteia, diferit formulate,
92
se intllnesc de m ult tim p In lucrările legate
de tăierile aplicate viţei de vie.
Unitatea dintre sisteme. Sistemul radlcular şl cel
nerian alcătuiesc, cum uşor sc înţelege, o u ni­
tate (un tot) in care laturile sale se influen­
ţează reciproc (unn pe a lt a ) ; de aceea, orice
mărire sau mişcorare, realizată prin tăieri, asu­
pra unui sistem, se răsfrlnge cu ncccsitale in
acelaşi sens şi asupra cclullalt sistem. îm p u ­
ternicirea ori slăbirea unuia dintre sisteme atra­
se inevitabil modificări In acelaşi sens şi asu­
pra celuilalt sistem. Mlcşorind prea m ult sar­
cina pe butuc, slăbeşte sistemul radicular prin
neindestuiare cu hrană, a unei părţi din rădă­
cinile hrănitoare, de aceea slăbeşte şi vigoarea
butucilor (plantelor) de viţă.
Unele forme de manifestare ale unităţii din
cadrul organismului au fost de m ult tim p în ­
ţelese şi acceptate ca principii ştiinţifice puse
la baza tăierilor şi folosite ca atare fn practica
viticolă, intre care figurează :
fîaporturt utile producţiei. Dimensionind prin
tăieri mărimea sistemului aerian sc determină
prin aceasta anumite creşteri sau descreşteri
!)3
 pentru ccl radicular, reallzind astfel, Intre sis­
teme, proporţii sau raporturi utile producţiei
de struguri ţi calităţii el. In literatura de spe­
cialitate, aceste raporturi sint cunoscutc şi în­
ţelese ca un echilibru Intre sisteme. Dc fapt,
prin tăieri nu se asigură un echilibru cl se
deranjează (se strică) ccl existent Intre siste­
mele aceleiaşi plante. Prin tăieri bine chibzuite
se stabilesc num ai raporturi utile producţiei;
cele prea severe nu valorifică bine puterea
plantei, iar cele proa slalx* o slăbesc, păgubind
(n ambele cazuri vig.>area şi rodirea.
L'mtotca dintru suprafaţa joliară ?i fortificarea
plantei. Intre suprafaţa fottară şi fortificarea
butucului (a plantei) de viţă există o corelaţie
directă (p o zitiv i); orice tăiere micşorează su­
prafaţa activ asimilatoare a frunzelor, depla­
sează mal spre mijlocul verii realizarea m ărim ii
maxime a lor şi scurtează prin aceasta timpul
util pentru activitatea frunzelor. Faţă de nctă-
lere, tăierea severă (scurtă, eu num ăr mic de
oi hl pe butuc), micşorează de 7— 14 ori greu­
tatea frunzelor, desigur şi suprafaţa acestora,
dc «ceea tăierea trebuie astfel făcută Incit să
94
rămtnă pe butuc 1— 2 mJ de suprafaţă foliară
activ asimilatoare pentru flecare kg de struguri.
Numai in aceste condiţii tăierile pot regla cu
folos raporturile dintre creştere ţi fructificare,
asigură menţinerea sau sporirea fortificării b u ­
tucului, a producţiei de struguri cu menţinerea
calităţii şl formei butucilor.
Unitatea din cadrul sistemelor. în cadrul fie­
cărui sistem (aerian şi radicular) există Intre
părţile componente o anum ită unltute. iar sen­
surile In care se influenţează laturile sale au
fost sesizate şi folosite de mult tim p tn prac­
tica tăierilor.
Luiiluieu til/tlre num ărul lăstarilor pe butuc fi
((/meimunile acestora. Intre num ărul lăstarilor
(num ăr de ochi dc iarnă la început şi apoi al
lăstarilor) aflaţi pc butuc şi dimensiunile aces­
tora există o unitate, In care laturile sale stnt
corelate nepatit>. Dacă la tăiere se rezervă,~Ia
Inccput, un num ăr marc de ochi pc butuc şl
mal apoi de lăstari, se realizează o fortificare
generală a butucului concomitent (paralel) cu
o slăbire a creştorli fiecărui lăstar In parte.
 că grosimile cele mal potrivite pentru producţie
Rezultă astfel că laturile unităţii (num ăr de
depind de soi, iar in cadrul acestuia unele
lăstari şi dimensiunile acestora) se influenţează
grosimi sint mai utile decit altele (7 m m la
Intr-un sens clnd se consideră Intre ele şi In alt
Iilesling şi 8 m m la Băbească) ; de aceca, spre
sens clnd unitatea este considerată intre acestea
acestea trebuie să luptăm prin tăieri, reallzind
şi planta întreagă ; In cazul in t lf sint corelate
astfel menţinerea vigorii butucilor paralel cu
negativ (num ăr şi dimensiuni) iar In cel
obţinerea unei producţii mai mari de inflores­
de al doilea pozitiv (num ăr şi fortificare gene­
cenţe m ai iu tii şi de struguri mai in urmă.
rală a butucului). Corelaţiile şi sensul acestora
Utilizind corelaţia din cadrul unităţii număr
sint reale in aml>elc cazuri şi se utillzeazj cu
de lăstari (prin num ăr de ochi de lam ă) şl
folos in practica viticolă.
dimensiunile acestora, viticultorul poate regla
Totdeauna dupâ tăieri cu sarcină marc dc ochi
după voie, atlt puterea de creştere, cit şi cea
şl lăstari, conrdelc rezultate au dimensiuni mal
de fructificare In interesul producţiei dc stru­
mici şi mai mari la sarcină mal mică. Coarda
guri, fără a micşora vigoarea butucilor.
do rod normală trebuie să aibă insă 7— 12 mm
Unitatea dintre creştere fi fructificare. Ca la­
grosime şl 1,20— 1,80 m lungime, rar mai m ult
turi deosbile ale unităţii, creşterea şi fructi­
sau mai puţin ; de acvea, la tăiere m ărim sau
ficarea reclamă şi condiţii de mediu deosebite
micşorăm num ărul punctelor de creştere (ochi
pentru parcurgerea lor. Uneori condiţiile din
dc lam ă şl apoi lăstari) pe buluc ^pre a putea
natură şi cele create prin tăieri sint mal pri­
obţine nreste dimensiuni, valabile la condiţiile
elnice crcşterii, alteori fructificării sau chiar
noastre de m e d iu ; in alte condiţii (ex. Itall i,
ambelor procese ; de aceea, relaţiile dintre creş­
Africa) s-au arătat mai fertile coardele de 13—
20 m m grosime.
tere şi fructificare pot fi normale, sau de dom i­
Relaţiile Intre grosimea coardclor fi gradul cir nanţă alternativă. In cazul Jntîi ele slnt, In
fertilitate a ochilor de Iarnă de pe acestea aralfi anumite limite, corelate pozitiv (la creştere nor­

96 97
mală, fructificare norm ali), (ar in cel dc al
doilea negativ (la creşterea anormală — prea
mare ori prea mică, fructificare anormală — la
creştere prea mare fructificare mică şi Invers),
tntre aceste situaţii extreme, există multe altele
in care creşterea şi fructificarea (formarea ru­
dimentelor de inflorescenţe in muguri) îmbracă
diferite forme de m anifestare; acestea arată
că relaţiile dintre creştere, proces premergător,
şi fructificare, proces finit, nu stnt simple şi nici
constante, ci complexe şl schimbătoare.
Prin tăieri, şi prin alte măsuri, se reglează
relaţiile (raporturile) dintre creştere şi fructi­
ficare, schlmblnd sensul acestora, din in ­
verse cum erau sau cum puteau fi in pozitive
şi din limitative pentru producţia viticolă In
stimulative pentru ca.
Unitatea dintre vigoarea plantei de vită şi Pr°-
ducţia viticolă. Faptele arată că vigoarea butu­
cilor de viţă şi producţia acestora alcătuiesc
o unitate in care laturile sale sint corelate po­
zitiv. Totdeauna, unui butuc (plantă de viţă)
mal viguros i se lasă la tăiere sarcină mai mare
dc ochi de iarnă decit altuia mai puţin viguros ;
98
iar sarcina mai mare Înseamnă neîndoielnic
şi producţie dc struguri mai marc la acelaşi
butuc şi invers.
Unitatea dintre vigoarea unui butuc, sarcina
acestuia şi producţia obţinută este considerată
nu num ai ca principiu ştiinţific, ci chiar ca
lege şi utilizată ca atare in practica tăierilor
„In uscat".
L'mtatca dintre virsta mugurilor ţi capacitatea
lor dc rodire. Se cunoaşte de m ult tim p că intre
\irsta mugurilor la viţa dc vie şi capacitatea
lor de fructificare există o corelaţie pozitivă ;
cu cit m ugurii sint mai tineri (dar nu mai puţin
de un an), cu atit au capacitate mai mare de
fructificare şi invers. Numai ochii de iarnă
(complexul de muguri din aceştia) dc pc coarda
dc un an pornită din alta de doi ani, au capa­
citate dc fructificare ; de aici a rezultat constata­
rea şi principiul ştiinţific, unanim recunoscut
cu „itfa de vie rodeţte pc lemn de un an, p o r­
nit din altul de doi ani“. Ceilalţi muguri mai
bătrini decît un an, cei dorminzi, ca şi lăstarii
rezultaţi din aceştia, indiferent de unde por­
nesc (braţe, cotoare, tulpini) sint in general
99
nepurtătorl de rod chiar dacă se aduc uncie
dovezi in sprijinul capacităţii dc fructificare
a acestora. Lăstarii porniţi din muguri dorminzi,
servesc de regulă la formarea lemnului de rod
pentru anul următor.
Se Înţelege astfel de ce la tăiere, se asigură
permanent butucului, pe lingă rodul din anul
ir. curs (coarde de un an pornite de pe altele
de doi ani) şl lemnul de rod pentru cel viitor
(cepl de înlocuire obţinuţi de regulă din coarde
ncrodltoarc, zise adesea şi lacome).
Unitatea dintre cantitate şi calitate. In forma
lor cea mai generală, laturile unităţii, cantita­
te şi calitate, apar corelatc negativ. Aceasta
înseamnă că mărirea producţiei de struguri,
dincolo de anumite limite, este însoţită dc mic­
şorarea calităţii şi invers.
Faptele arată că uneori şi In anumite condiţii
(sarcinii prea mari pe butuc, ani ploloşi, Ingră-
şare unilaterală cu azot, Irigarea abundentă
etc.), la o sporire mare a cantităţii se constată
o scădere a calităţii (a conţinutului strugurilor
In zaharurl), alteori cu sporirea cantităţii se
menţine ori se îmbunătăţeşte şi calitatea, după
100
cum există şi situaţii In care ambele laturi ră-
mln corelate pozitiv (la producţii mici şi cali­
tate slabă, la producţii m ari şi calitate bună).
Corelaţia de tip negativ schiţată pe plan cu
totul general arată că legăturile dintre cantitate
şi calitate in producţia de struguri, nu stnt aşa
de strfnse cum s-ar părea. Intr-adevăr, la creş­
teri de 2— 3 ori a cantităţii, calitatea nu scade
In aceeaşi măsură (tot de 2—3 ori) cl num ai cu
5— 10 şi m axim um 15— 20 g zaharurl la litru
de must, rar mai m u lt
Spre a fl bine înţelese, relaţiile rcciproce din­
tre cantitate şl calitate trebuie examinate In
cadrul unul soi dc viţă şi in cel al succesiunii
(înlocuirii) solurilor.
Un sol de viţă poate suporta sarcină cresdndd
de ochi (şi deci producţie m ărită) cu menţinerea
calităţii pină la o anum ită lim ită, dincolo de
care calitatea începe să scadă ;
In succesiunea soiurilor, sarcinile legate de creş­
terea cantităţii (producţiei de struguri) plafo­
nate (devenite lim ită) pentru unele, slnt pre­
luate de altele şl duse la un plafon mal t n a lt ;
101
dc aci'CM, In succcsiunca soiurilor, in fornia lor
cea mai generală, laturile apar corelate pozitiv.
HczulUi asttel că tăierile reprezintă, intr-ade­
văr, in mina tăietorului, m ijlocul cel mai sleur
şi mai cflcace pentru reglarea proceselor de creş­
tere si do rodire la viţa de vie tn acord cu
Interesele producţiei dc struguri, a tipului dc
vin propus a se obţine şi a economiei acestci
culturi ; dc accea secretul producţiei de stru­
guri stă tn foarfecele tăietorului, deplnr-lnd doar
dc modul cum aresta se minuieşte.
Legea fnlocutm anuale a lemnului de rod. In
afară de principiile ştiinţifice expuse anterior,
cunoscutc şi folosite intr-o anum ită măsură,
la aplicarea tăierilor se ţine scama obligatoriu
de legea după care se înlocuieşte In flecare an
lemnul care a rodit, cu altul nou, care va rodi.
Intr-adevăr, ochii de iarnă de pe coarda anuală
care au rodit, şi-au valorificat (consumat) în ­
suşirea tn lăstarii din anul in curs, in schimb
preiau (dobindesc) însuşirea ochii dc iarnă de
pe noua coardă formată pe cea care a rodit,
devenind ci roditori. In acest mod înlocuirea
obligatorie tn fiecare an a coardelor care au
102
rodit cu cele c&re vor rodi, a <!o\cnit leiţe In
;<plicarca tăierilor în „uscat" In viţa din cultură.
Cunoaşterea, lie şi rezumativă, a bazelor şi
principiilor teoretice (ştiinţifice) dc care trebuie
să se ţină seamă la aplicarea tăierilor in prac­
tica viticolă, urmăreşte scoaterea acestora din
domeniul meşteşugului şi al artei şi plasarea
lor în cel al ştiin ţe i: omul devenind astfel
stăpin pe ele, le foloseşte după \oic şi cu efici­
enţă sporită, fie în ferire viticole, fie in gră­
dina de lingă casă.
SISTEM ELE DE T Ă IER E
Prin sistem de tăiere se înţelege un tot unitar
in care părţile componente se află In anumite
raporturi de subordonare. Orictt dc multe şi
de felurite ar fi, ele se încadrează totuşi in
trei grupe bine distinctc: sistemul dc tăiere
scurt, lung şi mixt. Flecare sistem de tăiere
se poate practica pe tulpini Înalte (1,2U— 1,80 m,
rar mai muit), mijlocii (0,80— 1,(1;» m) şi joase
103
(15— 30 cm, rar m al mult), purtînd braţe, co­ SUt/mut de tăiere m ix t :
toare, cordoane, după sol şi condiţiile de climă. — felul elementelor -*• verigi (cupluri) de rod
Pentru aceeaşi tulpinii, sistemele de tăiere se — num ărul acestora -> I — 2 plnă la 3— 8, rar
caracterizează prin felul clementelor lemnoase mat m ult
rămase pe butuc dup tâlore, num ărul acestora
— lungimea coardei -*14—20 ochi, rar mai
şi lungime*» lor .4 Pe această bază se caracteri­ din verigă mult.
zează flecare sistem de tăiere şl se deosebeşte
unu) de celelalte. Intr-adevăr : A. S i s t e m u l de tăiere s c u rt, f ă r ă
t u l p i n ă se caracterizează prin prezenta pe
Sistemul de tăiere sc u rt: butuc num ai a elementelor scurte, cepi de rod.
— felul elementelor -» cepi de rod Pe lingă unele avantaje, sistemul are şl deza­
— num ărul lor 2, 4, 6, n vantaje.
— lungimea -*■ i — 3 ochi pe flecare, Printre avantaje se remarcă următoarele :
rar mal mult. •P e rm ite obţinerea unor lăstari vlguroşi din
mugurii situaţi la baza coardelor, asigurtnd
Sistemul de tăiere lu n g :
prin acesta menţinerea scaunului şi a ele­
— felul elementelor -r coarde de rod, lungi
mentelor de producţie aproape de pămlnt, uşu-
— num ărul lor -* 2, 4, 5. n
rind îngropatul.
— lungimea 14— 20 ochi de iarnă
• Fiind simplu, se execută mai repede, mai
pe fiecare coardă.
uşor şi cu mal puţine cunoştinţe legate de
tăieri.
* In nici un caz nu se poate asemui şl nici
substitui sistemul de tăiere cu lungimea coar­ • înlesneşte mecanizarea lucrărilor, inclusiv a
delor. tăierilor, avantajează economia de materiale,

104 105
maturaţia (coacerea) strugurilor ţi acumularea
zaharurilor in boabe.
a Stimulează pornirea unui num ăr mai maro
de ochi fată de totalul celor rezervaţi prin
tăieri ele.
Pe lingă avantaje, sistemul de tăiere scurt fără
tulpinii, cu buturugi), prezintă şi uncie deza­
vantaje, intre care am intim pe urm ătoarele:
0 Foloseşte pentru producţie 5— 10% din poten­
ţialul dc producte al butucului, ochii dinspre
baza coardelor de rod cu fertilitate mai scăzută.
• Micşorează vigoarea butucilor, producţia d>>
struguri pe butuc (cca 1 kg/butuc), scurtează
longevitatea plantaţiilor şi perioada de rodire
deplină.
• Prezenta aproape dc păm int a organelor ve­
getative şi generative, le expune uşor brumelor
si Îngheţurilor Urzii de prim ăvară şt timpurii
de toamnă, ca şl atacurilor de boli, mărind
m ult pagubele produse etc.
Sistemul dc tăiere scurt se aplică In plantaţiile
t:nere, In primii ani după plantare şi in ccle
mature cu desime mare şi soluri neviguroav
situate In zona dc cultură protejată peste iarnă.
106
• Se poate practica şi pe scmitulpini <70— 80
cm) !n zona neprotejată fără sistem de susţinere,
după ce butucii s-au Întărit bine,' cu lăstarii
menţinuţi drepţi prin scurtări repetate (meca­
nizat) la o anumită Înălţime.
B. S t.t t e m u i d e t ă i e r e l u n g , caracterizat
prin prezenta pe plantă num ai <t elementelor
roditoare lungi. Întocmai ca şi cel scurt, siste­
mul de tăiere lung prezintă unele avantaje şi
dezavantaje.
Printre avantajele acestui sistem se roniarvS
următoarele:
0 Permite utilizarea, Intr-o mal mare măsură,
s potenţialului productiv al plantei dc viţă
(20— 40Vo), asigură fortificarea acesteia prin
sarcini mai mari (şl produc(ii mnl ridicate de
struguri).
• Avantajează longevitatea butucilor, durata
plantaţiilor şi perioada de rodire deplină.
• Este sim plu şi uşor de executat, micşorează
pericolul Îngheţurilor, brumelor, atacurilor de
)>oll şl dăunători, funcţie dc înălţim ea tulpinii
şi lungimea braţelor.
107
 avantajele celorlalte două sisteme mal puţin
Se practică In plantaţiile cu desimi mal mici,
dezavantajele lor. De asemenea, permite u tili­
in celc cu soluri mal viguroase, situate pe te­
zarea In şi mai mare măsură a potenţialului
renuri fertile etc.
de producţie al lem nului roditor. Prezenţa Ce­
Printre dezavantajele sistemului se num ără :
pului de înlocuire la baza coardei roditoare şl
a Ne asigurarea cu lemn de rod 3 proape de ca­
sub ea frinează îndepărtarea rapidă a organelor
pul butucului, favorlzlnd astfel îndepărtarea
viţei de vie de capul butucului in plantaţiile
mai rapidă a organelor vegetative şi generative
neprotejate şi de suprafaţa solului la cele din
de butuc şi de suprafaţa s o lu lu i;
zona de cultură protejată peste iarnă, asigurind
0 Favorizează pornirea unui num ăr mai mic In caz de distrugerea tulpinii refacerea rapidă
de ochi faţă de totalul acestora rezervat la
a acesteia prin lemnul furnizat de cepul de
tăiere, dezavantajează pornirea celor dinspre
siguranţă situat la baza tulpinii.
baza coardelor anuale.
Variind num ărul clementelor de' producţie şl
0 Practicat de regulă pe lemn m ultlanual
lungimea lor, exprimată prin num ăr de ochi,
(braţe, cotoare sau chiar cordoane), măreşte su­
sistemul de tăiere m ixt asigură permanent bu­
prafaţa rănilor, Ingreulnd vindecarea lor, m ă­
tucul cu elemente de rod In anul In curs şi cu
reşte pericolul um bririi In interiorul coroanei
lemn de rod In cel viitor.
butucilor etc.
Prin avantajele pe care le oferă, sistemul de
C. S i s t e m u l d e t S ie re m i x t . caracterizat
tăiere m ixt se potriveşte, prin mărimea sar­
prin prezenţa pe butuc a formaţiunilor scurte
cinii, pentru toate solurile Indiferent de vigoa­
şi lungi, fiecare cu funcţii unice (cele scurte
rea acestora şl tn toate condiţiile de mediu in
formatoare de lemn de Înlocuire, cele lungi
care este posibilă cultura viţei de vie, protejată,
producătoare de rod), Iar nu duble, cum este
semiprotejată sau neprotejată peste iarnă, pe
cazul la sistemele scurt şi lung. Aceasta în ­
tulpini joase (buturugi), semlinalte (0,70— 1,00
seamnă că sistemul de tăiere m ixt Întruneai®

