Condensator electrolitic

Cele mai comune stiluri de condensatoare electrolitice cu aluminiu și tantal

Un set de condensatori electrolitici

Un condensator electrolitic este un condensator polarizat a cărui anod sau placă

pozitivă este realizat dintr-un metal care formează un strat de oxid strat
prin anodizare. Acest strat de oxid acționează ca dielectric al condensatorului.
Un electrolit solid, lichid sau gel acoperă suprafața acestui strat de oxid, care
servește ca și (catod) sau placă negativă a condensatorului. Datorită suprafeței
anodice mari și a stratului de oxid dielectric foarte subțire, condensatorii electrolitici
au un produs capacitate-tensiune (CV) mult mai mare pe unitatea de volum,
comparativ cu condensatoare ceramice sau condensatorii film, și deci pot avea
capacități mari. Există trei familii de condensator electrolitic: condensatoare
electrolitice cu aluminiu, condensatoare electrolitice cu tantal, și condenstoare
electrolitice cu niobiu.
Capacitatea mare a condensatoarelor electrolitice le face deosebit de potrivite pentru
trecerea sau ocolirea semnalelor de joasă frecvență, și pentru stocarea unor cantități
mari de energie. Ele sunt utilizate pe scară largă ca și filtre de decuplarea sau de
zgomot în surse de alimentare și circuite de curent continuu, pentru drivere cu
frecvență variabilă, pentru cuplarea semnalelor între etaje de amplificare, și pentru
stocarea energiei unui blitz.
Condensatorii electrolitici sunt componente polarizate datorită  modului lor asimetric
de construcție, și trebuie să fie alimentate tot timpul cu o tensiune mai mare (de
exemplu, mai multe pozitiv) pe anod decât pe catod. Pentru acest motiv terminalul
anod este marcat cu un semn plus și catodul cu un semn minus. Aplicarea unei
tensiuni de polaritate inversă, sau a unei tensiuni care depășește valoarea maximă a
tensiunii nominale de lucru cu mai mult de 1 sau 1,5 volți, poate distruge dielectricul
și astfel condensatorul. Defectarea condensatoarelor electrolitice poatet fi
periculoasă, rezultând într-o explozie sau un incendiu. Condensatoarele bipolare
electrolitice (aka nepolarizate) pot fi alimentate oricum pentru că sunt construite
special cu doi anozi conectați în serie.
 Cuprins

 1Informații Generale
o 1.1Arborele condensatoarelor electrolitice

o 1.2Principiul de încărcare

o 1.3Materiale de bază și principiul de formare

o 1.4Bazele produsului C/V

o 1.5Construcția de bază a condensatorului electrolitic din aluminiu cu electrolit lichid

o 1.6Construcția de bază condensatorului electrolitic din tantal cu electrolit solid

 2Tipuri și caracteristici ale condensatoarelor electrolitice

o 2.1Compararea tipurilor de condensatoare electrolitice

o 2.2Comparație între parametrii electrici

o 2.3Note

o 2.4Stiluri de condensatoare electrolitice din aluminiu și tantal

 3Istoric

o 3.1Origine

o 3.2Condensatorul "umed" din aluminiu

o 3.3Condensatorul "uscat" din aluminiu

o 3.4Condensatoare cu tantal

o 3.5Electroliți solizi

o 3.6Condesatoarele de Niobiu

o 3.7Electroliți pe bază de apă

 4Caracteristicile electrice

o 4.1Circuitul serie echivalent

o 4.2Capacitate, valori standard și toleranțe

o 4.3Tensiunea nominală și categoria de tensiune

o 4.4Supratensiunea

o 4.5Tensiunea tranzitorie

o 4.6Tensiunea inversă

o 4.7Impedanța

o 4.8ESR și factor de disipare tan δ

 o 4.9Vârfurile de curent

o 4.10Supracurentul, vârful sau impulsul de curent.

o 4.11Curentul de scurgere

o 4.12Absorbția dielectrică (infiltrarea)

 5Caracteristici operaționale

o 5.1Fiabilitate (rata de defectare)

o 5.2Durata de viață

o 5.3Modurile de defectare, mecanismul de auto-vindecare și aplicarea normelor

o 5.4Performanța după depozitare

 6Informații suplimentare

o 6.1Simboluri pentru condensatori

o 6.2Conectarea în paralel

o 6.3Conectarea în serie

o 6.4Marcarea polarității

o 6.5Marcaje imprimate

o 6.6Standardizare

o 6.7Piața

o 6.8Producătorii și produsele

 7Vezi și

 8Note

Informații Generale
Arborele condensatoarelor electrolitice
Conform principiilor constructive de bază ale condensatoarelor electrolitice, există
trei tipuri diferite: condensatoare cu aluminiu, cu tantal și cu niobiu. Fiecare dintre
aceste trei familii de condensatoare utilizează electroliți lichid și solid de dioxid de
mangan sau solid de polimer, deci este disponibilă o mare varietate de combinații
diferite ale materialului anodic și de electrolit.
În funcție de natura metalului folosit ca anod și a electrolitului, există o mare varietate de condensatoare
electrolitice

Principiul de încărcare
Ca și alte condensatoare convenționale, condensatoarele electrolitice
stochează energie electrică statică prin separarea sarcinii electrice din câmpul
electric din stratul de oxid dielectric dintre cei doi electrozi. Electrolitul lichid sau
solid,  este în principiu catodul, care formează cel de-al doilea electrod din
condensator. Acest aspect precum și principiul de stocare le distinge de
condensatoarele electrochimice sau supercondensatoarele, în care electrolitul
reprezintă în general, conexiunea ionică conductoare între doi electrozi, iar stocarea
apare static datorită capacitanței dublu-strat și pseudocapacitanței electrochimice.
Materiale de bază și principiul de formare

Principiul de bază al oxidării anodice (de formare), în care, prin aplicarea unei tensiuni cu o sursă de curent,
un strat de oxid se formează pe un anod metalic

Condensatoarele electrolitice folosesc o caracteristică chimică a unor metale

speciale, numite anterior "metale supapă", care în contact cu un electrolit special
formează un strat izolator foarte subțire de oxid pe suprafața lor de oxidare anodică 
care poate funcționa ca un dielectric. Există trei metale anodice diferite ce se
utilizează pentru condensatoarele electrolitice:

1. Condensatoare electrolitice de aluminiu folosesc folie dealuminiu de mare

puritate, cu oxid de aluminiu ca și dielectric
2. Condensatoare electrolitice cu tantal folosesc un pelete sinterizate ("melc") cu
pulbere de tantal de înaltă puritate, și cu pentaoxid de tantal ca și dielectric
 3. Condensatoare electrolitice cu niobiu folosesc un "melc" sinterizat
de niobiu de înaltă puritate sau de pulbere de oxid de niobiu de, cu pentaoxid
de niobiu ca și dielectric.

Pentru a crește capacitatea pe unitatea de volum, toate materialele anodice sunt fie corodate sau
sinterizate și au o suprafață rugoasă ce le asigură o suprafață totală mult mai mare în comparație cu
o suprafață netedă, în aceeași zonă sau în același volum. Prin aplicarea unei tensiuni pozitive la
anodul format din materialele mai sus-menționate într-o baie electrolitică, se va forma un strat de
oxid cu o grosime corespunzătoare cu valoarea tensiunii aplicate. Acest strat de oxid acționează ca un
dielectric într-un condensator electrolitic. Proprietățile acestor straturi de oxid sunt prezentate în
tabelul următor:

Caracteristicile diferitelor straturi de oxid de aluminiu, tantal și niobiu ale condensatoarelor

electrolitice[1][2]

Grosime
Tensiune de
Anod- Structura de Permitivitate strat
Dielectric
material Oxid relativă străpungere electric
(V/µm) (nm/V)

amorf 9.6 710 1.4

Aluminiu Oxid de aluminiu Al2O3 [3] [4]
cristalin 11.6...14.2 800...1000 1.25 1.0...
Tantal Pentaoxid de tantal Ta2O5 amorf 27 625 1.6
Niobiu sau
Pentaoxid de niobiu Nb2O5 amorf 41 400 2.5
Oxid de niobiu

După formarea unui oxid dielectric pe structura anodică rugoasă, un contra-electrod

trebuie să se potrivească cu suprafața durp a oxidului izolator. Acest lucru este
realizat de către electrolit, care acționează în calitate de electrod catod al
condensatorului electrolitic. Există multe tipuri diferite de electroliți în uz. În general,
ele se disting în două specii, electrolit "lichid" și "solid". Ca mediu lichid, care
are conductivitate ionică cauzată de deplasarea ionilor, electroliții lichizi se pot potrivi
cu ușurință în structurile dure. Electroliții solizi care au conductibilitatea electronilor
se pot potrivi cu structurile dure, cu ajutorul unor procese chimice speciale cum este
cel de piroliză pentru dioxid de mangan sau depolimerizare pentru polimeri.
Prin compararea permitivității diferitelor materiale oxidice se vede că pentaoxidul de
tantal are o permitivitate de aproximativ trei ori mai mare decât oxidul de aluminiu.
Prin urmare condensatoare electrolitice cu tantal de o anumită valoare teoretică CV,
sunt mai mici decât condensatoare electrolitice cu aluminiu. În practică, diferite marje
de siguranță pentru a realiza componente fiabile, fac dificilă această comparație.
Stratul izolator de oxid generat la anod, se distruge la aplicarea unei tensiuni
inverse..
Bazele produsului C/V
Un material dielectric este introdus între două conductoare plăci (electrozi), fiecare din zonele A și cu
separarea d.

Fiecare condensator electrolitic formează în principiu un "condensator plat" a cărui

capacitate este cu atât mai mare cu cât este mai mare electrodul A, mai
mare permitivitatea ε, și mai subțire dielectricul (d).

