Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Specializarea Teologie Didactică, anul III

„Uită răul, rabdă mult, iartă tot!”

-Cateheză despre iertare-

1. Pregătirea aperceptivă:

Știm cu toții cât de importantă este spovedania, precum am putut observa și din cateheza
anterioară, dar și Sfânta Euharistie, pentru noi creștinii ortodocși ca singura cale de a ne elibera
cu adevărat de patimi și de a urca încet, dar sigur, pe drumul spre desăvârșire. Numai spunând
adevărul vom deveni liberi (In. 8, 32 ), numai recunoscând cine suntem vom putea fi ajutați, căci
Mântuitorul spune: „Doctore, vindeca-te pe tine însuți!”(Luca 4, 23)

2. Anunțarea temei:

Întrebarea 1: Ce vi se pare mai ușor: a ierta pe cineva sau a cere iertare cuiva?

Astăzi vom vorbi, cu ajutorul lui Dumnezeu, despre iertare.

3. Tratarea:

Iertarea este desigur un lucru despre care cu greu se poate teoretiza, ea implicând un fapt
concret, o asumare, o hotărâre personală și un proces complex. Pentru că noi rostim în
rugăciunea „Tatăl nostru”: „și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților
noștri” conchidem că avem o datorie morală de a ierta pe semenii noștri dacă aceștia au greșit
față de noi. Iertarea nu înseamnă nicidecum uitare.

Întrebarea 2: Cum ar fi să mergem înaintea Lui Dumnezeu după moarte și El să ne zică: „Te-am
iertat, fiule/fiică, dar nu te-am uitat!”? Cât de crunt ar fi pentru noi acest lucru?

Iertarea din inimă ne scapă de povară. Aș vrea să evidențiez acest lucru prin următorul
exemplu: – tu tot cari o pungă cu cartofi după tine multă vreme. E clar că la un moment dat acei
cartofi se vor deteriora, vor putrezi și vor lăsa un miros greu. Iar acest fapt, evident, va crea o
atmosferă neplăcută în jurul tău. De-aceea, poate noi nu ne dăm seama că îi îndepărtăm pe unii
oameni care poate ar vrea să se apropie de noi, însă nu o fac tocmai pentru că simt în noi această
greutate care ne apasă și nu ne dă voie să mergem mai departe.

1
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Teologie Ortodoxă
Specializarea Teologie Didactică, anul III

Întrebarea 3: De câte ori ar trebui să iertăm?

Fiind întrebat de către Sf. Apostol Petru: „Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele
meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?”(Matei 18, 21), Mântuitorul îi răspunde: „Nu zic
ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte.”(Matei 18, 22)

Noi spunem: „Bine, iert o dată, de două ori, dar de câte ori trebuie să iert?” sau „L-am iertat
pe cutare de atâtea ori, dar nu sunt nici fraier!” Dragii mei, vă voi adresa o întrebare și îmi asum
cele ce le voi afirma: Știți care este cel mai mare fraier de pe lumea asta, după modul nostru de
gândire? Hristos! Pentru că El ne iartă mereu... El stă mereu cu brațele deschise și ne așteaptă...
Noi mergem la El și-I spunem: „Doamne, iartă-mă, promit că nu mai fac!” și în următoarea zi,
sau peste câteva zile o luăm de la capăt – aceleași lucruri, aceleași mizerii, aceleași nimicuri...
dar Hristos ne iartă! Unii părinți duhovnicești spuneau că „noi nu putem greși atât cât poate
Dumnezeu ierta!”. Dar acesta nu este un motiv pentru a rămâne în păcat, ci să urmăm îndemnul
Sf Ap. Pavel: „ Fiți treji!”

Și atunci, noi la rândul nostru, de ce nu am putea ierta? Poate ne considerăm neputincioși

sau nu vrem... Bun, dar dacă vrem și nu putem, în acest caz ce se poate face? Sfinții Părinți ne
îndeamnă să cerem cu credință de la Dumnezeu puterea de a ierta pe semenii noștri, după
cuvântul Mântuitorului: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că
oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.”(Matei 7, 7-8) Să cerem de la
Dumnezeu o iertare realmente adevărată care să ne curețe inima de ură (practic de ura celui rău și
viclean, care nu voiește ca oamenii să se iubească și să fie alături unii altora). O iertare
aducătoare de pace și de bucurie în inima întristată de până atunci. O iertare care generează
lumină dumnezeiască peste întunericul cumplit al sufletului orb.