108
 m) sau Înalte (1,2U— 1,80 ni) ; de aoeea este ţl
cel mul generalizat in practica viticola din loiit*»
ţările ţi dc ia nai din ţară. Aplicarca in prac­
tică insă cerc cunoştinţe mai muite ţi mai bine
lămurite dccit la celelalte sisteme de taiere.
T/puri (variante) ale ststcmuiui de tăier? mi.ri.
Verigile de rod (dc producţie), variabile ca n u ­
măr, constituie caracteristica principală a sis­
temului de tăiere mixt, iar variaţia numerică
a acestora arată marea sa capacitate (putinţă)
de folosire la cclc mai felurite condiţii dc cul­
tură, incepind cu cclc mai puţin priclnicc şi
sfirşind cu celc mai prielnice culturii vitei dc
vie şi producţici sale economice.
In funcţie de num ărul de verigi dc rod, ră­
mase pe butuc după tăiere, se deosebesc in ca­
drul .sistemului m ixt mai multe tipuri sau va­
riante ale acestuia; dintre acestea mai des
Intilnlte şi folosite In practică sint -
Tipul de tăiere mixt, cu o sinpuro rcri</â de
iod, num it şi Guyot simplu, la care coarda do
rod num ără C— 12 oclil. Se foloseşte In planta­
ţiile cu desime mare, soiuri cu vigoare slabă,
terenuri slab fertile situate pe dealuri şi co­
110
line, unde se obţin de regulă producţii mnl
mici, dar dc bună calitate ; poate fi utlliwit şi
in alte condiţii.
Tiiml de tăiere mixt cu două verigi dc rod,
Intllnlt prin comparaţie cu prim ul, sub numele
dc Ouyot dublu. Caracterizat prin sarcină du­
blă, faţă de cel simplu, şi întrebuinţare mal
largă in practică ; se aplică soiurilor cu vigoare
mijlocie, cultivate pe terenuri cu fertilitate me­
die, situate tot pe dealuri şi coline, pe pante
şi chiar spre'piciorul acestora etc.
Tipul de tăiere m ixt cu m ai multe verigi de
ro<i, nu m it Ouyot m ultiplu, iar obişnuit Ouyot
modificat. * l.a acest tip dc taiere m ixt num ărul
verigilor de rod poate fi 3— 4 sau 5— 6 şi chiar
mai marc. Avind sarcina m ult mai mare, se
aplică soiurilor viguroase, cultivate pe terenuri
fertile, situate pe locuri plano, la piciorul pan­
telor etc., de pe care se obţin producţii mari
* Guyot modificat presupune pe lingă num ăr
mal mare (decit două) dc verigi şl adaosuri de
alte elemente (e x.: cord iţe, călăraşi).
II!
şi foarte mari de struguri pentru vin şi pentru
consum proaspăt.
Dacă sistemele de tăiere, cunoscute şi folosite
Încă acum două m ilenii, s-au menţinut fn prac­
tică şi se utilizează încă, arată marea lor po­
sibilitate de a răspunde celor mal diverse si­
tuaţii puse de tăieri, dar şi marea capacitate
de folosire In oricare condiţii, unde este ori
devine posibilă practica viticolă.
FELURI DE TĂIERI
tn viticultură se cunosc şl se aplică mal multe
feluri de tă ie r i; de aceea pentru a le deosebi
mal uşor pe unele de altele şi pentru a sesiza
(Întrevedea) înţelesul după denumire, ele se gru­
pează după anumite criterii, unice sau combi­
nate, intre care se num ără : perioada de viaţă
tn care se aplică, perioada din cursul anului,
scopurile ce se urmăresc prin aplicarea lor sau
după tim pul clnd se execută.
112
A. D u p ă p e r i o a d a d i n v i a f a p l a n t e i .
I.uind drept criteriu perioadele din viaţă In
caro se aplică, tăierile sc pol grupa In :
Tdieri dc formare, In fapt de transformare a
formei dc creştere din cea de liană în cea de
arbust sau de tufă înaltă sau mai Joasă, după
condiţii, aplicabile In perioada de tinereţe de
tirstâ.
Tăiett de produefie, de rodire, in fapt de men-'
fin iri' a formei ile creţi ere, pe calea reglării
anuale a proceselor de creştere fi de fructificare,
aplicabile in toată perioada dc niatitrilate de
tirsiâ sau de rodire deplină.
Potenţialul butucului vegetativ şi productiv,
poate fi slăbit din diferite cauze (accidente cli­
matice. sarcini prea mari etc.). In perioada de
maturitate de vlrstă, clnd se reface tot prin
tăieri de reglare a proceselor de creştere şl de
fructificare.
Tdieri de epuizare, de sleire a potenţialului de
producţie, aplicabile plantaţiilor bătrfne. nu
Im bătrinite. ajunse In mod normal, iar nu pro­
vocat, la lim ita de producţie economică, care
Sn următorii 3—5 ani urmează a fi defrişate ca
112

jierpntabile. Aoeste tăieri se aplică plantaţiilor
numai Jn perioada de bătrlneţe <le virală şi
sub nici un motiv altora.
n. D u p ă p e r i o a d a d c v i a ţ ă d i n c u r s u l
a n u l u i , tăierile sc pot grupa In : ~
Tăieri jrt „uscat", aplicate an de an nutnai in
perioada de repaus, *, de viaţă latentă, pentru
reglarea proceselor do creştere şi fructificare
cu menţinerea formei de creştere, ace->U*-i no-
fiind altele <ît*ctt cele Jn „uscat*.
Tăieri (operaţii, lucrări) in verde, aplicate t«t
an de an. integral sau parţial, dar nunţiii î'i
jicrioadu d«- rcprlnfii’, spre a le complota ori
corecta |>c colo in „Uscat”.
C. D u p ă s c o p u r i I r u r m ă r i t e , * * tăierile
aplicate viţelor pot fl grupate in :
• Fie ele de tcamnă (provizorii «au de uşu­
rare), de prim ăvară (definitive), de iarnă. In
plantaţiile neprotejate peste Iarnă, sau chiar
de vară.
♦♦ De fapt, scopul urm ărit reprezinţi unicul
rriferift. cu valabHitate generală, după care se
grupează U"iieri 1<\ celelalte au valoare lim itată
ori se includ In acesta (cele după perioadele
114
Triirri dc transformare <i formei dc rrryterc,
din liana in arbust sau in vas, denumite nhis-
nult tăieri dc formare, amintite anterior.
Tăieri 'le fructificare sau dc rodire, cu menţi­
nerea fnrmei He creştere, pc calea reglării p u ­
terii de creştere şi dc fructificare, menţionate
î'.nterior.
D. D u p ă s e z o n ţ i t i m p . Sezonul şl tim ­
pul considerate ca repere (criterii) dc grupare
a tăierilor, sc Includ dc fapt In grupările legate
de perioadele din ciclul biologic anual ; cele
in „uscat, se aplică in tot cursul perioadei dc
repauţ, de la căderea frunzelor plnă la în m u ­
gurit, iar cele In verde de după dezniugurlt *1
plnă la sfirşitul creşterii lăstarilor.
Tăierile din perioada de repaus, cunoscute obiş­
nuit sub numele dc tăieri in „uscat", se pot
aplica toamna, iarna şi primăvara.
din viaţă sau din cadrul ciclului biologic anual,
sau după sistemul de talere care Înseamnă cu
totul altceva), restul criteriilor reprezintă mal
m ult o complicare a clasificării tăierilor şl nu
o simplificare a lor.
115
Tâicrilf! tir toamnă, înainte (Ie îngropat sau
muşuroit, zise dc uşurare in viile din zona
protejată |>cste iarnă, clnd se elim ină. prin
rărire şi apoi scurtare, parii? din elementele
lemnoase din coroana butucilor.
Tăierile de iarnâ, pentru plantaţiile din zona
dc cultură neprotejată şi chiar joiniprotcjată.
cu deosebire In lunile februarle-martie, evltlnd
aglomerările dc muncă din prim ăvară.
Tăierile dc primăvară, Inceplnd dc la dezgropat
pentru viile din zona protejată peste iarnă,
sau anterior dezgropatului pentru cele din zona
neprotejală sau semiprotejată.
tr. cadrul sezoanelor (toamna, lam a, primăvara),
tăierile In „uscat" se aplică în legătură ru În­
trebuinţarea sau nu la înm ulţire a coardelor
anuale, asupra cărora se operează cel mai mult.
Dacă elementele lemnoase anuale (coardele) se
folosesc la Înmulţire, tăierea in „uscat1* trebuie
aplicată atunci, clnd în acestea se află depo­
zitate cele mai multe substanţe de rezervă ; şl
invers, clnd nu se folosesc. Intervalul de timp
pentru cazul in lîi, începe cu căderea frunzelor
şi durează ccl m ult 10— 14 zile după acesta,
116
de aceea una este sezonul In care sc aplică >,1
alta timpul, momentul, clnd trebuie aplicate *
Tăierile după sezoane slnt foarte cunoscute
In practică, dar nu şl tim pul, dc aceea l-am
am intit aici.
S A R C IN A (încărcătura de ochi)
Dacă prin tăieri sc înţelege micşorarea nu m ă­
rului dc formaţiuni lemnoase dc pc butuc (din
coroana acestuia) şi scurtarea celor rămase, con­
ţinutul acestora exprimă chiar sarcina (încăr­
cătura dc ochi de iarnă) şi nu altceva. A vorbi
despre tăieri înseamnă a vorbi despre sarcină,
ele fiind Inseparabile, cum inseparabile răm in
si principiile ştiinţifice pe care acestea sc spri­
jină. înţelegem astfel de ce sarcina constituie
* O pinia după care in perioada de repaus nu
ar avea nici un fel dc schimbări (dc substanţă
intre părţile plantei) este Infirm ată si de exis­
tenţa fisurilor pc părţile tulpinilor expus? spre
sud (spre soare).
117
problema cea mai importantă, caro se cere re*
zolvată corert In aplicarea tăierilor dc producţie
la vita de vie din cultură.
A determina şi rezerva la ha şi butuc, num ărul
iniţial di» ochi de larnii corespunzător soiului
<vau grupelor dc soiuri), virstel şi puterii sale.
condiţiilor de mediu, Inclusiv agrotehnică, În­
seamnă a determina chiar sarcina sau Încărcă­
tura. A determina ţi rezerva pe buluc un anumit
num ăr de ochi de la m ă şi nu altul .şi a-l re­
partiza chibzuit pe clementele de producţie
(repi de rod, cordite, călăraşi şi coarde dc rod)
şi de formare a lemnului de rod pentru unul
viitor (cepi dc Înlocuire ori de coboriro sau dc
siguranţă) inscanitiâ, in acclaţi timp, a regla
(Jupă voie raporturile dintre creştere şi fructi­
ficare şi dintre mărimea producţiei dc struguri
si calitatea ei, a păstra puterea butucului de
viţă şi forma acestuia, a prelungi durata plan­
taţiei şl a obţine producţii mari, ori unde se
cultivă viţa de vie (In terme sau in grădini
de lingă casj).
Ilti
Categorii de sarcini. După elementele prin care
se exprimă, se pot deosebi următoarele cate­
gorii de sarcini :
Sarcina inifiulu. La taiere sc rezervă pc butuc
un anum it num ăr de ochi de lam ă, care re ­
prezintă chiar sarcina inifialâ sau de inceput.
Sarcina iniţială bine determinată şl repartizată,
dimensionează (prestabileşte) cu aproximaţie o
dată cu num ărul de ochi de iarnă şi pe cel de
lăstari ce vor porni, mărimea viitoarei producţii
de struguri şi calitatea ei, ca şi afectarea sau
nu a puterii butucului de viţă.
Sarcina iniţială de ochi de iarnă este In ace­
laşi tim p o sarcină globală, deoarece in ea se
cuprind toţi ochii de iarnă vii, viabili şi morţi.
Pentru producţie interesează insă num ai cel
vii, care pornesc şi dau lăstari normali. Nu
orice sarcină in iţială (globală) corespunde, prin
mărime, economiei producţiei de struguri, ci
num ai cru optim ă sau optimizată ; numai
aceasta poate asigura producţia cea mai eco­
nomică in anul in curs, formarea şi diferenţi­
a t a mugurilor dc rod pentru cel viitor paralel
cu maturarea normală a strugurilor şi a lem-
119
nulul Inclusiv menţinerea formei, n puterii
butuc ilor ţl durata plantaţiei.
Sarcini iniţiale supradimensionate (mai mari
dccit trebuie) ori subdimensionate (mai mici
dcclt trebuie) dezavantajează economia produc­
ţiei de struguri şl puterea butucilor de viţă.
In cazul Intii chiar dacâ se obtln In primii
«ml (1—3) producţii mari, calitatea acestora şi
puterea butucilor scad (slăbesc), iar In cel de-al
doilea producţiile slnt mal mici decit ar trebui
să f i e ; de areea determinarea corectă a sarcinii
Iniţiale optime, constituie preocuparea cca mal
Importantă in aplicarea tăierilor de producţie
la soiurile dc masă şl la cele pentru vin (mai
ales superioare şl de mare marcă).
Sarcina reala. ]n condiţiile noastre de climă
num ai o parte din ochii de iarnă constituiţi fn
sarcină Iniţială răm ln vil şi dau naştere la
lăstari cu sau fără rod. Iar alta piere. Num ărul
de ochi dc iarnă râm aţi viabili, care pornesc
şl dau naştere la lăstari normali cu sau fără
rod, reprezintă tn fapt sarcina realâ, partea
adevărată şi utilă producţiei şi vegetaţiei din
120
cen iniţială. Mărimea sarcinii reale depinde mal
ales de mărimea celei iniţiale şi de factorii
care o modifică, en fiind totdeauna mai mică
faţă dc cea iniţială.
Prin m ărlm r şi uniformitate de realizare, sar-
rina reală dimensionează mai prccis o dată cu
num ărul dc lăstari şi pc cel de inflorcsccnţe
pe butuc, dc aceea reprezintă adevărata sar­
cină. Cu această sarcină se tncarcă butucul dc
viţă (şi m 2), de aceea se vorbeşte tot mal m ult
do sarcina de lăstari la butuc şi ha (sau la
m.l.) in loc de ochi de Iarnă. Comparativ cu
cea iniţială care cuprinde şi o parte de necu­
noscut, cuprinsă in proporţia de ochi neporniţi
(viabili şi morţi), sarcina reală se arată in în ­
tregime, etnd şi funcţia reglatoare pe butuc
devine mal eficace ; de aceea, atenţia cultiva­
torilor se deplasează acum de la cea Iniţială
l i cea reală.
Sarcina finală. Sarcina reală rămasă nemodl-
licată de om sau de accidente, devine sarcină
/inald. De regulă. Insă, sarcina reală se mo*
difică de om, prin lucrări şi operaţii In verde
(plivit, copilit), mlcşorlnd num ărul de lăstari,
121

de inflorescenţe şi chiar do stru g uri; de aceea
sarcina /inald reprezintă ultim ul num ăr de
lăstari şi de struguri râmaşi pe butuc, după
lucrări şi operaţii in verde inclusiv accidente,
mai ales climatice. Modiilcarca sarcinii reale
se referă mai ales la soiurile dc viţă pentru
struguri de masă şi m ai puţin la cele pentru
vin. In condiţiile actuale, modificările aduse
sarcinii reale trebuie reduse la m inim um po­
sibil prin corecta stabilire şi dimensionare a
celei iniţiale, tinzind tot mal m ult spre con­
topirea ultim ilor două (sarcina ro:ilă cu CfJ
finală).
Jin lre sarcini. Intre diferitele calegoii
dc sarcini există, cum uşor se consută. anumiW
relaţii (legături) de dependenţă reciprocă şl de
dom inanţă succesivă ; modul Sn care se produc
şl puterea cil care se desfăşoară le jălu rllc de­
pind de etapa pe care o reprezintă fiecare ca­
tegorie de sarcină in procesul de realizare a
producţiei de struguri (sarcină finală).
De mărimea şi gradul de realizare a sarcinii
iniţiale depinde in principal mărimea sarcinii
122
reale, Iar de aceasU» ş| modul său dc realizare,
mărimea şi calitatea sarcinii finale. I.a rlndul
său, sarcina Iniţială depinde dc modul şi con­
diţiile de realizare a sarcinii finale (formare
mai bună sau mai slabă a ochilor de iarnă pa­
ralel cu maturarea strugurilor şi a lemnului
etc.). Dacă mărimea şl modul de realizare a
sarcinii iniţiale optime depind in mod necesar
de mărimea şi modul de realizare a celor reala
şi finală, înseamnă că determinarea şi preci­
zarea celei iniţiale optime reprezintă, p» lingă
un m ijloc eficace pentru reglarea. după voie,
a proceselor de creştere şi dc rodire la b u lu c
şl un important factor pentru simpii/jcarc 3
tehnologici dc producţie la viţa dc vie.
Factori modificatori. Categoriile dc sarcini se
stabilesc (mai ales cea iniţială) şi se realizează
in prezenţa şi sub Influenţa mai multor factori,
intre care se num ără omul, solul, condiţiile dc
mediu, mărimea sarcinii din anul in curs etc.
O m ul (viticultorul) prin cunoştinţele sale şi ex­
perienţa doblndită determină ţi stabileşte m ă ­
rimea sarcinii inifiale optime de ochi de Iarnă
şi fiyfdrtfffe repartizarea acesteia pe elementele
do producţie şi de formare pe butuc şi tot el,
prin riscurile ce şi Ie asumă, o măreşte sau o
micşorează mal m ult decit trebuie; de aceea,
num ai el este responsabil de stabilirea corectă
sau nu a sarcinii iniţiale optime şi prin ea tn
bună măsură a celor reală şi finală.
Solul de t~iţă (sau grupa de soiuri;, suportă
prin atribuire, sardnl Iniţiale, reale şi finale
diferite ; solurile (ori grupe de soluri) mal vi­
guroase, cu rezistenţă mal ridicată la ger, cu
num ăr mal mic de lăstari fertili (faţă de totalul
lor) pe butuc şi cu struguri mai mici şi mai
uşori, suportă sarcini iniţiale mai mari şi mai
mici, cele cu rezistenţă mai mică, num ăr mai
mare dc lăstari fertili, struguri mal mari.
Condiţiile de mediu, prin gradul de favorabi-
litate pe care îl oferă. Influenţează asupra vl-
goarei. stării de sănătate a ochilor de la m ă şi
In general a m ărim ii categoriilor de sarcini
(iniţiale, reală şl finală). In condiţii prielnice
de mediu (Ierni moderate, umiditate potrivită,
soluri destul de fertile etc.), la aceleaşi soluri,
omul rezervă la tăieri sarcina Iniţială mai mică
şi mai mare tn colt.* cu condiţii nefavorabile
(lem l «spre), deoarece o parte din ochii dc
la m ă aflaţi pe coarde pier din diferite cauze.
Mărimea sarcinii din anul in curs. $n prezenţa
celorlalţi factori, influenţează putcrnic asupra
viitoarei sarcini iniţiale. Dacă din diferita
cauze (apreciere necorespunzătoarc la tăieri,
procent mal mare de ochi porniţi sau nepor-
nlţt decit cel prevăzut etc.), sarcina iniţială
rezervată la tăiere In anul în curs a fost mal
mare decit trebuie, In cel viitor v-i fl mal mică
pentru aceleaşi condiţii de mediu, la aceleaşi
sarcini şi cu aceiaşi tăietori şi invers, dacă
a fost mai mică va trebui m ărită.
Lupta viticultorilor cu factorii modificatori ai
sarcinii iniţiale optime îmbracă un caracter
permanent şi sc deplasează de la aceasta, o
dată determinată şi stabilită, succesiv la cea
reală şi de la aceasta ia cea finală, cum per­
manentă rămine lupta prin precizarea acestora
pentru producţii mari dc struguri, economice,
şl de bună caii ta tc, cu menţinerea formei bu­
tucilor şl a longevităţii lor.
125
 D E T ER M IN A R EA M Ă R IM II S A R C I N I I
A. Af fi r 1m <?« s a r c i n i i i n i ţ i a l e . Cit dc
tnarc trebuie să tic sarcina Iniţială optimă de
ochi de iarnă şi după ce indici (sau criterii)
poate fi determinată, sint întrebări cărora Incă
nu li s-n dat un răspuns definitiv. Pentru
aflarea răspunsurilor cuvenite la întrebările
puse cultivatorul tre'.wie să stea de vorbă cu
viţa dc vie, întocmai cum face medicul cu
bolnavul înainte dc a sc pronunţa asupra bolii
do cai-c acesta suferă.
A sta dc vorbă" cu tvfu dc vie înseamnă <«
o examina cu atenţia cuveniţii >;i a constat',
pc accastâ bază, starea generală a plantaţiei
cu laturile s a le : vigoarea butucilor şi unifor­
mitatea acestora, creşterile anuale ţi dim en­
siunile lor, capacitatea de formare a lăstari­
lor dc pc lemn băţ rin. gradul do Imbătrtnire
şi dc imbrăcare cu lemn anu:il a braţelor, co­
toarelor şi coardelor, starea de sănătate a for­
m aţiunilor anuale, m ultianuale şi in princi­
pal a ochilor dc iarnă, la care se adaugă şi
126
alţi indici cunoscuţi *, inclusiv procentul de
goluri.
Flccare aspect examinat şl reţinut şi toate îm ­
preună .vorbesc” (spun), prin manilestărllc lor
despre modul corect sau m;;i puţin corect In
care au fost încărcaţi butucii tn anul anterior,
mărimea sarcinii iniţială {şi a celor derivate)
atribuită la tăiere. Inclusiv nivelul tehnologiei
aplicată. Numai pe această bază se poate sta­
bili starea plantaţiei ca şi măsurile ce trebuie
luate la determinarea sarcinii.
Indici pejilru aprecierea m ărim ii sarcinii. Asi­
gurarea unei producţii mari de struguri In
anul In curs, a lem nului de rod pentru cel
viitor şi a prelungirii perioadei de rodire de­
plină. reprezintă întreitul scop urm ărit prin
aplicarea tăierilor de producţie în via pe rod.
realizabil an de an şi tn principal, prin sarcină
adecvată (potrivită) acestui scop şi stării plan­
taţiei.
• Felul eu-.n sint distribuiţi pe coai\1â m ugu­
rii de rod, coclit lenţii de fertilitate, indicii de
productivitate etc.
127
 Dacă producţia din anul trecut a fost prea
Toţi indicii de apreciere a m ărim ii sarcinii hU
mare (prea bogată) — spuneau marii specia­
numai o raloare com parai ii>â, dc comparare
lişti români — se lasă la tăiere coarde mal
a celor constataţi pe bază de examinare eu
puţine şi mai scurte, iar dacă a fost săracă
i-ei consideraţi normali şi acceptaţi ca „repere*
se lasă mai multe şi mai lungi *. Producţiile
in ştiinţa şi practica tăierilor de fructificare
prea mari ori prea mici din anul trecut arată,
ic via pc rod.
In anumite cazuri, că rolul reglator al tăie­
Unii dintre indici se referă la mărimea pro­ rilor (a sarcinii iniţial*) tn relaţiile dintre creţ-
ducţiei de struguri din anul trecut, ia dimen­
terc ţi fructificare, nu a fost realizat cum tre­
siunile realizate in acelaşi an de lăstarii în
buie. Producţia prea mare a fost determinată
creştere deveniţi coarde anuale, alţii la anu­
dc sarcina iniţială prea mare ; de aceea, creş­
mite valori ale rapoartelor dintre diferite ca­
terile lăstarilor deveniţi coarde, au rămas prea
tegorii de coarde, dintre mărimea producţiei
mici, urmind ca in aceleaşi condiţii la tăiere,
de struguri şi lemnul căzut la tăiat etc.
sarcina iniţială să fie micşorată ; la rindul său
Deşi comparativă şi deci relativă, valoarea
producţia prea mică a fost determinată de
acestor indici este totuşi destul de conclu­
sarcina mică, Însoţită de creşteri puternice şi
dentă pentru nevoile practicii, de aceea in
dimensiuni prea mari ale coardelor, dc aceca
lipsa altora, mai preclşi, îi utilizăm pe aceş­
la tăiere sarcina iniţială trebuie m ărită com­
tia.
parativ cu cea din anul trecut.
Mărimea producţiei de struguri din anul tr
«*u< serveşte intr-o anum ită măsură ca indice
• Valoarea orientativă a acestui indicator îşi
de apreciere a m ărim ii sarcinii iniţiale din menţine semnificaţia num ai in aceleaşi con­
anul trecut şl de orientare pentru cea vii­ diţii (mediu, tehnologie, soi), la modificări ale
acestora se schimbă ca şi sensul său.
toare.

