Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La King’s College, Rosalind Franklin trebuia să fotografieze lanţuri fine de ADN, folosind
difracţia de raze X. Alături de ea lucra și Maurice Wilkins, și aparent, relațiile dintre cei doi
nu erau cele mai pașnice. Din pricina certurilor dese, Maurice Wilkins a decis să arate
fotografiile făcute de Rosalind Franklin lui James Watson şi Francis Crick, fără știrea
acesteia. Folosindu-se de cercetările realizate de Rosalind Franklin, cei doi au descoperit că
ADN-ul are o structură dublu-elicoidală. Ulterior, Crick a recunoscut că au folosit cercetările
femeii fără primi acordul. Prin urmare, meritul său și al lui Watson a fost acela de a pune cap
la cap studiile lui Rosalind și de a intui modelul de dublu-helix al acidului dezoxiribonucleic.
James Watson a publicat, în 1968, cartea Double Helix : A Personal Account of the Discovery
of the Structure of DNA („Elicea Vieții”), o viziune subiectivă a demersurilor care au condus
la descoperirea struncturii ADN-ului. Imaginea pe care i-a conturat-o lui Rosalind nu a fost,
însă, una tocmai flatantă. A numit-o „Rosy cea îngrozitoare”, iar descrierea ei s-a concentrat
mai mult pe aspectul fizic, Watson notând că nu se coafa și nu se machia niciodată.
În ediţiile următoare ale cărții, acesta a adăugat un epilog în care îi recunoaşte meritele în
calitate de om de știință și menționează că motivul pentru care a scris toate acele lucruri a fost
competiția acerbă pentru asumarea meritelor în ceea ce privește structura ADN-ului.