Grosimea dielectricului condensatoarelor electrolitice este foarte mică, în

intervalul nanometrilor pe volt. Pe de altă parte, tensiunea de străpungere a
acestor straturi de oxid este destul de mare. Cu acest strat de oxid dielectric
foarte subțire, combinat cu o valoare mare a tensiunii de străpungere a
dielectricului, condensatoarele electrolitice pot obține o mare capacitanță
volumetrică. Acesta este unul din motivele capacității mari a condensatoarelor
electrolitice în comparație cu condensatoarele convenționale.
Toți anozii corodați sau sinterizați au o suprafață totală mult mai mare în
comparație cu o suprafață netedă, din aceeași zonă sau din același volum.
Aceasta mărește valoarea capacității, în funcție de tensiunea nominală, cu un
factor de până la 200 de ori, pentru un condensator electrolitic din aluminiu cu
electrolit lichid, precum și pentru cele cu tantal și electrolit solid. [5][6][7] Suprafața
totală mare comparativ cu cea netedă, reprezintă al doilea motiv pentru valoarea
relativ mare a condensatoarelor electrolitice, în comparație cu alte familii de
condensatoare.
Toate condensatoarele electrolitice au un avantaj special. Deoarece tensiunea de
formare definește grosimea stratului de oxid, tensiunea ulterioară de lucru a
condensatorului electrolitic poate fi produsă foarte simplu la valoarea nominală
dorită. Prin urmare, volumul unui condensator este definit prin produsul dintre
capacitate și tensiune, așa-numitul " produs CV".
Construcția de bază a condensatorului electrolitic din aluminiu
cu electrolit lichid
 Construcția de bază a condensatorului electrolitic din aluminiu cu
electrolit lichid
 

Foliile desfășurate ale unui condensator electrolitic cu folii multiple conectate

 

Secțiune transversală prin designul unui condensator electrolitic, în care se pot vedea folia
anodică cu stratul de oxid, distanțierul din hârtie îmbibată cu electrolit și folia catodică
 

Construcție tipică a unui condensator electroltiic din Aluminiu cu electrolit lichid

Construcția de bază condensatorului electrolitic din tantal cu

electrolit solid
 Construcția de bază a condensatorului electrolitic din tantal cu electrolit
solid


Conținutul de pudră de Tantal sinterizată a celulei condensator a unui condensator electrolitic

din tantal,
 

Reprezentare schematică a structurii unui condensator electroltici din Tantal cu electrolit

solid.
  

Construcția unui condensator electrolitic din Tantal cu electrolit solid de tip SMD

Tipuri și caracteristici ale condensatoarelor

electrolitice
Compararea tipurilor de condensatoare electrolitice
Combinații de materiale anodice pentru condensatoare electrolitice și electroliții
folosiți, au dat naștere unor largi varietăți de condensator, cu proprietăți diferite.
Un tabel al principalelor caracteristici ale diferitelor tipuri este prezentată în
tabelul de mai jos.

Imagine de ansamblu a principalelor caracteristici ale diferitelor tipuri de condensatoare

electrolitice

Tensiune Temperatura
Familia Domeniul
nominală
condensatorului Electrolit Capacității maximă
maximă
electrolitic (µF) (°C)
(V)

Electrolit solid, organic,

0.1...de
de 550 105/125/150
1.000.000
exemplu, GBL, DMF, DMA,
Condensator electrolitic Solid,
0.1...2,700,000 630 85/105
cu folie corodată de de exemplu, borax, glicol
aluminiu
Solid, pe baza de apă 1 18.000 de... 100 85/105
Solid, polimer 10 1.500 de... 25 105
Hibrid, polimer și lichid 6.8 1.000 de... 125 105/125
Solid, acid sulfuric 0.1...18.000 630 125/200
Condensator electrolitic
cu tantal cu anod Solid, dioxid de mangan 0.1...3.300 de 125 125/150
sinterizat
Solid, polimer 10 1.500 de... 25 105
Condensator electrolitic Solid,dioxid de mangan 1 1.500 de... 10 105
cu anod sinterizat de oxid
de niobiu Solid, polimer 4.7...470 16 105

Condensatoarele electrolitice din aluminiu așa-numite "umede" au fost și sunt

cele mai ieftine dintre toate celelalte condensatoare convenționale. Ele nu oferă
doar cele mai ieftine soluții de mare capacitate sau valori de tensiune pentru
decuplare și filtrare, dar sunt de asemenea, insensibile la încărcarea și
descărcarea pe rezistențe mici, precum și pentru fenomenele tranzitorii de
energie mică. Condensatoarele electrolitice lichide poat fi găsite în aproape toate
domeniile dispozitivelor electronice, cu excepția aplicațiilor militare.
Condensatoarele electrolitice cu tantal și electrolit solid, folosite ca și
condensatoare SMD sunt utilizate în principal în dispozitivele electronice în care
spațiul disponibil este mic. Acestea funcționează în mod fiabil pe o gamă largă de
temperatură, fără mari abateri ale parametrilor. În aplicații militare și spațiale doar
condensatoarele electrolitice cu tantal au aprobările necesare.
Condensatoarele electrolitice cu niobiu sunt în concurență directă cu
condensatoarele electrolitice cu tantal, deoarece niobiul este mai ușor disponibil.
Proprietățile lor sunt comparabile.
Proprietățile electrice ale condensatoarelor electrolitice din aluminiu, tantal și
niobiu au fost mult îmbunătățite prin folosirea electrolitului pe bază de polimer.
Comparație între parametrii electrici
În scopul de a compara caracteristicile diferite ale diferitelor tipuri de condensatoare
electrolitice, cu aceleași dimensiuni și similare ca și capacitate și tensiune, acestea sunt
comparate în tabelul de mai jos. În astfel de comparație, valorile ESR și riplul curentului de
sarcină sunt cei mai importanți parametri pentru utilizarea condensatoarelor electrolitice în
echipamentele electronice moderne. Cu cât este mai mică valoarea ESR, cu atât este mai mare
valoarea curentului de ripplu pe volum și o mai bună funcționalitate a condensatorului în circuit.
Cu toate acestea, parametrii electrici mai buni veni cu prețuri mai mari.

Tabel comparativ al celor mai importante caracteristici ale diferitelor tipuri de condensatoare
electrolitice

Dimensiune ESR Max. Curentul de Curentul de

Familia condensatorului 1 DxL, 100 kHz, vârf Max. scurgere Max.
Tip  )
electrolitic WxHxL 20 °C 85/105 °C after 2 min. 2)
(mm) (mΩ) (mA) (µA)

Condensator electrolitic
din aluminiu "umed"
Valvo, 034,
1976 3) 5x11 15.000 17 10 (0.01CV)
4.7/40
Electrolit pe bază de etilen-
glicol/borax

Condensator electrolitic Vishay, 036

din aluminiu "umed", RSP, 5x11 1000 160 10 (0.01CV)
Electrolit organic 100/10

Condensator electrolitic
din aluminiu "umed", NCC, SMQ,
5x11 900 180 10 (0.01CV)
Electrolit pe bază de etilen- 100/10
glicol/borax

Condensator electrolitic Rubycon, ZL, 5x11 300 250 10 (0.01CV)

din aluminiu "umed",
 Electrolit pe bază de apă 100/10

Condensator electrolitic
din aluminiu "umed",
NIC, NACY,
SMD 6.3x8 300 300 10 (0.01CV)
220/10
Electrolit pe bază de etilen-
glicol/borax

Condensator electrolitic
din aluminiu "umed", NIC, NAZJ,
6.3x8 160 600 10 (0.01CV)
SMD 220/16
Electrolit pe bază de apă

Condensator electrolitic
Kemet, T494,
din tantal. 7,3x4.3x4.0 100 1285 10 (0.01CV)
330/10
Electrolit MnO2

Condensator electrolitic
din tantal. Kemet, T510,
7.3x4.3x4.0 35 2500 10 (0.01CV)
Multianod, Electrolit 330/10
MnO2

Condensator electrolitic
Kemet, T543,
din tantal. 7.3x4.3x4,0 10 4900 100 (0.1CV)
330/10
Electrolit polymer

Condensator electrolitic
Kemet, T530,
din tantal. 7.3x4.3x4.0 5 4970 100 (0.1CV)
150/10
Multianod, polymer

Condensator electrolitic
AVX,NOS,
din niobiu. 7.3x4.3x4.1 80 1461 20 (0.02CV)
220/6,3
Electrolit MnO2

Condensator electrolitic
din niobiu.  AVX,NBM,
7.3x4.3x4.1 40 2561 20 (0.02CV)
Multianod, Electrolit 220/6.3
MnO2

Condensator electrolitic Panasonic, SP-

din aluminiu, UE, 7.3x4.3x4.2 7 3700 100 (0.1CV)
Electrolit polimer 180/6.3

Condensator electrolitic Kemet, A700, 7.3x4.3x4.0 10 4700 40 (0.04CV)

din aluminiu, 100/10
 Electrolit polimer

Condensator electrolitic Panansonic,

din aluminiu, SVP, 6.3x6 17 2780 200 (0.2CV)
120/6.3
Electrolit polimer

Condensator electrolitic Panasonic,

hibrid, ZA, 6.3x7.7 30 2000 10 (0.01CV)
Electrolit polimer + lichid 100/25

Note
1
 ) Producătorul, nume serie, capacitate/tensiune
2
 ) calculate pentru un condensator de 100 µF/10 V,
3
 ) dintr-o foaie de date din 1976

Stiluri de condensatoare electrolitice din aluminiu și tantal

Condensatoarele electrolitice din aluminiu, formează cea mai mare parte a
condensatoarelor electrolitice folosite în aparatele electronice, datorită marii
diversități de mărimi și costurilor mici de producție. Condensatoare electrolitice cu
tantal, utilizate de obicei în versiunea SMD, au o capacitate specifică mai mare
decât a celor din aluminiu, și sunt folosite în dispozitive cu spațiu limitat sau
design plat, cum ar fi laptop-urile. Ele sunt, de asemenea, utilizate în tehnologia
militară, mai ales cele axiale, închise ermetic. Condensatoarele electrolitice din
niobiu reprezintă o nouă dezvoltare pe piață și sunt destinate ca un înlocuitor
pentru condensatoarele electrolitice din tantal.

 Diferite tipuri de condensatoare electrolitice din aluminiu



Condensatoare electrolitice din Aluminiu tip SMD

 

Condensatoare electrolitice din Aluminiu de tip axial

 
 

Condensatoare electrolitice din Aluminiu de tip radial

 

Condensatoare electrolitice din Aluminiu cu terminale scurte

 

Condensatoare electrolitice din Aluminiu cu terminale tip șurub

 Diferite stiluri de condensatoare electrolitice din tantal



Condensator electrolitic din Tantal tip SMD

 

Condensatoare electrolitice din Tantal tip picătură

 
 

Condesatoare electrolitice din Tantal tip axiale

Istoric

Condensator electrolitic de capacitate mică din 1914. Acesta avea o capacitate de circa 2 µf.