129
128
Diferite rapoarte, Inlrc coardele anuale, intre
producţie şi lemnul anual. Intre num ărul to­
tal de coarde si cel a! coardelor cu dimensiu-
nări normale etc., servesc la stabilirea m ări­
m ii sarcinii iniţiale.
Ratwrtul intre num ărul coardelor dc un an
(Ct) fi a cel'»r de doi ani (C-J cind este echi-
unitur ( — = l| arată că sarcina anterioară 9
U j j lurile <U vigoare şi producţii m ijlocii şi 8
fost bine stabilită (cum spunea V. Hrczeanu
In 1912), iar dacă este mal marc sau mai mic,
în ambele cazuri a fost nccorespunzătoare;
mai mare în cazul In t ii| - ' ■ )J c în l la tă ­
iere trebuie mărite cu 1— 2 coarde) şi
mică In ccl de al doilea | < ijc in d trebuie
micşorată cu 1— 2 coarde.
Raportul Inlrc produefia (le struguri (P) ji
creşterile anuale totale (!.)*, sau mai simplu,
• /> — producţia de struguri, iar L — greu­
tatea lemnului anual.
130
Intre producţie şi greutatea lem nului anual
(I.), servesc prin valorile care le capătă, drept
Indici pentru aprecierea m ărim ii sarcinii ini­
ţiale ; in cazul Intii (producţie-crcşterl anuale
totale) valorile 4— 6 corespund unei sarcini
normale pentru solurile cu vigoare mijlocie,
merglnd plnă la 8 pentru cele cu capacitate
mare de acumulare a zaharurilor tn boabe, iar
pentru cel de-al doilea in jur de 5 pentru so­
pentru ccle cu vigoare şi producţii mari.
Raportul între num ărul total dc coarde anuale
fi cele cu dim ensiuni normale | ^ J variabil
intre 1— 2, arată sarcina normală ; valoriU- mai
mal
mari ca şi cele mai mici indică sarcini anor­
male, mai mici sau mul mari faţă de puterea
butucului de viţă. Dacă valorile cuprinse in ­
tre I — 2 arată şi situaţii pn-a variate în care
se află butucul, cele In ju r do 1,5 par să in ­
dice sarcină practic normală.
Rapoartele dintre num ărul de coarde normale
pornite din muguri dorminzl (C*) şi num ărul
de cepi necesari (C„) sau dintre num ărul de
131
coarde anuale crescute din cepi (C<) şl nu­ Unele date asupra relaţiilor dintre grosimea
m ărul necesar de verigi (F-») arată, de ade­ coardelor de rod şi gradul de fertilitate a
menea, dacă sarcina iniţială a fost bine sau mugurilor pe carc ii poartă, slnt prezentate
nu stabilită anterior şi modificarea in conse­ in tabelul 1.

cinţă a celei viitoare; in ambele cazuri (- £ Tattiui ţ

IC .
( U ljJ li latre jroclm ca coardelor nu « i r u l 4c ta rio m c ta ţe
O \
si — ! valoarea 1 (unu) arată sarcina iniţială
Vn) I kmc&te Şaiurile
echilibrată, Iar cele mal mici ia u m al mari condile OhwfTâJIi
Rinllag JtAtiio 1 Bibfud oti|ri
sarcini nccorespunzătoare, însoţite de m odifi­
cările ce trebuie făcute asupra sarcinii v ii­ Crwimra
coardelor 5 6 3 a 9 10 s 0 7 & 9 J0 In m m
toare.
Dimensiunile coardelor anuale (lungimea şl N u m lr cjf U 100 d«
grosimea) servesc cu bune rezultate ca indici inJIoretcpuj 49 53 47 - - - - 54 n e? 47 ochi

de apreciere a m ărim ii Garclnil iniţiale.

Din Întreaga mulţime de lungimi, care se In-
tilnesc la coardele anuale, m al potrivite pen­
tru producţie şi pentru menţinerea puterii bu­
tucului de viţă, s-au dovedit cele cuprinse In­
tre 1,20— 1,80 m, rar mal m ult sau m ai puţin.
La fel, dintre grosimi, s-au arătat mal co­
respunzătoare cele care măsoară 7— 12 m m 1b
diametru, rar m al m ult sau mai puţin.
Se constată din tabel că grosimile de 8 m m
in diametru la Băbească neagră şi 7 m m la
Ricsling Italian se arată drept cele mai fer-
tilo, de aceea prin mărimea sarcinii iniţiale
spre acestea trebuie să ţintim , rînd lungim ile
acestora nu cobonră sub 1,20— 1,50 m.
N um ărul aşa de mare de indici utilizaţi la
aprecierea m ărim ii sarcinii iniţiale arată vft-

132 133
 loarea lor relativă, aproxim ativi ţi de orien­
misd convenţional (ad hoc) sau rrcluaiă din
tare, suficientă însă pentru apreciere.
yriiclica curentă ; acestea pot fi destul de bine
Dintre «ceşti indici cel mai comod şi mai uşor
stabilite, după cum pot fi şi însoţite de erori,
de folosit la aprecierea m ărim ii sarcinii in i­
mal ales prin supraîncărcare, cum sc Inttm-
ţiale din anul trecut ţi la stabilirea celei pen­
plă deseori In practică. De aceea, verificarea
tru anul In curs II reprezintă dimensiunile lăs­
acestora prin calcul sau chiar calculul lor por­
tarilor deveniţi coarde anuale, lungimea şl
nind de la producţia de struguri planificată
grosimea acestora ; ele pot fi apreciate uşor.
pe o anum ită suprafaţă devin necesare.
cu destulă precizie şl folosite, In consecinţă,
I.a calculul sarcinii iniţiale se folosesc ter-
la aplicarea tăierilor de fructificări* in via pe
nenl bine cunoscuţi (producţia propusă a se
rod.
ibţine, num ărul de butuci la ha, num ărul sau
Metoda V* de ochi (10, 20, 30%) din cel exis­
procentul do goluri) şi alţii necunoscuţi, sau
tenţi pe butuc este mai incomodă şi deci mai
care rrebuie deferminafi (procentul de ochi
puţin utilizabilă.
neporniţi, morţi şl viabili, rămaşi in stare la­
B. C a l c u t u l s a r c i n i i . Mărimea sarcinii
tentă, coeficienţii de fertilitate, indicii de pro­
iniţiale din anul trecut, determinată (sau apre­
ductivitate etc.) ; de aceea, nepotrivirea din­
ciată) cu ajutorul unora sau altora dintre in ­
tre sarcina prevăzută (preluată din practică)
dicii utilizaţi, este numai aproximativă şi deci
şi cea rezultată din calcul revine num ai ter­
orientativă pentru cea care se cere stabilită
menilor (datelorf necunoscuţi, care In orice
şi precizată ia tăierea viei din anul In curs ;
condiţii se cer totdeauna determinaţi ctt mal
de aceea, ultima trebuie calculată, spre a fi
corect la faţa locului.
cit mai apropiată de cea cuvenită. De cele mai
Dintre cele două moduri de lucru, preluarea
dese ori, indicii pentru determinarea m ărim ii
Sarcinilor din practică, aşa cum se Sntfmplă,
sarcinii anterioare se referă la o sarcină ad-
ţl verificarea prin calcul a acestora ori cal­

134
135
cularea lor, procedeul u ltim esle singurul re­ In care :
comandabil. Si — este sarcina Iniţială ;
Procedee de calcul. Sarcina iniflaW de ochi P — producţia de struguri planificată, tn
dc târnă se calculează In flecare an cu puţin kg/ha ;
tim p înainte de începerea tăierii de fructt- fp = C/r x g. tn care: CfT — coeficientul
ficarc, fie ea de sfirşlt de iamâ-Inceput de pri­
de fertilitate •, iar g — greutatea medie a
măvară (februarle-martle) sau de primăvară.
unui strugure din acdaşl soi.
Calculul sarcinii se face la unitatea de su­
E x e m p lu : să se calculeze sarcina iniţială a
prafaţă (ha şi m*) şi la butuc (planta de viţă
unui sol la care :
do vie) folosind pentru uşurinţă anumite me­
tode. C/r — 1.2; g — 100, Iar P = 12 000 kg.
Cea mal simplă metodă (procedeu) de calcul înlocuind termenii din formulă ou valorile lor
a sarcinii Iniţiale de ochi de iarnă la unita­ rezultă că :
tea dc suprafaţă constă în a împărţi producţia 12 000
St = -------- = 100 000 ochi de iarnă, clnd
de struguri planificată la indicele dc produc­ 1,2 x 0,100
tivitate*, a soiului (sau a grupelor de soiuri) la num itor se foloseşte indicele de producti­
căruia 1 se stabileşte (ori se verifică) sarcina. vitate, calculul devine şi mai s im p lu :
Exprimat in formulă rezultă că :
* Coeficientul de fertilitate relativ (raportul
fntre num ărul inflorescenţelor de pe butuc Îm­
s' - părţit la totalul lăstarilor de pe acelaşi butuc),
‘p trebuie calculat pe cel puţin 100 de butuci,
mijlocii ca stare de vigoare, iar greutatea me­
* Indicele de productivitate este produsul din­ dic a unul strugure pe cel puţin 1 000 stru­
tre coeficientul de fertilitate relativ şi greu­ guri ; altfel datele obţinute sint cu totul apro­
tatea m ijlocie (medie) a unul strugure. ximative.

136 137

Si — —■
— = 100 000 «chl dc iarnă/ha
0.120
sau 10 ochi/m*
Datele obţinute din calcul corespund sau nT»
tu sarcinile Intllnitc in practica viticolă din
podgoria sau ccntrul viticol respectiv, făcln-
du-so, după caz, corecturile cuvenite.
In caz că timpul nu a permis inefi stabilirea
coeficienţilor de fertilităţi* şl nici a greutăţii
mijlocii a unul strugure, 1» soiurile din pod­
gorie, se pot folosi provizoriu cel cunoscuţi.
Sarcina iniţială calculată după metoda in d i­
cată se referă numai la razurile plantaţiilor
dc vii din zonele neprotejate peste iarnă In
care ochii dc Iarnă nu au suferit nici un fel
de pierderi faţă dc totalul lor |>e butuc sau
la cele care pierderile nu depăşesc 10— 15'/».
Corectarea sarcinii. In condiţiile noastre de
mediu sarcina Iniţială nu răm ine cum a re­
ieşit din calcul, ci obişnuit sc corectează mai
dos prin coni|M*nsare şi mal rar prin mărire
sau micşorare.
Compensarea sarcinii. Do cele mal multe ori
Jn plantaţiile din zonele protejate ţl ngprote-
138
jatc peste Iarnă şi in general pretutindeni
unde, din diferite cauze (ger, asfixie, putre­
zire etc\(, o parte din ochii de iarnă pier,
sarcina iniţială se micşorează ; de aceea pen­
tru a o restabili (readuce la cca ieşită din
calcul) se compensează {completează) prin
adaus de ochi sănătoşi in locul celor pieriţi.
Pentru a se putea face compensarea trebuie
determinată proporţia de ochi pieriţi. In •/# *
si folosită apoi in calculul de compensare ;
operaţia se face cu ajutorul unor formule sa>i
a regulii de trei simple, ambele procedee con­
duc la acelaşi rezultat.
• Pentru a determina •/« de ochi morţi se re­
coltează coarde de rod de pe 1— 5V* din bu­
tuci» aflaţi Intr-o parcelă sau tarla, de gro­
sime medie, aşa fel incit să reprezinte m ij­
locia stării butucilor şi a formelor de relief,
vlrstei plantaţiei, care etichetate se fragmen­
tează in butaşi de cite un ochi, cu întreg in-
ternodul de sub ochi şi se pun. In anumite
condiţii la Înmugurit, sau se secţionează lon­
gitudinal fiecare ochi şi se apreciază după
culoare starea lor de sănătate ; culoare verde
înseamnă ochi sănătoşi, iar marou ochi morţi.
139
E x e m p lu : tntr-o plantaţie de vio, producţia
planificată este de 12 000 kg struguri/ha, sar­
cina iniţială de 80 000 ochl/ha, indicele de pro­
ductivitate 0,150 kg a solurilor cultivate ia ”
procentul de oclii pieriţi 30V&; se întreabă care
va fl sarcina compensată ? Pentru calculul
sarcinii compensate (corectate) cu 30V» se fo­
loseşte formula :
s 100
Ip (100 — p)
In care : , Sarcinile iniţiale şl compensate la butuc sau
Sc — este sarcina compensată (corectată);
P — producţia planificată (12 000 kg stru­
guri/ha) ;
Ip — indicele de productivitate (0,150 k g );
p — procentul de ochi pieriţi (30*/t).
înlocuind tn formulă termenii prin date, re­
zultă :
_ 100 X 12 000 . ,, . . ,, ,
S, — — --------- sa 114 28a ochi de iarnă buni
0.150 (100 — 30)
şl pieriţi sc află 80 000 ochi sănătoşi, cum tre­
buia să fie.
UO
La acelaşi rezultat se ajunge şi cu regula de
trei simple *, în care caz se Judecă a stfel:
— Dacă in 100 de ochi buni şl răi (pieriţi) se
află 70 ochi sănătoşi ?
— In clţi (X) . . . . se vor afla 80 000
X = 80000 X 100 : 70; de unde X = 114285
ochi de larnă/ha, din care 80 000 sint sănătoşi
(Si — sarcina iniţială) iar 34 285 sint pieriţi
(morţi) nepom ifi, Împreună alcătuind sarcina
compensată (St ) căutată.
m 2 se află prin împărţirea celor cuvenite la
ha, la num ărul butucilor existenţi In planta­
ţie (determinaţi înainte de tăiere) sau la nu­
m ărul metrilor pătraţi din ha (80 000 : 4 000
butuci = 20 ochi/butuc sau 80 000 :1 0 000 =
8/m2).
In loc de calcul, compensarea se poate stabili
şi cu ajutorul datelor din tabele anume în ­
tocmite.
* ea nu conduce la erori, cum s-a afirmat, dacă
este folosită corect.
141
 TqMuIZ
R elaţii - sarlin» A o r x iili, p»i>cri*l aebi id o ijI >i sarcina C i> m ^n iat4

ţt Sutuc la I4î<r«
Ş u c io a oojm alâ U ia tâ
% ochi
inoi|i 55 m 65 7» » 40 81 40 « 100
15 [ 2 0 I 28 | M I 35 | 40 J 45 | 5°

28 33 39 50 56 61 67 72 7fi KO 5)4 100 10S 111

10 16 22
“ i 64 70 76 12 * 9»
35 41 47 52 58 100 105 112 117
15 1? 33 311

3« 44 ‘b 6) 69 71 95 #5 94 100 105 J 12 i 19 125

20 19 25 32 » !
645 73 *0 F6 93 100 12* 113 126 133
25 20 20 33 40 46 *3 &* 120

7B W 03 100 107 IN 121 130 116 145

30 » 2* 36 4.4 50 57 6* 72
34 92 100 187 115 123 130 138 146 153
.15 .31 ’S8 4ti 53 61 69 76
2.1
HttJ I0« 117 125 125 134 141 150 158 166
40 25 .14 42 50 5fl 67 75 84
• _
100 Km 118 127 136 145 IM 16 1 172 181
72 K2 90
3

45 27 36 45 55
110 120 130
1

140
;

70 HO 90 100 150 160 170 1*0 190 200

5u 30 40 50 60

77 8« I0U 111 122 133 144 155 166 177 1») 200 211 222
55 Xi 44 55 66

50 75 87 |00 112 125 137 l e0 162 175 187 200 212 2*5 235 250
tio 35 6'2
157 171 1H5 200 214 225 24J 257 273 285
100 114 m 142
65 40 57 21 85
150 166 1*0 21M) 216 2X1 250 L>66 2ti.1 300 316 333
66 iOO 116 133
70 50 âJ
200 220 240 260 280 300 320 360 400
75 60 fcti 100 120 140 160 160
.. I
340 380

200 225 ySO 275 300 325 350 375 j 44JO 42> 4S0 475 500
bO 75 100 135 150 135

142
Wflrirca sau micşorarea sarcinii irtifiale. In
a Tară de compensare, adaos de ochi sănătoşi
Jn locul celor pieriţi, sc aplică, e drept mal
tar şi alte corecturi ale sarcinii Iniţiale, mă-
rlnd-o sau micşorfnd-o, In funcţie dc starea tn
care sc ariă plantaţia de vie.
CorecUiroa sarcinii iniţiale pc calea m ăririi
(am plificării) .-.ale, sc fflce ori dc clic ori con­
diţiile de fertilitate ale solului se Îm bunătă­
ţesc (fertilizare', irigare etc.), In anii normali.
In acest coz, faţă de cea obişnuită, sarcina
iniţială de ochi de iarnă se măreşte cu 20—
30*/*. rar mal m ult, in loc de 80 000 sau
100 000 ochi rit era In condiţii normale, se
măreşte de la 96 009, la 104 000, după caz.
Corectarea aceleiaşi sarcini se poate face şl
prin mlejorare (reducţie), in toate cazurile In
care pierderile de ochi de iarnă depăşesc 80Vi
faţă de totalul lor şi privcsc mal ales ochii
dinspre m ijloc şi vlrfurile coardelor de rod.
în această situaţie sarcina iniţiala se reduce
cu 40—50Vi şi chiar mal m u l t ; de aceea. In
loc dc 80 000 sau 100 000 dc ochi de iarnă d ţ
144
putea fi, sc micşorează (reduce) la 48 000—
fiO 000 sau la 40 000— 50 000, după caz.
Calculul corectării sarcinii iniţiale, se poate
face prin aceleaşi procodeo şl a n u m e : prin
formule sau regula de trei simple.
De obicei se foloseşte ultim a formulă, căreia
i sc adaugă la num ărător In °/o mărirea sau
micşorarea (± c) In care caz noua formulă
d e v in e :
S i ( l 0 0 ±e)
*^c — ------- --
100 - p
!n care : literele au acelaşi înţeles:
Sc — este sarcina corectată ;
St — sarcina Iniţială ;
p — procentul de ochi p ie r iţi;
c — mărirea sau micşorarea, In •/* a sarcinii
in iţia le ; semnele + sau — arată adaos sau
scădere.
Cu ajutorul acestei formule se calculează din­
tr-o dată toate modificările cuvenite (com­
pensare şi m ărire ori micşorare) incit se ob­
ţine dintr-un singur calcul sarcina corectată.
145
Exemplu.: să sc calculeze surei na corectată l i
o plan ta tio de vie aflată pc rod la care: sar­ — tn 100 de ochi buni şl răi se află 80 d*1
cina Iniţială este de 100 000. iar proporţia de ochi buni (sănătoşi) ;
ochi morţi 20V*. ştiind că în urma îm bunătă­ — In clţi X ochi buni şi răi se a f li 130 000
ţirii condiţiilor de mediu, sarcina Iniţială dc ochi buni ?
.. iOO.t 30.000
poate fi m ărită cu 30*/«. A “ ---------- rs 162 500 ochi de lam ă
înlocuind In formulă termenii cu datele cu­ 8
noscute rezultă : I.n fel şi tn ccl de al doilea c a z ;
„ 100.70.000 _
c. _ 100 000(100 4 30) _ 16250Q ochi de A ----- ■— - sc 87 300 ochi de Iarnă
** ” 100 - 20 100 - 20

lam ă. . , ltezullă astfel că cei Interesaţi pot calcula,

Dacă in loc dc mărirea sarcinii Iniţiale, ar n
fost micşorarea cl tot cu 30*/o, sarcina corcc
lată ar fl devenit:
C _ 100 ^!® 11 2P ~ A °I a 87 500 ochi de Iarnă.
’* ” 100 - 20
Acelaşi rezultat se obţine şi prin regula de
trei simple, avlnd grijă. mal «ntl*. să se m ă­
rească sau să se micşoreze sarcina Iniţială :
— In cazul ln lll se măreşte sarcina Iniţială
cu 30*/Ol devenind 130 000 ochi de Iarnă In loc
de 40 000 cit era n e m u rită ; aPcl 50 Juc,eîă
a stfe l:
cu ajutorul formulelor sau al regulii de trei
simple, sarcinile iniţiale şi cele corectate, dacă
au determinai coreei procentul de ochi pieriţi
(morţi) şl m ăririle sau micşorările ce se cer
aplicate, după care sarcinile de ochi de Iarnă
la ha se tmpart la num ărul butucilor din
plantaţie, obţlntndu-se sarcina medie/butuc.
.Sarcinile do ochi de iarnă. Experienţa practică
doblndită de viticultori a condus cu timput
la stabilirea şi utilizarea anumitor sarcini la
tăierile de producţie din diferite podgorii ale
ţării. De regulă, aceste sarcini (iniţiale) de
ochi dc iarnă slnt mai mari decit cele rezul-

MG
147
00

T aM *I 9

■uckmlk m rttl la h* Io prlnclpilde podP»II ţ l « » l i e

Podg«rlJ şi c a l i f *itleek
m
î
e ii *
H* * 3 o t
*
►

î
O
•A
O
O P
3b *X
■7-«
^ fl
x£
Ci
</
li
H « H
a
a
o
•i
JS

l> ISO 000 300 000 180 000 160000 230 000 130 000 130 000 100 ooo Varia-
b» fltnl

