comanitatea romanilor in viziunea istoricilor Idea “romanitafii roménilor” cuprinde continuitatea geto-dacilor dupa razboaiele daco-romane, continuitatea daco-romanilor dup& retragerea aureliand si in perioada migrajiilor, precum si latinitatea limbii romane. Etnogeneza roméneasc reprezinti procesul formérii poporului roman si a limbii roméne, care s-a desfagurat, in principal, la nord de Dunare, incheindu-se la sfarsitul secolului al VIII-lea si inceputul secolului al IX-lea. Populafia daco-romana, rimasi la nordul Dundrii dupa retragerea aureliand, s-a transformat treptat in populafie romaneascd, asimilind influenfe din partea unora dintre migratori, indeosebi a slavilor de sud. Ea este menfionata ca un popor romanic distinct in sursele istorice scrise inea din secolul al VIl-lea. Despre prezenfa romanilor de o parte si de alta a Dunatii au scris numerosi autori bizantini, armeni, maghiari ete. in primele secole ale Evului Mediu. Surse istorice scrise, reprezentative pentru sustinerea ideii romanitatii romAnilor si a continuitafii existenfei acestora la nordul Dunarii, in secolele VII-XIIT, sunt: - tratatul militar “Strategikon”, seris de impiratul bizantin Mauricius in secolul al VIl-lea, care menfioneazA populafia de la nordul Dundrii cu termenul de “romani”; = in secolul al [X-lea, geografia armeani dupi Moses Khorenatsi -aminteste “fara necunoscutd ce-i zic Balak" (Valahia), iar eronica ture’ Ouename serie. despre 6 fara a vlahilor (Ulak-ili); - lucrarea "Despre administrarea imperiului” a impiratului bizantin Constantin al VIl-lea Porfirogenetul, din secolul al X-lea menfioneazii - "Acestia se mai numesc si romani pentru a: au venit din Roma si poartit acest nume pana in ziua de astdtzi.", - corespondenfa imparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, din secolele X-XI, care se refera la poporul roman folosind numele de “vlahi"; ~ in sec. al XI-lea, "Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos” mentioneazi roménii/vlahii care locuiau in apropierea Dunarii si a raului Sava; - in acelasi secol, "Podoaba istoriilor”, tratatul geografului persan Gardizi, ofera informatii despre romani, situdndu-i intre slavi (bulgari), rusi si unguri, intre ,Dundire si un munte mare” (probabil “arpati);in sec. al XUl-lea, foan Kynnamos, secretar al impiratului lucrarea “Epitome”, vorbeste despre vlahi si originea lor romana veniti demult din alia”; izantin Manuel Comnenul, in .se zice edt sunt coloni in acelasi secol, "Gesta Hungarorum”, cronica notarului anonim al regelui maghiar Bela al Ill-lea, oferd informayii despre patrunderea ungurilor in Transilvania (teritoriile locuite de romini), la sfarsitul secolului al IX-lea - aceasta fard 0 locuiese slavii, bulgarii si blachii, adicit pastorii romanitor”; — in corespondenta dintre Tonifi cel Frumos (conducatorul Taratului Romano-Bulgar) si Papa Inocenfiu al Ill-lea, originea romana a romAnilor ocupa un loc central; - la sfirsitul secolului al XIl-lea, cronicarul maghiar Simon de Keza, in "Gesta hunnorum et hungarorum™ (Faptele hunilor si ungurilor) relateazi despre vlahi - pdstorii si agricultorii [romanilor]”, care “au rdmas de bundvoie in Panonia”. Caracteristicile acestor izvoare din secolele VII-XIII sunt: provin din diverse zone, sunt scrise in diverse limbi, menfioneazi o populatie de origine romani care se afl’ la nordul Dunit Romanitatea romanilor este subliniat’ de numerosi oameni de cultura straini si secolele XIV-XVI. incepind cu secolul al XIV-lea, romanitatea nord-dunareand/poporul romin se va dezvolta intr-un cadru