Anodul unui condensator electrolitic din aluminiu "umed", Bell System Technique 1929

Origine
Fenomenul care poate forma un strat de oxid de aluminiu și de alte metale
precum tantal, niobiu, mangan, titan, zinc, cadmiu etc. printr-un proces
electrochimic, și care blochează curentul electric care curge într-o direcție, dar
permite curgerea acestuia în cealaltă direcție, a fost descoperit în 1875 de către
cercetătorul și fondatorul francez Eugène Ducretet. El a inventat termenul de
"valvă de metal" pentru astfel de metale.
Charles Pollak (născut Karol Pollak), un producător de acumulatori, a descoperit
că stratul de oxid de pe un anod de aluminiu a rămas stabil într-un electrolit
neutru sau alcalin, chiar și atunci când alimentarea a fost oprită. În 1896, el a
depus un patent pentru un "Condensator electric lichid cu electrozi de aluminiu"
(de: Elektrischer Flüssigkeitskondensator mit Aluminiumelektroden), bazat pe
ideea de a folosi stratul de oxid într-un condensator polarizat în combinație cu un
electrolit neutru sau ușor alcalin.[8][9]
Condensatorul "umed" din aluminiu[modificare | modificare sursă]
Diverse forme istorice ale anodului pentru condensatoare umede. Pentru toți acești anozi vasul metalic
exterior servește drept catod

Primii condensatori electrolitici realizați industrial au constat dintr-o cutie metalica

folosită drept catod. Aceștia au fost umpluți cu un electrolit din borax dizolvat în
apă, în care o placă anodică de aluminiu a fost introdusă. Aplicând o tensiune de
curent continuu din exterior, un strat de oxid a fost format pe suprafața anodului.
Avantajul acestor condensatori a fost că ei au fost semnificativ mai mici și mai
ieftini decât toate celelalte condensatoare în acest moment, relativ la valoarea
capacității realizate. Această construcție cu diferite stiluri de anod și cu carcasa
ca și catod și container pentru electrolit, a fost folosită până în anii 1930 și a fost
numită condensator electrolitic "umed", în sensul că avea un conținut ridicat de
apă.
Prima aplicare mai frecventă a condensatoarelor electrolitice umede din aluminiu
a fost în marile centrale telefonice, pentru a reduce zgomotul relelor pe 48 de volți
curent continuu. Dezvoltarea aparatelor de radio la curent alternativ la sfârșitul
anilor 1920, a creat o cerere pentru condensatoarele de mare capacitate (pentru
acel moment) și de înaltă tensiune pentru tubul amplificator, de obicei de cel puțin
4µf la aproximativ 500 de volți curent continuu. Erau disponibile condensatoarele
cu film de hârtie cerată și mătase unsă cu ulei, dar dispozitivele cu aceste valori
ale capacitanței și ale tensiunii de funcționare erau voluminoase și costisitoare.
Condensatorul "uscat" din aluminiu

Un condensator electrolitic "uscat" de 100 µF la 150 V

Strămoșul condensatoarelor electrolitice moderne a fost patentat de către Samuel

Ruben în 1925,[10][11] care a făcut echipă cu Philip Mallory, fondator al companiei
de baterii care este acum cunoscut sub numele de Duracell International. Idea lui
Ruben a fost să adopte construcția stivuită a condensatorului argint-mică. El a
introdus o a doua folie separată pentru a realiza contactul cu electrolitul adiacent
foliei de aluminiu anodice, în loc de a folosi carcasa umplută cu electrolit ca și
catod al condensatorului. Cea de-a douaă folie stivuită, a vea propriul ei terminal,
suplimentar față de terminalul anodic, iar carcasa nu a mai avut un rol electric.
Acest tip de condensator electrolitic, combinat cu un electrolit lichid sau din gel de
natură ne-apoasă, este prin urmare uscat, în sensul că are un conținut redus de
apă, și a devenit cunoscut sub numele de condensator electrolitic "uscat". [12]
Cu invenția lui Ruben, împreună cu inventarea foliilor separate cu o hârtie de
distanțare, în 1927 de către A. Eckel Hydra-Werke (Germania), [13] a început
efectiv dezvoltarea condensatoarelor.
William Dubilier, al cărui primul brevet pentru condensatori electrolitici a fost
depus în 1928,[14] a industrializat noua idee pentru condensatoarele electrolitice și
a început prima mare producție comercială în 1931 în fabrica Cornell-Dubilier
(CD) din Plainfield, New Jersey. În același timp, în Berlin, Germania, "Hydra-
Werke", o companie  AEG, a început producția condensatoarelor în cantități mari.

Miniaturizarea condensatoarelor electrolitice din aluminiu din 1960 până în 2005, în carcasă de
10x16mm cu un factor de până la zece

În brevetul său din 1896 Pollak, a recunoscut deja faptul că capacitatea

condensatorului crește atunci când de corodează suprafața foliei anodice. Astăzi
(2014), cu folia corodată electrochimic cu tensiune joasă, se poate obține până la
de 200 de ori creșterea în suprafață în comparație cu o suprafață netedă.
Avansurile în procesul de corodare, sunt motivul pentru reducerea dimensiunilor
condensatoarelor electrolitice din aluminiu din ultimele decenii.
Pentru condensatoarele electrolitice din aluminiu, deceniile dintre 1970 până în
1990, au fost marcate de dezvoltarea unor noi serii profesionale, potrivite în mod
special pentru anumite aplicații industriale, de exemplu, cu foarte mici scurgeri de
curent sau cu viață lungă, sau pentru temperaturi mai mari de până la 125 °C. [15]
[16]

Condensatoare cu tantal
Unele dintre primele condensatoare electrolitice cu tantal au fost dezvoltate în
1930 de către Tansitor Electronic Inc. USA, în scopuri militare. [17] A fost adoptată
construcția de bază a unei celule înfășurate, iar o folie anodică din tantal a fost
folosită împreună cu o folie catodică din tantal, separate cu o hârtie de distanțare
impregnată cu un lichid electrolitic, în cea mai mare parte acid sulfuric,
încapsulate într-o carcasă de argint.
Dezvoltarea relevantă a condensatoarelor din tantal cu electrolit solid a început la
câțiva ani după ce William Shockley, John Bardeen și Walter Houser Brattain au
inventat tranzistorul în 1947. Acesta a fost inventat de Bell Laboratories la
începutul anilor 1950, ca un condensator miniaturizat, mult mai fiabil la tensiune
joasă, pentru a se completa cu noul lor inventat tranzistor. Soluția găsită de către
R. L. Taylor și H. E. Haring din laboratoarele Bell la începutul anilor 1950, s-a
bazat pe experiențele cu ceramica. Au scufundat tantalul într-o pulbere, pe care
au presat-o într-o formă cilindrică și apoi au sinterizat-o la temperatură mare,
cuprinsă între 1500 și 2000 °C în condiții de vacuum pentru a produce un pelet
("melc").[18][19]
Aceste prime condensatoare cu tantal sinterizat, au utilizat un electrolit lichid,
care nu se încadrează în conceptul de electronică solidă. În 1952 o căutare
orientată în laboratoarele Bell, realizată de către D. A. McLean și F. S. Power
pentru un electrolit solid, a dus la inventarea de dioxidului de mangan ca un
electrolit solid pentru condensatorul cu tantal sinterizat. [20]
Deși invenții fundamentale au venit de la Bell Labs, invenții pentru fabricarea de
condensatoare electrolitice din taltal viabile comercial, au venit de la cercetatorii
de la Sprague Electric Company. Preston Robinson, Director de Cercetare la
Spargue, este considerat a fi adevăratul inventator al condensatoare cu tantal în
1954.[21][22] Invenția lui a fost susținută de R. J. Millard, care a introdus "reforma" în
1955,[23][24] o îmbunătățire semnificativă în care dielectricul condensatorului a fost
reparat după fiecare ciclu de baie și conversie adepunerii de MnO 2, care a redus
dramatic curent de scurgere a condensatoarelor realizate.
Deși condensatoarele din tantal cu electrolit solid, au oferit condensatoare cu
ESR și curenți de scurgere mai reduse, decât a condensatoarelor din aluminiu, în
1980 un preț șoc pentru tantal a redus dramatic aplicațiile condensatoarelor din
tantal, mai ales în industria de divertisment. [25][26] Industria a revenit la utilizarea de
condensatoare electrolitice din aluminiu.
Electroliți solizi