I»®* 19 30 18 16 22 19 13 13
mai
m âil

Ttlulml *
■Afimra lu c la ii dc ochi ( n i llit lr i ) f t kntuc to cU cr» ţ l i l »Hi<ole

late din Calcul şi mal ales faţă de cele rolo-
site In alte ţâri viticole (tabelele 3, 4). M ări­
mea sarcinilor plnă la dublu, faţă dc cele din
alte ţări, sc explică, In bună măsură, prin
condiţiile mai aspre din Iarnă, clnd o parte
importantă din ochii de iarnă pier, la care se
adaugă şl tendinţa, adesea nejustificată, de
supraîncărcare a butucilor, socotind că prin
sicust procedeu sc pot obţine producţii mal
mari de struguri.
De fapt nu prin sarcini supradimensionate
(prea mari) se obţin producţii mari de stru­
guri cu menţinerea vigorii butucilor, ci prin
cele optime, In prezenţa celorlalţi factori ne­
cesari.
R E P A R T IZ A R E A S A R C IN II
In afară dc determinarea m ărim ii prin calcul
a sarcinii iniţiale optime, repartizarea acesteia
pe elementele de producţie şi pe cele de for­
mare la butuc Influenţează deosebit de pu­
ternic fenomenele de creştere şl Cele de fruc-
150
tilicare (rodire) la viţa de vie. IX* «ceea, m ă­
rimea sarcinii împreună cu reparllz.irea aces­
teia pe butuc devin hotărltoare pentru soarta
producţiei de struguri, menţinerea formei de
creştere, vigoarea plantaţiei şi durabilitate»
sa.
Sarcina cuvenită pe butuc, reprezintă o me­
dic şl serveşte ca element de orientare; ea
se modifica la flecare butuc în funcţie de v i­
goarea acestuia şi nivelul agrotehnic folosit
în plantaţie.
Repartizarea sarcinii iniţiale optimă cuvenită
la butuc pc elemente de producţie şi de for­
mare se poate faec in două moduri şi anum e:
pe coarde mal multe şi mal scurlc sau pe
mai puţine .şi mat lungi.
Care dintre aceste moduri de repartizare este
mai bun şi mal avantajos din punct de ve­
dere economie, slnt întrebări care încâ nu au
prim it un r.'«spujts unic şi niri definitiv ; de
aceea, cunoaşterea factorilor care pot deter­
mina un mod de repartizare înaintea altuia,
prezintă mare Interes ştiinţific şi practic.
IjI
A . C r i t e r i i f o l o s i t e Ia r e p a r t i z a r e a mai multe şl mai scurte, decît pe mal puţine
s a r c i n i i p e b u t u c . Din complexul de şl mai lungi.
criterii care stau la baza alegerii şl folosirii Pozifia ochilor şi greutatea strugurilor Indică
unui mod de repartizare a sarcinii înaintea in bună măsură modul de repartizare a sar­
altuia se num ără : cinii Iniţiale optime pc elemente dc producţie
I.egea de distribuire a ochilor fertili pe coardă, şi de formare la butuc. Legătura intre po­
arată care mod de repartizare a sarcinii in i­ ziţia ochilor pe coarda de rod şi greutatea
ţiale optimă este mal indicat *. Se ştie in ge­ strugurilor pe lăstarii proveniţi din aceştia,
neral că ochii 1— 2 de la baza coardei **, clnd este redată in tabelul 5.
pornesc, dau naştere de regulă la lăstari in-
fertlli sau cu fertilitate scăzută (slabă), iar TmMul 5
4— 9 şl chiar 6— 12 dau lăstari CU fertilitatea R< la|ia la t r r g rc u la lra C ru g u rilo r şl p o liţia o c h ilo r pc coarda
cea mal mare. Rezultă astfel că ochii cei mal
fertili se află In condiţiile noastre dc mediu Crupe dc ochi dc la r n i
S o lu rile O k s r r* a |il
pe porţiunile inferioară şi mijlocie de pe i - i 4 -6 7 -H 10 -1 2
coarda anuală. în această situaţie şi la so­
K ie t J in f iia lia a 60 100
lurile respective, repartizarea sarcinii iniţiale 120 110 G ra m a

optime pe butuc se face mai cu folos pe coarde

M uscal 11am burg 100 100 2-10 130 G ra m e

• Excepţie face solul Cardinal la care şi lăs­

tarii porniţi din ochii 1— 2 poartă inflores­ Se constată din tabel că strugurii cel mal
cenţe, sint destul de fertili.
♦♦ Acesta ar fi criteriul ştiinţific de repartizare mici (şi mai uşori) se află pe lăstarii porniţi
a sarcinii iar nu de stabilire a ei. din ochii l — 3 dinspre baza coardei de rod, iar

152 153
 1h4cc irpiillum sammi U >J frhiliJalf* ochllm fr rurd Ttblul g
!* o j î | U o r b ilo r
R tp a fliz a t t |*
c o a fd c to a rte a a u iU
1 2
3 « 5 * 7 * * O b 'r i V a j l J
10 12 13 >• 18
» 14 | »
1 ’*
7 ochi 3 5 14 17 17 17 21 - -

10 t x h i 1 4 6 8 9 10 10 10 12
K r p a itiv a rc a
14 - - - - - m o d ific A
- - -
18 u c h i 1 1 4 $
4 5 6 «
4 1H a l c a p c r c t f t d l

S 9 4 S * 4 <1 5 4

coi mai mari (şi mai grei) pe lăstarii provcnili

clin ochii 4— 12 (m.iximum 7—9), după care
greutatea începe să scadă. Kczultă ţi după
Totalul 7
arest (actor că repartizarea pc elemente mai R < b lia In lrr r r ţ i r l i u r r a u r r lu l l i r t^-hi }i f io J u r ( li i r i l i a ţ a f l
multe şi mai si-urlc este, dc asemenea, mai
avantajoasă decît invers.
• 60 ^ ochi pe bol ic
Soiul (sau prujxi dc soiuri), prin poziţia pc Xit. Umfari 3cofdi^ a 5 ruir^r a 3 roafdr ■
coardă a prim ilor ochi fertili, arată care mod L> ha 7 ccliJ 1 1« «*hi J ia (XbJ 3 OtKrtTAfll
crp a J ctp1 « i crpl a 2
de repartizare osU* mai potrivit. La unele so­ <*hi ikChi <whl
luri poartă rod lăstarii 1—3 de la bază (ex.
Cardinal), la altele cel mai dinspre mijloc ;
CU>b*U 21400 dQDUO 21BOU
Struj ari
la primele repartizarea s>e face j>e clemente da tua^l
U«ill io*x> 11fcuO 11900
154
ISS
mal scurte şi mal multe iar la ultimele pe mai
puţine şi mal lungi. m M
E
Repartizarea sarcinii iniţiale de ochi de iam S 1 rS-s
pe butuc nu modifică numai */s de ochi por­ o
niţi, ci şi procentul de lăstari fertili, pe acea
porţiune a coardei de rod care interesează prac­ ia 1 3
tica (tabelul 7). a *5 00 •n
&
Se constată din tabel că repartizarea acele­ z. I
iaşi sarcini pe elemente mal multe şi mai
o §e* 1 3
scurte (cordiţe de 7 ochi) este mai avanta­
i
1
joasă decît pe mai puţine şi mai lungi (coarde §
de 18 ochi).
1S P O
Potenţialul generativ al ochilor pe lungimea M
lăstarului, devenit coardă şi modul de reparti­
-
O
£m I S
zare a sarcinii iniţiale reprezintă cele două V) «0 n
plrghii deosebit de eficace cu ajutorul cărora
SĂ §▼ g r»
omul (viticultorul) poate modifica frecvenţa
ii O
m axim ă a ochilor fertili pe lungimea coardei,
conform cu interesele economiei producţiei de «•
struguri. Se constată din tabel că repartizarea m m i
m jta
sarcinii pe elemente mal scurte şi mai multe Z 1
(cordiţe de 7 ochi) valorifică la m axim um po­ I ! ?
tk
tenţa generativă a ochilor dinspre baza coarde­ io •%
î
X *
I
lor de rod (2—7) şl li măreşte cota procen-

156 167

tual.1 de manifestare pfi această porţiune. Pe
c-lcmente mai lungi ţi mai puţine (ochi 9— 12)
sc valorifica aceeaşi potenţă lără insă a-i spori
şi nivelul procentual dc manifestare.
Producfia obţinută ca factor de alegere a celui
mal bun mod de repartizare a sarcinii iniţiale
de ochi de iarnă pe butuc are un rol hotărâ­
tor. Rezultatul cercetărilor Întreprinse asupra
relaţiilor existente (şi posibile) intre modul de
repartizare a aceleiaşi sarcini pe butuc şi pro­
ducţia de struguri obţinută, inclusiv calitatea
acesteia, este redat In tabelul 8.
Se constată din tabel că dintre cele trei mo­
duri de repartizare a sarcinii pe butuc, cel p?
coarde de 10 ochi este cel mai avantajos.
Simplificarea tehnologiei aplicată in via pe rod
obligă, in etapa actuală, tot mai m ult la re­
partizarea pe butuc a sarcinii de ochi de iarnă,
pe clemente mai scurte şl mai multe, pe cor­
diţe (şl cepl de Înlocuire) de 4— 7 ochi de
iarnă, tn loc de mai puţine şi mai lungi (coarde
dc 10— 14 ochi), scutind astfel şi cercuitul. O
astfel de repartizare se practică mai ales In
cultura neprotejată peste Iarnă, condusă pe tul*
15â
pini Înalte sau scmltulplnl şl cordoane ori­
zontale uni şi bilaterale.
Pentru a preveni degarnir.irea prin nepomirea
ochilor de iarnă de pe porţiunile cordoanelor,
s-a trecut de la repartizarea sarcinii pe cor­
diţe la cea pe cepi de 1— 2 ochi de iarnă sau
chiar unghiulari şi tn extremis prin suprima­
rea coardelor de rod la inel (unde există În­
grămădire de muguri practic latenţi). Deşi
avantajos pentru mecanizarea tăierii In ,us-
cat“, acest mod de repartizare asigură produc­
ţii mal mici decît rel pe cordiţe sau chiar pe
coarde m ijlocii (8— 10 o c h i); de aceea, numai
economia producţiei poate hotărî a?upra lui.
T E H N IC A A PLIC& RII T Ă IE R IL O R
D E P R O D U C Ţ IE
Pentru a se putea aplica tăierea de fructificare
cum trebuie şi a preveni unele greşeli posi­
bile. Prima şi cea mai frecventă greşeală fă­
cută la tăierile de producţie, este supraîncăr­
carea butucilor, urmată 1—2 ani de producţii
159
mari, creşteri slabe ale lăstarilor, rezistent
micşorată la ger, pielrea butucilor etc. A doua
greşeală constă in reţinerea pe butuc a unor
coarde prea groase (12— 14 mm ) sau prea sub­
ţiri (sub 7 mm) şi unele ca şi altele sint ne­
corespunzătoare pentru producţie în condiţiile
noastre de mediu. In timpul desfăşurării lu ­
crării, se face mai întîi un examen asupra for­
maţiunilor anuale şi m ultianualc aflate pe b u ­
tuc, a modului de aşezare a lor in coroană, a
necesarului de verigi de rod In cazul sistemu­
lui de tăiere m ixt etc. Paralel cu examinarea,
sc compară caracteristicile formaţiunilor anuale
cu indicii la care acestea trebuie să răspundă,
mai ales ceie ce vor vor rămtne ;je butuc după
tăiere, se precizează cele de prisos care se eli­
m ină făcind astfel „lumină*1, spre a putea ob­
serva mai bine formaţiunile care trebuie să
rămînă.
Se aleg verigile de rod la sistemul de tăiere
m ixt ca num ăr şi poziţie pe butuc, cepii de
Înlocuire, cel de rod la sistemul de tăiere
scurt, cepii de rezervă şi cei dc siguranţă la
butucii din zona semiprotejată, precum şi 1-2
>60
formaţiuni in plus pentru a mări posibilita­
tea de alegere a celor mai corespunzătoare,
restul sc suprimă. După alegere coardele de
rod şi cele din lemn bâtrin pentru cepi *e
scurtează la num ărul de ochi stabilit ante­
rior, obţinîndu-se astfel elementele de pro­
ducţie şi cele de formare pentru anul viitor,
se desăvirşeşte apoi toaleta fiecărui butuc.
Hcguli de care se (ine seama Io tăiere. Viţa
de vie îşi vindecă (cicatrizează) greu rănile
provocate prin tăieri, i;ir în dese cazuri rămtn
nevindecate, de aceea orice tăietură trebuie
făcută perpendicular pe lungimea formaţiunii
lemnoase care se suprimă, cind rana deschisă
are suprafaţa cea mai mică. Tăieturile tre­
buie făcute numai pe o singură parte a lem­
nului m ultlanual (sau a punţilor de rod) spre
a stLnjeni cit mai puţin circulaţia substanţelor
hrănitoare.
Deşi sistemul dc tăiere scurt se arată avan­
tajos faţă de celelalte, rămine fnsă dezavan­
tajos ca producţie, in aceleaşi condiţii lăstarii
proveniţi din ochi unghiulari şi din prim ii
1— 2 sau chiar 2—3 (ochi de iarnă) socotiţi dc
161
In bază, poartă inflorescenţe şi struguri mal
mici şl mal uşori decît cel porniţi din ochii
situaţi mai sus pe coarda de rod, de aceea nu
pare de perspectivă pentru solurile de mare
productivitate şi mal ales pentru nevoia ob­
ţinerii unor producţii mari (şl foarte mari)
cum se solicită tn etapa actuală chiar in gră­
dina de lingă casti.
U N E L T E F O L O S IT E LA T Ă IE R E
Tn afară dc cunoştinţele strict necesare, tăie­
rea aplicată viţei dc vie cultivată fiind tn fond
o operaţie de „chirurgie vegetală- Implică şi
asigurarea cu unelte adecvate, potrivite pen­
tru executarea corectă a ei.
Deşi tn ultim ul timp se inventează şi se fa­
brică pe lingă cele clasice arhicunoscute al­
tele noi mal perfecţionate • cu întrebuinţări
* Este vorba de foarfecele pneumatic pentru
tăiat braţe sau chiar de unele maşini pentru
mecanizarea tăierii etc.
162
mai ales în fermele viticole, în plantaţiflc de
vii din grădina dc lingă casă ca ţi pe loturile
personale răm in ca indicate, in etapa actuală,
tot uneltele clasice \ tn rlndul cărora sc n u ­
m ără : foarfecele de vie, ferăstraiele, foarfeca
de buturugi, cosorul şi cuţitul.
Foarfecele de i'ie este unealta indispensabilă
pentru tăierna viţei de vie, de toate vSrstele
(tinere, mature, bătrtne). Ele sint de mai multe
tipuri, modele (fig. 2), dar şi de calităţi d i­
ferite. Indiferent de model o foarfecă bună
trebuie să funcţioneze bine, lamele să alunece
uşor şi strtns unele pe altele, cuţitele să tale
foarte bine, s i aibă arc bun şi să so menţină
închisă după întrebuinţare. Gradul de apro­
piere a cuţitelor foarfecel şi cel de taiere a
lamei tăietoare se verifică şi se apreciază după
cum tale sau nu o foiţă subţire de hirtie (ca
* In ultim ul timp, s-au profilat anum ite u n i­
tăţi pentru fabricarea uneltelor clasice, nece­
sare gospodăriilor personale ; acestea se găsesc
la magazinele de specialitate ale comerţului
de stat.
163
 cea de ţigară). Lama tăietoare poate face sau
nu corp comun cu braţul corespunzător ei,
mal practice slnt foarfecele de vie (pentru
tăiat vie) cu lama detaşabilă, care la nevoie
sc poate Înlocui fără a schimba foarfecele in
caz de uzura sa. Piesa activă estu lama tăie­
toare de aceea trebuie s<l fie bine ascuţită
şi rezlblentA, confecţionată din oţel de b u n i
calitate.
Ferăsiraiele, de construcţie şl modele diferite
se folosesc la tăierea altor porţiuni de pe
planta dc viţă (cioturi mal groasa, braţe sau
cotoare etc.) decit cele tăiate cu foarfeca de
vie.
Ele slnt (aşa trebuie) construite din plnză de
oţel mal groasfi, rigide, înguste şi cu dinţa-
tura orientată spre miner, adică dinainte în a ­
poi, clnd tăietura se execută num ai prin tra­
gere nu şl prin împingerea sa. Calitatea unul
Foarfece bun ferăstrău de vie depinde de cea a m a­
original c terialului din care-i făcut (ptnză bine sau nu
»
oţelită). iar pentru acelaşi material de m ă­
Pig. 2 — Unelte folosit* la tMcre rimea dinţilor şl de gradul de deschidere a
lor (ceaprăzulţl), care uşurează execuţia tă-

165

ieturli şi alunecarea lesnicioasă a ptnzcl fe-
răstrăului.
Foarfecele dc buturugi, asemănător ru cel dc
vie cu deosebirea că are braţele mal lungi >i
nu are arc şi mecanism de închidere. Avlnd
braţele m ult mal lungi foarfecă dc buturugi
se utilizează la tăierea aceloraşi părţi de pe
planta de vită ca şi fcrestralele de v ie ; de
aceea le poate înlocui cu succes, nefilnd nea­
părat necesare ambele unelte In aceeaşi gos­
podărie. Funcţionalitatea şi calităţile foarfe­
celui de buturugi sint (trebuie să fie) aceleaşi
cii pentru foarfeca de vip, de aceea nu le mai
am intim aici.
Cosorul (pentru vie) este unealta arhicunoscută
poporului român şl mai ales cultivatorilor de
vlţâ de vie. Rste un fel de cuţit cu lama adusa
tn formă de secera ; funcţia sa In tăierea viei
a preluat-o cu succes foarfeca de vie, de aceea
ţ Toate uneltele folosite la tăierea vitei de
se foloseşte azi mai puţin ca In trecut la
accasta lucrare. Singur sau împreună cu cu­
ţitul se utilizează la netezirea rănilor mai
mari, rămase de pe urma ferăstrăulul.
166
Cuţitul, spre deosebire de cosor, este folosii
pentru netezirea rănilor mal mari. Are ascu­
ţişul pc partea convexă (bombată) a lamei,
uşurtnd folosirea sa la netezirea oricărei răni
proaspete de pe planta de viţă. Calităţile la­
mei tăietoare sint la fel cu cele ale acelciaşi
lame de la foarfeca de vio.
/nprijfrra şi pregătirea uneltelor dc (âiat rto.
Starea uneltelor dlntr-o gospodărie reflectă
Brija pc care o manifestă gospodarul faţă de
acestca ; de aceea s a şl format zicala : „faţ:«
uneltelor o arată pc cea a gospodarului* aşa
Incit nu reţinem atenţia asupra acestei pro­
bleme, cu sublinierea de a fi menţinute cu­
rate, ferite de umezeală şl rugină.
Pregătirea uneltelor, înainte de tăierea viei,
este o preocupare bine cunoscută tuturor gos­
podarilor şi tăieto rilor; de aceea ar trebui
poate, să nu atragem atenţia asupra el, totuşi
o ream intim ctt de sumar :
vie trebuie examinate atent şl verificată sta­
rea tn care se află şi cea de funcţionalitate,
luind din tim p şi măsurile cuvenite.
167
• Se revizuiesc piesele active (de la unelte), FORME DE C O N D U C ER E,
se ascut bine şi atent, se vcrlfică arcurile şi T E H N O L O G IA O BŢIN ERII LOR
se ung peste toi unde este nevoie (Îmbinări,
şuruburi, arcuri etc.).
Cu unelte bune şi bine pregătite, tăierea vi­
ţelor din grădina de ltngă casă se face uşor
şi bine.
Nevoia de a dirija fenomenele de creştcre şl
de rodire la viţa din cultură, prin tăieri ţi
alte mijloace, a rezultat din Imposibilitate.!
plantei de a-şi menţine portul ridicat, din
Îmbunătăţirea aerisirii Interiorului coroanei şl
a Ilum inării acesteia ca şi din cerinţa de a
obţine producţii mari dc struguri relativ sta­
bile şi de calitate corespunzătoare produsului
propus a sc obţine.