„A iubi înseamnă a ierta!” spunea părintele Savatie Baștovoi, de care sunt sigură că ați auzit
cei mai mulți. Așadar, aceasta poate fi o dovadă a faptului că iubești: iertarea! Căci nu poți ierta
dacă nu iubești! De fapt, „iertarea este cea mai înaltă formă de iubire, e iubirea Lui Dumnezeu
făcută accesibilă nouă. Dumnezeu iubindu-ne, ne iartă și ne vindecă. Dându-ne nouă poruncă să
ne iubim, ne dă poruncă să ne iertăm unul pe altul.”, spunea maica Siluana Vlad. Când ierți cu
adevărat te doare! Dar de ce te doare? Pentru că rupi o bucată din egoismul tău. La fel și când

2
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Teologie Ortodoxă
Specializarea Teologie Didactică, anul III

iubești! Dar această întristare se va preface necontenit în bucurie după cum ne spune și Sfântul
Apostol Pavel! Îndrăznesc să afirm acest lucru în virtutea dobândirii unei nădejdi bune.

Atunci când cineva te-a supărat și tu-l ierți, scopul prim nu este acela de a-l face bun pe
răufacător. Iertarea este o lucrare a celui care iartă; prin iertare se întâmplă, cu adevărat, ceva
extraordinar cu cel care iartă, iar nu cu cel iertat. Acesta poate conștientiza și el minunea și în
urma acesteia își poate schimba comportamentul/atitudinea, dar puterea iertării se manifestă în
cel ce iartă. Acesta dobândește pacea lăuntrică și puterea de a se ruga pentru celălalt, iubindu-l.
Pentru o mai bună înțelegere a celor afirmate adineaori aș vrea să vă aduc în față un exemplu
foarte grăitor despre cum iertarea poate zidi ceva în sufletul unui om. Este vorba despre un pasaj
din cartea „Mizerabilii” de Victor Hugo. Domnul Myriel, devenit episcopul Bienvenu, care
locuiește la Digne împreună cu sora sa, Baptistine, are ocazia de a se întâlni cu un ocnaș evadat,
ce îi bate la ușă pentru a-i cere mâncare și adăpost. Fiind un om nespus de bun, de milostiv, ce își
dădea mai toți banii săracilor și care nu putea refuza prilejul de a face o faptă bună, îl primește,
spre marea uimire a ocnașului, care fusese refuzat de toată lumea. Știind bine că este un evadat
căutat de poliție, episcopul îl cazează într-o cameră de unde ocnașul, pe nume Jean Valjean, fuge
furând argintăria casei. Este prins de jandarmi și adus în fața episcopului Bienvenu, care îl
declară nevinovat și îi dăruiește și două sfeșnice de argint. În sufletul lui Jean Valjean se produce
mirarea și atunci îl întreabă „de ce face asta?”. Episcopul Bienvenu îi răspunde:„Jean Valjean,
fratele meu, tu nu mai ești în stăpânirea răului. Cu acest argint ți-am răscumpărat sufletul. Te-
am răscumpărat din fața fricii și a dușmăniei și acum te redau lui Dumnezeu.” Jean Valjean
îmărmurit, tace, dar ceva în sufletul lui se schimbă și se va vedea din faptele bune pe care le va
face în continuare.

Cu toate acestea, am putea spune că asemenea lucruri se întâmplă doar în cărți sau în
filme. Nu este adevărat. Și avem exemple de sfinți pe care noi îi cinstim în Biserică și care au
dus o viață asemănătoare, dar prin lucrarea lui Dumnezeu care „voiește ca toți oamenii să se
mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”( I Timotei 2,4), s-au pocăit, au primit iertarea, iar
prin înnoirea minții și a vieții lor și prin muncă au devenit sfinți! Exemple de asemenea sfinți: un
prim exemplu- Sf. Ap. Pavel, transformându-se din Saul, cel care prigonea Biserica, în unul din
cei mai mari propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos! Un alt exemplu este cel al Sfântului

3
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Teologie Ortodoxă
Specializarea Teologie Didactică, anul III

Moise Arapul, care fiind căpetenie de tâlhari și săvârșind multe fapte rele, după mila lui
Dumnezeu cea mare a găsit calea de a se întoarce spre El, lăsând cele ale lumii și îndreptându-se
spre o mănăstire. Astfel, petrecându-și restul vieții în nevoință, a hotărât să moară mucenicește
nefugind din fața unori barbari ce au distrus mănăstirea, lăsând să se împlinească cuvintele lui
Hristos: „Cel ce ridică sabia, de sabie va muri!”