politic propriu, statele medievale Tara Romaneasca si Moldova. O data cu participarea Tarilor Roméne la lupta antiotomana (din sec. al XIV-lea) interesul europenilor faf& de romani a sporit, manifestindu-se prin preocuparile umanistilor fafa de originea si istoria acestora, Romanitatea romaneasca este afirmati de umanistiiitalieni ai Renasterii din secolul al XV-lea, care puneau, astfel, in evident mostenirea civilizatiei antice, preocupandu-se de vestigiile materiale si spirituale ale romanitai. in sec. al XV-lea, Poggio Braceiolini este primul umanist italian care susfine, cu dovezi, originea romana a poporului romany El demonstreaziilatinitatea limbiiyroméne cu exemple culese direct din spafiul) romAnese, de cunoseatori ai limbii Jatine (numeroase clemente comune limbii romane si latine). Tot el a constatat existenfa la romani (romani nord-dunareni) a unei tradifii (cA “se frag’) referitoare 1a descendenfa lor dintr-o colonie fondati de Traian, Contemporanul su Flavio Biondo, umanist si secretar apostolic, afirma despre roméanii cu care se intalnise la Roma ca ,,invocau cu mdndrie originea lor romanét”. Enea Silvio Piccolomini, umanist italian devenit Papa sub numele de Pius al I-lea, rispandeste in Europa, prin scrierile sale istorice, teoria despre originea romani a poporului roman. El se bazeaz pe informatiile preluate de la misionarii dominicani si franciscani, dar prezinti denaturat originea cuvintelor valachi/valachia, legind-o de numele generalului Flaccus (probabil cel cantat de Ovi Flaci/FlaciaLaonic Chaleocondil, grec stabilit in Italia, ofera informatii ample despre romani, numindu-i “daci” pe cei din nordul Dunarii si *vlahi” pe cei din sudul fluviului, si revine la vechea teorie elin’ care identifica limba cu neamul Antonio Bonfini, umanist italian care a trait la curtea regelui Ungariei, Matei Corvin, susfine originea romana a roménilor - ,romdnii sunt urmasii coloniei $i ai legiunilor romane din Dacia; acest adevar e dovedit de limba lor romand, pentru care roménii s-au luptat, findnd la ea mai mult decdt propria lor fiind”. Argumenteaza afirmafia cu inscripfii romane, toponime si numele poporului roman, Filippo Buonaccorsi, secretar al regelui polon Casimir al IV-lea, a calatorit Moldova, unde a aflat despre “descendenta romGnilor din colonisti romani”. in see. al XVI-lea, Jan Laski, primat al Poloniei, semnala, in Conciliul de la Lateran (1514), originea romana a locuitorilor din Moldova, care "spun ed sunt osteni de odinioara ai romanilor”. Francesco della Valle, in lucrarea “Insemniri despre originea, obiceiurile $i orasele roménitor” (1532), argumenteaz latinitatea limbii romaine si reproduce o propozitie in limba tii romaneste, aflata de la roméni si infeleasa de italian, Despre asemndrile dintre cuvintele romanesti si latine vorbeste si Antun Vrandié (Anton Veranesies), vicerege al Ungariei, menfionand c& valahii se intreaba unul pe altul daca este roman. Francesco della Valle si Anton Veranesies s-au bazat in afirmatiile lor despre romanitatea romanilor pe cunoasterea directa a acestora. Nicolaus Olahus, umanist transilvinean de faima european, roman de origine, in lucrarea “Hungaria” (1536), este primul care susfine unitatea de neam, limba, obiceiuri si religie a romanilor, argumentat_prin originea lor_comuna. El_considerd 4 romani din Moldova, Tara Romaneased si Transilvania sunt descenden{ii colonistilor romani, ceea ce explica originea lor lating, De asemenea, Johannes Honterus, umanist sas, originar din Brasov, inscrie in harta sa, din 1542, prima care