FORMELE DE CO N D U CERE

In cadrul aceluiaşi sistem de tăiere, lung sau

mixt, se du coroanei o anumită formă, re­
zultată din modul cum se orientează şi se

169
conduc in spaţiu formaţiunile lemnoase mul-
tianualc şi anuale existente pe butuc şi sc
leagă pc mijlocul dc susţinere.
Forma dată butucilor nu depinde dc prezenţa
sau absenţa tulpinii, ci de modul cum sc
orientează şl sc conduc în spaţiu formaţiu­
nile anuale şi multianuale existente pe butuc
şi cum se leagă pe mijloaccle dc susţinere.
In componenţa formei dc conducere intrâ for­
maţiuni lemnoase m ultianuale (braţe, cor­
doane, cotoare) şi anuale. Primele iau parte
la forma dată butucului In lim ita dimensiu­
nilor pe care le au şi a orientării in spaţiu ;
lipsa acestora sau micşorarea la lungimi mai
mici şi foarte mici, dau butucilor forma de
„cap“ mai mare sau mai mic, purtat sau nu
pe tulpini de inălţim l diferite.
Prezenţa pe butuc a formaţiunilor multianuale
de lungimi relativ mari (tiC— 00 sau 100— 120
cm ori mai mult) şi orientarea acestora tn
spaţiu, im prim ă butucilor forma primară (cor­
don orizontal, vertical sau dc \asp umbrelă,
verandă etc.),
170
Caracterul general al formei este astfel dat
de formaţiunile multianuale. care prin număr,
lungim i şi orientare in spaţiu, desunează forma
cea mai generală a scheletului coroanei butu­
cului sau chiar a acestuia întreg. Clnd spunem
cordon orizontal, nu indicăm şi felul acestuia
(Cazennave, Sylvoz etc.), pentru că precizarea
(Individualizarea) formei nu o pot da forma­
ţiunile multianuale, ci cele anuale.
Formaţiunile anuale prin lungime şi orientare
tn spaţiu întregesc şi individualizează forma
primară, conturată de cele multianuale. For­
maţiunilor anuale rămase pe butuc după tăiere
dindu-li-se diferite orientări în spaţiu, con­
firmă rolul lor In definirea formelor de co­
roană, altfel nici nu se poate explica exis­
tenţa, In practică, a diferitelor tipuri dc cor­
doane (Sylvoz, Cazennave, Royat sim plu sau
mixt etc.).
La Întregirea sau chiar la modificarea formei
primare, dată coroanei prin formaţiunile m ul­
tianuale şi anuale, contribuie in bună măsură.
In perioada de vegetaţie şi lăstarii. Aceştia,
prin modul cum sint dirijaţi şi legaţi sau nu.
171
pe mijloacele de susţinere, modifică forma ge­
nerală din cum era sau cum putea fi, in una
asemănătoare trunchiului dc con răsturnat sau
nu, vasului deschis etc., rezultind una din di­
feritele forme modificate, întllnite curent In
plantaţiile de vil.
P A R T IC U L A R IT Ă Ţ IL E FO RM ELO R
DE C O N D U C E R E
Formele de conducere, cunoscute şi folosite In
viticultură, includ anumite particularităţi pro­
prii a căror cunoaştere ar.'ită unitatea aces­
tora.
Indiferent de diversitatea lor, tcate formele
de conducere a vegetaţiei şi producţiei la vlţ*
de vie din cultură, sint creaţii artificiale ale
maselor de viticultori sau de unii specialişti
consacraţi. Şl unii şl alţii au observat că unele
forme s-au dovedit mal potrivite pentru con­
ducerea viţel de vie faţă de altele, pe acestea
le-au Îm bunătăţit mereu a]unglndu-se cu tim ­
pul la formele actuale, net deosebite de ce'e
din natură.
172
Spre deosebire de formele libere şi răsfirat»;
intllnlte la viţa sălbatică şi la cea susţinută
pe arbori, Ia cea cultivată ele unt de regulii
cplatizcte ; acestea s-au dovedit mal indicate
pentru cultura economică a viţei de vie, de
aceea pe acestea le-nu preluat şi rătplndlt In
prictica viticolă.
Oricum s-ar prezenta, toate formele de con­
ducere existente In viticultură sint determinate
de modul In care se orientează In spaţiu şi se
conduc formaţiunile lemnoase permanente fi
anuale, din coroană şl se leagă pe mijloacele
de susţinere. Pe forma iniţială astfel deter­
minată se suprapune cea ulterioară, rezultată
prin dirijare şl legare sau nu a lăstarilor In
cursul perioadei de vegetaţie.
Diversitatea formelor de conducere existente
şi a celor noi care so vor proiecta este con­
diţionată de utilizarea cit m ai deplină a ener­
gici heliotermice • şl de economicitatea cul­
turii viţel de vie. Dintre formele de condu­
cere. Intllnlte In practica viticolă, aceea este
• l um ina $1 căldura razelor solare.
173

mai bună şi mat recomandabilă care, intr-o
etapă dată, asigură producţia cea m ai mare.
cu menţinerea calităţii, scop urm ărit de orice
cultivator.
La ţoale formele de conducere i-\ristenfa tu l­
pinii fi menţinerea ei sint şi r â m ti determi­
nate, fn principal, de regimul termic • din
perioada rece a anului. Tulpina viţei de vie
din cultură este de ri'puld mai inalfâ in zo­
nele de cultură neprotejată peste iarnă şi mai
jo a tf sau chiar lipseşte, in cele protejate, tn
cadrul zonei de cultură neprotejată peste iarnă
sc ivesc variaţii in înălţim e a tulpinii legale
fie dc scoaterea organelor din zona cu tem­
peraturi ridicatc «flală pe sol şi tn vecinăta­
tea sa, fie de pericolul prea mare al atacu*
rilor de mucegai pc struguri ; ambele situaţii
confirmă dependenţa înălţim ii tulpinii de re­
gimul termic de peste an.
Toate formele de conducere aplatizate, cu ten­
dinţă de generalizare fn viticultură, im plică
utilizarea spolierilor, ca mijloace de susţinere n
* De temperatură.
174
vegetaţiei ţi producţiei. Este aproape dc ne­
conceput obţinerea şl menţinerea formelor dc
conducere aplatizate * fără întrebuinţarea spa-
lierilor ca m ijloc de susţinere sau pergolc-
lor.
Toate formele de conducere strlnse pe laturi,
aplatizate, fn plan vertical permit mecaniza­
rea largă a lucrărilor dc tehnologie viticolă
(lucrările solului, fertilizarea, protecţia contra
bolilor şi a dăunătorilor, erbicidarea, culesul
strugurilor de \in la viţele cu tulpini cores­
punzătoare etc.) ; înlesnesc folosirea mai bună
a energiei heliotermice, Iluminarea şi aerisi­
rea mal bună a coroanei viţelor, avantajează
fn anum ită măsură eficienţa tratamentelor şi
eficacitatea lor etc.
Condiţiile care se cer formelor i!e conducere
Pentru a putea fi preluată şi folosită In prac­
tica viticolă orice formă dc conducere trebuie
să întrunească anum ite condiţii considerate
minime. Intre cure se num ără Următoarele :
• In plan vertical şi orizontal.
175
 aceste condiţii forma dc conducere poate fi ac­
Formele de condwere, oricare ar II, trebuie
ceptată şi generalizată In producţic şi utili­
să asigure crearea unui microclimat (microfi-
zată In grădina de lingă casă.
toclimat) * In plantaţie şl Sn coroana butu­
Pentru a fi acceptată In practică orice formă
cului (plantei) de vită, care să permită desfă­
de conducere trebuie să permită şi să se pre­
şurarea normală a proceselor de viaţă (in spe­
teze Ia obţinerea unor producţii de struguri
cial de fotoslnteză) şl pe cit posibil a celor ne­
cit mal mari şi de bună calitatc. Dintre toate
favorabile pentru boli şi dăunători. Dinlre ac­
formele de conducere, adaptate condiţiilor du
tualele forme de conducere cele aplatizate,
mediu si solului (sau grupelor dc soiuri) este
conduse pe tulpini ţi semitulpfni, unde se
mai bună aceea care, cu aceeaşi tehnologie, asi­
poate, s-au dovedit mai indicate, mai ales dacă
gură producţia cea mai mare dc strucuri. Relaţia
asigură şi un randament mai ridicat (mai maro)
dintre forma dc conducere, la acelaşi soi u fla tln
a fotoslntezei actice. Se pot îndeplini. In bună
aceleaşi condiţii şi producţia de struguri obţinută
măsură, cele două cerinţe, prin acea formă
este prezentata In tabelul 8, pag. 157.
de conducere care asigură o suprafaţă mal
Se constată din tabel că dintre formele de con­
mare activ asimilatoare şi o ilum inare a frun­
ducere studiate comparativ, cca denum itâ Mo­
zişului mal multe ore din zi ; de aceca se
ţională asigură producţia globală (18 500 kg/ha)
proiectează şl se experimentează noi variante
si marfă (15 000 kg/ha), cea mai mare la so­
ale formelor de conducere.
iurile pentru struguri de masă, iar Mi.rf eta­
In afară dc microclimat favorabil, forma de
jat, cea mai mică (11800 kg/ha — producţia
conducere trebuie să Tic cit mai '«{ir» cosfisi
globală şi 10 700 kg/ha, producţia marfă). D in­
tcare, m ai simplii, cit tnai u$or de obţinut,
tre formele de conducere In cordon, Cordonul
dc menţinut in practica v itic o lă ; numai In
Sylvoz (cu 10 000 kg struguri/ha} se arntă su­
perior celui orizontal.
** Am biantă bună pentru viVă.

177
176
 In acelaşi timp, forma de conducere aleasă şi
folosită In practică trebuie să reclame chel­
tuieli de producfie cit moi mici.
După cum se ştie, unele forme de conducere
necesită cheltuieli de producţie mai mari, a l­
tele mai mici ; de aceea la alegerea şi folo­
sirea lor in practică se ţine scama şi de acest
fapt deosebit de im portant In etapa actuală.
Examinarea In ansamblu a tuturor condiţiilor
pe care trebuie să lc Îndeplinească formele de
conducere, este singura cale In măsură să arate
care dintre ele este cea mai recomandabili
pentru utilizarea tn practică. Experienţele dr
plnă acum indică totuşi cordonul orizontal uni
si bilateral, ca formă dc conducere mai po­
trivită pentru soiurile de vită producătoare de
struguri pentru vin şi Guvot pe tulpină (sau
Cap înălţat) pentru cele de m asi, iar in gră-
dinele de lingă casă bolţile şi semibolţile.
S C O P U R IL E U RM Ă RITE
In afară de tăieri, reglarea procesolor de creş­
tere şl a celor de fructificare sc realizează
178
prin conducerea formaţiunilor m ultianuale şi
mai ale* anuale rămase pe butuc după tA­
iere.
Orientind diferit in planul vertical, coardele
de rod din coroana butucului, purtate sau nu
pe tulpini, dau acestuia astfel dc forme Incit,
prin acestca, se utilizează mai bine resursele
tcrmice, luminoase şl cele de umiditate din
s o l:
Prin dirijarea rectilinie (dreapta) sau curbili­
nie (curbată) a coardelor se poate deplasa por­
nirea şl creşterea lăstarilor pe ncea porţiune
care interesează mai m ult ştiinţa şi practica
producţiei viticole, spre vlrfuri, mijloc ori spre
bazo coardelor de rod.
Pentru acelaşi mod de conducere a coardelor
anuale purtate pe tulpini de înălţim i diferite,
se micşorcază (deseori plnă la anihilare), con­
secinţele accidentelor climatice (brume şi în ­
gheţuri tirzii de primăvară), a atacurilor de
boli (mană, mai ales mucegăirea strugurilor
etc.), se micşorează evaporarea apei din sol
pr'ji umbrirea acestuia sau mărirea et, dupfl
179
caz. Rezultă astfel că In afară dc tăiere, di­
rijarea vegetaţiei şi producţiei l i vil şi uşu­
rarea aplicării celorlalte măsuri de îngrijire
cu-., se realizează In mare parte prin condu­
cerea formaţiilor din coroana butucilor de
viţa.
Conducerea coardelor. Coardele râmase pe bu­
tuc după tăiere pat fi conduse rectlllniu sau
curbiliniu (flg. 3).
A. C o n d u c e r e a r e c t i l i n i e se poate face
!n plan vertical, In toate direcţiile posibile:
\ertlcal ascendent şi descendent, oblic ascen­
dent şi descendent ţi orizontal, fiecare cu
avantajele şi dezavantajele sale.
Conducerea tvrlicald fi oblică cu virjul In sus,
favorizează la m axim um inegalitatea de por­
nire şi de creştere a lăstarilor pe lungime.)
coardei de rod (sau Infertilă). La acest mod
de orientare şl conduccre a coardelor de rod,
rămase pe butuc după tăiere, ochii dc lam ă
situaţi spre polul morfologic superior (capătul
coardei) dezmuguresc m ai tntll, lăstarii por­
3 — Cnuduccrc.i coardelor:
niţi din aceştia «resc mai repede şl realizează » — v trtita l u c o id m t; i — vertical
c - d •» oMic a w n d cn t ţi d «f c i,< !« il1 t - o iu e n U I;
lungim i mni mari, Iar cel dinspre baza coar- d — In fere

180 181
dei (polul morfologic Inferior) porncsc mal In
urmă. ori nu, cresc mai tncet şi ating lungimi
mai mici.
Ochii dc la m ă din această parte a coardei de
rod (primii 1— 3 şi chiar 1— 4) nu pornesc mal
ales cind coarda râmine mai lungă ; de aceea
printr-un proces de golire (degarnlsire) con­
tinuii a porţiunilor dinspre baza coardelor, se
acumulează aici mai repede şi In cantitate mal
mare lemn m ultlanual, indepărtlnd astfel coar­
dele an de an de suprafaţa solului.
In concluzie, la acest mod de conducere lăs­
tarii cel m ai corespunzători se găsesc spre
vlrful punţilor de rod, a coardelor dc doi ani,
iar cei mai slabi, clnd pornesc sp;-e baza aces­
tora.
Conducerea verticald fi oblică descendentă (cu
vlrful in Jos) deşi menţine inegalitatea de por­
nire şl de creştere a lăstarilor, inversează ma­
nifestarea ei pe lungimea coardei anuale.
Prin îndoirea şi legarea coardelor anuale cu
vlrful In jos, baza lor devine pol morfologic
superior (aşezat mai sus), iar vlrful pol mor­
fologic Inferior arcplasat mal Jos. De aceea
182
pornesc mai Intll, cresc mai repede, lăstarii
dinspre baza coardei, devenit prin îndoirea
vlrfului, pol morfologic superior, de aceea rea­
lizează lungimi (şl grosimi) mal mari. Pornesc
mal In urmă (sau nu pornesc) ochii situa(i
spre vlrful coardei, rămas după îndoire pol
morfologic inferior, lăstarii cresc mai Încet
si ating dimensiuni mai mici.
Ambele moduri de conducere a coardelor fver-
ticală fi oblică, ascendcntă ţi dcsccndenlâ),
favorizează la m axim um inegalitatea de creş­
tere a lăstarilor pe lungimea coardelor şi J1
schimbă intensitatea de manifestare de pe o
porţiune de coardă pe alta, In funcţie de In­
teresele practico alo conducerii viţei de vie.
Spre deosebire de cea verticală şi oblic ascen­
dentă, care prin degarnlsire şi acumulare de
lemn multlanual Îndepărtează an de an orga­
nele vegetative şi cele generative de supra­
faţă solului, conducerea verticală şi oblică des­
cendentă, previne şi frîneazi asemenea feno­
mene.
Rezultă astfel cJ, folosind una sau alta din
cele două moduri de orientare şl conducere a
183
coardelor râmase pe buluc după litiere, viti­
cultorii put obţine lăstari şi mai apoi coarda
mal viguroase sau mai slabe pe acea porliune
a coardelor de rod care este mai avantajoasă
pentru practica şi economia viticolă.
Conducerea orizontală, determină Influenţe şi
efccte contrarii celor Înregistrate prin cele­
lalte moduri dc conducere. Prin conducere
orizontală virful şi baza coardelor se gîis&u-
la acelaşi nivel, pc aceeaşi linie, rar unul mai
jos sau mai sus ca a lt u l ; dc aceea, In toc de
o inegallzare, se realizează o egalizare In creş­
terea lăstarilor pe lungimea coardei anuale.
La conducerea orizontală dezmuguresc practic
In acelaşi interval de tim p mai mulţi ochi de
iarnă faţă de totalul lor ; lăstarii cresc aproape
la fel de repede sau de Încet pe Întreaga lu n ­
gime a coardei şi realizează dimensiuni (Iun
yimi ;l grosimi) aproximativ egale. Pornind
mai m ulţi ochi de iarnă faţă de totalul lor,
pentru aceeaşi sarcină pe butuc, dimensiunile
acestora, deşi mai uniforme, răm in ceva mni
mici comparativ cu cele de la conducerile ver­
184
tical şi oblic ascendentc şi descendente ; In
schimb, se Împiedică acumularea lem nului bă-
trln şl deci Îndepărtarea de păm lnt sau de
capul butucului a organelor vegetative şi ge­
nerative. Lăstari m al m ulţi pe butuc, Înseamnă
aerisire şi ilum inare mai slabe In interiorul
său şi condiţii mai bune pentru atacuri de
boli.
Ţinînd seamă de avantaje şl dezavantaje, vi­
ticultorii aleg şi folosesc în practică acele mo­
duri de conducere rectilinie, a coardelor care
servesc mal bine economia producţiei viticole,
dintr-o podgorie sau alta ori din grădina de
lingă casă.
13. C o n d u c e r e a c u r b i l i n i a , mal des fo­
losită in practică decit cea rectilinie, poate fi
In cerc, semicerc, şi chiar In arc de cerc, după
gradul de curbare a coardelor rămase pe bu­
tuc ca şi după lungimea acestora; fiecare cu
avantajele şi dezavantajele sale.
Comparativ cu cea orizontală, conducerile In
semicerc şi In cerc utilizează la m axim um spa­
ţiul dintre butuci pe rind şi pc metru liniar.
Comtuccrca in ccrc, situează diferit In plan
185
vertical prin îndoire, ochii dc iarnă pe Iun-
gimca coardelor anuale, de aceca menţine şl
favorizează creşterea neuniformă a lăstarilor
pc uncie por(iunl de coardă faţă de altele. în ­
tocmai ca şl la cele rectilinii, vertical şi oblic
ascendent şi descendent, la conducerea curbi­
linie in cerc pornesc mai tntii, cresc mal re­
pede, lăstarii proveniţi din ochii de iarnă si­
tuaţi pc segmentele cele mai ridicate şi pc
cele ascendente şi descendente din vecInăUitci
acestora şi ating dimensiuni mal mari. Por­
nesc mal in urmă, cresc mai încet şi realizează
lungimi mal mici, lăstarii proveniţi din ochii
de iarnă situaţi spre baza cercului şi pe por­
ţiunile dc coardă din vecinătatea sa.
Procentul de ochi porniţi de pe porţiunile cels
mal ridicate ale cercului şi de pe segmentele
ascendente din apropierea sa fiind mai mare
decit cel de la baza cercului şl de pe por­
ţiunile învecinate, sc ajută acumularea lem­
nului bătrin şi îndepărtarea sistonatlcâ (re­
gulată) a organelor vegetative şi generative rte
suprafaţa solului şi de capul butucului.
(«6
Conducerea (n semicerc, mai răsplndîtâ in
practică faţă de cea tn ccrc, provoacă efecte
«semănătoare asupra fenomenelor de creştere
şi de rodire ca şi cea in cerc. Semicercul ne-
filnd altceva decit jum ătatea superioară din
conducerea Jn cerc, toate manifestările de
pornire şi creştere a lăstarilor, constatate pe
această parte a cercului, sint şl răm ln valabile
pentru conducerea coardelor tn semicerc.
Ochii de iarnă aflaţi spre baza şi vlrful coar­
delor, conduse tn semicerc, pornesc mal tirziu
(sau nu pornesc), iar lăstarii proveniţi din
aceştia (clnd pornesc), cresc mai încet şi ating
lungim i mai mici şi invers ; cele mal mari d i­
mensiuni le realizează lăstarii aflaţi pc seg­
m entul de curbură m axim ă a semicercului şi
cei de pe porţiunile ascendcntc şi descendente
învecinate.
Rezultă astfel că modul de conducere a coar­
delor rectilinii fi curbilinii, pe direcţii şi sen­
suri diferite, reprezintă mijloace eficace prin
care viticultorii modifică raporturile dintre
creştere şi fructificare, după voie şl cerinţele
18?
practicii viticole iar cel cu grădini lingu casă
şi după mărimea acestora.
Înălţimea la care se conduc coardele. Varieta­
tea condiţiilor de climă şi economia culturii
vitei dc vie hotărăsc Înălţimea tulpinii, a co­
roanei şi a coardelor faţă de suprafaţa solu­
lui şl legarea sau nu a a costorn pe mijloacele
dc susţinere. Cu cit cultura viţei de vie sc în ­
depărtează dc la sud spre nord cu ntlt scad
lnăltimc-a tulpinii şi cea la care sc conduc
coardele faţă de suprafaţa solului şi Invers.
Căldura, intensitatea lum inii, umiditatea so­
lului şi a aerului, depind In marc măsură de
poziţia geografică a locului, de formele de re­
lief (dealuri, pantă, şes etc.), de orientarea
locului faţă de punctele cardinale şi dc În ăl­
ţimea Iul faţă dc nivelul m ării şi in acelaşi
loc cu depărtarea faţă dc sol. Ziua, căldura
cca mal marc şi umiditatea cca mai mică se
lntllnesc mal aproape do păm lnt. Sar noap­
tea ln\<rs. Tn zonele cu deficit termic,
viţa de vie şl portul său, inclusiv coar­
dele se conduc? mal aproape de suprafaţa so­
lului şi mal departe tn cele cu excedent termic.
188
In cazul intii vita de vie primeşte pe lingu
căldura directă venită de la soare şi un plus
din cea cedată de sol, lmplinlndu-şi astfel ne­
voile de căldură.
tn zonele de cultură neprotejată sau chiar
semiprotejate din părţile noastre, viţa de vie
se conduce pe semltulplni (0,70—0,90 m) sau
pe tulpini (1,00— 1,20 plnă la 1,50— 1,80 m, rar
mai mult) iar in cele protejate, coroana In­
clusiv coardele la 0,40— 0,50 m depărtare de
sol, rar mal mult. Conducerea, tn părţile noas­
tre, a coardelor mai aproape sau mai departe
do sol, oferă unele avantaje şl dezavantaje.
Conducerea coardelor mai aproape de sol
ajută la maturarea mal bună a strugurilor sl
a coardelor anuale, In schimb devin mai frec­
vente atacurllo de boli (mană, mucegai) şi
cresc efectele îngheţurilor şi brumelor tlrzll
dc prim ăvară ; tăierile şi culesul se aplică mai
greu.
Dacă insă coardele se conduc mal departe de
sol, strugurii sc coc mai tirzlu, in schimb
atacurile de boli şl efectele accidentelor cll-
189
 O B Ţ IN E R E A FO R M ELO R DE C O N D U C E R E
matlce slnt mal mici, iar lucrările do Ingrijre
JO A S Ă
se execută mai uşor (tăieri, cules etc.).
Reiese astfel că Înălţimea la care sc conduc Toate formele de conducere joasă, utilizate de
coardele rămase pc butuc după tăiere depinde regulă In zonele de cultură protejată peste
In prim ul rlnd de condiţiile termice (căldură) iarnă, sc obţin In acelaşi fel indiferent de sis­
de peste an şi In special de cele din lam ă, iar temul de tăiere practicat pe acestea. A nii şi
In cadrul acestora de avantajele economice pc etapele de obţinere a formei se ridică la trei,
care le oferă unele m odalităţi de conducere rar mai mult sau mai puţin.
comparativ cu altele, urmlnd ca viticultorii să La sistemul de tăiere scurt. Din ochii de iarnă,
le folosească In practică pe cele care s-au do- aflaţi sub muşuroi, pornesc In anul Intli dup<1
■vedit mal indicate In grădina de lingă casă. plantare cel puţin trei lăsîari, care In t o a m n a
aceluiaşi an devin coarde.
In prim ăvara anului doi, de la plantare, se
TEH N O LO G IA O BŢINERII FORM ELOR suprimă una din celc trei coarda (cea din
DE CO N D U CERE mijloc) cu porţiunea din cordlţfl pe care se
sprijină, iar cele rămase sc scurtează la cept
Tehnologia transformării formei de creştere şi
de cîte 2—3 ochi fiecare ; din ochii de iarnă
de realizare a formelor de conducere se des­
de pe cepi pornesc 5— 6 lăstari, care, de ase­
făşoară la toate plantaţiile In perioada dc ti­
menea, devin coarde In toamnă şi din nou se
nereţe de virstă, iar In cea de maturitate,
taie In cepi.
numai la plantaţiile clasice supuse moderni­
l a sistemul de tăiere mixt. In prLmâvara a n u ­
zării prin Înălţarea tulpinii. Indiferent de în ă l­
lui trei după plantare, coardele sc scurteaz'i
ţimea tulpinii, tehnologia de obţinere a for­
din nou In cepi de 2—3 ochi, dacă viţele sc
melor dc conducere ss realizează etnpizat pe
vor Wia după sistemul dc tăiere scurt, sau In
ani, chiar dacă num ărul acestora este diferit.

