„Pentru ca un om să poată ierta este nevoie ca un

întreg segment al vieții sale să fie vindecat”

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ CUVINTE DUHOVNICEȘTI

Uneori persoana este atât de rănită, nu din cauza a ceea

ce îi ceri, ci a întregii sale vieți. Îmi amintesc de cineva
care nu putea ierta pe nimeni, fiindcă era atât de rănită
și nimic nu-i putea vindeca rana sufletească.
Foarte adesea ni se pare că este suficient să gândim că sunt
vinovat, voi cere iertare și acel om trebuie să mă ierte de
vreme ce îi cer aceasta, sau viceversa. Dar aici este nevoie
de o pregătire atentă. Uneori persoana este atât de rănită, nu
din cauza a ceea ce îi ceri, ci a întregii sale vieți. Prin
urmare, pentru ca acest om să te poată ierta, este de trebuință
ca un întreg segment al vieții sale să fie vindecat.
Îmi amintesc de cineva care nu putea ierta pe nimeni, fiincă
era atât de rănită și nimic nu-i putea vindeca rana. Această
doamnă vârstnică fusese trimisă la vârsta de 14 ani într-un
lagăr de concentrare. A fost eliberată la vârsta de 18 sau 20
de ani, a trebuit să vagabondeze... Toate experiențele
dureroase care au urmat s-au adunat unele peste altele ca
într-o grămadă peste această traumă. Acea rană nu putea fi
atât de ușor de tămăduit.
(Mitropolitul Antonie de Suroj, Mai aproape de Hrisos:
spovedania și iertarea, traducere din limba engleză de
Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 160)