deserie spatiul locuit de roméni, numele de “Dacia” (in zona Olteniei), alaturi de *Valachia” si Moldavia’. Caracteristicile izvoarelor scrise din secolele XV-XVI sunt: - ele aparfin umanistilor, indeosebi celor italieni (see. XV), - vorbese despre originea romana a poporului roman, - demonstreaza latinitatea limbii romaine.See. XVII-XVIII in secolul al XVil-lea, alfi cArturari sasi, Johann Trister, Lorenz Toppelt (Laurentius Toppeltinus) sau David Hermann au sustinut originea pur romana a poporului roman ("isi trag originea si numele, ba chiar si limba romana din colonistii adusi de Traian”, serie ultimul), combatindu-l pe umanistul ungur Istvan Szamoskézy (Stephanus Zamosius), care afirmase initial (1593) ci romAnii sunt urmasii romanilor ("limba latind poate fi recunoscutd in ei mu cu greutate”), dar dupa unirea infiptuits de Mihai Viteazul are de suferit, i susfine contrariul (a negat autohtonia si continuitatea roménilor in Dacia, deoarece acestia ar fi fost mutafi la sudul Dundrii in timpul imparatului Gallienus) . Secolul al XVUl-lea este secolul de inflorire a culturii medievale romanesti, favorizat de raspandirea tiparului in spajiul romdnese si de scrisul in limba romana, care dovedeste constiinja romanitafii la roméni. Pe fondul Renasterii, umanistii romani (cronicarii moldoveni si munteni), cunoscatori ai scrierilor umaniste europene si constienti de propria lor identitate latina, vor fi preocupati de cercetarea originilor romanice ale poporului roman si limbii romaine, Grigore Ureche, in “Letopiseful Tari Moldovei”, observ aseminarea dintre cuvintele romanesti si cele latinesti, de unde coneluzia originii comune (romane) a romanilor care se trag toti de la Ram ,,de la Ram ne tragem si cu a lor cuvinte ni-i amestecat graiul”. El a evidenfiat constiinja romanitifii si a unitaqii contribuind la dezvoltarea constiinfei de neam. Cronicarul Miron Costin continua “Letopiseful Tari Moldovei”, dar scrie si De neamul moldovenilor”, primul tratat savant consacrat originii roménilor. El sustine ci romanii au populat provineia Dacia cu colonisti originari din Italia dupa cucerirea ei, din care © mare parte au rmas aici dup’ abandonarea acesteia, Evidenfiaza cd originea latin’ a poporului roman este dovediti de limba, de numele pe care si-] dau ei si strdinii rumdni”, precum si de urmele lisate de catre romani in fosta Dacie, Stolnicul Constantin Cantacuzino, in “Ustoria, Tarii Roméanesti”, asazi la originea etnogenezei’ romanilor elementele de bazi: dacii ‘$i tomanii-- “iard-noi, rumdnii, suntem adevétrati romani si alesi romani in credinta si in barbagic in secolul XVIII, eruditul domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir, abordeaza in ‘react romanitatea romanilor in “Descrierea Moldovei”, si o reia pe larg in ”Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”. El a susfinut originea pur romana a roménilor, “din Traian” ("sdditorul si rasdditorul nostru”), anticipand una dintre ideile de baz ale Scolii Ardelene. Cantemir sustinea extirparea totala a dacilor din provincia cucerita Dacia si colonizarea completa cu. romani, dar si continuitatea elementului roman in Dacia dupa retragerea aureliand. isticile izvoarelor din sec. XVII si inceputul sec. XVIII sunt: apartin ‘umanistilor romani, sunt serise in limba romana, abordeaz& originea romana a poporului imbii romaine, contribuie la dezvoltarea constiinfei de neam.Primele semne de intrebare cu privire la originea latina a romanilor si la continuitatea acestora la nordul Dunarii au aprut in cronica lui Ivan Luéié (Johannes