Fenomenologia 808

– istoria la jumatea drumului între auto-articularea necesară a tărâmului logicii pure și

imprevizibilul și contingența sălbatică a naturii - o exterioritate îmblânzită în care există
deja conceptul; natura este exterioritatea pură pe care conceptul a eliberat-o total din sine
– istoria - devenire ”controlată”, auto- mediată -spiritul se înstrăinează în timp, dar
înstrăinarea este în același timp înstrăinare a înstrăinării- exterioritatea istoriei se
înstrăinează de sine și devine interioritate, cunoaștere de sine
– galerie de imagini pe care Sinele trebuie să și le aproprie să le digere
– împlinirea spiritului -cunoașterea perfectă a ceea ce este- retragerea în sine prin care își
abandonează ființa în fapt și o predă cogniției, reamintirii
– -în noaptea conștiinței de sine ființa în fapt e prezervată – este ființa în fapt a istoriei
reflectată, gândită
– fiecare configurație a istorie este depășirea celei precedente, depășire în care însă e
conștientizată dependența -fiecare preia lumea de la precedenta
– revelația adâncului, conceptul absolut, structura logică, logosul întregului în dinamismul
său.
– Revelația este simultan sublația adâncului conceptului sau expansiunea sa?
– Negativitatea Eului retras în sine este înstrăinarea sa sau substanța? Este conceptul absolut
care este opus eului retras în sine și identic cu el în același timp? -revelația aceasta a
conceptului se produce în timp și timpiu