E important de men ionat c în opera ambilor scriitori se atest bi-

polaritatea tipului feminin: „femeia este în acela i timp înger i demon,

material i spiritual , terestr i celest , de cele mai multe ori andro-
gin ” [3, p.194]. Androginul, care e mai mult decât o ipostaz a figurii
femeii totale, reprezint întregul, fiin arhetipal : „Figura androgin
este ipostaza cea mai împlinit a antropologiei romantice deoarece,
dincolo de trecerea de la multiplu la unu, ea simbolizeaz i ideea
imortalit ii: o fiin sau o divinitate androgin este capabil s se
autoreproduc la infinit, sustr gându-se legii timpului i a mor ii [3,
p.195]. La Eminescu androginul sau gra ioasa androgin din Avatarii
Faraonului Tlà, evocat prin existen a a dou ipostaze Cesar i Cesara,
este o figur de sintez . Prefer m s vedem în Cesara un model arheti-
pal feminin (la limita dintre conştient şi inconştient), care uneşte cele-
lalte figuri într-un tot întreg, fiind expresia eternului feminin. Cesara e
tot: demon, om i înger, e întregul, e cea din care celelalte încep i-n
care celelalte se sfâr esc, e con inutul care umple formele.
Referinţe:
1. EMINESCU, M. Proz literar . Ed. îngr., tabel cronol., note, bibliogr. de
I. CHEIE-PANTEA. Timişoara: Facla, 1987. 366 p.
2. MAURON, Ch. De la metaforele obsedante la mitul personal. Trad. de
Ioana Bot. Cluj-Napoca: Dacia, 2001. 384 p.
3. MURE ANU IONESCU, M. Eminescul i intertextul romantic. Ia i: Ju-
nimea, 1990. 302 p.
4. NERVAL, G. Fiicele focului. Aurelia. Bucure ti: Univers, 1974. 288 p.
Recomandat
Dorina ROTARI, lector

EXPRESII ALE TRADI IONALISMULUI

ÎN POEZIA ROMÂNEASC INTERBELIC

Nina PL CINT , Facultatea de Litere

The object of the research are: to analyse the main directions of the
inter-war Romanian traditionalism in its first period.
The newness and scientific originality of the work consists of interpreta-
tion of the literary work not only from thematic point of view, but also from
structural point of view.
La începutul secolului al XX-lea, în literatura român se dezvolt
succesiv trei direc ii care pun bazele poeziei tradi ionaliste interbelice:

307
s m n torismul, poporanismul i gândirismul. Curentul literar, dar i
cultural întâi format – s m n torismul – a putut s existe i s se dez-
volte datorit faptului c nu reprezenta interesele, sl biciunile, neajun-
surile sau vanit ile unui grup de oameni, ci o stare de spirit. Potrivit
lui N. Iorga, acest curent a fost promovat de scriitorii grupa i la revis-
tele S m n torul, Luceaf rul i F t-Frumos. Curentul, spune istoricul,
a fost numit cât se poate de simplu, dar românesc, pentru c a i scos
în eviden caracterul unitar al neamului. Fiecare autor care se încadra
în estetica acestei orient ri î i de inea numele i faima doar prin i
pentru neam, nu pentru sine. Orice literatur care iese din mijlocul
românilor trebuie s fie, mai mult sau mai pu in, una s m n torist ,
adic s oglindeasc via a i felul românului de a fi, ca ulterior s fie
restituit adev ratului beneficiar – celui care, prin intermediul literatu-
rii, urmeaz s ating un nivel mai înalt de alfabetizare.
S m n torismul î i mai propunea s men in cultul trecutului,
interes care a mai fost propriu i romantismului, ambele direc ii litera-
re fiind, într-o m sur sau alta, forme ale tradi ionalismului românesc.
G. C linescu vede în reprezentan ii s m n torismului ni te na ionali ti
veritabili, deoarece: „Na ionali tii re in formula artei drept mijloc i
înlocuiesc doar scopurile, punând în locul tendin ei interna ionale ten-
din a na ional ” [1, p. 216]. S m n torismul este un curent literar,
chiar dac nu-i lipsesc accentele ideologice. De i în tot i în toate se
sim ea prezen a spiritului na ional i a unei mobiliz ri generale în nu-
mele culturii autohtone, curentul nou format a însemnat mai mult de-
cât câteva lozinci anun ate repetat, fiindc a l sat în istoria literaturii
române autori ale c ror scrieri mai tr iesc i ast zi i nu i-au pierdut
din actualitate. Anume din aceste considerente s m n torismul este
considerat un curent mai plin de substan decât poporanismul.
Poporanismul este considerat un curent literar odat cu apari ia
publica iilor Evenimentul literar i Lumea nou tiin ific i literar ,
dar numai odat cu noua revist Via a româneasc se poate crea un
focar literar i cultural, care va impresiona lumea artistic prin num -
rul mare i foarte divers al colabor rilor, dar i prin verticalitatea ideo-
logiei literare. În esen , poporanismul a însemnat o mi care ideologi-
co-politic i literar care, dincolo de aparen e, a reu it s insufle ro-
mânilor acele principii etice deseori ignorate, i anume: dragostea fa
de ar i de aproapele, respectul i recuno tin a pentru cei care- i ap -
r poporul, voin a de conservare i valorificare a tradi iilor i a istoriei