190 PI
una şi doi cepl (a clte 2—3 ochi) ori chiar in
două verigi (după vigoarea viţelor), clnd vi­
ţele urmează a fi formate după sistemul de
tăiere mixt.
în prim ăvara anului patru, de la plantare,
planta de viţă este prevăzută cu prlnclpaicla
formaţiuni lemnoase necesare tăierilor de pro­
ducţie ; de aceea se aplică tăierea la cepl de
2—3 ochi pentru sistemul de tăiere scurt sau
In verigi de producţie pentru cel mixt, ori in
coarde pentru ccl lung.
Tn caz că tulpina Joasă nu se reduce In o sin­
gură buturugă, cl trebuie să aibă 40—Gfl cm
înălţim e de la suprafaţa solului, din cele trei
coarde existente in toamnă, cea mal bine pla­
sată, mai viguroasă şl mal dreaptă sescurtcază
in primăvara anului doi la această înălţime,
Iar celelalte se suprimă, de la locul de por­
nire (inserţie). Pe coarda astfel scurtată se
menţin prim ii doi ochi viabili dinspre capătul
scurtat, iar ceilalţi situaţi mal Jos, se suprimă.
De aici înainte se proccdează la f e l : cele două
coarde sc scurtează In clte 2—3 ochi fiecare
192
pentru tăierea scurtă In prim ăvara anului trei
sau la clte o verigă de producţie pentru sis­
temul de tăiere m ixt (In cordiţe sau In coarde
şl cepl) ori tn coarde pentra cel lung.
O B Ţ IN E R E A FO R M ELO R D E C O N D U C E R E
In a l t A
In tehnologia de obţinere a formelor de con­
ducere pe scmitulplnl sau pe tulpini înalte se
deosebesc, in principiu, trei etape şi a n u m e :
obţinerea tulpinii, formarea scheletului coroa­
nei (braţe, cordoane, cap înălţat) şi obţinere»
elementelor de producţie.
A. Obţinerea sau formarea tu lp in ii Prezenţa
tulpinii de înălţim i diferite devine cu putinţă
numai in zonele de cultură neprotejată şl c h lîr
in cele semiprotejată peste Iarnă.
înălţim ea tulpinii. In munca de formare a
tulpinii trebuie precizată înălţim ea sa şi cu­
noscuţi factorii de Influenţă din a căror exa­
minare, fie ea cit de sumară, se deduce Inăl-
193
ţimoji cea mai convenabila, stabilită si Înţe­
leasă convenţional şi relativ. *
Tn unele ţări viticole tulpina de 0,70— 1,20 m
nu este considerată joasă şi Înaltă clnd m ă­
soară peste 2,00 m In timp ce in altele la 1,20—
1,50 m, se consideră mijlocie. La noi in Vară
tulpina s« socoate semllnaltă, clnd măsoară
0,70—0,90 m şi Înaltă clnd are 1,20 ± 20—
30 cm, rar mai m ult (la pcrgola raţională
ajunge la 2 m).
Factorii de influentă. Chiar dacă Înălţimea tu l­
pinii este aşa dc variabilă şi cu Înţeles aşa
dc diferit, aceasta nu se preia şt nici nu s<?
acceptă decît ca un rezultat dedus din in flu ­
enţa combinată a diferiţilor factori, dintre caro
unii devin hotărltori.
7Vmper<itura, din vară şi din iarnă, deţine rel
mai mare rol In stabilirea înălţim ii tulpinii
l.i cultura neprotejată şi semlprotejată peste
iarnă. In zilele de vară temperatura cea mal
* Diferitele înălţim i au înţelesuri diferite ;
înălţim ea mică din unele ţări este considerată
marc In altele.
194
ridicată se Intllneşte pe sol şi In imediata sa
vecinătate, de unde începe să scadă cu înde­
părtarea de sol, inregistrlndu-se la 2 m în ă l­
ţime o micşorare plnă la 5— 10°C, rar mai
m ult sau mal puţin. Se ştie că la 60— 70°C in
zona frunzelor încetează fotosinteza la cele lu ­
minate direct, dar continuă la 50—55°C In
viile irigate sau In zonele cu temperaturi mai
coborlte in vară. M ărind înălţimea tulpinii In
cazul Intii de la 50—60 cm la 2 ni, iar in cel
de-al doilea la 1,20— 1,50 m de sol, tempe­
ratura scade de la 60— 70°C cit era mal aproape
de sol, 50— SS'-'C şi de la 50— 55 la 40—45*C
clnd procesele de viaţă se desfăşoară In con­
diţii relativ mulţumitoare ; de aceea înălţimea
tulpinii trebuie să fie mai mare in cazul intii
şi mal mică in cel de-al doilea.
Vigoarea soiurilor fi starea de fertilitate a pi-
m lntului, influenţează, de asemenea, înălţimea
tulpinii. Pe acelaşi sol soiurile mal viguroase
pot fi conduse pe tulpini mai înalte decit cele
mai puţin viguroase, ca şi accla-jl soi cultivat
193
pe soiuri cu fertilitate diferită, unele pe tul­
pini, altele pe semitulplni.
Productivitatea muncii este diferită la înălţim i
d iferite; ca creşte cu Înălţimea tulpinii pină
la un anum it nivel, dincolo de care scade cu
creşterea tn continuare a Înălţim ii, cum scade
şi producţia de struguri.
tn condiţiile noastre de mediu, Înălţimea tul­
pinii In plantaţile din zona de cultură nepro­
tejată şi chiar semiprotejată peste iarnă osci­
lează Intre 70— 80 cm faţă de suprafaţa solu­
lui, rar m ai m ult sau m ai puţin ; la înălţim i
mai mari (peste 1,00 mj calitatea producţiei În­
cepe să scadă treptat cu mărirea Înălţim ii
tulpinii. Dacă scăderea treptată, la Început
chiar neînsemnată, a calităţii nu interesează
in aceeaşi măsură la soiurile de viţă pentru
struguri de masă şi la cele pentru vinuri de
consum curent, interesează Insă la cele supe­
rioare şi mai ales la cele cu trepte de c alitate;
de aceea la stabilirea Înălţim ii tulpinii se ţine
seama şi de felul producţiei de struguri, de
calitatea pe care aceasta trebuie să o asigure.
Tehnologia de formare a tulpinii. Faptele arată
196
că tehnologia de formare a tulpinii este prac­
tic aceeaşi, iar deosebirile care apar se referă
la Înălţim e şi la tim pul In care se poate ob­
ţine ; de aceea considerăm că trebuie redat
ceea ce este comun In formularea tulpinii de
înălţim i diferite (fig. 4).
Timpul In care se poate obţine tulpina, indi­
ferent de Înălţimea sa, este de doi ani, mai
rar de unul sau chiar de trei a n i ; cel de doi
ani este considerat normal, ca fiind cel mal
Indicat, de aceca este şi cel mai des folosit
In practica viticolă.
Tehnologia de formare normală a tulpinii,
pe ani, se desfăşoară a stfe l:
tn vara anului ini îi, după plantare, se re­
zervă din cel porniţi toţi lăstarii cu creştere
normală, iar cei debili se înlătură. Dintre lăs­
tarii normali cel puţin 1—2 se conduc vertical
şi se leagă de 2—3 ori de tutore, asigurln-
du-li-se protecţia contra bolilor şi dăunătorilor.
Copilii se suprimă num ai In stare erbacee;
terenul se menţine curat de buruieni, cu ară­
tura de toamnă, lăstarii deveniţi coarde, se
muşuroiesc la bază.
197
 • > '»■
ftoHÂMM TOAMNA, mUAVAM TlUMM
dupipknftrc Asfirf.ru/arriai- nt/riede <kpi bsfoş/hffen st-
dsidtvtgcM * litere li/ere da dk agefgfe
4

AfW{. /*

tt-2 0 a r

A SO r T
1 M l ■J .1 , T.I»
-«4 T.l

m .v J'/A .şj toamna

tvimedetJxne dupJiijtre h sflrşl/u/penosde/ck wpt/f/it?

Pig- 4 — Tehnologia dc formare a tulpinii la

viţa dc- vie
In prim ăvara anului doi, din lăstarii porniţi
din ochii de iarnă, deveniţi coarde ce alege
cea mal viguroasă, mai dreaptă, situată cit m«l
jos, care se scurtează la fi— 6 ochi ţi ie leagă
sau nu de tutor, iar restul se suprimă de la
locurile lor de pornire. Din lăstarii porniţi de
pe porţiunea rămasă după scurtare, se re­
zervă 3— 4 prin rărire alternativă, care se leagă
repetat de tutor, celelalte lucrări de Îngrijire
stnt la fel cu cele din anul in tli după plan­
tare.
In primăvara anului trei, după plantare, din
coardele provenite din lăstarii anului doi, se
aleg şl se rezervă cea m ai de jos, pentru cep
de siguranţă, iar cea m al corespunzătoare (si­
tuată cit mal jos, mal dreaptă, normal formată
şi dezvoltată) pentru tulpină înaltă (1,20—
1,50 m) sau semllnaltă 0,80— 1,00 m).
Ambele corzi rezervate se scurtează prin tă­
ieri ; cea dinspre bază la 2 ochi obţlntndu-se
astfel cepul de siguranţă, iar cea de a doua,
la o lungime corespunzătoare (ndl{imii tulpinii
prevăzute a se obţine.
200
In acest mod, la sflrşltul anului doi sau la în ­
ceputul anului trei de la plantare, tulpina este
gata formată ca şl cepul de siguranţă.
De îndată ce tulpina de înălţimea propusă
s-a obţinut I se dau Îngrijirile cuvenite : lăs­
tarii porniţi de pe aceasta sc suprimă In stare
erbacee, sau şl mal bine se orbcsc (se scot)
ochii de Iarnă, evitlnd formarea rănilor, puncte
sensibile pe tulpină. In vară se acordă plan­
taţiei Îngrijirile cuvenite (distrugerea buruie­
nilor, protecţia contra bolilor şi dăunătorilor,
muşurolre tn toamnă a cepului de Sigu­
ranţă etc.).
Formarea rapidă a tulpinii se poate realiza tn
anumite condiţii. La soiuri viguroase, cu creş­
tere rapidă a lăstarilor In prima parte a peri­
oadei de vegetaţie, dar fără fenomene de bulre
(creştere prea mare), Insă cu maturaţle relativ
timpurie a lem nului anual. In iicest caz se
procedează a stfe l: In vara anului Intli după
plantare, se rezervă 3— 1 lăstari porniţi din
ochii de iarnă de pe cordiţa aflată sub m u­
şuroi, restul se s u p rim ă ; din lăstarii rezer­
vaţi se alege cel mai de jos, m ai viguros, dar
2QI
nu „buit“ (lacom), se dirijează vertical şi se
leagă repetat de tutor, restul răm ln liberi, Insă
cu vtrfurile ciupite. De pe lăstarul ales pentru
formare rapidă a tulpinii, se suprimă toţi co-
piiil îndată ce îşi fac apariţia.
Clnd lungimea acestui lăstar depăşeşte cu
80—90 cm Înălţimea viitoarei tulpini, iar dia­
metrul său este de m inim um 7—8 m m se scur­
tează cu 1— 2 ochi mai sus sau mai Jos de
inălfimea proiectată pentru Guyot pe tulpină
ori se îndoaie pc prima strmă pentru cordon
orizontal sau pentru altă formă, tulpina fiind
astfel formată la sftrşltul anului Intli după
plantare.
formarea scheletului coroanei. Tehnologia de
formare a scheletului coroanei depinde do mo­
dul cum aresta va fi reprezentat, cordon ori­
zontal uni şi bilateral sau Guyot pe tulpină etc.
I.a cordonul orizontal scheletul principal va fi
reprezentat prin cordon orizontal uni sau b i­
lateral, porţiunea de coardă care depăşeşte înăl­
ţimea tulpinii se îndoaie in prim ăvara anului
trei şl se leagă pe sîrma portantă (prima slrmă
a spalierului) după care se scurtează la o lun-
202
glme egală cu jum ătatea distanţei intre viţe
pe rind. Toţi ochii de iarnă de pe tulpina ast­
fel formată şi cel de pe partea inferioară (dacă
cei de sus stnt suficienţi) a celei îndoite se
suprimă, afară de cel din capăt, tare prin lăs-
tărire va servi la prelungirea cordonului ptnă
In formarea deplină a Iul.
tn primăvara anului patru, coarda provenită
din lăstarul principal al ochiului dc iarnă,
aflat pe partea inferioară a primei jum ătăţi
de cordon, serveşte la prelungire pină la bu­
tucul învecinat după care se scurtează. In acest
mod cordonul orizontal unilateral, parte prin­
cipală a scheletului coroanei, este astfel format
In toamna anului patru sau cel tirziu In p ri­
măvara anului cinci.
Cordonul orizontal bilateral se poate forma
tn două moduri şi a n u m e : prin asigurare!
pornirii unui lăstar, din ochii de iarnă aflaţi
in apropierea indoiturii sau prin asigurarea a
doi lăstari din ochii de iarnă aflaţi ctt mal
aproape de capul tulpinii după scurtarea aces­
teia In In'ilţimca stabilită.
203
In prim ul caz, se foloseşte un lăstar pornit
de la cotul indoituril, cel m al bun (viguros,
drept), care sc pallsează (leagă) pe tutor şi se
îngrijeşte cum trebuie, tn toamna aceluiaşi an
(trei de la plantare) sau prim ăvara anului pa­
tru, lăstarul se îndoaie in partea opusă, se
leagă dc sirma portantă şi se scurtează la Ju­
mătatea distantei dintre viţe pc rind. In
toamna aceluiaşi an ori in prim ăvara anului
cinci, se obţine prelungirea cordonului Incit in
toamna anului cinci sau cel tirziu in prim ă­
vara anului şase, cordonul orizontal bilateral
este format definitiv.
In al doilea caz se folosesc in prim ăvara anu­
lui trei după plantare doi lăstari porniţi din
ochii de la m ă aflaţi cit mai aproape de capul
tulpinii după scurtarea acesteia la înălţimea
s ta b ilită ; lăstarii obţinuţi din aceşti ochi se
palisează (leagă) pe tutor şi se Îngrijesc atent,
iar toamna după căderea frunzelor ori prim ă­
vara (anului patru) se dirijează In sens contrar,
se leagă pe strma portantă şi se scurtează la
jumătatea distanţei dintre viţe pe rlnd. Lăs­
tarii porniţi din cei doi ochi de iarnă, de la
204
capete, situaţi pe partea Inferioară servesc la
întregirea braţelor cordonului, incit la sflrşitul
aceluiaşi an sau tn prim ăvara anului cinci,
cordonul orizontal bilateral este gata format.
Dintre ccle două metode de formare a cordo­
nului orizontal bilateral, parte principală a
scheletului coroanei, cea de a doua este mal
răspindită In producţie chiar dacă braţele cor­
donului răm in permanent inegale ca vigoare
şi dimensiuni.
La Guyot pe tulpină. Spre deosebire de for­
marea cordonului orizontal uni sau bilateral,
obţinut In cinci ani, cea a capului butucului la
Guyot pe tulpină se poate realiza şi In trei
ani, respectiv mai scurtă cu 1—2 a n i ; In ace­
laşi tim p la acest mod de conducere şl tehno­
logia este mal simplă şi fără pericol de degar-
nisire ca la cordonul orizontal (fig. 5).
In prim ăvara anului trei de la plantare, se
opresc 4— 5 lăstari porniţi din ochii de iarnă,
rezervaţi pe porţiunea superioară a capului
tulpinii, restul se suprimă In stare erbacee.
Aceşti lăstari se dirijează Intre ilrm ele duble
ale spalierului, 11 se suprim ă sau nu copilil In
205
Fig. 5 — Obţinerea formei Goyot pe tulpini:
■ — cu 2 verigi de rod; b — cu 4 verigi de rod
funcfle de posibilităţile de creştere pe care le
au şl de realizare a dimensiunilor cuvenite. In
cursul perioadei de vegetaţie li *e asigură con­
diţii bune de creştere («ol curat de buruieni,
protecţie contra bolilor şl dăunătorilor etc.),
şi de maturare mormală a lem nului anual.
tn prim ăvara analul patru, după plantare, din
cel 4— 5 lăstari rezervaţi anterior pe porţiunea
de sus a tulpinii, deveniţi coarde In toamna
aceluiaşi an, se aleg şi se reţin doi sau patru,
restul se suprimă de la punctul de pornire.
Coardele oprite se scurtează In cepl de ctte
2—3 ochi flecare, răm lnlnd după tăiere 2 sau
4 cepl. In caz de vigoare bună a butucului şl
a coardelor anuale, In loc de doi sau patru se
pot lăsa mal mulţi cepl, grăbind, prin Ingro-
şare mal rapidă, formarea capului butucului.
In acest mod, la sflrşltul anului patru capul
butucului (sau chiar al cotoarelor) este astfel
obţinut.
Formarea elementelor de producţie. Concomi­
tent eu formarea componentelor principale din
scheletul coroanei (cordoane, cap înălţat etc.),
începe şi continuă formarea elementelor d«
208
produefte (cepl, cordiţe, coarde, verigi de rod).
Indiferent de formele de conducere, elemen­
tele de producţie ie formează In acelaşi fel
şl după aceeaşi tehnologie, de aceea formarea
lor poate fi prezentată In comun sau separat
pe forme mal uzuale in ţara noastră.
La cordonul orizontal uni j i bilateral. Elemen­
tele de producţie la cordonul orizontal uni ţi
bilateral se formează In etape succesive, în ­
tocmai ca şl cea a elementului principal din
coroană.
Indiferent de procedeul de obţinere a cordo­
nului succesiv sau simultan, baza elemente­
lor de producţie o constituie cepii, obţinuţi ccl
dinţii, pe care apoi se formează cordltele sau
coardele, asociate ori nu in verigi de produc­
ţie, după cum cepii pot răm lne ca atare, ser­
vind ca elemente dc producţie.
Elementele de producţie la cordonul orizontal
unilateral se formează a stfe l:
Cepii de pe prima porţiune de la acest cordon
se formează In prim ăvara anului patru de la
plantare. In acest scop coardele provenite din
lăstarii răriţi la 25—30 cm, situate pe partea
209
superioară a primei' porţiuni de cordon, se
tale In cepi de 2—3 ochi fiecare, cu excepţia
ultimei pornită din ochiul de iarnă aflat pc
partea inferioară care serveşte la formarea In
completare a celei de-a doua porţiuni a cor­
donului. In primăvara anului cinci, de la plan­
tare, se tale in cepi dc 2— 3 ochi şi coardele
de pe a doua porţiune a cordonului. Aceştia
pot servi in continuare ca elemente de pro­
ducţie, cum se Intllneşte la sistemul de tăiere
scurt practicat cu sau fără tulpină, la cordo­
nul speronat * etc., după cum servesc şi co
elemente de formare a verigilor de rod et1?.
Formarea verigilor de producţie, pe prim a por­
ţiune a cordonului orizontal unilateral începe
Jn primăvara anului cinci după plantare ; acum
coardele de pe această porţiune se taie In ve­
rigi de rod, cele situate mai Jos In cepi de
2—3 ochi, iar cele de sus, Insă învecinate ce-
pilor. In cordiţe de 5—7 ochi.
In anii următori, elementele de producţie ast­
fel formate se folosesc potrivit cu sistemul de
• Cu cepi de 2—3 ochi rar mai mulţi.
210
tăiere adoptat sau se transformă după cerin­
ţele ridicate de practica producţiei viticole.
Elementele de producţie la cordonul orizontal
bilateral se formează In acelaşi mod şl in etape
succesive sau nu, după cum se formează şi
braţele cordonului.
Dacă braţele cordonului se formează succesiv,
Intii prim ul din ele, prin îndoire, dirijare şi
legare a unei porţiuni de tulpină corespunză­
toare primei părţi a cordonului, iar după un
an cel dc al doilea, dlntr-un lăstar devenit
coardă, pornit din zona Indoiturii (curburii).
Formarea elementelor de rod nre loc după
acelaşi procedeu ca la cordonul orizontal uni­
lateral, tn etape, pe ani şi succesiv, pe braţe
şl porţiuni ale acestora.
Dacă Insă braţele cordonului se formează si­
m ultan prin rezervare a doi ochi de la m ă pe
porţiunea superioară a tulpinii scurtate In apro­
pierea primei slrme portantă {corespunzătoare
înălţim ii tulpinii formată) şi prin dirijarea
coardelor, legarea acestora de slrmă şl scur­
tarea lor la lungimea necesară obţinerii pri­
melor Jumătăţi de braţe, formarea elementelor
211
de producţie, deşi pe ani, are Ioc rim ulian
pe ambele porţiuni ale braţelor cordonului in
fo rm are; se formează cepii pe primele por­
ţiuni ale braţelor apoi pe cele următoare (de
a doua) şi In fine verigile de producţie In ace­
laşi mod.
Formarea elementelor de producţie ia Guyot
pe tulpina. Deşi tot in etape succesive, ele­
mentele de producţie la Guyot pe tulpini (sau
semltulplni) se formează intr-un timp mai
scurt, după cum In tim p mal scurt se obţine
Întreaga formă faţă de cea in cordon o rizontal;
de aceea se întrebuinţează m ai ales in prac­
tică. Elementele de producţie, reprezentate
prin verigi de rod, se obţin la Guyot pe tulpini
In două etape (in doi ani) şl anume :
formarea cepllor, a cordiţelor ţl formarea ve­
rigilor de rod.
Cepii sau cepii ţi cordiţele se formează I i
primăvara anului patru, după plantare, In
care caz din cele 4—5 coarde situate spre capul
tulpinii se aleg 2 sau 4, după vigoarea v iţe i;
cele situate mai Jos *e tale In cepi de 2—3 ochi
212
Iar cele de mai sus in cordiţe de 9— 6 ochi
sau toate cele patru coardc sc tale numai in
cepi de 2—3 ochi.
In primăvara anului cinci de la plantare, coar­
dele pornite din cepi se tale In verigi de pro­
ducţie, după acelaşi procedeu ; rele de jos In
cepi, cele de sus in coarde de 8— 10 sau chiar
12 ochi, cele de pe cordiţele din anul patru
(clnd există) se suprimă cu lemnul de suport
cu tot. în anul cin ci după plantare toate ele­
mentele de rod fiind gata formate, plantaţia
intră in producţie deplină ; de aici înainte se
aplică tăierea după metoda cunoscută, siste­
m ul de tăiere m ixt Guyot modificat (cu mai
multe verigi) sau dublu (cu două verigi) mal
rar sim plu (cu o verigă).
Obţinerea formelor cu tulp ini conduse pe per-
golă raţională. Formele de conducere a viţe­
lor cu tulpini înalte, susţinute pe pergolc (tren-
tină simplă sau dublă, raţională etc.) in loc de
spaliere, nu sint şl nici nu pot fi altceva In
etapa actuală (aşa cum arată) decit un sistem
de tăiere m ixt (Guyot modificat), cu elemen-
213
telc necesare purtate pe tulpini de înălţim i di­
ferite ; do aceoa nu poate fi vorba de formarea
viţelor conduse in pergolă raţională, ci pe
pergolă raţională, Înţeleasă num ai ca mijloc
de susţinere. * Indiferent de existenţa sau nu a
braţelor ori a cotoarelor şl de lungimea aces­
tora, sistemul de tăiere aplicat formelor de
conducere, susţinute pe pergolă raţională, este
cel mixt cu verigi de rod, coardă de lungimi
diferite şi puntea de rod, cind există ; de aceea
şi tehnologia de obţinere a acestei forme de
conducere este identică cu cea folosită la
Guyot pe tulpină modificat.
In anul fnCii după plantare, se obţin in toamnă
3—4 coarde normal dezvoltate, care se muşu-
* In literatura de specialitate se suprapun ade­
sea înţelesul corect al formei de conducere
bine precizat, acum cu sistemul (mijlocul) de
susţinere sau cu sistemul de tăiere care sint
cu totul altc e v a ; asemenea suprapuneri (sau
chiar confuzii) slnt la fel de păgubitoare pen­
tru înţelegerea clară şi delimitarea lor ca şi
pentru ştiinţa adincirii şi dezvoltării in con­
tinuare, de aceea trebuie evitate.
214
roiesc la bază întocmai ca la toate viţele din
zona semiprotejată şi chiar protejată peste
iarnă.
In anul doi de la plantare, se rezervă din coar­
dele existente cea mai corespunzătoare, care
se scurtează la 4—0 ochi sau Ia înălţim ea v ii­
toarei tulpini, după intervalul de timp in care
se obţine Întreaga formă (5— 6 sau 3— 4 ani),
in cazul intii restul se suprimă. Iar In al
doilea, cea de Jos se taie in cep dc 2 ochi şl
restul se suprimă, asigurînd îngrijirile cuvenite
porţiunii rezervată pentru tulpină, cu menţi­
nerea celor 4 ochi dc iarnă situaţi spre capătul
de sus, după scurtare.
In anul trei după plantare, din lăstarii prove­
niţi din cei 5—6 ochi, deveniţi coarde in cazul
intii (formarea In 5— 6 ani), cea mai corespun­
zătoare serveşte după acelaşi procedeu, la for­
marea tulpinii, cea de jos ia a cepului de si­
guranţă, iar In cel de-al doilea, din coardele
aflate spre capul tulpinii se formează primele
2 verigi de rod, tăind coardele de sus la 5— 6
ochi (cordlţe). Iar cele de Jos In cepi de 2—3
215
ochi, forma obţinută fiind astfel gata reali­
zată (fig. 6. ')
In anul patru se obţin, după acelaşi proccdeu,
alte două verigi de producţie la forma reali­
zată In trei ani şi primele la cea in 5— 6 ani,
inclusiv cepul de siguranţă, in continuare se
obţin în anul cinci, in acelaşi mod şl dupS ne­
cesităţi alte verigi de producţie, forma fiind
gata obţinută.