Conductivitatea electrolitului lichid și solid

Primul electrolit solid de dioxid de mangan dezvoltat în 1952 pentru

condensatoarele din tantal, avea o conductivitate de 10 ori mai bună decât a
tuturor celorlalte tipuri de electroliți lichizi. De asemenea a influențat dezvoltarea
condensatoarelor electrolitice din aluminiu. În anul 1964 a apărut primul
condensator electrolitic din aluminiu cu electrolit solid, condensatorul electrolitic
SAL, dezvoltat de Philips.[27]
Odată cu începerea digitalizării, Intel a lansat în 1971 primul ei microcalculator,
MCS4, iar în 1972 Hewlett Packard a lansat unul din primele palculatoare mici,
HP 35.[28][29] Cererea de condensatoare cu rezistența echivalentă serie (ESR)
pentru ocolire sau filtraj a crescut.[30] Tipul de electrolit din dioxid de mangan s-a
dovedit a fi mai bun.
Abia în 1983, când un nou pas spre reducerea ESR a fost făcut de
către Sanyo prin intermediul condensatoarelor electrolitice din aluminiu "OS-
CON". Aceste condensatoare au folosit un condutor solid organic, saltul de
transfer al sarcinii TTF-TCNQ (tetracyanoquinodimethane), care a oferit o
îmbunătățire în conductivitate cu un factor de 10, comparativ cu electrolitul pe
bază de dioxid de mangan.[31] [32][33]
Următorul pas în reducerea ESR a fost dezvoltarea de polimeri
conductori de Alan J. Heeger, Alan Mcdiarmid și Hideki Shirakawa în 1975.
[34]
 Conductivitatea polimerilor conductori, cum ar fi de
polipirol (PPy) [35] sau PEDOT[36] este mai bună decât cea de TCNQ cu un factor
de 100 la 500, și este aproape de conductivitatea metalelor.
În 1991 Panasonic a venit pe piață cu "SP-Pac", [37] , numit condensator electrolitic
polimer aluminiu. Aceste condensatoare electrolitice din aluminiu cu polimeri, au
atins valori ESR foarte mici, comparabile în mod direct cu condensatoare
ceramice multistrat (component mlcc). Ele au fost mai puțin costisitoare decât
condensatoare cu tantal și prin designul lor plat pentru laptop-uri și telefoane
mobile au concurat de asemenea cu condensatoarele din tantal.
Condensatoarele electrolitice din tantal cu catod electrolitic din polimer PPy, au
urmat trei ani mai târziu. În 1993, LENOVO a introdus condensatoarele
electrolitice cu polimer tip SMD, numite "NeoCap". În 1997 Sanyo a urmat cu
"POSCAP" condensatori din polimer-tantal.
Un nou polimer condutor pentru condensatoarele din tantal-polimer a fost
prezentat de Kemet la conferința "1999 Carts".[38] Acest condensator utilia noul
dezvoltat polimer organic conductor PEDT Poly(3,4-ethylenedioxythiophene),
cunoscut de asemenea ca și PEDOT (denumirea comercială Baytron®) [39]
Condesatoarele de Niobiu
O altă explozie a prețurilor pentru tantal în 2000/2001 a forțat dezvoltarea
condensatoarelor electrolitice de niobiu cu electrolit din dioxid de mangan, care
au fost disponibile începând cu anul 2002. [40][41] Niobiu este metalul soră a
tantalului și servește ca supapă de metal generând un strat de oxid pe durata
oxidării anodice. Niobiul ca materie primă este mult mai abundent în natură decât
tantalul și este mai puțin costisitoare. A fost o întrebare cu privire la
disponibilitatea metalelor de bază la sfârșitul anilor 1960, care a condus la
dezvoltarea și punerea în aplicare a condensatoarelor electrolitice din niobiu în
fosta Uniune Sovietică, în loc de condensatoare din tantal pentru ca în Vest.
Materialele și procesele utilizate pentru a produce condensatoare niobiu-
dielectric, sunt în esență aceleași ca și pentru existentele condensatoare din
tantal-dielectric. Caracteristicile condensatoarelor electrolitice din niobiu și a
condensatoarelor electrolitice din tantal sunt aproximativ comparabile. [42]
Electroliți pe bază de apă
Cu scopul de a reduce valoarea ESR pentru condensatoarele ieftine cu lichid, pe
la mijlocul anilor 1980 în Japonia, a fost realizat un nou electrolit pe bază de apă
pentru condensatoarele electrolitice. Apa este ieftină, un solvent eficient pentru
electroliți, și în mod semnificativ îmbunătățește conductivitatea electrolitului.
Producătorul Japonez Rubycon a fost un lider în dezvoltarea sistemelor
electrolitice pe bază de apă și cu conductivitate sporită, la sfârșitul anilor 1990.
[43]
 Noua serie de condensatoare lichide cu electrolit pe bază de apă, a fost
descrisă în fișele de date ca având "ESR mic", "impedanță mică", "impedanță
foarte mică" sau "curent de ripplu mare".
O rețetă furată pentru un astfel de electrolit pe bază de apă, din care lipseau
importantele substanțe stabilizatoare,[44][45][46] a condus în anii 2000 la 2005 la
problema arderii în masă a condensatoarelor din calculatoare și surse de
alimentare, care a devenit cunoscut sub termenul de "ciuma condensatoarelor".
În aceste condensatoare apa reacționează destul de agresiv și chiar violent cu
aluminiul, reacție însoțită de dezvoltarea puternică a căldurii și gazelor în
condensator, care de multe ori a condus la explozia condensatoarelor.

Caracteristicile electrice
Circuitul serie echivalent[modificare | modificare sursă]

Modelul circuitului serie echivalent al unui condensator electrolitic

Caracteristicile electrice ale condensatoarelor sunt armonizate de către

specificațiile generice internaționale IEC 60384-1. În acest standard,
caracteristicile electrice ale condensatoarelor sunt descrise de către un circuit
serie ideal echivalent realizat cu componente electrice, care modelează toate
pierderile ohmice, capacitive și inductiv ale unui condensator electrolitic:

 C, capacitatea condensatorului
 RVSH, rezistența serie echivalentă care rezumă toate pierderile ohmice a
condensatorului, de obicei abreviat ca "ESR"
 AmESL, inductanța serie echivalentă care reprezintă inductanța proprie a
condensatorului, de obicei abreviată ca "ESL".
 Rscurgere, rezistența reprezentând curent de scurgere a condensatorului.

Capacitate, valori standard și toleranțe

Capacitatea tipică funcție de frecvență

 Capacitatea tipică funcție de temperatură

Caracteristicile electrice ale condensatoarelor electrolitice depinde de structura

anodului și a electrolitului folosit. Acest lucru influențează valoarea capacității
condensatoarelor electrolitice, care depinde de frecvența de măsurare de
frecvență și de temperatură. Condensatoare electrolitice cu electrolit lichid
prezintă o eroare mai largă dincolo de domeniul de frecvență și temperatură, față
de condensatoarele cu electrolit solid.
Unitatea de măsură de bază a capacității unui condensator electrolitic
este microfaradul (µF). Valoarea capacității specificate în fișele cu date de
producator este numită capacitate ratificată C R sau capacitate nominală CN și
reprezintă valoarea pentru care condensatorul a fost proiectat.
Condițiiile standardizate de măsurare a unui condensator electrolitic, specifică o
tensiune alternativă cu valoarea de 0,5V la o frecvență de 100/120 Hz și o
temperatură de 20 °C. Pentru condensatoare cu tantal o tensiune continuă de
polarizare de la 1,1 la 1,5V pentru cele cu o tensiune nominală de maximum
2,5V, sau 2,1 la 2,5V pentru cele cu o tensiune nominală mai mare de 2,5V, ce
poate fi aplicată în timpul măsurătorii pentru a evita tensiunea inversa.
Valoarea capacității măsurate la frecvența de 1 kHz este cu aproximativ 10% mai
mică decât cea de la valoarea de 100/120Hz. Prin urmare, valoarea capacității
condensatoarelor electrolitice nu este direct comparabilă și diferă la condensatorii
de film  față de condensatoarele ceramice, a căror capacitate se măsoară la 1
kHz sau mai mult.
Măsurate conform metodei AC la 100/120Hz, valoarea capacității măsurate este
cea mai apropiată valoare a sarcinii electrice reale stocate în condensator.
Sarcina stocată este măsurată cu o metodă specială de descărcare și este
numită capacitate în curent continuu DC. Capacitatea în curent continuu este cu
aproximativ 10% mai mare decât capacitatea măsurată la 100/120Hz.
Capacitatea în curent continuu este de interes pentru aplicații de descărcare, cum
sunt blițurile.
Procentul abaterii permise a capacității măsurate față de valoarea nominală, se
numește capacitate de toleranță. Condensatoarele electrolitice sunt disponibile în
diferite serii de toleranță, ale căror valori sunt specificate în seria E, specificate în
IEC 60063. Pentru marcarea abreviată a toleranței în spațiile înguste, o literă de
cod pentru fiecare toleranță specificate în IEC 60062.

 capacitate nominală, seria E3, toleranță ±20%, litera de cod "M"

 capacitate nominală, seria E6, toleranță ±20%, litera de cod "M"
 capacitate nominală, seria E12, toleranță ±10%, litera de cod "K"
Toleranța capacității necesare este determinată de anumite specifice.
Condensatoarele electrolitice, care sunt adesea folosite
pentru filtrare și decuplare, nu au nevoie de toleranțe prea înguste, deoarece în
mare parte nu sunt utilizate pentru aplicații ce solicită frecvențe exacte, cum ar fi
în oscilatoare.
Tensiunea nominală și categoria de tensiune

Relația dintre tensiunea nominală și temperatura de lucru

Conform standardului IEC/EN 60384-1, tensiunea de lucru permisă pentru

condensatoarele electrolitice se cheamă "tensiune ratificată UR" sau "tensiune
nominală UN". Tensiunea ratificată UR reprezintă tensiunea continuă maximă sau
tensiunea în impuls maximă care trebuie aplicată în mod continuu la orice
temperatură în domeniul de temperatură ratificat T R.
Domeniul tensiunii condensatoarelor electrolitice scade cu creșterea temperaturii.
Pentru unele aplicații este importantă utilizarea unui domeniu mai înalt de
temperatură. Scăzând tensiunea aplicată la temperaturi mari, menține
funcționarea condensatorului în limitele de siguranță. Pentru unele tipuri de
condensatoare standardul IEC specifică "decalajul tensiunii funcție de
temperatură" pentru lucrul în temperaturi mari, "categoria de tensiune U C".
Categoria de tensiune reprezintă tensiunea continuă maximă sau tensiunea în
impuls care poate fi aplicată continuu unui condensator, la orice temperatură din
domeniul de temperatură TC. Relația dintre tensiune și temperatură este dată în
imaginea din dreapta.
Aplicând o tensiune mai mare decât cea specificată poate distruge
condensatoarele electrolitice.
Aplicând o tensiune mai mică poate avea o influență pozitivă asupra
condensatoarelor electrolitice. Pentru condensatoarele electrolitice din aluminiu,
aplicarea unei tensiuni inferioare în unele cazuri, le extinde durata de viață.
Pentru condensatoare electrolitice din tantal scăderea tensiunii aplicată crește
fiabilitatea și reduce rata de defectare. [47]
Supratensiunea
Supratensiunea reprezintă valoarea vârfului de tensiune, care pot fi aplicată
condensatoarelor electrolitice pe durata funcționării pentru un număr limitat de
cicluri. Supratensiunea este standardizată în IEC/EN 60384-1. Pentru
condensatoarele electrolitice din aluminiu cu o tensiune nominală de până la 315
V, supratensiunea este de 1,15 ori tensiunea nominală, și pentru
condensatoarele cu o tensiune nominală care depășește 315 V, supratensiunea
este de 1,10 ori tensiunea nominală.
Pentru condensatoarele electrolitice din tantal supratensiunea poate fi de 1,3 ori
tensiunea nominală, rotunjită la volt. Supratensiunea aplicată la condensatoarele
din tantal poate influența rata lor de defectare.[48][49]
Tensiunea tranzitorie
Condensatoarele electrolitice din aluminiu cu electrolit lichid, sunt relativ
insensibile la tensiuni tranzitorii de scurtă durată si mai mari decât tensiunea
maxima suportată, în cazul în care frecvența și conținutul de energie al tensiunii
tranzitorii este mic. Această abilitate depinde de tensiunea nominală și de
dimensiunilor condensatorului. Tensiunile tranzitorii de energie mică duc la o
limitare a tensiun similară cu a unei diode zener.Eroare la citare: Eticheta
de început  <ref>  este malformată sau are un nume greșit O
specificare generală și ambiguă a tensiunii tranzitorii sau de vârf tolerabile nu
este posibilă. În toate cazurile în care pot apărea tensiuni tranzitorii, folosirea lor
trebuie să fie aprobată cu mare atenție.
Condensatoarele electrolitice cu electrolit solid de oxid de mangan sau de
polimer, precum și condensatoarele electrolitice din aluminiu și cele din tantal, nu
pot rezista tensiuni tranzitorii sau de vârf mai mari decât tensiunea maximă
admisă. Tensiunile tranzitorii pot distruge acest tip de condensatori.
Tensiunea inversă

