Rinichiul

Este un organ parenchimatos, pereche,

situat în retroperitoneu. Rinichiul are
dimensiuni de 12/6/3 cm, o culoare
roşie-brună şi circa 150g
• Prezintă:

• o faţă anterioară (Facies

anterior) şi o faţa posterioară;
• două extremităţi, extremitatea
superioară sau polul superior şi
extremitatea inferioară sau
polul inferior
• două margini, marginea laterală
(Margo lateralis) şi marginea
medial
• Marginea medială este
scobită, lăsând loc
sinusului renal şi tot la
nivelul marginii mediale se
află şi hilul renal.
Structura rinichiului
• Rinichiul din punct de vedere structural se împarte în:
• Corticala renala: situată la periferie, imediat sub
capsula fibroasă şi care dă culoarea brun-roşiatică
a rinichiului. Ea se prelungeşte spre interior,
printre piramidele renale, până la sinusul renal,
sub forma coloanelor renale. Corticala renală este
formată la rândul ei din:
• labirintul renal (Labyrinthus
renalis) care ocupă cea mai
mare parte din corticală şi este
partea care conţine nefronii.
• radiaţiile medulare sunt situate la
baza piramidelor renale, la limita
dintre corticală şi medulară. Aceste
radiaţii cu structură medulară
aparţin totuşi corticalei
 Structura rinichiului
• medulara renală: este situată central şi
este formată din circa 30 de piramide
renale. Piramidele renale ale lui
Malpighi au o culoare mai deschisă şi o
consistenţă mai moale decât corticala.
Ele au baza spre corticală şi vârful,
numit papila renală (Papilla renalis),
spre bazinet. Papila renală se deschide
în bazinet, fiind înconjurată de calicele
mici.
Corticala renala
 Corpusculii renali ai lui Malpighi

• Corpusculii renali sunt de trei feluri:

• corpusculi superficiali
• corpusculi intermediari
• corpusculi juxtamedulari

• Sunt formaţiuni vizibile, situate în corticală şi formate din

capsula glomerulară şi glomerul:
• capsula glomerulară a lui Bowman are doi pereţi: peretele
intern sau stratul visceral (în contact cu reţeaua capilară
glomerulară) şi peretele extern sau stratul parietal. Între cele
două straturi se află stratul capsular sau urinar. Capsula
prezintă două extremităţi numite poli:
• polul vascular pe unde pătrunde în
capsulă arteriola aferentă şi iese
arteriola eferentă.
• polul urinar sau tubular opus primului şi
de unde porneşte tubulul contort
proximal.
 Corpusculii renali ai
lui Malpighi

• glomerulul (Glomerulus)
este format dintr-o reţea de
capilare (Rete capillare
glomerulare) formată din
vase capilare glomerulare
(Vas capillare glomerulare)
cuprinse într-un ţesut
conjunctiv numit mezangiu
(Mesangium).
Medulara renala
Piramidele renale (Pyramides
renales) ale lui Malpighi
• Piramidele sunt formate în mare parte din tubi
colectori drepţi, care se termină prin canalele
papilare ale lui Bellini . Acestea din urmă se
deschid în calicele renale mici prin numeroase
orificii papilare, care în ansamblul lor formează
aria ciuruită. Aria ciuruită este zona cuprinsă în
cupa unui calice mic, în care se deschid canalele
papilare
 • Piramidele renale, în dezvoltarea lor embriologică se structurează
în două zone:
• Medulara externă (Medulla externa) situată spre corticală şi care conţine
ansele nefrice ale tuturor nefronilor. Nefronii periferici sunt mult mai
numeroşi decât cei juxtamedulari. Medulara externă se împarte şi în
funcţie de prelungirile nefronilor periferici în:
Piramidele renale • stria externă (Stria externa) situată spre corticală şi care
ale lui Malpighi conţine porţiunile groase ale anselor nefronilor periferici;
• stria internă situată spre pelvisul renal şi care conţine
porţiunile subţiri ale anselor nefronilor periferici. Medulara
externă este mai bine vascularizată (are o culoare mai
închisă), dar mai ales stria internă, unde prezenţa
prelungirilor vasculare determină delimitarea a două zone:
• regiunea fasciculelor vasculare;
• regiunea interfasciculară.
• medulara internă (Medulla interna) nu conţine prelungiri ale nefronilor
periferici
 • Este format din capsula glomerulară (parte a corpusculului renal). După locul în
care se află capsula, dar şi după forma şi mărimea prelungirilor, nefronii se
clasifică în:
Nefronul • nefroni lungi;
(Nephronum) • nefroni scurţi;
• nefroni corticali (cei mai numerosi);
• nefroni superficiali sau subcapsulari;
• nefroni intermediari;
• nefroni juxtamedulari (cei mai putini).
 Tubulul renal
(Tubulus renalis)

