Creştinismul

Întemeiat în secolul I în Palestina, creştinismul, propăvăduit de Iisus Hristos, s-a răspândit, în

cursul aceluiaşi secol, prin activitatea apostolilor, apoi a misionarilor.
 După două secole, noua religie cuprinsese toate regiunile Imperiului Roman şi toate
categoriile sociale, dar mai ales centrele urbane, satele rămânând „păgâne” pentru o
perioadă mai lungă de timp.
 Creştinii respingeau sacrificiile aduse zeităţilor romane sau în onoarea împăratului şi
refuzau să fie soldaţi, pentru a nu fi obligaţi să ucidă. De aceea, au fost
adeseori persecutaţi pentru credinţa lor. Persecuţii violente au avut loc în timpul
împăratului Diocleţian.

 Constantin cel Mare (306-337) a fost primul împărat convertit la creştinism.

Prin Edictul de la Mediolanum (313), el a acordat libertate de cult creştinilor din imperiu.
 În anul 325, în cadrul Conciliului de la Niceea, episcopii Bisericii au stabilit normele
principale ale credinţei creştine.
  În cursul secolului al IV-lea, Biserica s-a organizat după modelul imperial, constituindu-
se patru patriarhate, respectiv, la Constantinopol, Ierusalim, Antiohia şi Roma.  Dintre
acestea, vor deveni dominante cele de la Constantinopol şi Roma. Prima mănăstire a fost
întemeiată în Egipt, în jurul anului 320.
 În anul 391, împăratul Theodosius I a interzis cultele „păgâne” şi a impus religia creştină
ca singura oficială în Imperiul Roman.
 De la sfârşitul Antichităţii şi începutul Evului Mediu, creştinismul s-a răspândit şi în afara
Imperiului Roman.