Un condensator electrolitic din aluminiu explodat pe o PCB

Condesatoarele electrolitice standard, cele din aluminiu precum și din tantal și din
niobiu, sunt polarizate și necesită în general, ca pe electrodul anod să fie o
tensiune pozitivă în raport cu tensiunea de pe electrodul catod.
Cu toate acestea, condensatoarele electrolitice pot rezista pentru scurte
momente la o tensiune inversa pentru un număr limitat de cicluri. În detaliu,
condensatoarele electrolitice cu electrolit lichid, pot rezista la o tensiune inversa
de aproximativ 1 V la 1,5 V. Această tensiune inversă nu ar trebui să fie utilizată
pentru a determina tensiune inversa maxima sub care un condensator poate fi
folosit permanent.[50][51][52]
Condensatoarele din tantal pot de asemenea, rezista la tensiuni inverse pentru
perioade scurte de timp. Cele mai frecvente indicații pentru tensiune inversa pe
tantal sunt:
 10 % din tensiunea nominală la un maxim de 1 V la 25 °C,
 3 % din tensiunea nominală la un maxim de 0,5 V la 85 °C,
 1 % din tensiunea nominală la un maxim de 0,1 V la 125 °C.

Aceste orientări se aplică pentru o aplicare scurtă și nu ar trebui să fie utilizate

pentru a determina tensiunea inversa maximă sub care un condensator poate fi
folosit permanent.[53][54]
Dar în nici un caz, pentru condensatoarele din aluminiu precum și pentru tantal și
niobiu, nu poate fi folosită o tensiune inversă, pentru o aplicație permanentă AC.
Pentru a minimiza posibilitatea ca un condensator electrolitic polarizat să fie
introdus incorect într-un circuit, polaritatea trebuie să fie foarte clar indicată pe
carcasa acestuia, a se vedea secțiunea privind "Marcarea polarității" de mai jos.
Condesatoarelele electrolitice din aluminiu bipolare sunt concepute special pentru
utilizare bipolară, și, de obicei sunt numite ca "nepolarizate" sau "bipolare". În
acestea, condensatoarele au două folii anodice cu straturile groase de oxid
conectate în polaritate inversă. Pe ambele jumătăți ale alternantei tensiunii
alternative, unul dintre oxizii de pe o folie actionează ca un dielectric, prevenind
circulația curentului invers și distrugerea electrolitului celeilalte folii. Dar aceste
condensatoare electrolitice bipolare, nu sunt adaptabile pentru aplicațiile în
tensiune alternativă a rețelei electrice, în locul condensatoarelor de putere cu film
polimer metalizat sau cu hârtie dielectric.
Impedanța

Circuit serie echivalent simplificat al unui condensator, pentru frecvențe mai mari (sus); diagrama
de vectori pentru reactanța XESL și XC și rezistența ESR, precum și pentru ilustrarea impedanței Z și
a factorului de disipare tan δ

În general, un condensator este văzută ca o componentă de stocare a energiei

electrice. Dar aceasta este doar una din funcțiile condensatorului. Un
condensator poate, de asemenea, acționa ca o rezistență în curent alternativ. Mai
ales condensatoarele electrolitice din aluminiu sunt folosite în multe aplicații ca
și condensatori de decuplare, pentru a filtra sau a decupla frecvențel nedorite la
masă, sau pentru cuplajul capacitiv al semnalelor audio. Apoi dielectricul este
folosit doar pentru blocarea circulației curentului continuu. Pentru astfel de
 aplicații rezistența, în curent aternativ, numită impedanță, este la fel de
importantă ca și valoarea capacității.

Curba impedanței tipice pentru diferite valori ale capacității funcție de frecvență. Cu cât este mai mare
capacitatea cu atât este mai mică frecvența de rezonanță.

Impedanța Z este vectorul sumă dintre reactanță și rezistență; aceasta descrie

diferența de fază și raportul amplitudinilor între tensiunea ce variază sinusoidal și
curentul ce variază sinusoidal, la o anumită frecvență. În acest sens impedanța
este o măsură a abilității condensatorului de a fi parcurs de curentul alternativ și
poate fi folosit ca și legea lui Ohm.

Cu alte cuvinte, impedanța este o rezistență dependentă de frecvența curentului

alternativ și posedă atât amplitudine cât și fază la o anumită frecvență.
În fișele cu date ale condensatoarelor electrolitice, este specificată doar mărimea
impedanței |Z|, și este simplu scrisă ca "Z". În ceea ce privește standardul IEC/EN,
valorile impedanței condensatoarelor electrolitice sunt măsurate și specificate la 10
kHz sau 100 kHz, în funcție de capacitatea și tensiunea condensatorului.
În afară de măsurare, impedanța poate fi calculată folosind componentele idealizate
ale unui circuit serie echivalent al condensatorului, incluzând un condensator ideal C,
o rezistență ESR și o inductanță ESL. În acest caz, impedanța la frecvența
unghiulară ω este dată de însumarea geometrică (complexă) a ESR, de reactanța
capacitivă XC
și de reactanța inductivă XL (Inductanță)
.

Atunci Z este dat de
.

În cazul special al rezonanței, în care ambele rezistențe reactive XC și XL au aceeași

valoare (aXC=XL), atunci impedanța va fi determinată numai de ESR. La frecvențe
peste cea de rezonanță, impedanța crește din nou din cauza ESL a condensatorului.
Condensatorul devine o inductanță.
ESR și factor de disipare tan δ
Impedanță tipică și curbele ESR în funcție de  frecvență și temperatură

Variația impedanței tipice și a valorii ESR funcție de frecvență

 

Variația impedanței tipice funcție de temperatură

Rezistența echivalentă serie (ESR) rezumă toate pierderile rezistive din condensator.
Acestea sunt rezistențele terminalelor, rezistența de contact a electrozilor de contact,
rezistența electrolitului și pierderile dielectrice în stratul de oxid dielectric.[55]
Pentru condensatoarele electrolitice în general, ESR scade odată cu creșterea
frecvenței și a temperaturii.[56]
ESR netezește vârfurile de curent alternativ suprapuse și poate influența
funcționarea circuitului. Referitor la condensator, ESR contează pentru generarea
căldurii interne dacă un curent de vârf parcurge condensatorul. Această căldură
internă reduce durata de viață a condensatoarelor electrolitice din aluminiu sau
influențează fiabilitatea condensatoarelor electrolitice din tantal cu electrolit solid.
Pentru condensatoarele electrolitice, din motive istorice, factor de disipare tan δ va fi
uneori, specificate în fișele de date corespunzătoare, în loc de ESR. Factorul de
disipare factor este determinat de tangenta unghiului de fază dintre reactanța
capacitivă XC minus reactanța inductivă XL și ESR. Dacă inductanța ESL este mic,
factorul de disipare poate fi aproximat ca fiind:
Factorul de disipare este utilizat pentru condensatoarele cu pierderi foarte mici în
circuitele de determinare a frecvenței unde valoarea reciprocă a factorului de disipare
este numită factor de calitate (Q), care reprezintă lățimea de bandă, a frecvenței de
rezonanță.
Vârfurile de curent

Vârfurile curentului alternativ suprapus peste cel continuu, care circulă prin condensatorul C1 de la o sursă
de alimentare, duc la generarea de căldură internă proporțională cu ESR-ul condensatorului.
Un "vârf de curent" reprezintă valoarea RMS a unui curent alternativ suprapus
oricărei frecvențe și oricărei forme de undă a curbei de curent, pentru funcționarea
continuă în domeniul de temperatură specific. El apare în principal în sursele de
alimentare (incluzând sursele de alimentare în comutație) după redresarea tensiunii
alternative, și se deplasează ca și un curent de încărcare-descărcare prin
condensatorul de decuplare sau de netezire.
Vârfurile de curent generează călduă internă în corpul condensatorului. Aceasă
pierdere de putere prin disipare PL este cauzată de ESR și reprezintă pătratul valorii
(RMS) vârfului de curent IR.

Această generare internă de căldură, suplimentară față de temperatura ambiantă și

posibil ale altor surse externe de căldură, duce la o diferență de temperatură a
corpului condensatorului ΔT față de mediul ambiant. Această căldură trebuie să fie
distribuită sub formă de pierdere termică Pth pe suprafața condensatorului și față de
rezistența termică β a mediului ambiant.

Căldura generată intern trebuie să fie distribuită în mediu prin radiație

termică, convecție și conducție termică. Temperatura din condensator, care
reprezintă echilibrul net între căldura produsă și distribuită, nu trebuie să depășească
temperatura maximă specificată a condensatorului.
Vârful de curent este specificat ca o valoare efectivă (RMS) la 100 sau 120Hz sau la
10kHz la o categorie superioară de temperatură. Vârfurile de curent de formă
nesinusoidală trebuie să fie analizate și separate într-o singură frecvență sinusoidală
prin analiza Fourier și însumată ca pătratul sumei curenților.