Lucius), publicata in 1666 la Amsterdam. El nu a negat continuitatea elementului roman in Dacia traiana, dar a susfinut c& el a fost sporit printr-o imigrare provocata de bulgari de la sud la nord de Dunare. Teoria sa a trecut neobservata timp de un secol, Pana in secolul al XVIII-lea, continuitatea populafiei romanice in spafiul carpato- dundrean nu a fost pus’ la indoial, fiind considerati un fapt normal si logic. Disputa in jurul romanitatii sia continuitatii roménilor s-a desfaigurat, din secolul al XVII[-lea, din motive politice, intr-o perioada in care romanii transilvaneni si-au intensificat lupta pentru objinerea drepturilor nafionale. Romani, majoritari in Transilvania (peste 60 %), erau considerafi nafiune ,,tolerata” si nu beneficiau de drepturi politice, refuzate secole de-a randul de najiunile privilegiate (maghiari, sasi, secui). Inferioritatea romanilor era justificata prin argumentul pretinsei intaietifi a celor trei nafiuni privilegiate pe paméntul Transilvaniei In aceste condifii, ideea romanitajii roménilor (incluzdnd ideea vechimii si continuitiii roménilor), va fi folosita in revendicarile romanilor transilvaneni. Ea devine 0 arma politics utilizata atét de eei care sustin romanitatea, eat si de cei care o contest. Intre 1732 si 1744, episcopul unit Inochentie Mieu a inaintat Curfii de la Viena mai multe memorii prin care cerea acordarea de drepturi egale cu celelalte trei *nafiuni privilegiate” roménilor transilvaneni, folosind inelusiv termenul de “nafiunea romana”, considerat inacceptabil de autoritijile imperiale. Se contureazi un program complex de emancipare politica si sociala a natiunii romane din Transilvania, aducdndu-se ca argumente romanitatea, vechimea si continuitatea romanilor. Ca reactie la miscarea de emancipare a roménitor, in a doua jumetate a secolului al XVILlea, este lansatd teoria imigrationista, ce contestd autohtonia si romanitatea romédnilor. Urmarind un scop politic si nu stiintific, aceasta teorie incearcéysc demonstreze intéietatea maghiarilor in Transilvanid si dreptul 1dr sd stepaneaseay ulterio® st justifice privilegiile maghiarilor, sasilor si secuilor yi intereSele-monarhiei habsburgice. in 1781, istoricul Franz Sulzer, ofiter in armata austriaca, este cel care pune bazele teoriei imigrationiste. in lucrarea “storia dacilor transalpini”, el sustine ci: - romaniiinu se trag din colonistii romani din Dacia (aceasta fiind pardsiti de toti locuitorii la retragerea aureliang), ~ roménii s-au format ca popor la sud de Dunaire, intre bulgari si albanezi, de unde au preluat influenjele in limba si credinfa ortodoxai, ~ in secolele XI-XIII, romani ar fi emigrat la nord de Dunare si in Transilvania, unde erau stabiliti maghiarii si sasii.Aceasti teorie a fost combi fi de cArturari si istorici romani si strani, care fundamenteaza teoria continuitiii, ce demonstreaza c& poporul roman s-a format la nord de Dunare. invatatul sas Michael Lebrecht scria, in timpul rascoalei din Transilvania (1784), ca romanii sunt urmasii romanilor, “cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”. in 1787, istoricul englez Edward Gibbon, autor al unei celebre istorii a Imperiului roman, arata ca in Dacia, dupa retragerea aureliand, a rimas ,,o parte insemnatét a locuitorilor ¢i, care mai mare groazd aveau de migrare decdt de stapdnitorul got” insusi imparatul austriac Iosif al H-lea (1780-1790) ii considera pe romani “incontestabil cei mai vechi si mai numerosi locuitori ai Transilvaniei”. Replica roméneasca a venit din partea reprezentanfilor $colii