STRATEGII DE AMENAJARE A SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL

Prof. Inv. Presc Oiță Alexandra Maria

Gradinita cu P.P. ,,Elena Farago”, Craiova

Succesul activităţii didactice este legat în mod cert şi de amenajarea

spaţiului educaţional, de obţinerea unei atmosfere plăcute şi calde, de aducerea
între zidurile grădiniţei a lumii în care copilul trăieşte, toate având ca rezultat
dezvoltarea lui fizică şi intelectuală armonioasă. Fără un mediu educaţional
protector, bine organizat şi frumos decorat, care să sporească starea emoţională a
copiilor , să le stimuleze şi să le pună la încercare abilităţile individuale,
finalităţile educaţionale sunt dificil de atins.
Mediul educaţional (spaţiul de învăţare) trebuie să stimuleze dezvoltarea
şi învăţarea copiilor, să creeze ocazii de explorare şi descoperire, să vină în
întâmpinarea nevoilor individuale ale acestora , să le asigure sănătatea şi
protecţia fără a impune restricţii.
Curriculumul pentru învăţământul preşcolar, prefigurează ca tendinţă de
schimbare, crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă a
învăţării spontane a copilului.
Organizarea spaţiului educaţional, în spiritul documentelor ce reglementează
activitatea în învăţământul preşcolar, presupune:
● împărţirea sălii de grupă în zone:
- zona de linişte, unde se desfăşoară activităţile de învăţare, ce necesită
concentrare, linişte, aici amenajându-se de regulă următoarele
sectoare/zone/arii de interes;
 Biblioteca: cu un aranjament atractiv şi confortabil ; accesorii utile :
rafturi joase pentru cărţi, imagini,pliante, jocuri cu jetoane ,atlase, spaţiu
pentru expunerea lucrărilor, aparatură audio, discuri, CD-uri, calculator
etc.; materiale pentru activităţile de scriere (masă şi scaune precum şi o
gamă largă de ustensile şi suporturi pentru scris); existenţa literelor în
variate forme, reviste, ziare;
 Ştinţa: sector dotat cu măsuţă, etajeră cu materiale necesare experienţelor,
investigaţiilor, observărilor de lungă durată ( eprubete, lupe, cântar,
materiale din natură, insectar, mulaje, magneţi, obiecte pentru măsurare
carioci, creioane, coli de hârtie, atlase, pliante, puzzle-uri, mozaicuri,
materiale din natură:pietre, sâmburi, seminţe, etc); etc)

1
  Arta (zonă a creativităţii) accesorizată cu o masă, de preferinţă acoperită cu
un material plastic , rafturi pentru depozitarea ustensilelor şi materialelor
specifice ( acuarele, pensule, creioane colorate, ceracolor, plastilină,

 planşete, foarfeci,bureţi, sortimente de hârtie, lipici, deşeuri de materiale,

ziare, revistei, etc;)

 Centrul tematic, este spaţiul din zona liniştită unde expunem materiale
legate de tema proiectului în aşa fel încât copiii să le poată privi şi mânui,
să se poată juca cu ele, să vorbească, să li se citească despre ele, să poată
adăuga altele noi, produse sau procurate de ei. Acesta poate fi un dulăpior,
un raft, o cutie de carton, un panou, unde vom expune titlul temei şi
materialele legate de acesta.

 O zonă cu mese şi scaune, pentru servirea gustării, şi pentru activităţile

desfăşurate cu grupuri mici de copii;

 O zonă pentru expunerea lucrărilor copiilor, formată din panouri,

etajere, sfori întinse pe care copiii îşi expun lucrările pentru a le vizualiza,
autoanaliza, compara cu ale colegilor. La evaluarea unui proiect( şi chiar la
finele unei teme săptămânale), spaţiul educaţional, prin lucrările expuse,
poate fi o dovadă elocventă a interesului de care s-a bucurat tema abordată
în rândul copiilor, a modului în care le-a fost stimulată creativitatea.

- zona de mişcare, unde se desfăşoară activităţile mai zgomotoase, ce

implică mişcare, manipulare de obiecte, cu următoarele sectoare/zone/arii de
interes;
 Joc de rol: Copiilor, la această vârstă le place mult să se joace „de-a
ceva”. În acest sector ei născocesc mereu un pretext de joacă, inventează
diferite scenarii în funcţie de ce-i interesează, de vârstă, etc. Aici, poate
exista mobilier în miniatură – căsuţe, etajere, măsuţă de bucătărie,
scăunele, aragaz, truse de joc, măşti, costumaţii, şi ustensile adaptate
diferitelor contexte şi roluri asumate de copii în jocul lor;
 Construcţii: zonă dotată cu materiale de construcţie din lemn şi plastic,
plasată într-un loc îndepărtat de zona liniştită. Materialele vor fi dispuse
în cutii, lădiţe, pe podea sau rafturi, pe categorii, aflate la un nivel unde
copiii pot avea acces. De asemenea , în mediul apropiat (pe pereţii
apropiaţi, pe etajere) pot exista imagini cu construcţii ce se pot realiza cu
materialele respective.