În condensatoarele electrolitice lichide, căldura generată vârfurile de curent, forțează

evaporarea electrolitului, scurtând durata de viață a condensatoarelor. [57][58][59][60]
[61]
 Depășirea limitei tinde să ducă la explozia lor.
În condensatoarele electrolitice din tantal trolitice cu dioxid de mangan ca și electrolit,
căldura generată de vârful de curent influențează fiabilitatea condensatoarelor. [62][63][64]
[65]
 Depășirea limitei tinde să ducă la eșecuri catastrofale cu scurtcircuite și arderea
componentelor.
Căldura generată de vârful de curent influențează de asemenea, durata de viață a
condensatoarelor electrolitice din aluminiu și din tantal, cu electrolit polimer solid.
[66]
 Depășirea limitei tinde să conducă la eșecuri catastrofale cu scurtcircuitarea
componentelor.
Supracurentul, vârful sau impulsul de curent.
Condesatoarele electrolitice din aluminiu cu electrolit lichid, în mod normal, pot fi
încărcate până la tensiunea nominală, fără nici o limitare referitoare la supracurent,
curentul de vârf sau curentul în impuls. Această proprietate este un rezultat al
mișcării limitate a ionilor din electrolitul lichid, care încetinește rampa de tensiune
peste dielectric, și peste ESR-ul condensatorului. Doar vârfurile de frecvență
integrate de-a lungul timpului nu trebuie să depășească valoarea maximă specificată
pentru curentul de vârf.
Condensatoarele electrolitice din tantal cu electrolit solid din dioxid de mangan sau
polimer, sunt afectate de vârfurile sau impulsurile de curent. Condensatoarele solide
din tantal care sunt expuse la supracurenți, vârfuri sau impulsuri de curent, de
exemplu, în circuitele înalt inductive, ar trebui să fie utilizate cu o tensiune redusă.
Dacă este posibil, profilul tensiunii ar trebui să fie o rampă din momentul alimentării,
deoarece acest lucru reduce vârful de curent experimentat de condensator.
Curentul de scurgere
Pentru condensatoarele electrolitice, scurgerea de curent continuu (DCL) este o
caracteristică specială pe care alte condensatoare convenționale nu o au. Acest
curent este reprezentat de rezistența Rscurgere în paralel cu condensatorul din circuitul
serie echivalent al condensatorului electrolitic.
Motivele existenței curentului de scurgere sunt diferite la condensatoarele
electrolitice cu electrolit lichid, sau mai obișnuit, pentru condensatoarele din aluminiu
"umede", față de condensatoarele electrolitice cu electrolit solid din polimeri sau din
dioxid de mangan. Pentru condensatoarele electrolitice din aluminiu cu electrolit
lichid, curentul de scurgere include toate imprefecțiunile dielectricului, cauzate de
procesele chimice nedorite ce au loc în timpul cât nu au tensiune aplicată, între
ciclurile de funcționare. Aceste procese chimice nedorite depind de tipul de electrolit.
Electroliții cu conșinut de apă sau pe bază de apă sunt mai agresivi la stratul de oxid
de aluminiu, decât sunt electroliții pe bază de lichide organice. Acesta este motivul
pentru care diferite serii de condensatoare electrolitice, specifica timpi diferiți de
stocare, fără reformarea instrucțiunilor.[67]
Aplicarea unei tensiuni pozitive unui condensator "umed", determină un proces de
reformare (auto-vindecare) care repară toate straturile dielectrice slăbite, iar curent
de scurgere rămâne la un nivel scăzut.[68]
Deși curentul de scurgere al condensatoarelor lichide este mai mare decât curgerea
de curent peste rezistența de izolație din condensatoarele din ceramică sau cu film,
de auto-descărcarea condensatoarelor lichide moderne cu electroliți organici durează
mai multe săptămâni.
Cauzele principale ale DCL pentru condensatoarele solide cu tantal, includ
scurtcircuitarea electrică a dielectricului, căile conductoare din cauza impurităților sau
a anodizării slabe, ocolirea dielectricului din cauza excesului de dioxid de mangan,
umidității căilor, sau conductoarelor catodice (carbon, argint). [69] Această scurgere de
curent "normală" din condensatoarele cu electrolit solid, poate fi redusă prin
"vindecare", pentru că în condiții normale electroliții solizi nu pot asigura oxigen
pentru procesele de formare. Această afirmație nu trebuie confundată cu procesul de
auto-vindecare pe durta cristalizării câmpului, a se vedea mai jos, Fiabilitate (rata de
Eșec).
Specificația curentului de scurgere în fișele de date este de multe ori dată prin
multiplicarea valorii capacității ratificate CR cu valoarea tensiunii
nominale UR împreună cu o valoare adițională, măsurată după un timp de măsurare
de 2 sau 5 minute, de exemplu:
Valoarea curentului de scurgere depinde de tensiunea aplicată, de temperatura
condensatorului, și de timpul de măsurare. Curentul de scurgere din condensatoarele
electrolitice solide din tantal cu MnO2, în general scade mult mai repede decât pentru
condensatoarele electrolitice lichide, dar rămâne la nivelul atins.
Absorbția dielectrică (infiltrarea)
Absorbția dielectrică are loc atunci când un condensator care a rămas încărcat
pentru o lungă perioadă de timp, se descarcă incomplet, când este descărcat rapid.
Deși un condensator ideal ar ajunge la zero volți după descărcare, condensatoarele
reale dezvoltă o tensiune mică datorită întârzierii în timp a descărcării, un fenomen
care este de asemenea numit relaxare dielectrică, "infiltrare" sau "acțiune de baterie".

Valorile de absorbție dielectrică pentru cele mai des utilizate

condensatoare

Absorbție
Tip de condensator
Dielectrică

Condensatoare electrolitice din tantal cu 2 până la 3%,

[70]
electrolit solid  10%[71]

Condensatoare electrolitice din aluminiu cu

10 până la 15%[72]
electrolitic lichid

Absorbția dielectrică poate fi o problemă în circuitele unde curenți foarte mici sunt
utilizați la funcționarea unui circuit electronic, cum ar fi circuitele de integrare sau cele
de eșantionare și păstrare.[73] În cele mai multe aplicații ale condensatoarelor
electrolitice pentru liniile de alimentare, absorbția dielectrică nu este o problemă.
Dar mai ales pentru condensatoarele electrolitice cu înaltă tensiune nominală,
tensiunea la borne generată de absorbția dielectrică, poate fi un risc de siguranță
pentru personal sau circuite. În scopul de a preveni șocurile, cele mai multe
condensatoare mari sunt livrate cu terminalele scurtcircuitate, sârme care trebuie să
fie eliminate înainte de utilizarea condensatoarelor. [74]

Caracteristici operaționale
Fiabilitate (rata de defectare)
Curba cada de defectare a condensatoarelor electroliticeCurba tip cadă cu momentele de " defectări
timpurii", "defectări întâmplătoare", și "defectări datorită uzurii". Durata defectelor aleatorii este durata ratei
constante de defectare, și corespunde cu durata de viață a condensatoarelor electrolitice lichide.

Fiabilitatea unei componente este o proprietate care indică cât de fiabil ăși

îndeplinelte rolul această componentă într-un interval de timp. Aceasta se supune
unui proces stocastic și poate fi descrisă calitativ și cantitativ; ea nu este direct
măsurabilă. Fiabilitatea condensatoarelor electrolitice este stabilită în mod empiric,
prin identificarea ratei de defectare din producție, însoțită de teste de anduranta,
vezi Ingineria fiabilității.
Fiabilitatea în mod normal, este indicată ca o curbă tip cadă și este împărțită în trei
zone: primele defectări sau defectări infantile, defectări constante aleatorii și defectări
datorate uzurii. Defectele însumate în rata de defectare sunt, scurtcircuitele,
întreruperile și defectaele datorate degradării (cele care depășesc parametrii
electrici).
Predicția fiabilității este în general, exprimată prin rata de defectare λ,
prescurtată FIT (Defecte În Timp]. Aceasta reprezintă numărul de defecte care poate
fi de așteptat de la funcșionarea componentei 1 miliard (10 9) de ore (de exemplu,
1000 de componente pentru 1 milion de ore, sau 1 milion de componente pentru
1000 de ore, care înseamnă 1 ppm/1000 ore) în condiții de lucru fixe, pe durata
perioadei de defecatre constantă aleatorie. Acest model al ratei de defectare
presupune implicit ideea de "defectare aleatorie". Componentele individuale se
defectează aleator, dar la o rată previzibilă.
Miliarde de condensatoare testate sunt necesare pentru a stabili ratele de defectare
la un nivel foarte redus care este necesar astăzi pentru a asigura producerea de
cantități mari de componente, fără defectări. Acest lucru necesită aproximativ un
milion de unități pe o perioadă lungă de timp, ceea ce înseamnă un personal mare și
o finanțare considerabilă.[75] Ratele de defectare sunt adesea completate cu cifrele
rezultate din feedback-ul de pe teren de la marii utilizatori privind defectarea
componentelor (dmeniul ratei de defectare), care rezultă în principal, într-o rată de
defectare mai mică decât cea testată.
Valoarea reciprocă a FIT este MTBF (Timpul Mediu Dintre Defectări).
Condițiile satndard de operare pentru rata de defectare  FIT sunt 40°C și 0.5UR.
Pentru alte condiții ale tensiunii, curentului, temperaturii, valoarea capacității,
rezistența circuitului (pentru condensatoarele din tantal), influențe mecanice și
umiditate, valoarea FIT trebuie recalculată cu factorii de accelerare standardizați
pentru contextul industrial[76] sau militar[77]. Cu cât este mai mare temperatura și
tensiunea aplicată, cu atât este mai mare rata de defectare, de exemplu.
Cea mai deasă sursă citată pentru recalcularea ratei de defectare este MIL-HDBK-
217F, "biblia" pentru calculul ratei de defectare a componentelor electronice. SQC
On-line, calculatorul on-line a statisticilor pentru prelevarea de probe și controlul
calității, oferă un instrument online pentru examinarea scurtă și calculul valorii ratei
de defectare date pentru anumite condiții de aplicare date. [78]
Unii producători pot avea propriile lor tabele de calcul FIT pentru condensatoarele din
tantal.[79][80] sau cele din aluminiu[81]
Este bine să știți că pentru condensatoare din tantal rata de defectare este adesea
specificată în princpiu pentru temperatura de 85°C și la tensiunea nominală U R ca și
condiții de referință și se exprimă ca procent al componentelor defecte în o mie de
ore (n %/1000 sec). Adică, "n" numărul de componente defecte în 10 5 ore, sau în FIT
de zece mii de ori valoarea în 109 ore.
Condensatoarele din tantal sunt acum componente foarte fiabile. Îmbunătățirea
continuă a pulberilor de tantal și a tehnologiilor condensatoarelor, au dus la o
reducere semnificativă a cantității de impurități, care anterior a provocat cele mai
multe defecte datorită cristalizării câmpului. Condensatoarele din tantal produse
industrial disponibile în comerț, au atins ca și produs standard cel mai înalt standard
MIL, nivelul "C", care este 0,01%/1000h la 85°C și U R sau 1 defect la 107 ore la 85°C
și UR.[82] Recalculate în FIT cu factorii de accelerare provenind din MIL HDKB 217F la
40°C și UR 0,5 este rata de defectare. Pentru un condensator din tantal de 100
uf/25V, folosit cu o rezistență serie de 0,1Ω, rata de defectare este de 0,02 conform
FIT.
Condensatoarele electrolitice din aluminiu nu utilizează specificația în "% per 1000h
la 85°C și UR". Ei folosesc specificațiile FIT cu 40°C și 0.5UR ca și condiții de
referință. Condensatoarele electrolitice din aluminiu sunt componente foarte fiabile.
Cifrele publicate arată că pentru cele cu tensiunea mică de lucru (6.3...160 V) rata de
defectare se încadrează în intervalul 1 la 20 FIT [83] iar pentru cele de înaltă tensiune
(>160 ...550 V) rata de defectare este în intervalul de la 20 la 200 FIT. Domeniul
ratelor de eșec pentru condensatoarele electrolitice din aluminiu sunt în intervalul de
la 0,5 până la 20 FIT.[84]
Cifrele publicate arată că amândouă tipurile de condensatoare, tantal și aluminiu,
sunt componente fiabile, comparabile cu alte componente electronice și prezintă
siguranță în funcționare de zeci de ani în condiții normale. Dar o mare diferență
există în cazul defectelor de uzură. Condensatoarele cu tantal cu electrolit solid nu
au un mecanism de uzură, astfel încât rata de defectare constantă este mică, până
în punctul în care toate condensatoarele se defectează. Condensatoarele
electrolitice cu electrolit lichid, cu toate acestea, au o durată limitată a defectelor
aleatoare constante până în punctul în care începe defectarea datorită uzurii.
Această durată a defectelor aleatoare constante corespunde cu durata de
viață sau durata de serviciu a condensatoarelor "umede" electrolitice din aluminiu.
Durata de viață
Valorile electrice ale condensatoarelor din aluminiu cu electrolit lichid, se modifică în timp ca urmare a
evaporării electrolitului. Ajungând la limitele specificate de parametrii electrici, durata ratei de defectare
constantă se termină și acesta reprezintă sfârșitul duratei de viață a condensatoarelor. Graficul arată acest
comportament printr-un test de anduranță pe o durată de 2000h la 105°C.