OBŢINEREA RAPIDĂ A FORMELOR

DE CO N D U CERE CU TULPINI
Şl SEMITULPIN1

Intervalul de tim p prea mare (5— 6 ani) in

care sc obţin formele de conducere cu tulpini
şi semitulpinl şl cheltuielile neproductive deo­
sebit dc ridicate, au pus in discuţie n-ducerea,
la m inim um posibil, a tim pului de obţinere a
* In acelaşi mod se obţine şi forma de con­
ducere pentru m ijlocul de susţinere nu m it per-
gola raţională, care in fond este tot un guyot
pe tulpină chiar dacă se caută şl unele deo­
sebiri ; de aceea nu redăm şi figura.
Fig. 6 — Conducerea siil> formă dc prigol&
raţională
accstor forme şl im plicit a cheltuielilor afe­
rente lor.
Ştiinţa şi practica au arătat că sc pot obţine
formele de conducere pc tulpini şi semitulpinl
intr-un interval de tim p m al scurt, tn 3 ani
In loc de 9 cit se consideră normal.

216
A. Condiţii necesare. Obţinerea rapidă a for­
melor de conducere pe tulpini şi semltulplnl
rcclamă prezenta anumitor condiţii necesare şi
chiar oblig atorii; dintre acestea unele se re­
feră la materialul folosit la plantare şi la pre­
gătirea acestuia, altele 1b starea dc fertilitate
a terenului şi la tim pul In carc se plantează.
Materialul folosit şi pregătirea acestuia pentru
plantare influenţează in marc măsură asupra
obţinerii rapidă a formelor de conducere pc
tulpini dc dimensiuni diferite (tnalte sau semi-
inalte).
Indicii dc apreciere, a viţelor admise la plan­
tare, prevăzuţi in STAS-urlle in vigoare, tre­
buie să fie nu num ai strict îndepliniţi, fără nici
un fel de toleranţă, ci chiar depd;>ţi peste li­
mita superioară a acestora (să aibă 3 rădăcini
in loc de 2, bine repartizate etc.); in acelaşi
tim p materialul să provină din soluri riguroase
(Cabernet Sauvlgnon, Băbească etc., dintre cele
de v i n ; Afuz-All, Italia etc., dintre cele de
masă) sau cel puţin din cele mijlocii ca vi­
goare (Chasselas, Muscat Hamburg, Merlot, Pl-
not gris etc.).
218
Pregătirea viţelor pentru plantare trebuie fă­
cută in cele mai bune condiţii şi după proce­
deul cel mal adecvat scopului u r m ă r it; faso­
narea lungă, prin scurtarea cord iţei la 10 cm
şi a rădăcinilor principale la 14— ÎS cm, repre­
zintă o condiţie necesară pentru prindere
creştere mai puternică a viţelor plantate, bază
necesară pentru scurtarea tim pului de obţi­
nere a formelor de conducere cu tulpini ; in
acelaşi timp sc cere mocirllre ireproşabilă.
Starea de fertilitate a terenului, inclusiv pre­
gătirea acestuia fi tim pul in care se face plan­
tarea, hotărăsc, im preună cu materialul folosit,
atupra scurtării tim pului de obţinere a for­
melor de conducere pe tulpini.
Terenul in care se facc plantarea trebuie să
aibă o stare de fertilitate bună, dar nu exage­
rată (prea bună) ; tn caz de fertilitate slabi,
aceasta trebuie îm bunătăţită prin adaos de în ­
grăşăminte organice <30— 40 tone/ha sau 3—
4 kg/m2), completate la nevoie cu cele chimice
in funcţie de cartarea agrotehnică şi indica­
ţiile rezultate din aceasta.
219
Starea dc fertilitate slabă sau prea bună devin
neprielnice pentru scurtarea tim pului de obţi­
nere a formelor de conducere pe t u lp in i; prima
— prin condiţii slabe dc nutriţie şi deci creş­
teri slabe, a doua prin condiţii prea bune, creş­
teri exagerate, însoţite de „bulrc“ », cu prelun­
giri spre toamnă, maturare insuficientă a lăs­
tarului anual şi sensibilizare la temperaturi
scăzute din iarnă, de aceea se cere stare de
fertilitate bună.
Pregătirea terenului pentru plantare se cere
făcuiu tn condiţiile cele m ai bune, cum indică
ştiinţa şl practica dobtnditâ la noi In ţară,
atlt sub aspectul mobilizării pe mare adtn-
clme (60 cm măsuraţi pe mal), tim pului clnd
se execută lucrarea etc.
Deşi In mod obişnuit plantările se fac la noi
primăvara, de vreme şi plnă spre sfirşit de
aprilie, pentru scopul propus şi urm ărit sint
mai indicate plantările de toam nă şi numai
tn lipsa acestora cele de prim ăvară. Compa­
rativ cu cele din primăvară, avantajele plan­
* Creştere exagerată.
220
ţărilor de toamnă stnt cunoscute, de aceea nu
le repetăm aici, atragem insă atenţia asupra
l o r ; tim pul cel mal favorabil pentru plantare
şi condiţiile necesare pentru reuşita prinderii,
se cer cunoscute şi îndeplinite Întocmai.
Scurtarea tim pului pentru obţinerea formelor
cu tulpini obligă la folosirea in acelaşi scop
a tâieriîor în „uscat" şi a lucrărilor şi operaţii­
lor fn „verde", In ordinea succesiunii de ap li­
care a l o r ; de aceea, îmbinarea chibzuită şi
execuţia corectă a lor garantează reuşita.
Utilizarea tăierilor In „uscat“ şi mai ales a
lucrărilor şl operaţiilor tn verde", ca procedee
de scurtare a tim pului, reclamă o anum ită
cali/lcare şi cheltuieli m ai ridicate, de aceea
procedeul nu s-a răspindit Încă aşa de m ult
In practică, chiar dacă oferă numeroase avan­
taje şi incă dintre cele mai Importante.
Numai Îndeplinirea întocmai, aşa cum trebuie,
a tuturor condiţiilor necesare, garantează şl
conduce la rezultate bune In munca de scur­
tare a tim pului pentru obţinerea formelor de
conducere a viţel de vie pe tulpini de în ă l­
ţimi diferite In condiţiile noastre de mediu din
221
zânele de cultură neprotejate şi semiprotejate.
B. T e h n o l o g i a obţinerii rapidă a
f o r m e l o r de c o n d u c e r e pc t u l p i n i .
In principiu, tehnologia obţinerii rapidă a for­
melor de conducere pe tulpini şi somltulplnl
se reduce la următoarele etape :
I.a cordon orizontal. In anul /, după plantare,
din ochii de iarnă aflaţi sub muşuroi por­
nesc 4—5 sau mai m ulţi lăstari ; dintre aceş­
tia se aleg 2— 3, care sint mal viguroşl (mal
groşi şi mal lungi] şi m ai bine situaţi pe cor-
d iţ ă ; clnd aceştia ating 60— 70 cm lungime,
doi dintre ei, mal corespunzători se rezervă, se
conduc paralel cu tutorul şi se leagă de acesta,
al treilea, clnd s*a oprit se înlătură prin plivit
ori se menţine pe cordiţâ dacă este prea slab
insă lăsat liber, nepalisat •. Dacă lăstarii ră­
maşi nopalisaţi pe tutor sint situaţi deasupra
• Lăstarii lăsaţi liberi, nepaiisaţi, dar ciupiţi,
contribuie in bună măsură prin asimilatele lor
la fortificare (sporirea puterii) tinerilor viţe
fi la creşterea mai rapidă a lăstarilor.
222
celor palisaţi se pot menţine după ciupit, plnă
spre toamnă cind se înlătură cu tot cu lemnul
de suport, altfel după cca o lună sc înlătură
prin plivit chiar dacă au fost ciupiţi, la fel şl
eventualii copiii de pc porţiunea corespunză­
toare viitoarei tulpini.
Prin Îngrijirile cuvenite, lăstarii palisaţi pe
tutor cresc repede şi realizează dimensiuni
mari, mal ales In lungime ; clnd aceştia au
depăşit lungimea (inălţimea) viitoarei lu lp ini
(0,80 sau 1,20 m) cu cel puţin distanţa dintre
viţe pe rînd şi au grosimea m inim ă pe această
parte, de 6 mm, ccl mal de sus dintre cel doi
lăstari palisaţi se îndoaie atent la Înălţimea
viitoarei tulpini, sc conduce orizontal pc slrma
portantă \ sau pe tutori intermediari şl se
leagă din loc In loc spre a se menţine cit mai
drept. Pe porţiunea de lăstar astfel condusă,
corespunzătoare viitorului cordon realizabil In­
tr-o singură etapă, cu riscul şi grljele legate
de preîntâmpinarea degarnisirii sau In două
• Formarea rapidă im plică adesea şl instala­
rea spallerllor In anul I, după plantare.
223
etape, egale cu dte jum ătate din distanţa Intre
vl(e fără pericol aşa mâre de degarnisire, por­
nesc şi cresc copiii, cei de pe partea superi­
oară se menţin şi se Înlătură cel de pe cea
inferioară, dacă prim ii asigură distanţa cuvenită
intre viitoarele elemente de rod, afară de cel
de prelungire a cordonului In anul viitor.
In anul //, după plantare, coardele provenite
din copiii se taie In cepi de ctte 2 ochi fiecare,
la fel şi coarda rea m ai de jos, care devine
astfel cep de siguranţă obligatoriu, pentru p lan­
ta ţie purtate pe tulpini din zona dc cultură
semiprotejată peste lam ă. Toţ ochii de iarnă
existenţi pe porţiunea de coardă devenită tul­
pină şi de pe cea orizontală devenită braţ al
cordonului orizontal se suprimă fără a provoca
răniri prin această operaţie, afară de cei care
ar servi la completarea elementelor lipsă rea­
lizabili din copiii.
Dacă obţinerea rapidă a formelor de conduccre
cu tulpini se realizează lntr-o singură etapă,
prevenind şi riscul de degaraisire, in anul II
după plantare, forma tn chip de cepi, este ast­
fel realizată. Dacă Insă lungimea cordonului
224
orizontal se realizează In două etape, In loc
de una, coarda, devenită prin Îndoire cordon,
sc scurtează la Jumătatea distanţei dintre viţe
pe rlnd. copllli lemniflcaţi tn cepi de 2 ochi.
m enţinlnd copilul u ltim situat pe partea infe­
rioară sau ochiul de iarnă In lipsa sa, pentru
asigurarea prelungirii cordonului.
Tn aceste condiţii, In primăvara anului doi după
plantare, cepii sînt gat1» formaţi pe prim a por­
ţiune de cordon. Iar pină In toamna, sau cet
mal tirziu In prim ăvara anului trei slnt for­
maţi şi cel de pe ulthna porţiune a cordonului
concomitent eu verigile de rod de pe prima.
Cu aceeaşi tehnologie si obţin şi celelalte forme
de conducere în cordoane orizontale unilate­
rale, Indiferent de m odul de orientare a coar­
delor din verigile de rod, rămase pe cordon
după tăiere.
Rezultă astfel că, utilizlnd tehnologia de ob­
ţinere rapidă a formelor do conducere pe tul­
pini de Înălţim i diferite, tim pul necesar se
reduce de la cinci la doi sau, cel m ult trei
ani, pt>ntru cordonul orizontal unilateral, redu-
225
rind prin aceasta şi Intervalul de tim p cu chel­
tuieli neproductive. fn anul 111 după plantare se obţin cepi pe
cel de-al doilea braţ al cordonului (sau po
La cordoanele orizontale bilaferale, tim pul de
prim a porţiune a sa) şi pe cea de a doua por­
obţinere a lor se reduce de regulă la trei ani
ţiune a prim ului braţ.
In loc de cinci, cum ne putem uşor Imagina.
In acest mod se obţin, In trei ani In loc de
tn anul I după plantare se procedează la fel
cinci, formele de conducere pe tulpini tn cor­
ca la cordonul orizontal unilateral, a'-’înd insă
doane orizontale bilaterale.
grijă ca tn zona de îndoire a lăstarului pentru
formarea cordonului să existe un copil mai La Guyot pe tulpină. Sistemul de tăiere Guyot
viguros caro răm înlnd astfel situat la polul modificat cu 3 sau mai multe verigi de rod,
morfologic superior va creşte mal repede şi se cunoscut şl sub numele de sistem mixt, este
va întări mai mult. la noi, ca şl In alte ţuri viticole, cel mal râs-
plndit tn practica viticolă. Chiar dacă este mal
In cursul verii sau spre Început de toamnă,
complicat fa|ă dc celelalte două sisteme dc- tă­
copilul fortificat se Îndoaie şi se conduce pe
iere, viticultorii şl l-au însuşit, ti stă pin esc şi
slrma portantă opus lăstarului din care a pro­
11 aplică bine In practica tăierilor, Indiferent
venit, servind astfel In formarea primei por­
de prezenţa sau absenţa tulpinii şl do în ălţi­
ţiuni a celui de-al doilea braţ al cordonului-
mea acesteia la viţa din cultură.
tn antil II după plantare, In tim p ce pe primul
Deosebirile care se ivesc, Intre Guyot din p lan­
braţ (sau porţiune) se formează cepii, pe al
taţiile protejate şl cel din cele neprotejate sau
doilea braţ provenit din copil se obţin lăstarii
semlprotejate peste iarnă, constau num ai tn
porni|i din ochii de la m ă al accstuia, întoc­
prezenţa sau absenţa tulpinii, iar tehnologia
mai ca cel de pe a doua porţiune şi ultima
de obţinere a ei este aceeaşi cu cea de Ia ori­
a prim ului bruţ.
care formă de conducere pe tulpini, obţinută

226
227
pe cale normală sau rapidă ţi Intr-un tlmo
m ai scurt pentru cea normală.
tn primăvara anului /, după plantare, din ochii
de iarnă aflaţi sub muşuroi porncsc 3— 5 lăs­
tari cărora li se acordă îngrijirile cuvenite pen­
tru a se dezvolta normal.
In vara acrluia; an, dintre lăstarii aflaţi
pe cordlţă, sc alege cel m ai corespunzător (mai
viguros, mal bino plasat, mal lung şi mai
drept), care se scurtează la înălţimea tulpinii
proleetată ; toţi copilit afară do 4 (patru) si­
tuaţi In zona vlrfulul rămas după scurtare s-î
extirpă cu grijă spre a nu provoca răniri, por­
ţiunea de lăstar rezervată pentru tulpină se
conduce vertical ascendent (drept) şl sc leagă
din loc in loc, de tutor. Lăstarul cel mai de
jos (din apropierea solului) se tale în cep de
2 ochi, obţinind astfel încă din anul I cepul
de stguranfâ, restul se înlătură do la locurile
lor de pornire. In tot cursul perioadei de ve­
getaţie sc dau îngrijirile cuvenite pentru creş­
terea şi dezvoltarea normală a lăstarilor.
In primăvara anului II de la plantare, din
coardele aflate la capătul de sui a ttlpinel,
228
astfel obţinută, se reţin 4 (cele mat bine for­
mate şi mai bine dezvoltate) din care, 2 si­
tuate m ai jos se taie în ccpi de 2—3 ochj dc
iarnă, iar alte 2, aflate mai sus se tale in cor-
diţe de 5— 6 o c h i; din coardele aflate pe cepul
de siguranţă cea dc jos se taie din nou la
cep de 2 ochi Iar cea (sau cele) aflată mai sus
se Înlătură cu tot cu lem nul dc suport.
In accst mod. In prim ăvara anului doi după
plantare, Guyot dublu condus pe tulpină este
gata format, iar primele două verigi pot intra
in producţie moderată, urmind ca viţelor astfel
formate să 11 se acorde îngrijirile indicate de
tehnologie.
In primăvara anului III, din coardele existente
pe viţă se aleg şi se reţin cele mai corespun­
zătoare pentru trei sau patru verigi de rod :
2 din coardclo pornite de pe cepi şi alte 2
din cele situate pc cordlţe (din cele mai de
jos). Astfel se obţine tn 3— 4 ani, forma de
conducere pc tulpini Guyot modificat, cu toate
elementele de producţie gata formate.
229

A L T E FORM E D E C O N D U C E R E
Ştiinţa şi practica viticolii cunosc încă nu­
meroase alte forme; de conduccre a viţei de
vie pe tulpini Înalte şi scmilnalte ; multe d in ­
tre acestea au o întrebuinţare lim itată tn fer­
mele viticole din Întreprinderile agricole so­
cialisto şi alta deosebit de largă in curţile şi
In grădinile de ltngă casă. Prin spiritul născo-
ritor şi inventiv al cultivatorilor amatori aceste
forme stnt tn măsură să satisfacă attt nevoile
de struguri proaspeţi pentru familie şi deseori
prisosuri prntru plată cit şi cele de Înfrum u­
seţare a curţilor, zidurilor, gardurilor ctc. de
aceea şi reţinem, cit de fugitiv, atenţia celor
interesaţi asupra lor. In cazul acestor forme
de conducere se num ără următoarele :
Cordoane orizontale simple şl etajate ; prim ul
şi mal puţin al doilea se folosesc de obicei tn
unităţile viticole socialiste ca şi pe suprafeţe
relativ mici de pe loturile personale ori chiar
In grădinile de ltngă casă ; modul de obţinere
a lor este prezentat anterior, iar susţinerea re­
clamă prezenţa spalierului cu slrma portantă
(de susţinere a cordonului) la Înălţim ea tu!-
pinei propusă a se obţine. Cel etajat se obţine
in acelaş fel pleclnd de la un lăstar de pre­
lungire pornit din zona cotului prim ului cor­
don ori din vecinătatea sa, im piiclnd şi pre­
zenţa spalierului adecvat,
r r im u l sau amlndouă se utilizează şi pe Hngă
garduri, pe alei etc. folosind porţiuni înguste
de teren Insă bine Însorite.
Cordoane verticale, proprii porţiunilor de te­
ren. mal lungi sau m ai scurte, tn general In-
Kustc, aflate pe lingă ziduri, calcane etc. bine
expuse la soare.
Tulpina, de înălţim e diferită (60— 80 cm) se
obţine la fel ca la toate formele cu tulpint
din zona neprotejată peste iarnă. Dincolo de
înălţim ea tulpinei, servesc drept cordon verti­
cal porţiunile succesive (una după alta) cores­
punzătoare înălţime! cordonului (ex. 1,20 m)
Iar realizarea sa se face fracţionat (pe porţiuni
de 40 sau de G0 cm) pe uni după num ărul
propus (2 sau 3 ani), mal bine In trei deelt In
doi ani, obţinut mai repede duce la degarnl-
slre (golire) In părţile de Jos. Din ochii de