• Este unitatea morfofuncţională a

rinichiului. Este format din prelungirile
tubulare ale nefronului.
• Tubulul renal este format din mai multe
părţi: proximală, intermediară şi distală.
Cea mai mare parte a părţii intermediare
formează ansa nefronului a lui Henle .
Ansa lui Henle este situată în cea mai
mare parte în medulară. Ansa nefronului
are o parte descendentă şi o parte
ascendenta.
• tubulul proximal (Tubulus proximalis)
este la rândul lui format din:
• partea contortă proximală
PCT;
• partea dreptă proximală
PST
• tubulul intermediar sau subţiat este
situat în continuarea tubului drept
proximal şi formează bucla acestei
formaţiuni. Ansa are două părţi:
• partea descendentă;
• partea ascendentă.
• tubulul distal (Tubulus distalis) este format la rândul
lui din:
• partea dreaptă (Pars recta) continuă
partea ascendentă a tubului intermediar,
până la partea contortă a tubulului distal.
În porţiunea terminală, acest epiteliu se
îngroaşă şi formează pata densă (Macula
densa), cu rol în reglarea debitului sanguin
la nivelul capsulei glomerulare. Ultima
parte a tubulului drept este situată distal
de pata densă şi este menţionată distinct
ca segment postmacular.
• partea contortă continuă partea dreaptă şi
se continuă cu tubulul conector. Ea se
găseşte în corticală şi este formată din
epiteliu simplu cuboid. Se continuă cu
tubulul conector.
• Tubulii conectori CNT adună mai mulţi tubuli distali.
Tubulii conectori este termenul nou introdus pentru
tubuli renali colectori. Aceştia formează şi nişte
arcade, termen care înlocuieşte tubulii renali arcuaţi.
• Canalul colector CD este termenul care inlocuieste
tubul colector drept. Acesta aduna tubuli renali
arcuati si de deschide in canalele papilare si apoi in
calice.
• Canalul papilar al lui Bellini este cel mai larg canal
colector situat in medulara, care se deschide la
nivelul papilei renale in calicele mic.
Complexul juxtaglomerular

• Complexul juxtaglomedular (Complexus

juxtaglomerularis) are rol în reglarea fluxului
sanguin în glomerul şi este format din:
• pata densă, o îngroşare a
epiteliului tubulului drept distal,
în apropierea capsulei Bowman.
Celulele de la acest nivel se
numesc epiteliocitele petei
dense.
• tunica medie a arteriolelor
glomerulare, formată din celule
juxtaglomerulare.
• insula perivasculară a
mezangiului, formată din
mezangiocite.
 Vascularizaţia şi inervaţia rinichiului
• Artera care vascularizează rinichiul provine din aorta
abdominală şi se numeşte artera renală. Artera renală dreaptă
este ceva mai lungă decât cea stângă şi trece prin spatele venei
cave inferioare. Artera renală se desprinde în unghi drept şi se
împarte înainte de a intra în hilul renal în mai multe ramuri:
• ramuri capsulare;
• ramura anterioară:
• artera segmentului superior;
• artera segmentului anterior
superior;
• artera segmentului anterior
inferior;
• artera segmentului inferior;
• ramura posterioară:
• artera segmentului posterior.
• După pătrunderea în interiorul rinichiului, arterele segmentare se
continuă cu un întreg sistem arterial, care poartă denumirea de
artere intrarenale.
• Arterele intrarenale (Aa. intrarenales) cuprind toate ramificaţiile
arterelor segmentare:
• arterele interlobare sunt ramificaţii ale arterelor
segmentare şi sunt situate în coloanele renale, între
lobii renali;
• arterele arcuate continuă arterele interlobulare.
Acestea dau ramuri radiale, atât spre corticală, cât şi
spre medulară:
• artere corticale radiate sau
interlobulare separa lobulii corticali. Se
desprind arteriolele glomerulare
aferente, pătrund în capsula
glomerulară, se capilarizează şi o
părăsesc sub forma arteriolelor
glomerulare eferente.
Reţeaua capilară glomerulară
(Rete capillare glomerulare)
• Este o reţea atipică, care are şi aferenţa şi
eferenţa formate din arteriole. Acest tip de
reţea se numeşte reţea admirabilă (Rete
mirabile).
• Arterele perforante radiate sunt ramuri
medulare ale arterelor arcuate, care se continuă
cu arteriolele drepte. Aceste arteriole însoţesc
ansa nefronului a lui Henle, se capilarizează şi se
continuă cu venulele drepte.
• Ramurile capsulare sunt ramuri terminale ale
arterelor arcuate, care se capilarizează la nivelul
capsulei renale şi se continuă cu venele stelate.
 Venele intrarenale
• Sistemul acestor vene cuprinde următoarele ramuri:
• venele stelate ale lui Verheyen sunt vene
superficiale situate la nivelul capsulei renale,
dar şi în corticala corticalei. Se formează din
capilarele ramurilor capsulare ale arterei
arcuate. Acestea se continuă cu venele
corticale radiate.
• venulele drepte sunt vase profunde,
medulare, care colectează capilarele
formate în jurul ansei nefrice de arteriolele
drepte.
• venele arcuate însoţesc arterele arcuate şi
colectează atât venele corticale radiate, cât
şi venulele drepte. Prin unirea venelor
arcuate în spaţiul înterlobar se formează
venele interlobare.
• venele interlobare însoţesc arterele
interlobare şi prin unirea lor formează
venele renale.
• Venele renale se varsă în vena cavă inferioară.
Vena renală stângă este mai lungă şi are un
calibru mai mare. Venele renale colectează în
primul rând venele intrarenale dar şi alte
vene, cum sunt venele capsulare.
• Vena renală stângă:
• vena suprarenală stângă;
• vena ovariană stângă sau vena
testiculară stângă;
Inervatia
• Inervaţia parasimpatică este dată de ramurile
renale, care sunt ramuri terminale ale
trunchiului vagal posterior, iar inervaţia
simpatică de plexul renal, care conţine mai
mulţi ganglioni renali.