Durata de viață, durata de serviciu, sau viață utilă a condensatoarelor electrolitice

este o caracteristică specială a condensatoarelor electrolitice din aluminiu cu
electrolit lichid, a căror electrolit lichid se poate evapora de-a lungul timpului.
Scăderea nivelului electrolitului influențează parametrii electrici ale condensatoarelor.
Capacitatea scade, iar impedanța și ESR crește odată cu scăderea cantității de
electrolit. Această uscare lentă a electrolitului depinde de temperatură, de vârfurile
de curent și de tensiunea aplicată. Cu cât sunt mai mici aceste valori comparativ cu
valorile maxime, cu atât este mai lungă „viața” condensatorului. Punctul de „sfârșit al
vieții” este definit de apariția defectelor datorită uzurii sau defectelor datorită
degradării, atunci când fiecare capacitate, impedanță, ESR sau scurgere de curent
depășesc limitele specificate.
Durata de viață este o specificație a unei colecții de condensatoare testate și oferă
un model comportamental al tipurilor similare. Această definiție a duratei de viață
corespunde cu durata ratei de defectare aleatoare constantă din curba tip cadă.
Dar chiar și după ce depășesc limitele specificate și condensatoarele au ajuns la
„sfârșitul vieții”, circuitul electronic nu este în pericol imediat; numai funcționalitatea
condensatoarelor este redusă. Cu nivelele ridicate de puritate de astăzi, în fabricarea
de condensatoare electrolitice, nu este de așteptat ca scurtcircuite să apară după
„sfârșitul vieții”, datorită evaporării progresive combinată cu parametrul de degradare.
Durata de viață a condensatoarelor din aluminiu cu electrolit lichid, este specificată în
„ore/temperatură”, de exemplu „2.000h/105°C”. Cu această specificație durata de
viață în condiții de exploatare poate fi estimată prin formule speciale sau grafice
specificate în fișele cu date ale producătorilor serioși. Ei folosesc diferite metode
pentru aceste specificații, unii dau formule speciale, [85][86] alții specifică durata de viață
a condensatoarelor electrolitice, cu grafice care iau în considerare influența tensiunii
aplicate.[87][88] Principiul de Bază pentru calcularea timpului în condiții de exploatare
este așa-numita "regulă de 10 grade".[89][90][91]
Această regulă este de asemenea cunoscută sub numele de regula Arrhenius. Ea
caracterizează schimbarea vitezei de reacție termică. Pentru fiecare scădere de
temperatură cu 10°C evaporarea este redusă la jumătate. Asta înseamnă că pentru
fiecare 10°C temperatură mai scăzută durată de viață a condensatorului se
dublează. Dacă specificarea duretei de viață a unui condensator electrolitic este de
exemplu, 2000h/105°C, durata de viață a condensatorului la 45°C poate fi calculată
cu ajutorul "regulei de 10 grade", ca fiind de 128.000 de ore - care este de
aproximativ 15 ani.
Cu toate acestea, condensatoarele electrolitice din polimer, din aluminiu, precum si
cele din tantal și niobiu, au de asemenea specificată o durată de viață. Electrolitul
polimer are o mică deteriorare a conductivității cauzată de un mecanism de
degradare termică în polimerul conductor. Conductivitatea electrică scade în timp, în
acord cu un tip de structură granulară metalică, în care îmbătrânirea se datorează
diminuării granulelor de polimeri.[92] Durata de viață a condensatoarelor electrolitice
cu electrolit polimer, este specificată în termeni similari cu cel al condensatoarelor
electrolitice cu electrolit lichid, dar calculul duratei lor de viață urmează alte reguli,
ceea ce duce la o durată de viață mult mai lungă. [93][94][95]
Condensatoarele electrolitice din tantal cu electrolit solid din dioxid de mangan, nu
prezintă defectare datorită uzurii, astfel încât acestea nu au specificată o durată de
viață, precum au condensatoarele electrolitice din aluminiu cu electrolit lichid. De
asemenea, condensatoarele din tantal cu electrolit lichid, condensatoarele "umede
din tantal", nu au specificată o durată de viață, deoarece acestea sunt închise
ermetic și evaporarea electrolitului este minimă.
Condensatoarele electrolitice cu electrolit solid nu prezintă defecte datorită uzurii,
astfel încât acestea nu au specificată o durată de viață, așa cum au condensatoarele
electrolitice din aluminiu.
Modurile de defectare, mecanismul de auto-vindecare și aplicarea
normelor
Multe tipuri diferite de condensatoare electrolitice arată diferențele comportamentale pe termen
lung din punct de vedere electric, modurile lor de defectare și a mecanismului lor de auto-vindecare.
Normele de aplicare pentru tipurile cu un mod inerent de defectare sunt specificate, pentru a se
asigura condensatoare cu fiabilitate ridicată și durată lungă de viață.

Comportamentul electric pe termen lung, modurile de

defectare, mecanismul de auto-vindecare, și normele de
aplicare pentru diferite tipuri de condensatoare electrolitice.

Tip de
Comportamen Mecanismul Normele
condensato Moduri de
tul electric pe de auto- de
are defectare
termen lung vindecare aplicare
electrolitice

Condensato
Uscare de-a Oxid nou
are
lungul generat Calculare
electrolitice
timpului, nedeterminab (formatare) a duratei
din
capacitatea ile prin
aluminiu cu de viață
scade, ESR aplicarea
electrolit
crește unei tensiuni
lichid
Condensato Izolarea
are defectelor în
electrolitice dielectric Calculare
Deteriorarea
din nedeterminab prin oxidarea a duratei
conductivității,
aluminiu cu ile sau
ESR crește de viață
electrolit evaporarea
solid din electrolitului
polimer din polimer
Izolarea prin
inducere
termică a
defectelor în Tensiune
Condensato redusă
dielectric
are
prin oxidarea cu 50%
electrolitice Cristalizarea
electrolitului Rezistenț
din tantal cu Stabil câmpului
[96] MnO2 din a serie
electrolit
izolatorul
solid din
MnO2O3, de 3 Ω/V
MnO2 [97][98]
dacă este
limitată
disponibilitat
ea de curent
Izolarea
Condensato
defectelor în
are
dielectric Tensiune
electrolitice Deteriorarea
Cristalizarea prin oxidarea redusă
din tantal cu conductivității,
câmpului sau
electrolit ESR crește cu 20 %
evaporarea
solid din
electrolitului
polimer
din polimer
Anod de
Niobiu:
Izolarea
tensiune
Condensato defectelor
redusă
are prin inducție
electrolitice termică în cu 50%
nedeterminab
din niobiu Stabil dielectric Anod de
ile
cu electrolit prin oxidarea oxid de
solid din Nb2O5 în Niobiu:
MnO2 izolatorul tensiune
NbO2 redusă cu
20 %

Anod de
Niobiu:
Izolarea
Condensato tensiune
defectelor în
are redusă cu
dielectric
electrolitice Deteriorarea 50%
nedeterminab prin oxidarea
din niobiu conductivității, Anod de
ile sau
cu electrolit ESR crește oxid de
evaporarea
solid din Niobiu:
electrolitului
polimer tensiune
din polimer
redusă cu
20 %
Condensato Deteriorarea nedeterminab Generare de Calculare
are conductivității, ile oxid nou a duratei
 electrolitice
hibride din uscarea de-a (formatare)
aluminiu cu lungul prin
electrolit timpului, aplicarea
de viață
solid din capacitatea unei
polimer și scade, ESR tensiuniensiu
electrolit crește ni
lichid

Performanța după depozitare

Toate condensatoarele electrolitice sunt "îmbătrânite" pe durata fabricației prin
aplicarea tensiunii nominale la temperatură ridicată pentru o perioadă de timp
suficientă pentru a repara toate fisurile și punctele slabe care ar putea apărea pe
durata producției. Cu toate acestea, o problemă deosebită cu modelele din aluminiu
cu electrolit lichid poate apărea după depozitare sau perioade de nealimentare.
Procesele chimice (coroziune) pot slăbi stratul de oxid, care ar putea duce la o mai
mare scurgere de curent. Cele mai moderne sisteme electrolitice sunt inerte chimic și
fără probleme de coroziune, chiar și după o perioadă de depozitare de doi ani sau
mai mult. Condensatoarele electrolitice cu electrolit lichid ce utilizează solvenți
organici precum GBL nu au probleme cu scurgerile de curent după durate de
păstrare mari. Ele pot fi depozitate timp de până la 10 ani fara probleme
Timpul de depozitare poate fi testat folosind testul accelerat de viață pe raft, care
necesită depozitare la temperatură ridicată fără aplicarea tensiunii pentru o anumită
perioadă de timp, de obicei 1000 de ore. Acest teste al vieții pe raft, este un bun
indicator pentru stabilitatea chimică și a stratului de oxid, deoarece toate reacțiile
chimice sunt accelerate de temperaturile mai ridicate. Aproape toate seriile
comerciale de electroliți lichizi îndeplinesc 1000 de ore în testul de viață pe raft. Cu
toate acestea, multe serii sunt specificate numai pentru doi ani de depozitare. Acest
lucru asigură de asemenea, continuitate de lipire a terminalelor.
Pentru echipamentele radio antice sau pentru electroliții construiți în anii 1970 sau
mai devreme, "pre-condiționarea" poate fi adecvată. În acest scop, tensiunea
nominală este aplicată pe condensator printr-o rezistență serie de aproximativ 1 kΩ
pentru o oră. Aplicând o tensiune printr-o rezistență de siguranță, repară stratul de
oxid prin procesul de auto-vindecare. Condensatoarele care nu îndeplinesc cerințele 
pentru curentul de scurgere după precondiționare, este posibil să fi experimentat
deteriorări mecanice.
Condensatoarele electrolitice cu electroliți solizi nu prezintă cerințe de
precondiționare.

