Adevărata iubire este și exigentă

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ CĂSĂTORIE

Exigența o exprimăm, mai întâi de toate, prin însuflețirea

continuă a celui drag, prin încredințarea lui că este nesfârșit
de prețios și de important, că dispune de toate cele necesare
pentru a crește către o mai înaltă omenitate.
Când iubim trebuie să facem o diferență între „a îngădui” și „a
permite”. Dragostea mea pentru celălalt nu trebuie să mă
lase să accept pierderea sufletească a lui. Cu multă răbdare și
respect pentru libertatea cu care este înzestrat de Dumnezeu,
trebuie să-i sugerez cu autoritate iubitoare, nu tiranică, calea ce
bună. Dragostea nu bate cu pumnul în masă, ci, prin însăși
autoritatea ei, „impune” și salvează. Responsabilitatea în
dragoste trebuie dublată de exigență. Iubirea cu o dragoste
relaxantă, care permite omului iubit să devină tot mai mărunt,
mai crud, mai egoist – aceasta nu este iubire. Este trădare.
Dragostea trebuie să fie exigentă. Nu în sens brutal, nu la modul
în care procedăm adesea, cerând să ni se facă ceea ce noi nu am
fi de acord să facem, împovărându-i astfel pe alții cu greutăți pe
care noi nu voim să le ducem. 
Exigența o exprimăm, mai întâi de toate, prin însuflețirea
continuă a celui drag, prin încredințarea lui că este nesfârșit de
prețios și de important, că dispune de toate cele necesare pentru
a crește către o mai înaltă omenitate. 
(Mitropolit Antonie de Suroj, Despre credință și îndoială,
traducere de Mihai Costiș, Editura Cathisma, București, 2007,
pp. 69-70)