Ardelene, Petru Maior, Gheorghe Sincai si Samuil Micu, care demonstreazd cu argumente istorice, filologice si demografice, continuitatea si originea latin’ a poporului roman. Totusi, reprezentantii Scolii Ardelene au exagerat, susjinind descendenfa pur romani a roménilor (scoala latinista), climindnd elementele nelatine din dictionar si adoptnd un sistem ortografic etimologic. in 1791, "Supplex us Valachorum”, primul program politic modern al roménilor din Transilvania, aprecia c& romani sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, find urmasii colonistilor Iui Traian, si susfinea latinitatea limbii romane sia poporului roman, cea ce demonstra existenta neintrerupta a romanilor din Transilvania si celelalte sinuturi, Tot in 1791 apare la Viena, postum, lucrarea juristului ungur Huszti Andras, *Vechea si Noua Dacie”, in care se afirma despre romani - *Nicio nafiune nu are limba atat de apropiati de aceea veche romand ca nafiunea valahilor, ceea ce este un semn sigur si care nu poate insela cai ei sunt in Transilvania urmasii vechilor colonit romane”. Cu toate aceste, in 1794 istoricul austriac J. Chrs von Engel afirma c& poporul roman s-ar fi format numai in regiuni din sudul Dundrii si ar fi emigrat la nord de fluvin abia in secolul al IX-lea (in "Comentarii despre expeditiile lui Traian la Dunare si despre originea roménilor”).. Secolul al XIX-lea Slavistul Paul Joseph Schafarik (1844) sustinea c& “valahii de la nord si de la sud de fluviu (Duniire) au toti aceeasi origine”, evoluand din “amestecul tracilor si geto-dacilor eu romani. Bogdan Petriceieu Hasdeu a combitut atit teoria imigrafionista, cat si exagerarile latiniste. in studiul “Pierit-au dacii?” (1860) el demonstreazd c& Scoala Ardeleand si continuatorii ei au facut o interpretare forjata a izvoarelor antice, susfindnd c& dacii nu au pierit si nici colonizarea nu a insemnat o infuzie de romani puri, ci de cele mai diverse origini, Tot el a formulat si teoria circulatiei cuvintelor, structura unei limbi nueste data de numarul brut al cuvintelor, ci de circulafia acestora, Spre exemplu, se pot aleatui fraze intregi numai din cuvinte de origine latina, dar nicio propozitie cu cuvinte exclusiv de alte origini. Dupa realizarea dualismului austro-ungar (1867) si anexarea Transilvaniei la Ungaria, in vede teoria consolidarii pretenfiilor maghiare de intaietate in Transilv imigrationisté a fost reluata de istoricul austriac Rebert Roesler, in lucrarile "Dacii si romanii” (1868) si Studi roménesti. Cercetiri cu privire la istoria veche a Romaniei” (1871). El a dezvoltat ideile lui Sulzer si Engel, aducdnd noi argumente, astfel ineat teoria imigrationista a mai fost numiti si teoria roeslerian’, Roesler sustine c& romanii sunt un popor de pistori nomazi, care s-a format la sud de Dundire, de unde, in secolul al XIII-lea, a migrat la nordul acesteia, in teritorii ocupate de maghiari si sasi. Argumente: - dacii ar i fost exterminati ca popor in timpul razboaielor cu romanii, ~ romanizarea nu ar fi fost posibila in numai 165 de ani, - tofi locuitorii ar fi pardsit Dacia in timpul retragerii aureliene, ~ poporul roman s-ar fi format la sudul Dunarii, unde ar fi primit influenta slava si ar fi devenit ortodox, - lipsa izvoarelor istorice care si ateste prezen{a roménilor la nordul Dunst de secolul al XIll-lea, deci romani ar fi venit dupa maghiari in Transilvania, inainte - disparitia vechii toponimii dace, - lipsa elementelor germanice din limba roman, ~ cuvintele comune (elementele lexicale) in limba romana si albaneza. Raspunsul