Simbolismul este un curent artistic, apărut în literatură, muzică şi pictură,

care s-a manifestat la sfârşitul sec. al XIX-lea în Franţa, Anglia, Germania,

Spania, Rusia - ca o reacţie împotriva parnasianismului (poezie rece, impersonală)
şi a naturalismului (fotografierea precisă a mediului social). Acest curent
promovează un concept modern de poezie, bazat pe valoarea muzicală a cuvintelor şi
pe simbolismul imaginilor, prin care se sugerează trăiri sufleteşti vagi, difuze.
Textul suport, poezia “ Decor” de George Bacovia se încadrează în sfera
operelor simboliste.
În primul rând, apar teme simboliste precum starea de singurătate a eului liric
și dezgustul acestuia față de lumea înconjurătoare. Poetul face corelație între
propria-i stare și elementele din natură.
Cromatica este exprimată direct de non-culorile alb şi negru, care la Bacovia
simbolizează inexistenţa ca inerţie a morţii şi, respectiv, moartea. Eul liric se
simte deprimat de agonia lumii, potenţată de repetiţia „copacii albi, copacii
negri”.
În al doilea rând, sugestia simbolistă este generată de cadru: ,,parcul
solitar'', areal al unei ierni interioare. Discursul liric bacovian începe cu
priveliștea anunțată în titlu: decorul unui parc pustiu, parte a unui peisaj
citadin.
Nu în ultimul rând, se evidențiază muzicalitatea versurilor. Poezia “Decor”
este structurată în trei strofe şi trei versuri libere care însoţeşte fiecare
strofa pentru a accentua şi sintetiza ideea exprimată anterior. Măsura versului
este de 9-8 silabe, ritm iambic și rimă îmbrățișată.
În concluzie, textul suport se circumscrie esteticii simboliste.