ORGANIZAREA GENERALA A SISTEMULUI LIMFATIC

Limfa = lichid din spatiile interstitiale -> colectat in capilare limfatic -> capilarele
se colecteaza in vase limfatice ( vase cu valve care permit scurgerea intr-un singur
sens ) -> prin noduli limfatici -> se colecteaza in duct thoracic + duct limfatic drept
-> in circulatia sanguina ( subclaviculara stanga – ductul thoracic si subclaviculara
dreapta – ductul limfatic drept ).

Limfa provine din sange si se varsa in sange.

LEGENDA SCHEMA NODUL LIMFATIC :

1 – capsula fibroasa

2 – vase limfatice aferente

3 – vase limfatice eferente

4 – medulara

5 – foliculi de la nivelul unui lobul ( zona corticala )

6 – centrul unui lobul ( centrul germinal ) ( bogat in special in limfocite B ), in

restul zonei corticale sunt limfocite T

7 – extensii ale capsule ( septuri care delimiteaza lobulii )

8 – lobul

9 – un folicul marit

10 – sinusuri limfatice prin care circula limfa si care contin putine celule
CMH1 = proteine de suprafata ( antigene proprii ) pe care le au toate celulele unui
organism pentru a fi recunoscute de celulele imune si pentru a nu fi distruse de
acestea.

In afara de CMH1 , celulele immune ( macrofage, limfocite T, B si Natural Killer )

pe langa CMH1 mai poseda si CMH2 .

SCHEMA RASPUNS IMUN :

a. Macrofagul patruleaza prin tesuturi si cauta microbe ( virusuri ) -> macrofagul

fagociteaza virsul si extrage din el substante numite atingene virale pe care le
expune la suprafata sa legandu le de CMH2

Macrofagul -> pleaca in noduli limfatici si alte testuri limfoide.

b. Macrofagul care are acum pe suprafata lui antigene virale legate de CMH2 se
intalneste in noduli si alte tesuturi limfoide cu limfocite T4.

Aceste T4 au pe suprafata lor receptori care :

1. recunosc pe de o parte CMH1 de pe macrofag si prin asta recunosc ca

macrofagul este celula proprie organismului.

2. T4 are si receptori care recunosc antigenele straine ( virale, microbiene ) legate

de CMH2 de pe suprafata macrofagului => este ca si cum T4 este informat ca in
organism sunt microbi, adica T4 este activat si ca urmare el secreta proteine inalt
reactive ( limfochine ) de doua tipuri :

a. cele care stimuleaza limfocitele B ( IMA )

b. cele care stimuleaza limfocitele T ( IMC )

IMC :
T4 activate de intalnirea cu macrofagul secreta anumite limfochine care au
urmatoarele roluri :

A. activeaza T-citotoxice care se multiplica rapid, formeaza clone care sunt gata sa
actioneze de fiecare data cand in organism patrunde acelasi antigen care a
declansat tot procesul.

T Citotoxice actioneaza astfel :

1. Atac letal distrugand celule infectate cu fungi, protozoare, virusuri precum si

celule tumorale

2. Produc noi limochine care atrag noi macrofage in tesutul infectat, macrofage
care distrug microbi.

B. Alt rol al limfochinelor : activeaza celulele Natural Killer care distrug celule
tumorale, microorganisme, celule infectate.

C. Limfokinele activeaza limfocitele T supresoare ( T 8 ) care scad actiunea

limfocitelor T citotoxice si Natural Killer pe masura ce antigenul este distrus.

IMA :

T4 elibereaza limfokine care elibereaza Limfocitele B, dar pentru activarea LB mai

este nevoie si de intalnirea dintre :

1. Macrofagul care are pe suprafata lui antigenul viral legat de CMH2

2. Un limfocit T Helper
3. Un limfocit B. Din aceasta interactiune in 3 si in prezenta limfokinelor are loc
activarea limfocitului B.

Aceasta activare presupune : 1. Multiplicarea limfocitelor B cu formarea de clone

si producerea de limfocite B de anticorpi ele devenind astfel plasmocite

Modul de actiune al anticorpilor :

1. Anticorpii se aseaza pe virusuri si acopera receptorii virali datorita carora

virusurile pot penetra celula umana => astfel virusurile nu mai pot intra in celula
pentru a le distruge.

2. Anticorpii leaga mai multe bacterii intre ele ca intr-o plasa pentru a fi mai usor
de fagocitat de catre macrofage.

3. Unii anticorpi se interpun ca niste punti intre microbe si macrofage usurandu-le

acestora capacitatea de a fagocita microbii.

4. Unii anticorpi distrug membranele microbilor ceea ce duce la disparitia

microbului