structurat la teoria imigrationists a venit din partea istoricului A.D. Xenopol, reprezentant de seama al istoriografiei roménesti, in Teoria lui Roesler. Studiu asupra stéruinfei romanilor din Dacia Traiand (1884)”. Lucrarea lui A.D. Xenopol sistematiza dovezile continuitajii romanilor la nordul Dundirii folosind argumente istorice, lingvistice gi logice, combatind astfel afirmatiile teoriei imigrationiste si preteniile maghiarilor de intdietate in Transilvania: - elementul tracie reprezinta baza etnicd a poporului roman, peste care s-a suprapus elementul roman, - migrafiile barbare au impins populatia daco-romand spre munfi, - prezenfa termenilor crestini de origine latina se explicd prin permanentele legaturi {ntre populajia romanizata din dreapta Dundirii si cea din stinga ei,= arheologia, toponimia, hidronimia aduc dovezi incontestabile ale continuiti dacilor si a daco-romanilor, = poporul roman este o imbinare a elementului tracic, roman si slav, din care cel roman este predominant si fundamental. Aceast lucrare a fost imbogajité in 1885-1886 de un alt istorie roman, Dimitrie Oneiul, care, subliniind parfile pozitive si criticind neajunsurile lucrarii lui A.D. Xenopol, dovedeste cu marturii istorice (documente, cronici roméne si straine), cu argumente lingvistice si toponimice, formarea poporului roman de ambele parti ale Dunatii, respingand categoric teoria migrafiunii medievale din peninsula Baleanica la nord de Dunire. In 1892, liderii romanilor transilvineni au inaintat imparatului austro-ungar o petitie, cunoscuti sub numele de Memorandum, prin care erau solicitate pentru populatia romana drepturi egale cu ale populatiei maghiare, precum si incetarea persecutiilor si a incercarilor de maghiarizare. In 1894, autorii au fost acuzati de instigare prin presa si condamnafi la diverse termene de inchisoare, Procesul a fost relatat pentru italieni de publicistul Roberto Fava, care nota in lucrarea sa *Chestiunea romana. Amintiri din Tarile Romane” -"limba nu este alta decdt latina modificata pe alocuri, in care au introdus edteva cuvinte grecesti si slave [...] In muntii Transilvaniei se intdlnesc obiceiuri de pe vremea romanilor pe care celelalte popoare latine le-au pierdut”. Secolul al XX-lea Aceast dezbatere a continuat si dupa realizarea Marii Uniri din 1918, mai ales c& teritoriile unite erau revendicate de statele revizioniste. Idea romanitafii roménilor, precum si cea a continuitifii acestora, a fost sustinutd de 0 noua plead de mari istoris Istoricul Vasile Parvan, in lucrarea “fnceputurile vietii romane la gurile Dunit (1923), aduce argumente arheologice in favoarea latinitatii poporului roman si demonstreaza c& romanii sunt urmasi ai dacilor si ai romanilors Mai tarziu, in 1935, Constantin C. Giuresew susjinea ci majoritatéa locuitorilor Daciei romane au constituit-o dacii si c& "romanismul a biruit in Dacia, fiindcd el i-a cdstigat ‘pe autohtoni”. Istoricul Gheorghe Britianu, in lucrarea ,O enigma si un miracol istoric: poporul romén’” (1937), demonstreaza ci formarea poporului roman nu este o enigma si nicideeum un. miracol, ci este rezultatul unui proces istorie numit romanizare. in 1944 a aparut lucrarea "Ardealul, pamént romanese”, scrisa de juristul si ziaristul american Milton G. Lehrer, care susfine teoria continuitijii daco-romanilor in. spaiul carpato-danubiano-pontie si intaietatea romanilor in Transilvania. La inceputurile perioadei comuniste, infTuenfa slavai a fost accentuati, cu toate e& romanitatea roménilor nu a fost negat&. Mihai Roller, istoricul de casa al