308
na ionale. De i au r mas în umbr valorile estetice, semnificativ este
faptul c reprezentan ii i fondatorii acestui curent au realizat ceea ce
i-au propus ini ial – crearea unei literaturi care s nu fie lipsit de
scop, fie el social, politic, cultural etc.
În raport cu tradi ionalismul s m n torist, cel gândirist este unul de
con inut, unul care se caracterizeaz prin mai mult substan , datorit
valorific rii miturilor folclorice, a tezaurului inepuizabil al culturii po-
pulare. Din punctul de vedere al expresiei literare, formal, gândirismul
promoveaz modalit i i formule moderne, în special expresioniste.
Pentru astfel de particularit i, gândirismul a fost considerat o form a
unui modernism lejer sau moderat.
O. Goga – unul dintre reprezentan ii poporanismului, dar i cu une-
le inflexiuni s m n toriste – s-a plasat inevitabil pe axa personalit i-
lor de valoare în domeniul literaturii române, deoarece spiritul s u
creator a atras multe priviri, iar rezultatul muncii sale demonstreaz c
nu i-a fost str in aspectul folcloric al culturii na ionale, încercând s -l
valorifice i s creeze o atmosfer folcloric inedit , pornind de la
structurile asimilate i redirec ionate artistic.
Structura sufleteasc a poetului, au constatat unanim cercet torii i
o sus inem i aici, este cea a unui „poet al p timirii”, poet „al poporu-
lui” în sensul direct al cuvântului i ap r tor al cet ii culturii noastre,
al demnit ii de neam. Toate acestea i-au g sit expresia în opera sa li-
terar i i-au asigurat un loc aparte în memoria mai multor genera ii de
cititori, fapt ce demonstreaz actualitatea operei lui Goga i caracterul
atemporal al unor teme literare abordate.
Octavian Goga este poetul care scrie în memorie, d impresia unei
improviza ii, fiindc nu se chinuie în fa a foii albe, dar, în acela i timp,
„face” o poezie cu o structur elaborat , este prezent aspectul inten io-
nal i, prin urmare, opera cople e te printr-o retoric a discursului ori-
ginal , poetul proclamându-se un reformator al principiilor retoricii
clasice. Dincolo de orice observa ie stilistic , retoric , structural ,
poetul are abilitatea de a se face u or în eles i de a fi conving tor,
prin faptul c î i asum fiecare vers, fiecare cuvânt cu o sinceritate in-
contestabil . F r riscul de a fi acuza i de o atitudine exagerat , putem
afirma simplu, dar adev rat c Octavian Goga este poetul care- i simte
i tr ie te poezia ca un fior al unei drept i „ce va s vie”.
Reprezentan ii gândirismului românesc interbelic i ai neotradi io-