Informații suplimentare

Simboluri pentru condensatori

Condensator electrolitic
 
 

Condensator electrolitic
 

Condensator electrolitic
 

Condensator electrolitic Bipolar

Conectarea în paralel
Condensatoarele electrolitice de capacitate mică sau de joasă tensiune pot fi
conectate în paralel, fără nici un fel de măsuri de siguranță. Condensatoarele cu
capacitate mare, în special cele de mari dimensiuni și înaltă tensiune, ar trebui să fie
în mod individual asigurate împotriva încărcării bruște de energie a întregului banc de
condensatoare, din cauza unui posibil condensator defect.
Conectarea în serie
Unele aplicații, cum ar fi convertoarele AC/AC cu control frecvenței rețelei trifazice,
au nevoie de condensatoare electrolitice din aluminiu de tensiune mare. Pentru astfel
de aplicații condensatoarele electrolitice pot fi conectate în serie pentru a rezista la o
tensiune mai mare. În timpul încărcării, tensiunea pe fiecare dintre condensatoarele
legate în serie este proporțională cu inversul curentului de scurgere al fiecărui
condensator individual. Deoarece fiecare condensator diferă puțin în curentul de
scurgere individual, condensatoarele cu un curent de scurgere mai mare vor lua o
tensiune mai mică. Echilibrul tensiunilor peste condensatoarele conectate în serie nu
este simetric. Trebui furnizat un echilibru un echilibrul pasiv sau activ al tensiunii, în
scopul de a stabiliza tensiunea pe fiecare condensator. [99][100]
Marcarea polarității
Marcarea polarității pentru condensatoarele electrolitice cu electrolit solid și
lichid
 

Condensatoarele electrolitice cu electrolit lichid au marcată polaritatea (-) pe latura catodului

 

Condensatoarele electrolitice cu electrolit solid au marcată polaritatea (+) pe latura anodului, cu

execpția condensatoarelor cilindrice și SMD

 Marcarea polarității pentru condensatoarele

electrolitice cu electrolit din polimer


Condensatorul dreptunghiular din polimer, tantal, precum și din aluminiu, au marcată polaritatea la
anod (plus)
 

Condensatorul cilindric din polimer au marcată polaritatea la catod (minus)

Marcaje imprimate
Condensatoarele electrolitice, ca multe alte componente electronice și dacă există
disponibil suficient spațiu, au imprimate marcaje pentru a indica producătorul, tipul,
caracteristicile electrice și termice, precum și data de fabricație. Dacă ele sunt
suficient de mari, condensatoarele sunt marcate cu:

 numele producătorului sau marca

 desemnarea tipului de către constructor
 polaritatea terminalelor (pentru condensatoare polarizate)
 capacitatea nominală
 toleranța capacității nominale
 tensiunea nominală și natura acesteia (AC sau DC)
  categoria climatică sau temperatura nominală;
 anul și luna (sau săptămâna) de fabricație;
 mărcile de certificare ale standardelor de siguranță

Condensatoarele polarizate au marcajele de polaritate, de obicei, un semn "−"

(minus) pe partea cu electrodul negativ pentru condensatoarele electrolitice, sau o
dungă sau un semn "+" (plus). De asemenea, terminalul negativ pentru
condensatoarele electrolitice "umede" este de obicei mai scurt.
Condensatoarele mai mici folosesc o notație prescurtată. Formatul cel mai frecvent
utilizat este: XYZ J/K/M "V", unde XYZ reprezintă capacitatea (calculată ca XY ×
10Z pF), literele K sau M reprezintă indicele de toleranță (±10% și respectiv ±20%) iar
"V" reprezintă tensiunea de lucru.
Exemple:

 105K 330V implică o capacitate de 10 × 10 5 pF = 1 µF (K = ±10%), cu o

tensiune nominală de 330 V.
 476M 100V implică o capacitate de 47 × 10 6 pF = 47 µF (M = ±20%) cu o
tensiune nominală de 100 V.

Capacitatea, toleranța și data de fabricație pot fi indicate printr-un cod scurt

specificate în IEC/EN 60062. Exemple de marcaj scurtat a capacității nominale (µf):
µ47 = 0,47 µF, 4µ7 = 4,7 µF, 47µ = 47 µF
Data de fabricație este de multe ori tipărită în conformitate cu standardele
internaționale.

 Versiunea 1: codificare cu an/săptămână, "1208" este "2012, săptămâna a 8-

a".
 Versiunea 2: codificare cu an/luna. Codificarea anilor este: "R" = 2003, "S"=
2004, "T" = 2005, "U" = 2006, "V" = 2007, "W" = 2008, "X" = 2009, a = 2010,
"B" = 2011, "C" = 2012, "D" = 2013, "E" = 2014 etc. Codificarea lunii este: "1"
la "9" = Ian. la Sept., "O" = Octombrie, "N" = Noiembrie, "D" = Decembrie. "X5"
este atunci "Mai, 2009"

Pentru condensatoarele foarte mici nici un marcaj nu este posibil. Aici doar
producătorul poate asigura identificarea tipului.
Standardizare
Standardizarea pentru toate componentele electrice, electronice și a tehnologiilor
conexe urmează regulile date de către Comisia Electrotehnică Internațională (IEC),
[101]
 o organizație internațională non-profit, non-guvernamentală de standardizare.[102]
[103]

Definiția caracteristicilor și procedura metodelor de testare a condensatoarelor pentru

utilizare în echipamentele electronice sunt prevăzute în Specificațiile generice:

 IEC/EN 60384-1 - Condensatoare fixe pentru utilizarea în echipamentele

electronice
Testele și cerințele care trebuie îndeplinite de condensatoarele electrolitice din
aluminiu și din tantal pentru utilizarea în echipamentele electronice, pentru aprobarea
ca tipuri standardizate, sunt prezentate în următoarele specificații:

 IEC/EN 60384-3 - Condensatoare electrolitice din tantal cu montare pe

suprafață cu electrolit solid din dioxid de mangan
 IEC/EN 60384-4 - Condensatoare electrolitice din aluminiu cu electrolit solid și
lichid din MnO2
 IEC/EN 60384-15 - Condensatoare electrolitice din tantal cu electrolit solid și
lichid
 IEC/EN 60384-18 - Condensatoare electrolitice din aluminiu cu montare pe
suprafață cu electrolit solid (MnO2) și lichid
 IEC/EN 60384-24 - Condensatoare electrolitice din tantal cu montare pe
suprafață cu electrolit solid din polimer
 IEC/EN 60384-25 - Condensatoare electrolitice din aluminiu cu montare pe
suprafață cu electrolit solid din polimer conductor
 IEC/EN 60384-26 - Condensatoare electrolitice din aluminiu cu electrolit solid
din polimer conductor

Piața
Piața pentru condensatoarele electrolitice în 2008 a reprezentat aproximativ 30% din
piața totală

 Condensatoare electrolitice din aluminiu - US$3.9 miliarde (22%);

 Condensatoare electrolitice din tantal - US$2.2 miliarde (12%);

Ca și număr, aceste condensatoare acoperă aproximativ 10% din totalul condensator

de pe piață, sau aproximativ 100 la 120 de miliarde de bucăți. [104]
Producătorii și produsele
Producătorii internaționali și programul lor de producere a condensatoarelor electrolitice
Condensa
toare
Condensatoare
Condensatoare electroliti
electroliice
electrolitice ce
din Tantal
din Aluminiu din
Produ Niobiu
cător
Cu Poli
SM Poli SM Electrol
termin mer SMD SMD
D mer D itice
ale SMD Poli MnO2
Rad Hibri Mn
scurte, Radi mer umede Polimer
ial d O2
șurub al
AVX - - - - X X X X
CapXo
X X X - - - - -
n
CDE X X X X X X - -
Cornell
Dubilie
r
Capacit
or
- X - - - - - -
Industr
ies
Chinsa
n, X X X - - - - -
(Elite)
Daewo
o,
X X - - - - - -
(Partsn
ic)
Elna X X X - - - - -
Exxelia
- X - - X X - -
group
Frolyt X X - - - - - -
Hitachi - X - - - - - -
Hitano X X X - X - - -
Itelcon
- X - - - - - -
d
Jackco
X X - - - - - -
n
Jiangha
X X X - - - - -
i
Kaimei
Electro
nic
X X - - - - - -
Corp,
(Jamic
on)
KEME
X X X - X X X -
T
Lelon X X X - - - - -
MAN
YUE,
X X - - - - - -
(Samx
on)
NEC
- - - - X - X -
Tokin
Nippon
Chemi- X X X X - - - -
Con
NIC X X X X X - X -
Nichic
X X X - - - - -
on
Panaso X X X X - - X -
nic,
Matsus
hita
Richey X X - - - - - -
ROHM - - - - X - X -
Rubyc
X X X - - - - -
on
Samwh
X X X - - - - -
a
SUN
Electro
nic X - - X - - - -
Industr
y
TDK
EPCO X X - - - - - -
S
Teapo
(Luxon X X X - - - - -
)
Vishay X X X - X X X X
Yageo X X X - - - - -

Data tabelului: Martie 2015

Vezi și

Reostat lichid

Supercondensator

Seriile E de numere preferate (en)

Tipuri de condensatoare(en)