23!
230
Iarnă, porniţi de pe flecare porţiune a cor­
donului răriţi (la soiurile cu intem odll scurte)
sau nu {la cele care le au mai lungi) lăstarii
deveniţi coarde se scurtează mal Intli la cepi
(anul I) apoi in verigi de rod (oep şi codiţe).
Cordoanele verticale (zise şi palm etc ca la
pomi) pot avea aceeaşi înălţim e sau înălţim i
diferite, altcrnlnd unul mal Jos cu altul mai
Înalt.
Susţinerea viţelor conduse sub formă de cor­
doane verticale se face pe spalierl cu 3—4 sau
mal multe slrme, iar tulpinile se tutorcază In
primii 4— 6 ani, plnă doblndesc rezistenţă con­
venită la Îndoire.
Forme derivate. După sistemul de susţinere fo­
losit, cordoanele verticale conduse pe acestea
pot lua şi alle forme artistice derivate : dintre
acestea mai des Intilnite se num ără semibolţlle,
bolţile şl halingllc Iar mai rar chioşcurile, va­
sul înălţat etc. Formele derivate, de conducere
a viţelor pe tulpini înalte, se potrivesc mal bine
ca cele anterioare pentru folosirea porţiunilor
de teren, rămase deseori neutilizate, din curţile
232
şi grădinile de lingă casă, de aceea slnt şi rele
mal generalizate In acestea.
SemiboIfUe, reprezintă forme în care se diri­
jează cordoanele verticale, se conduc şi se sus­
ţin pe spalierl cu cozoroc (consolă) confecţio­
naţi din lemn, beton armat sau din ţevi de
fler Îndoite 90° Înspre partea superioară, pre­
văzuţi cu slrme (distanţate la 40— 70 cm) pe
care se conduc şi se susţin coardele şl lăstarii,
tn curţile şi grădinile de lingă casă, semlbol-
ţile se plasează In lungul zidurilor, a gardu­
rilor, Iar In fermele viticole pe alei, tn amonte
(partea de sus) pe platformele terenurilor te-
rasato etc.
Dolfi fi halingi reprezintă celc două forme de
conducere a viţelor, pe sisteme anume confec­
ţionate, cu cea mal largă Întrebuinţare In
curţile şi chiar In grădinile de Ungă casă cu
suprafeţe mici de teren.
Bolţile, pe lingă curţile din gospodăriile per­
sonale, se mal lntilnesc şl la sediul multor
unităţi socialiste (ferme mal ales), unde înde­
plinesc şl funcţia de umbrare In afară de cea
producătoare de struguri, In general de masă
233
Dimensiunile bolţilor (lungime, lăţime şi Înăl­
ţime) deşi In general, limitele ca lăţim e şi în ă l­
ţime (mal ales) depind do m ulţi factori (mă­
rimea suprafeţei de teren disponibilă, felul şi
cttlmea materialelor dn care se confecţionează
bolta ca sistem (mijloc) de conducere şl sus­
ţinere a viţelor care o îmbracă, dorinţa gos­
podarului etc.
Bolţile sc confecţionează In acelaşi mod ea şi
semibolţilo şi din acelaşi material, de prefe­
rinţă din ţevi de fier (unde sc poate), fixate tn
beton şi Înţepenite In pămlnt, arcuite In formă
dc boltă şl sudate Intre ele in punctele ele
contact. In loc dc ţevi de fler sc pot folosi
stilpl de beton, armat, peste capetele cărora
se Instalează o reţea confecţionată din sirmă
de grosimi diferite (mai groase cele care su­
portă punţile de rod snu cordoanele şl mal
subţiri cclc care susţin lăstarii).
Pc bolta astfel confecţionat,'» se conduc şi s«*
siiţin viţele cu tulpini Inaitc.
Ilallugile reprezintă nişte forme specifice de
conducere a tulpinilor şl braţelor viţei de vie
234
de la locul de piantare spre streaşinile con­
strucţiilor, de regulă ale caselor, acoperind
suprafeţe relativ mari, dc ramificaţiile ace­
leiaşi tulpini sau a ci tor va dintre ele. In afară
dc susţinere proprie prin Ingroşări ale tulp i­
nilor, hallngele se susţin şi prin tutori, am pla­
saţi din loc In loc, legaţi intre ci cu o reţea
de sirmă, de grosimi diferite. Sirmele mai
groase, legate de tutori sorvesc la susţinerea
lem nului m ultlanual şi a plasei de sirmă cu
coardele anuale şi lăstarii porniţi de pe aces­
tea.
Hallngele sint risplndite mal ales In judeţelu
de dealuri şl de sub munte ale Olteniei ; sub
o formă ceva modificată se tntllnesc şl alte
părţi din ţară şi chiar Sn zonele dc clmple, in­
clusiv In numeroase curţi din Bucureşti. Fie
îndeplinesc funcţia de asigurare cu struguri
proaspeţi a familiei şi pc cca de umbrare,
de locuri de odihnă şl chiar de recreere.
Chiojcul }l vaxul confecţionate cu sistem de
susţinere, după locul disponibil şi gustul cul­
tivatorilor amatori, pe care se conduc ţi se fl-
235
xeazfi viţele cu tulpini tnalte, braţe şl cor-
doale • lungi, pe care se află coardelc de rod,
mai lungi sau mal scurte.
Chioşcurile sint cele mai răsplndlte In prac­
tică, intlinindu-se în toate regiunile ţării. Pe
scheletul construit, din orice fel de materiale,
de formă circulară m ai ales, viţele cu tulpini
Înalte se conduc de regulă sub formă de cor-
doanc verticale. In Interior se instalează masă
(sub formă de butoi răsturnat) şi scaun.
Vasul, mal rar intllnlt, dar deosebit de aspe:-
tuos şi de util in gospodăria de lingă casă. Un
arbore, de regulă neroditor, condus In formă
de vas sau chiar un schelet astfel confecţionat,
servesc ca formă şi m ijloc de suţlnere pe care
se conduc viţele cu tulpini înalte, ramurile
(braţele) viţelor se conduc şi se susţin pe cele
ale vasului iar coardele roditoare pot fi diri­
jate orizontal sau oblic intre acestea, etnd «?
• Coarde lungi <2—3 cm) mai bătrfne de 2 ani
pe care se sprijină punţile de rod sau chiar
verigile de rod.
236
iasă mai lungi şi răm în libere clnd sînt mal
scurte.
N um ărul formelor de conducere a viţelor cu
tulpini Înalte (şi seinitulpini) din grădini şl
curţi mal ales, nu se rezumă numai la cele
menţionate, ci este mal mare şi mai variat,
fiind strins legat şi determinat de forma sche­
letului (mijlocului dc susţinere) concepută şi
realizată de cultivatorul amator, de gustul şi
spiritul său in v e n tiv ; viţa de vie, prin con­
strucţie şi Însuşirile sale ; se pretează oricărei
forme de conducere din cele menţionate şi al­
tele neamintite in lucrare dar existente In prac­
tică sau în curs de realizare, calea spre aces­
tea fiind permanent deschisă.
Prin cultura viţel de vie condusă pe tulpini
înalte, pe locuri însorite, adesea nefolosite, din
curţi şi grădinile de lingă casă, sc pot obţine
de regulă, dc pe suprafeţe mici (clţiva m 2)
sau de la cîteva viţe, producţii mari de stru­
guri pe viţă (zeci de kg) şi pe suprafeţe mici
(sute de kg) care asigură nu numai nevoile
familiei cl şi prisosuri Însemnate pentru piaţă
ori chiar pentru contractar® j 4* aceea toata
317
suprafeţele de teren Însorite, din curţi şi gră­
L U C R Ă R I Şl O P E R A Ţ I I ÎN VERDE
dini, aflate In zone de cultură neprotejată ;i
semlprotejată, rămase nefolosite, trebuie ocu­
pate cu vită de vie purtată pe tulpini înalte
şi scmllnalto, condus» 1n una din formele pre­
ferate sau indicate pentru locurile respective.
în afară de tăierile în „uscat,* şi conducerea
coardelor rămase pe butuc după tăiere, regla­
rea proceselor de creştere şi de fructificare se
realizează în bună măsură şi prin lucrări şl
operaţii In „verde". Din mulţimea lucrărilor
şi operaţiilor în „verde" cunoscute anterior ce­
lor In „uscat“. unele se aplică mal mult, altele
mal puţin, în practica viticolă.

LUCRĂRI Şl OPERAŢII NECESARE

Susfinerea lăstarilor. Chiar dacă se recomandă

de unii lăsarea liberă a lăstarilor ra la vita
sălbatică, la cea cultivată, lucrarea devine ne­
cesară fie pentru a regia şi pe această cale,
raporturile dintre creştcre şi fructificare şi

239
dintre num ăr dc lăstari şi dimensiunile aces­
tora solicitate In practică, fie pentru a îm bu­
nătăţi flitocllmatul şi deci condiţiile dc foto-
sinteză şi cele de combatere a bolilor ţi a
dăunătorilor etc.
Pentru simplificare şl economisire a forţei de
muncă, susţinerea lăstarilor rezervaţi pe butuc
după plivit, se face prin legare nelnghesultă
a lor pe mijloacele de susţinere sau mal ade­
sea prin dirijarea lor printre slrmele duble
ale spalierului ori pe plasă de sirmă la per-
gole raţionale. De regulă se suorimă lăstarii
dn prisos (parte din cei nepurtătorl de rod,
cei debili, cel m ai slab din cel gemeni etc.).
restul se susţin prin un.i sau alta din meti-
dele menţionate.
Copciiul. Dacă la viţele pe rădăcini proprii şl
In condiţii normale de mediu (hibrizi direct
productivi, viţe nealtoite aflate pe nisipuri)
copcltul poate fl facultativ sau. dupfi unii, chiar
eliminat, la cele altoite este şl răm lne necesar
(obligatoriu), ultfcl despărţirea altoiului de
portal toi devine Inevitabilă, urmată In timp
relativ scurt pe terenurile filoxerate de ple-
240
irea viţelor nobile, de distrugerea plantaţiilor
I.ucrarea constă In îndepărtarea tuturor rădă­
cinilor pornite din altoi şi a lăstarilor daţi din
portaltol nu o dată cu tăierile In „uscat1* cum
se obişnuieşte In practică, cl In luna august
clnd condiţiile de regarnlsire (sau de formare
din nou) sint mal puţin prielnice, clnd şi re­
zultatele obţinute sint mal bune. Pe suprafeţe
mici (In viile de Ungă casă) lucrarea făcută
o dată CU tăierea In „uscat** poate fi repetată
si In august, dar şi In plantaţiile de pe su­
prafeţe mari, unde forţa de muncă şl cheltu­
ielile In plus afectează economia producţiei de
struguri.
ClrnHuI. In condiţiile de mediu ţi de tehno­
logie din plantaţiile irigate şl <i modulul dc
practicare a tăierilor, rirnltu l devine lucrare
necesară şi nu facultativă.
Kfectul principal al aplicării core-te a lucrării
constă In îmbunătăţirea fltocllmatulul, cel pu­
ţin în părţile superioare ale lăstarilor puternic
umbrite prin noclrnire. O bună parte din aceste
porţiuni umbrite Joacă rol principal In elabo­
211
rarea asimilatelor * eu începere din a doua ju ­
mătate a perioadei de vegetaţie, de aceea lu ­
crarea trebuie făcută. Ea constă In suprimarea
la Intrarea In pîrgă a tuturor lăstarilor (cu
şi fără rod) pe o porţiune cu 6— 8 frunze so­
cotite dinspre vlrful acestora; făcut mai de­
vreme sau mal tirziu nu conduce la rezultate
bune.
, LU C R Ă R I Şl O P ER A Ţ II F A C U L T A T IV E
fV.ţ/runzitul parfial. In anii viticoli defavora­
bili procesului de maturaţie a strugurilor (cu
sflr.şit de vară, început dc toamnă, ploioşi, cu
m ultă rouă dimineaţa. In cei cu plesnirea
boabelor şi a pericolului atacurilor de muce­
gai, destul de frecvente la noi etc.), desfrun­
zirea parţială (30— 10*/» din totalul lor) In zona
strugurilor devine obligatorie mai ales la so­
iurile pentru struguri de masă şl la cele de
* A substanţelor hrănitoare.
242
vinuri superioare cu denumire de origine ţl
trepte de calitate
Lucrarea se execută pe tim p noros (sau dim i­
neaţa ş| spre seară), Inceplnd cu intrarea In
pîrgă a strugurilor, dacă nu chiar cu 7— 10 zile
mal Înainte. Procodlnd In acest mod, se Îm ­
bunătăţeşte regimul de aeraţie. de lum ină şi
căldură din zona strugurilor, făcută anterior
intrării în pîrgă şi se realizează o stropire mal
bună, direct pe struguri, justificată mal ale»
in anii ploioşi.
LU C R Ă R I Şl O P ER A ŢII S P EC IA LE
La soiurile de viţă pentru struguri de masă (şi
chiar de vin la cele din gospodăriile popula­
ţiei) se aplică şi alte lucrări operaţii fn
„verde", intre care sc num ără : ciupitul, co­
pilitul, normarea inflorescenţelor (strugurilor de
mal tirziu) pe butuc, scurtarea acestora, Inci­
zia Inelară şi In unele cazuri chiar polenizarea
artificiali. Făcute clnd şi cum trebuie, acolo
243
unde există condiţii devin chiar obligatorii ;
ele conduc totdeauna la rezultate pozitive.
Ciupitul, respectiv suprimarea virfurllor de
creştere ale lăstarilor cu rod In preajma sau la
începutul Înfloritului, executat cum trebuie
ajută la mărirea num ărului de flori legate in
flecare Inflorescenţă, aslgurtnd obţinerea d.»
struguri, mai ales la cel de masă, mal bine
Im bricaţi cu boalx*. Unele cercetări au arătat
că un ciupit bine făcut (suprrmind numai vlr-
ful de creştere a lăsta'rilor cu rod la Începutul
înfloritului sau cu 2—3 zile mai înainte) m ă­
reşte faţă de necluplt cu 16% num ărul de flori
legato In inflorescenţe, cu 55% greutatea medie
a unui strugure şl cu 16— 34% producţia de
struguri la unitatea de suprafaţă (cu deosebire
la soiurile pentru struguri de masă) ; de ace?;»
considerăm că trebuie aplicat In viile din
curţi si grădinile de lingă casă.
Copilitul, înlăturarea sau scurtarea copililor,
după caz. aplicat corect conduce la rezultat»
bune. In regiunile mal răcoroase unde recolta
de pe copiii (subsiorl) nu ajunge la coacere
iar oclill de la m ă din porţiunea superioară a
244
lăstarilor deveniţi coarde nu se rezervă pe
viţă, copilii se suprimă, iar in cele mal calde
In care recolta dc pc copliil se coace, aceştia
st* scurtează.
Suprimarea copililor sc facc dc sub prima
frunză degajată cind aceştia se află In stare
erbacee, nu mal tlrziu. Clnd insă copilii se
menţin pe lăstar, dar se scurtează, scurtarea lor
trebuie făcută clnd au 7—8 frunze cu suprim a­
rea a 1—2 din virful acestora. Un copilit mal
sever sau mai puţin sever nu conducc la re­
zultate pozitive.
Aplicat corect (clnd au 7—8 frunze cu supri­
marea a 1— 2 din vîrf) copilitul sporeşte cu
7*/» num ărul de lăstari fertili de pe viitoarei
coardă şi producţia de struguri cu peste 40% :
de aceea trebuie practicat in grădinile de lingă
casă.
Polenizarea artificială suplimentarii, este o lu ­
crare utilă nu numai la soiurile de viţă care
nu leagă cu polen propriu (Coarnă neagră şi
albă. Ceauş alb şl roz etc.) cl şl la cele care
leagă, cum au arătat cercetările ştiinţifice.
Pot s e n i ca polenlzatorl toate soiurile de viţă
245
cu polen fertil dacă : Înfloresc odatâ cu soiul
care trebuie p olenlzat; dacă soiul polcnizator
are polen m ult şi cap aci talc marc de germinare
a acestuia (50— 60*/*); dacă corolele celor două
soluri (polcnizator ţl polenlzat) slnt caduce.
Polenizarea artificială constă in i aduce polen
dc la soiul polcnizator la cel de polenlzat pe
una din c ă ile : tamponare cu vată a inflores­
cenţelor polcnlzatorulul şi apoi a celor ale
polonizatorulul ; scuturarea unor Inflorescenţe
de la prim ul sol (polenizator) pe cele de al doi­
lea (polenlzat), scuturarea butucilor prim ului sol
pentru a crea curenţi de aer şi a transporta
polenul pe solul dc polenlzat etc.
Lucrarea se execută o singură dată şl anume
In tim pul Înfloritului ambelor soiuri (poleniza­
tor şi polenlzat). Prin repetarea lucrării (de
2—3 ori) se realizează sporuri apreciabile de
producţie (peste 40V« la Muscat de Haniburg
şi Aligote), de aceea unde este cazul trebuie
aplicată in grădinile de lingă casă.
Incizia inelară este altă lucrare In verde care
d<k bune şl foarte bune rezultate la toate *o­
346
lurile de viţă dar mal ales la cele pentru stru­
guri de masă. Lucrarea constă In practicarea
unei tăieturi In scoarţa lăstarilor sau mal bine
a coardelor care-1 poartă, adincă pină la ţesu­
tul lemnos (care poate fl scoasă sub formă de
Inel do 3— 5 m m lăţim e sau nu, cum i>sU> mal
bine). Incizarea se poate face cu unelte spe­
ciale (indzoare), cu lame de bărbierit, cu bri-
ccgo de altoit etc., bine ascuţite.
Prin incizia inelară se ponte realiza :
• mărirea num ărului de flori legate In inflo­
rescenţă aplicată la înflorit ori in preajma sa ;
• sporirea m ărim ii şt a greutăţii boabelor şi
deci a strugurilor ca şl grăbirea coacerii lor
(cu 4—5 plnă la G— 7 zile), aplicata In preajma
Intrării în pîrgă a strugurilor.
De obicei incizia inelară se aplică In planta­
ţiile de vii cultivate In sere. solarii, in cele
din gospodăriile personale etc. Prin această
operafic In verde se realizează sporuri mari
de producţie (30—50*/0). se îmbunătăţeşte cali­
tatea ei cu deosebire la soiurile pentru struguri
de masă şl se grăbeşte coacerea.
247
Kormnrra in/lorcsccnfelor fi sctflarca aces­
tora sini lucrări In verde, aplicate la strugurii
de ni as fi, cu scopul de a Imbun.Uăţi calitatea
lor concomitent cu sporirea m ărim ii şi a greu­
tăţii acestora.
Prin normar<; se urmăreşte rezervarea pe butu':
şi lăstar a unui anum it num ăr de inflorescenţe
(struguri de mal tlrzlu) pe planta dc viţâ şi
pe lăstar care să asigure producţia şi calltatei
cea mai bună. Se realizează aceasta micşorlnd
după legare, ciorchinii mici şi prea m k l fa ţ i
de cei normali, ciorchinii neaspoctoşi şi cu
num ăr mare de flori nelegate, al treilea sau al
patrulea de pe lăstar etr., menţinindu-se pc
i>utuc (planta de viţă, ciorchinii normali bine
alcătuiţi).
Experienţa practică dobîndită |>iru'< In prezent
arată că pentru soiurile de masă cu boabe
mari sint suficienţi : 12— 18 ciorchini la Afuz-
Ali, Italia şi Cardinal şl 20—HO la Chasselas
si Perla le Csaba etc.
Prin scurtare se \izează obţinerea unor stru­
guri de formă cît mal plăcută, apreciată dc
consumatori şi uniformizarea coacerii boabe­
248
lor de pe acelaş strugure. Operaţia constă tn
suprimarea unor părţi din axul ciorchinilor
(1/4— 1,M din totalul său lipsite de boalio sau
cu puţine şl neuniforme) şi a ramificaţiilor
sale (vîrfurllo). Cînd strugurii sint prea com­
pacţi iar ramificaţiile prea numeroase se În­
lătură parte din acestea, cu menţinerea a
4—6 pe ciorchine faţă dc totalul lor.
Ambele lucrări, normarea şi scurtare, se exe­
cută la 5— 7 zile după legarea florilor, altfel
rezultatele scontate rămtn sub aşteptări ; ele
se pot aplica cu bune rezultate la viţele din
gospodăriile personale: Inreglstrlndu-se pc
această cale sporuri importante de producţie
şi de calitate.
Considerăm că toate lucrările şi cperaţlile tn
verde pot şi trebuie aplicate la viţele din
gospodăriile personale, in-cele din curţile şi
grădinile de lingă casă, deoarece măresc sim­
ţitor producţia şi îmbunătăţesc apreciabil c a ­
litatea ei.
Desigur, la obţinerea rezultatelor bune şi foarte
bune şi sigure, nu contribuie numai tăierile,
conducerea coardelor rămase pe butuc după
249
tăiere, lucrârlle şi operaţiile tn verde ci şl
alte verigi tehnologice (întreţinere,i locului fără
crustă şi curat de buruieni, protecţia contra
bolilor şi dăunătorilor, asigurarea um idităţii
solului, prin udări şi irigări unde se poate şi
a hranei necesare etc.), asupra cărora nu mai
reţinem atenţia cititorilor, deoirece au fost
tratate şi in alte lucrări din această colecţie-

CUPRINS
Cuvlnt înainte , ....................................... 5
Cunoştinţe necesare creşterii producţiei
de struguri şi aplicării t i lefi lor la viţa
de v i e .......................................................... 9
Necesitatea creşterii producţiei de struguri 9
Caracteristicile biologice ale viţei folosite
la t ă i e r i ......................................................... 12
Organele viţei de v i e .......................... 24
Formaţiile lemnoase ale viţei de vie . 26
Ochii de iarnă, alcătuire, diferenţiere . 30
Ciclul biologic al ochiului de iarnă . 58
Formaţiunile lemnoase la viţa din cultură 60
Tăierile aplicate viţelor roditoare . . 80
Principiile ştiinţifice pe care se bazează
t ă i e r i l e .......................................................... 90
Sistemele de t ă i e r e .................................103
Feluri de t ă i e r i ....................................... 112
Sarcina (încărcătura de ochi) . . . 117
Determinarea m ărim ii sarcinii , . . 126
Repartliarea s a r d n e l ................................150
Tehnica aplicării tâierilor de producte 159
Unelte folosite la t ă i e r e .......................... 162
Forme de conducere, tehnologia abţinerii
l o r ................................................................
Formele de c o n d u c c r e .................................169
Particularităţile formelor de conducere 172
Scopurile u r m ă r i t e ......................................178
Tehnologia obţinerii formelor de condu­
cere ................................................................
Obţinerea formelor de conducere Joasă . 191
Obţinerea formelor de conducere înaltă 193
Obţinerea rapidă a formelor de condu­
cere cu tulpini şi semltulpini . . . 216
Alte forme de conducere . . . . 230
Lucrări şi operaţii în verde . . • 239
Lucrări şi operaţii necesare . . . 239
Lucrări şl operaţii facultative . . - 242
Lucrări şi operaţii speciale . . . - 243

Bun da tipar l.Xl.ttSS. Apărut IWJ.

Coli editorial» t,tj. Coli de tipar I.

Tiparul executat sub comanda

tu . 52« la
Întreprinderea poligrafica
.13 Dccembrie 1»18-,
itr. Grtgore Alexandrescu nr. 43-87
Bucureşti.
Republica Socialista România
• Nici una din lucrările aplicate viilor nu depăşeşte
In importanţă tăierea.
COLUM ELLA
• în foarfeca tăietorului stă secretul producţiei.
I. C . TEO D O R ESCU
Lei 6,75

EDITURA CERES
COLECŢIA .CALEIDOSCOP*
Bucurefii, Plato Scintcii, nr. 1, i*ct. 1.
Telefon : 176010. int. 2005