Activitatea 3.1.

4
Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități

Educaţia specială are în vedere un anumit tip de educaţie adaptată şi destinată copiilor care nu
reuşesc să atingă nivele educative şi sociale corespunzatoare vârstei.

Cerinţe/nevoieducativespeciale - CES - este o sintagmă, care se referă la cerinţele în plan

educativ ale unor categorii de persoane, cerinţe consecutive unor disfuncţii sau deficienţe de
natură intelectuală, senzorială, psihomotrice, fiziologică sau ca urmare a unor conditii
psihoafective, socioeconomice sau de alta natură; aceste cerinţe plasează elevul într-o stare de
dificultate în raport cu ceilaţi din jur, stare care nu-i permite o existenţă sau o valorificare în
condiţii normale a potenţialului intelectual şi aptitudinal de care acesta dispune. În consecinţă,
activităţile educative şcolare şi extraşcolare reclamă noi modalităţi de proiectare şi desfăşurare
a lor în relaţie directă cu posibilităţile reale ale elevilor, astfel încât să poată veni în
întâmpinarea cerinţelor pe care elevii respectivi le resimt în raport cu actul educaţional.

Idee integrării copiilor cu dizabilităţi în şcoala publică a aparut ca o reacţie necesară şi

firească a societăţii la obligaţia acesteia de a asigura normalizarea si reformarea condiţiilor de
educaţie pentru persoanele cu cerinţe educative speciale.

Integrarea este un proces complex care presupune:

- a educa acei copii cu cerinţe speciale în şcoli obişnuite alături de ceilalţi copii normali;
- a asigura servicii de specialitate în şcoala respectivă;
- a acorda sprijin personalului didactic în procesul de proiectare şi aplicare a programelor
de integrare;
-a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinţe speciale la programul şi resursele şcolii
obişnuite;
- a încuraja relaţia de prietenie şi comunicarea între toţi copii din clasă.

Şcoala- Mediu incluziv

Caz: elevul B A este diagnosticat cu autism.

Idei de activităţi:
Activități pe baza soft-urilor destinate elevilor cu dizabilități care să fie scurte şi să se
pregătească mai multe variante pentru fiecare lecţie, formularea instrucţiunilor într-un mod
accesibil, alocarea de timp suficient pentru sarcinile de învățare, organizarea unor momente
frecvente de consolidare și exersare, activităţi de cunoaştere de sine, de învăţare în ritm propriu,
de formare a stereotipurilor.

Strategii de învăţare:
- comunicarea, exemplificarea, introducerea treptată a elementului de noutate, învățarea
individualizată sau individualizarea unor secvențe de învățare, tratarea diferențiată,
metode activ-participative şi practice (jocul de rol, jocul didactic, Explozia stelară,
Ciorchinele, Cubul, Turul galeriei etc. - adaptate), învățarea prin cooperare: în perechi,
în echipă, valorizarea activității în fiecare oră.

Resurse:
Folosirea de material didactic adecvat și ușor de manipulat, mijloace de predare/învățare
multisenzoriale și distractive, cu material concret-intuitiv, mijloace IT (calculator,
videoproiector, tabletă, CD-uri, fișe cu scheme de fixare, resurse educaționale deschise.
Evaluare:
- evaluări scrise predictive, sumative şi finale. Observaţia sistematică, activităţi practice.

Părinţii discută în repetate rânduri cu echipa de cadre didactice care lucrează cu copilul lor şi
analizează evoluţia, comportamentul şi achiziţiile acestuia în vederea stabilirii unui plan comun
de acțiune .

Idei de activităţi:
Activităţi comune: elev-profesor –părinte, activităţi extracurriculare, activități comune cu
invitați de specialitate - psihologi, profesori de sprijin, consilieri școlari, lectorate despre
integrarea copiilor cu CES, toleranță,implicarea în proiecte care să elimine/diminueze acțiunile
de bullying.

Strategii de învățare:
Lectorate, dezbateri, mese rotunde, workshop-uri.

Resurse:
-ppt-uri tematice, pliante/reviste/afișe informative, tehnologii informatizate
-umane: medici de specialitate, psihologi, consilieri școlari, profesori de sprijin.

Evaluare
- observarea sistematică, chestionare, portofolii cu produsele activităților.

Cadrele didactice formează echipa de intervenţie educativă în cazul elevului ( profesorul

diriginte, responsabil de caz, profesorul itinerant, profesorul consilier şcolar şi celelalte cadre
didactice auxiliare cu care copilul desfăşoară activităţi educative).

Idei de activităţi: activităţi comune de predare la clasa cu elevi cu CES, schimburi de

experienţă prin diferite proiecte.
Strategii de învăţare: cursuri de formare, studierea documentelor; întocmite, studiu de caz,
şedinţe de caz, mese rotunde.
Resurse: mediul şcolar cu elementele specifice, cărţi de specialitate, RED-uri, materiale
didactice, pe suport letric sau audio-video.
Evaluare: chestionare, fişe de interasistenţă, sesiuni de reflecţie.