G. Călinescu este o personalitate plurivalentă.

El işi desfăşoară activitatea la

sfârsitul perioadei interbelice și începutul celei contemporane.
Romanele călinesciene pornesc de la câteva puncte comune, criticul literar,
care preferă maniera clasică de abordare a materialului epic. Astfel realismul de
factură balzaciană se îmbină în mod original cu trăsături teoretizate reprezentativ
moderniste.
Opera literara Enigma Otiliei De George Calinescu, publicat în 1938, este un
roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinant prozei interbelice.
Romanul este o specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu
personaje numeroase și acțiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri narative
dezvoltând conflicte puternice.
Creația epică este amplă, find alcătuită din douăzeci de capitole si structurata
in două planuri narative principale: istoria complicată a unei mosteniri şi destinul
tânărului Felix Sima. Romanul este balzacian. Caracterul citadin este un aspect al
modernismului.
Tema romanului este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucurestene de
la începutul secolului XX, ceea ce determină caracterul citadin si social al operei.
Titlul initial a fost Parintii Otiliei, ceea ce evident reflecta ideea paternitatii. Din
motive editoriale, titlul se schimba in Enigma Otiliei, care evidentiaza comportamentul
misterios al protagonistei. Titlul reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca
fiecare dintre personaje determina soarta orfanei Otilia.
Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix in casa unchiului.
Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana. Intriga se dezvolta pe doua
planuri care se intersecteaza: mostenirea lui Giurgiuveani si destinul tanarului Felix.
Naratorul relateaza la persoana a III-a si este de tip obiectiv, caracterizeaza
personajele in mod indirect. Deasemenea este omniscient si omniprezent. Modurile
de expunere intalnite sunt naratiunea, descrierea si dialogul. Naratiunea are rol in
relatarea evenimentelor din prisma inlantuirii temporale. Descrierea are functie
decorativa si simbolica. Dialogul evidentiaza psihologia personajelor.
Finalul romanului este realizat sub forma unui concluzi si prezinta destinele
personajelor antrenate in conflictele centrale. Felix Sima a ajuns un medic renumit si
profesor universitar intrand in cercurile inalte ale societatii prin casatorie. Acesta se
intalneste intamplator pe tren cu mosierul pascalopol de la care afla ca i-a redat
libertaea Otiliei.
In concluzie Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin: prezentarea
critica ale societatii bucurestene, motivul paternitatii si al mostenirii, structura,
detaliul semnificativ si naratiunea la persoana a III-a .