Nădejdea – încrederea că binele va învinge

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ CUVINTE

DUHOVNICEȘTI
Nădejdea nu este visul că poate în viitor o să fie mai
bine. Pornind de la experiența prezentului (în pofida
umbrelor și, uneori, grozăviilor lui), văzând că în
mijlocul acestei zile pline de orori strălucește lumina,
ne umplem, mulțumită nădejdii, de încrederea că,
până la urmă, lumina va birui.
Un mare rol atât în monahism, cât și în căsătorie, îl
joacă nădejdea, înțeleasă nu ca simplă visare, ci act al
credinței, al convingerii triumfătoare. Sfânta Scriptură
ne spune că nădejdea este deja pregustare a viitorului,
după cum credința este deja încredințare de cele
nevăzute.
Nădejdea nu este visul că poate în viitor o să fie mai bine.
Pornind de la experiența prezentului (în pofida umbrelor
și, uneori, grozăviilor lui), văzând că în mijlocul acestei
zile pline de orori strălucește lumina, arde dragostea, că
lumina luminează cu adevărat întru întuneric și că
întunericul nu poate nicidecum să o biruie, ne umplem,
mulțumită nădejdii, de încrederea că, până la urmă,
lumina va birui. Aceasta este nădejdea noastră și aceasta
este credința noastră, și pe ele poate să crească biruința
iubirii atât în monahism, cât și în căsătorie.
(Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina iubirii, Editura
Sophia, București, 2009, p. 68)