PROIECT PROFILE ATIPICE DE DEZVOLTARE II

1.

Din informațiile prezentate în cadrul descrierii cazului cu atacul armat în interiorul

unei școli, Ana este victima unei traume. Această traumă s-a declanșat în momentul în care
evenimentul neplăcut s-a petrecut și aceasta a luat parte la el.

Din punct de vedere al literaturii de specialitate, copiii sunt cei mai afectați din cauza
unor evenimente neplăcute deoarece încă nu au ajuns la nivelul de a se cunoaște foarte bine pe
el însuși, dar nici nu înțeleg lumea din jurul lor și nu au la îndemână diferite resurse de a putea
face față anumitor pericole pe care le întâlnesc.

Răspunsul copiilor la experiența traumatică este influențat de o serie de factori aflați în

interacțiune, respectiv: natura evenimentului traumatic – atac armat, factorii individuali și
factorii de mediu. Dincolo de acești factori, există o serie de caracteristici ale răspunsului la
evenimentul traumatic dependente de etapa de dezvoltare.

În cazul prezentat, răspunsul Anei la experiența traumatică a fost prin frica de

singurătate deoarece aceasta se simte înfricată în momentul în care părinții ei nu sunt în jurul
său, frica de a se încrede în alte persoane de vârsta ei deoarece aceasta nu dorește să cunoască
sau să se joace împreună cu alții copii.

Există modalități variate de intervenție, cum ar fi:

 intervenții ce presupun adesea jocul sau terapia ludică

 terapia cognitiv – comportamentală, ce se focusează pe traumă. Această
metodă include trei etape, fiecare cu mai multe componente:
o stabilizarea: psihoeducație (atât copiii, cât și părinții învață care sunt
răspunsurile normale la traumă, respectiv: tulburări de somn,
iritabilitate), relaxare ( învățarea unor tehnici de relaxare în vederea
contracarării stresului provenit de la traumă), tehnici de reglare afectivă
(ajutarea copilului în reglarea stărilor afective negative ce apar în urma
traumei), tehnici de procesare cognitivă (ajută copiii să distingă
 gândurile, sentimentele și comportamentele în privința obținerii
vindecării);
o narațiunea traumei;
o integrare/consolidare: reconectarea legăturii dintre părinți și copii,
promovarea siguranței.
 Terapie prin artă.

2.

Conceptualizarea cognitiv – comportamentală reprezintă explicația, în mod particular,

a simptomelor și a problemelor pacientului. Aceasta este baza planului de intervenție
psihologică. Procesul de conceptualizare are la bază o listă de probleme. Astfel, acest tip de
listă în cazul Anei este următoarea:

- stări de tristețe/deprimare
- dificultăți de relaționare socială
- evitarea participării în cadrul școlii
- evitarea participării în cadrul a diferite activități

Astfel, în acest sens, se pot observa anumiți factori predispozanți și factori precipitanți
ai problemei. Factorii predispozanți se referă la explorarea anumitor caracteristici ale unui
individ care au ajutat la dezvoltarea dificultăților, factorii precipitanți fac referire la
evenimentele majore care au condus la apariția problemei, iar factorii activatori se referă la
situațiile specifice care declanșează stările afective negative.

În acest caz, abilitățile deficitare de comunicare, dar și faptul că a fost dintotdeauna

mai retrasă decât ceilalți, au constituit factori predispozanți pentru reacțiile ei la evenimentul
petrecut și descris.

Din cauza evenimentului petrecut la școală, aceasta a asociat școala ca fiind un spațiu
periculos, iar și persoanele care se regăsesc în cadrul acestei unități de învățământ îi consideră
ca fiind în pericol sau chiar pericolul. Pe acest fond, Ana nu s-a prezentat la școală și nu a mai
participat la diferite activități cu alți copii. Prin cele menționate anterior, sunt prezentați
factorii activatori precipitanți, dar în același timp și cei activatori.
3.
Plan de intervenție ameliorarea problemei
1. Psihoeducație – înțelegerea răspunsurilor la traume, răspunsurile fiziologice și
psihologice care apar, precum și normalizarea lor; înțelegerea faptului că nu e
nimic anormal, că reacțiile sunt de înțeles în contextul evenimentului trăit.
2. Managementul stresului – aplicarea anumitor tehnici de relaxare, cum ar fi: yoga,
cântece, dans, cititul poveștilor
3. Auto-dezvăluirea constructivă – explorarea gândurilor, exprimarea în scris:
scrierea unui jurnal
4. Noi principii în viață – pregătirea pentru provocările care apar în viitor, scopuri
altruiste de a-i ajuta pe alții: activități de voluntariat.