Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Camil Petrescu

Încadrare: sinceritate, autenticitate

 Camil Petrescu:
- unul dintre întemeietorii romanului românesc modern citadin;
- dezbate problema tipului intelectualului;
- aparține perioadei interbelice;
- promovează ideea de înnoire a literaturii române și de sincronizare a acesteia cu literatura
universală, conform îndemnului lui Eugen Lovinescu;
- apariția romanului: 1930:
- definiție roman;
- roman realist, modern și subiectiv.

Structura romanului
 două părți sugerate de titlul amplu;
 prima parte: filonul ficțional;
 a doua parte: pornește de la date realedin biografia autorului, care fusese ofițer al armatei
române.

Perspectiva narativă
 unică, confesiune a personajului principal (persoana I, personaj-narator)

Tema
 drama intelectualului lucid în raport cu două experiențe capitale, iubirea și războiul;
 durata interioară;
 timp afestiv;
 înlocuirea cunoașterii raționale cu intuiția;
 elan vitalist.

Relații spațio-temporale
 proiectează acțiunea în imaginar, pe două coordonate: în plan exterior, dar mai ales în cel
interior, al conștiinței personajului principal;
 timpul subiectiv al rememorării poveștii de iubire, inserat în prezentul acțiunii de pe front
(începutul secolului XX);
 alternanța planurilor narative;
 Câmpulung, Dâmbovicioara, Valea Prahovei, București, Odobești.

Titlu
 Alcătuit din două secvențe care corespund celor două părți ale romanului;
 „noapte” – simbol al incertitudinii și zbuciumului sufletesc;
 Antiteza dintre „întâia” și „ultima” – parcurgerea unor experiențe de viață diferite.

Incipit
 Fixează veridic spațiul și timpul acțiunii (1916, Valea Prahovei), protagonistul și conflictele
romanului;
 Finalul este închis, destinul personajelor fiind bine cunoscut de către cititor (Ștefan se
desparte de Ela, lăsându-i fetei o parte semnificativă a averii sale, alături de tot trecutul lor);
 A doua parte a romanului debutează sub semnul ororilor frontului;
 Exprimă viziunea individului asupra dramei generate de lupta între forțele inegale, arătând
incompetența armatei dezorganizate din care face parte.
Secvențe narative semnificative pentru temă/ în evoluția personajului
1. Scena discuției aprinse dintre ofițeri de la popota acestora. Un bărbat din societatea bună își
ucisese soția ce l-a înșelat și a fost absolvit de vină de către judecători..
2. Scena vizitei la unchiul Tache, care relevă atitudinea lui Ștefan Gheorghidiu și cea a membrilor
familiei sale în antiteză. Se schițează tipologii balzaciene precum tipul arivistului (Nae
Gheorghidiu). Astfel, protagonistul nu dorește averea unchiului său, în comparație cu membrii
familiei sale.

Caracterizare personaj principal – Ștefan Gheorghidiu

1. Statut social:
 Tipul intelectualului lucid;
 Se autoanalizează în raport cu realitatea obiectivă a războiului și cu cea interioară, a
propriilor amintiri despre povestea de dragoste trăită alături de Ela;
 Absolvent al Facultății de Filosofie;
2. Statut psihologic:
 Directă: făcută de alte personaje: sincer, impulsiv, sensibil, lipsit total de „spirit practic”
(Nae Gheorghidiu);
 Indirectă: prezentarea subiectivă a acțiunilor, vorbelor, atitudinilor sale;
 Autocaracterizare: intelectual orgolios, însetat de absolut: „Nu m-aș fi putut realiza decât
într-o dragoste absolută”; dezminte total gelozia, de care dă dovadă din plin;
3. Procedee de analiză psihologică: monologul interior, introspecția și retrospecția,
autoanaliza, memorie voluntară și involuntară.

 Edmund Husserl:
- fenomenologie;
- primatul conștiinței asupra existenței;
- absolutul psihologic.

 Marcel Proust:
- narațiune autodiegetică;
- principiul memoriei involuntare;
- personajul indeterminat.

 Estetica modernistă prin:

- temă;
- conflicte;
- personaje;
- perspectivă narativă.

 Roman realist psihologic:

- izvoare în experiența sublocotenentului Camil Petrescu din ww1;
- jurnal de campanie „împrumutat cu amănunte cu tot eroului”;
- scris și publicat în 1930;
- titlul inițial: „Proces-verbal de dragoste și de război”.

 Titlul
- compoziția bipolară a romanului;
- două experiențe existențiale și cognitive (iubirea și războiul);
- noapte = starea de incertitudine, iraționalul și întunericul firii umane îl macină pe
protagonist;
- ultima, prima = disponibilitatea eroului de a depăși drama iubirii înșelate.
 Tema
- inadaptarea intelectualului la o lume veroasă, mercantilă și a mediocrității;
- temele: iubirea, războiul (din perspectivă demitizată, dezeroizantă), cunoașterea condiției
umane.

 Conflicte
- conflictul interior în conștiința lui Ștefan Gheorghidiu; sentimente contradictorii față de
soția sa;
- conflict psihologic și cognitiv – pierderea valorii iubirii;
- iubirea înlocuită cu prietenia bărbătească, solidaritate și responsabilitate;
- conflict exterior, moral, cu familia, Ela și societatea, dezertarea lui Ștefan.

 Perspectiva narativă
- unică, autodiegetică, subiectivă;
- viziunea „împreună cu”;
- focalizare internă;
- urmărește fluxul conștiinței protagonistului;
- „să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele ... din
mine însumi nu pot ieși ...eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi”.

 Incipit
- modern, de tipul intrărilor multiple;
- capitolul 1 – incipit descriptiv, de orientare, plasează acțiunea în cronotop real, concret
„în primăvara anului 1916”, „la fortificarea văii Prahovei între Bușteni și Predeal”;
- și de tipul punerii în abis – modelul narațiunii autodiegetice, spațiul simbolic al
conștiinței, lucidității, distanțării critice de realitate.

 Finalul
- deschis, modern;
- îngăduie adăugarea unui epilog târziu, în notele de subsol din „Patul lui Procust” –
dezertarea, prinderea și condamnarea lui Gheorghidiu.

 Compoziție
- cartea 1 – 6 capitole, cartea 2 – 7 capitole;
- titlul cu rol rezumativ sau metaforic;
- principii compoziționale: discontinuitatea (romanul iubirii inserat în romanul războiului);
- memoria afectivă;
- tehnici narative: analitică, a inserției, a alternanței între planul iubirii și cel al războiului;
tehnica decupajului și a contrapunctului; flashback-ul.

 Structura - 3 planuri
- al conștiinței eroului – narator ce dezvăluie drama iubirii înșelate;
- al rrealității obiective (războiul);
- cel auctorial – notele de subsol,

 Personajele
- nonconformiste;
- dilematice;
- bogăție lăuntrică și sensibilitate;
- situații limită – crize de conștiință;
- căutătorii de valori absolute;
- trăiesc o dramă de tip cognitiv.