2
Cum activităţile desfăşurate în această zonă pot fi zgomotoase, e de preferat să
existe covor pe jos, pentru a atenua zgomotul.
Curriculumul pentru învăţământul preşcolar lasă cadrelor didactice
libertatea de a amenaja spaţiul de care dispun, ţinând cont de condiţiile
particulare ale grădiniţei, spaţiul sălii de grupă, materialele de care dispune,
interesele copiilor, propria creativitate.
În organizarea spaţiului educaţional se va ţine seama de următoarele
cerinţe :
 Sala de grupă să fie luminoasă, văruită în culori calde, vesele;
 Mobilierul să fie corespunzător vârstei şi dezvoltării fizice a copiilor,
corect dimensionat, rezistent, uşor de mânuit, din materiale netoxice, în
culori vii;
Dacă mobilierul este uşor şi poate fi mutat, spaţiul clasei poate fi
modificat mereu, deplasându-l şi rearanjându-l în funcţie de cerinţele
activităţii;
■Poziţionarea corectă a centrelor în spaţiul sălii;
■ Delimitarea spaţiilor, pentru a da impresia mai multor universuri ce
aşteaptă să fie descoperite;
 Asigurarea accesului liber al copilului la materiale expuse la diferite
sectoare;
 Alegerea materialelor în funcţie de vârsta şi interesele copiilor din grupă;
 Sortarea periodică a materialelor;
 Introducerea treptată a materialelor noi;
 Atenţie la caracteristicile estetice şi metodice ale mijloacelor vizuale
expuse sau prezentate copiilor. Acestea vor avea o dimensiune adecvată
momentului şi obiectivului propus; culorile, forma şi realizarea artistică se
vor armoniza, oferind copilului încântarea pe care o provoacă orice lucru
despre care se poate spune că este frumos;
 Necesitatea stabilirii unor reguli de folosire a materialelor puse la
dispoziţia copiilor în zonele clasei, îndeosebi a cărţilor, jocurilor,
imaginilor pe care aceştia le mânuiesc mai des, de strângere şi ordonare a
materialelor de lucru;
Pe lângă sectorizarea clasei şi dotarea cu materiale , un aspect esenţial îl
reprezintă modul în care se decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare
obiect, fiecare imagine să transmită ceva copilului sau să-l pună în situaţia de a
cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes. O aglomerare de
materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului, va crea
disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi o situaţie conflictuală în clasă, între copii.
Este recomandabil să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor
sugestive pentru anotimpul în care ne aflăm, pentru marcarea unui eveniment

3
important social, cultural, religios ce urmează să se desfăşoare( sau este în
derulare).
Un alt aspect ce trebuie avut în vedere, este acela în care interacţionează
copiii unii cu alţii. La 3-4 ani, le place să se joace singuri sau câte doi, chiar dacă
stau unii lângă alţii. Pe măsură ce cresc, încep din ce în ce mai mult să
relaţioneze unii cu alţii, lucrează în grupuri mai mici sau mai mari, chiar dacă
uneori simt nevoia să fie singuri, retraşi în spaţii mai mici. În aceste condiţii,
este foarte important să fie văzuţi toţi copiii şi monitorizaţi, dirijându-li-se
activitatea şi preîntâmpinând conflictele, fapt ce solicită atenţie distributivă din
partea educatoarei, pentru a putea supraveghea singură atâţia copii , cu atâtea
preocupări.
Un studiu elaborat de UNICEF (în anul şcolar 2003-2004), pe un eşantion de
1559 educatoare, privind educaţia preşcolară din România, evidenţia printre alte
aspecte şi deficienţe în ceea ce priveşte organizarea zonelor de activitate din
sălile de grupă:
- sunt săli de grupă nesectorizate, în care nu este amenajată nici o zonă de
lucru;
- există situaţii în care, din lipsa spaţiului, există doar 2-3 sectoare , de
regulă Biblioteca , Căsuţa , Construcţii;
- aranjarea mobilierului este gândită pentru derularea cu preponderenţă a
unor activităţi statice, la măsuţe;
- nu în toate situaţiile materialul didactic este suficient, atractiv, sunt
exploatate valenţele lui;
Chiar dacă între timp situaţia s-a îmbunătăţit, există încă insuficientă
responsabilizare faţă de problema amenajării mediului educaţional. De aceea,
prin tematica cercului de azi, dorim să conştientizăm faptul că spaţiul
educaţional este terenul unei educaţii timpurii adaptate copilului şi ritmului său
de dezvoltare, o treaptă a devenirii lui, furnizându-i informaţii în care găseşte
răspuns propriilor întrebări. Un mediu educaţional planificat cu multă grijă,
stimulează învăţarea şi dezvoltarea copiilor, ajută la diminuarea
comportamentelor negative.

Bibliografie:
1. Didactica preşcolară – editura V&I, Bucureşti 2000
2. Grădiniţa altfel – editura V&I, Bucureşti 2003
3.Scrisoare metodică”Strategiile didactice utilizate în înv. preşcolar”;