4. Recapitularea:

Întrebarea 4: De ce e important să iertăm?

Întrebarea 5: Care sunt piedicile în calea iertării?( Firea căzută şi puterile ei bolnave, fuga de
durere)

Întrebarea 6: Ce efecte are iertarea asupra psihicului omului? – studii psihologice privind
iertarea: „Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din
punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters
şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru energetic. E fantastic, e pur şi simplu ca
resetarea unui computer.” Dumitru Constantin Dulcan, medic neurolog și psihiatru.

5. Asocierea: Alături de iertarea pe care o „oferim” celor din jurul nostru, în aceeași măsură
trebuie să învățăm să ne iertăm pe noi înșine! Să fim încredințați că în Taina Sfintei Spovedanii
Dumnezeu chiar ne iartă cu adevărat păcatele mărturisite. În acest sens, Sf. Grigorie Teologul
spune următorele: „Oricât de mari ar fi păcatele celui care se pocăieşte, dacă pocăinţa aceluia
este deplină şi sinceră, atunci să-l primeşti în Biserică!”

6. Generalizarea:

Poate cea mai des întâlnită formulă pe care o folosește Mântuitorul în dialog cu cei care
veneau la El din diferite motive (cei mai mulți pentru a primi vindecare trupească și sufletească)
este următoarea: „Omule, iertate îți sunt păcatele tale!”(Luca 5, 20). În evanghelia după Matei
capitolul 18 se relatează pilda „omului împărat” care a voit să se socotească cu slugile sale.
Așadar, a chemat la el pe o slugă care avea o mare datorie și l-a silit să plătească tot ce avea de
plătit, căci altfel ar fi fost vândut și el, și femeia sa, și copiii săi pentru a se plăti această datorie.
El însă l-a rugat pe împărat să-l îngăduie, căci îi va plăti. Stăpânul său, fiind milostiv, i-a dat

4
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Teologie Ortodoxă
Specializarea Teologie Didactică, anul III

drumul și i-a iertat și datoria. Mergând el spre casă, s-a întâlnit pe drum cu o altă slugă ce slujea
împreună cu el, ce îi era datoare cu 100 de dinari. Acesta văzându-l îl strângea de gât și îl obliga
să-i plătească datoria, neavând deloc milă față de rugămintea acestuia de a-l îngădui. Atunci
celelalte slugi, văzând aceasta, mergând au spus împăratului, iar acesta l-a chemat și i-a zis:
„ Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu
să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine? ” Și mâniindu-se
Stăpânul l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce va plătit toată datoria.

Alte locuri din Sfânta Scriptură în care Mântuitorul vorbește despre iertare: Mc. 11, 25-
rugăciune și iertare; Lc. 5, 20-vindecarea slăbănogului; Lc. 6, 37- a nu judeca, a nu osândi, a
ierta; Lc. 7, 41-50- Mântuitorul și femeia păcătoasă; In. 8, 11- femeia păcătoasă, ș.a.

7. Aplicarea:

„Atât iubești, cât dăruiești!” spunea părintele C-tin Necula. Iar după cuvintele Mântuitorului:
„Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate" (Luca
11,41). Să facem, dragii mei, și noi acest exercițiu al iertării pentru că numai în felul acesta vom
primi har de la Dumnezeu și putere a iubi pe toți oamenii. Iertarea cicatrizează, dar nu anulează
rănile emoţionale. Numai astfel devenim liberi și ne putem aminti evenimentul fără resentimente.
Nu mai suferim. Mântuitorul a înviat cu urmele cuielor, dar nu mai simte durerea.

Bibliografie: 1. Sfânta Scriptură sau Biblia, Editura E.I.B.M.B.O.R, ediția 1988, tipărită cu
binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist.

2. Pr. Prof. Dr. Gordon, Vasile, „Introducere în Catehetica Ortodoxă”, Editura Sofia,
București, 2004.

3. Pr. Prof. Călugăr, Dumitru, „Catehetica- Manual pentru Facultățile Teologice”, Editura
Renașterea, Cluj-Napoca, 2002.

4. Ierom. Savatie Baștovoi, „A iubi înseamnă a ierta!”, Editura Cathisma, București, 2010