309
nalismului ortodoxist sunt poe ii Vasile Voiculescu i Ion Pillat. Opera
lui Vasile Voiculescu, guvernat , în mare parte, de misticism i pito-
resc, i-a asigurat un statut special în istoria literaturii române, prin
originalitatea sa discursiv , ghidat , pe de o parte, de tradi ia literar i
orientat , pe de alt parte, de spiritul inovator. Poetul i-a constituit
orizontul artistic din apelul la misticism, pentru interiorizarea discur-
sului liric; îndreptarea con tiin ei spre divinitate, spre orizontul mitic;
aspira ia spre catharsis-ul sufletului; comuniunea i comunicarea omu-
lui cu Dumnezeu sau unirea profanului cu sacrul; ie irea din p cat i
din sine; extazul mistic; raportul eului cu eternitatea; afinit ile cu tra-
di ia i rusticul; voca ia stihialului, a naturii – spectacol sau a meta-
morfozelor cosmice. Toate configureaz o personalitate poetic remar-
cabil i irepetabil , poetul însu i fiind de un pitoresc al gândirii,
izvorât dintr-un ansamblu de cuno tin e generale admirabil. În cazul
lui Vasile Voiculescu, putem afirma f r rezerve c „chipul” crea iei
reprezint , de fapt, „chipul” creatorului.
Personalitatea creatoare a lui Ion Pillat nu a ezitat s - i exprime
entuziasmul fa de arta noastr popular , conferindu-i atributul max-
im al genialit ii, dar i s-a integrat aproape organic culturii citadine a
epocii lui, devenind un promotor al aspectului de primitivism în poe-
zia nou . De i universul tematic în volumul Pe Arge în sus nu este
unul foarte extins, inflexiunile noi i originale, prezente în fiecare
poem, cople esc printr-un exotism sufletesc încadrat în formula na io-
nal . Dorul de inutul arge ean r mâne a fi un indice al autenticit ii în
problematizarea sentimentului de prezen a spa iului originar, senti-
mentului nostalgic al trecerii timpului, comuniunii om – natur sau
„înfr irii” omului cu natura, rememor rii vârstei infantile, reintegr rii
eului dezr d cinat i tendin a autoexprim rii prin peisaj.
Concluzion m c valorificând tradi ionalismul interbelic actuali-
z m i men inem valori artistice inconfundabile, un fond afectiv de
mare profunzime. F r îndoial , nu am epuizat subiectul, l sând spa iu
i pentru alte interpret ri, întrucât Octavian Goga, Vasile Voiculescu
i Ion Pillat sunt poe i a c ror crea ie se caracterizeaz , prin autentici-
tate i originalitate, prin varietate i inedit artistic.
Bibliografie:
1. C LINESCU, G. Istoria literaturii române de la origini pân în prezent.
Bucure ti: Minerva 1986

310
 2. GEAMBEI, L. I. Tradi ionalism i modernism în interbelic. ase trasee
lirice. Craiova: Universitaria, 2014.
3. POPESCU, F. Pe urmele lui Vasile Voiculescu. Buz u: Biblioteca jude-
ean „V. Voiculescu”, 1994.

LIMBAJUL APOFATIC – DISTORSIUNI SEMANTICE

ALE NEG RII

Alexei BOENCIUC, Facultatea de Litere

In the present thesis we sought to argue the hypothesis that the means of
expressing the negation in the religious discourse gets a semantically
distorted character, following a descriptive and analytical algorithm which
satisfies four perspectives: the conceptual perspective - by describing the
apophatic modality of meeting God; the lexico-grammatical perspective - by
investigating the opposing relationship of antonymy between the
denominated entities; the morphematic perspective - by inventorying the
instrument of expressing negation; the aesthetic perspective - by interpreting
the arsenal of tropes and stylistic devices, designed to sensitize the reader
and the listener of the religious discourse.

În ultimul timp, aten ia tot mai mare a filosofilor, lingviştilor, so-

ciologilor şi a altor reprezentan i ai ştiin elor umaniste este orientat
spre problemele dialecticii nega iei în dezvoltarea culturii, ştiin ei, ar-
tei şi a societ ii, în general. Sporirea interesului fa de aceast tem
este condi ionat de particularit ile procesului social, care se caracte-
rizeaz printr-o schimbare sporit , ce rezult în negarea sferei materia-
le şi/sau spirituale a societ ii.
Nega ia exist înc în sistemele filosofice antice. Îns , în calitate de
categorie filosofic , nega ia se desprinde din limb şi abia mai târziu
devine obiectul cercet rilor sociale. Dezvoltarea ideii de nega ie în
istoria filosofiei începe de la principiul cunoaşterii, opera iile formale
logice şi finalizeaz cu legea dialectic de baz , care, la rândul ei, du-
ce la elaborarea principiului metodologic.
Demersul investiga iei noastre îl întemeiem pe modalitatea apofati-
c de cunoa tere a lui Dumnezeu în opozi ie cu cea catafatic . Din
perspectiv cre tin exist dou c i de cunoa tere a lui Dumnezeu: cea
afirmativ – catafatic , i cea negativ – apofatic . Prima func ioneaz

311

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)