perioadei staliniste,considera c& populajia daco-romand nu a parisit Dacia dupa retragerea aureliand sia continuat sd traiascd aici fara intrerupere, fiind asimilata de slavi dupa 602. Dupa venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu s-a declansat 0 ampli operatiune de reinviere a sentimentului nafional, ajungdndu-se la exagerarea rolului elementului autohton, geto-dac. Mai mult, se merge pe linia formarii poporului roman doar pe teritoriul Romani chiar inainte de cucerirea romana, pentru a sublinia independenja absolut pe care comunistii pretindeau c& au objinut-o. in anii °80 intdlnim o disputa acerba, nationalist, intre istoricii roméni, maghiari gi bulgari, aduedindu-se drept dovezi descoperirile arheologice. © lucrare remarcabil in aceast perioada este cea a lui Adolf Armbruster - *Romanitatea roménilor, Istoria unei idei” (1972), care sustine “idea despre descendenta romand a romédnilor din colonistii romani transplantati in Dacia traiand” din care decurg idei complementare, precum ideea continuitagii daco-romane si ideca latinitajii limbii romaine. Istoriografia de dupa 1989 a readus echilibrul in problema romanitajii romAnilor, in contextul procesului de integrare in Uniunea Europeand, Istoricul Lueian Boia, in lucrarea “Istorie si mit in constiinfa romdneasca”, concluzioneazA ci "Singura raportare incontestabilit la origini este oferitdt pand la urma de limba. Esenfa romanicit a limbit roméne, la care se adaugé numele de romén, inclind intr-un sens balanta spre romani.” Concluzii Disputa in jurul continuitaqii romanilor s-a desfisurat din motive politice, intr-o perioada in care romanii transilvaneni si-au intensificat lupta pentru objinerea de drepturi nationale, atat in epoca stapanirii habsburgice, cat si in timpul regimului dualist austro-ungar (dupa 1867). Problema romanitifii romanilor a depiisit mereu cadrul_ strict stiinjfic, amestecdndu-se cu sfera politicului din diferite motive depinzand de epoca istorica. Implicarea istoricilor in abordarea ideii romaniajii roménilor s-a produs, in principal, din cauza politizarii acesteia, Unii dintre ei au folosit argumentul istorie pentru susfinerea luptei de emancipare a roménilor din Transilvania (A.D. Xenopol, Dimitrie Oneiul ete.), alti pentru a justifica politica de dominafie a austriecilor si maghiarilor in Transilvania (Franz. Sulzer, Robert Roesler). Studierea romanititii romanilor si a continuitifii acestora la nordul Dundtii s-a dovedit necesa pentru a combate pretinsele argumente ale teor romanitafii roménilor au fost: att pentru a cunoaste originea poporului roman si a limbii romane, eat si imigrationiste. Constantele in abordarea - umanistii au fost primii care au scos in evidengi legaturile dintre limba romana si cea latina, dintre poporul roman si romani = teoria imigrationisté a aparut si ‘Transilvania au inceput si lupte pentru drepturile lor politice si nationale, a dezvoltat in perioadele in care romani din- istoricii romani au reacfionat imediat la fiecare afirmatie a teoriei imigrationiste, combatand-o cu argumente istorice, lingvistice si arheologice, ~ in secolul al XX-lea accentul se pune de descoperiri arheologice, in urma dezvoltatii acestei stiinfe auxiliare a istoriei Conseeinfe ale abordarii romanitafii romanilor sunt: = emiterea unor opinii divergente, argumente si contra-argumente privind originea rominilor ca popor, ~ elucidarea problemei romanitifii romfnilor si a continuitifii acestora la nordul Dunarii - aparitia unor tensiuni nafionaliste pe aceasta tema in perioada totalitarismului.