MATERIALE $ICERCETARI ARHEQLOGICE SCIV, 31/1, 1980, p. 143 - 147 UN FRAGMENT EPIGRAFIC DE LA ROMULA MALVA DIN SECOLUL AL IV-LEA E.N. DE D. TUDOR Cu ocazia reinventarierii inscripfiilor depozitate la Muzeul national de antichitati din Bucuresti+, am gasit (in 1946), ad&postit in subsolul celadirii, un fragment de calcar foarte friabil. El purta o inscriptie inregis- trata deja in corpus *. Am observat es AAR KOS IN SA NCFR ca transcrierea din corpus (1902) TISXOFELICE punde intoemai eu cel pistrat (in 1946) si i-am facut personal un desen (fig. 1). Monumentul poartit azi numarul de inventar L. 298 gi se gdsegte in curte pe girul de inscriptii dinspre apus. Afirmatia (IDR, I, 347) c& acum ,,este disparut” se explic& prin faptul ci el nu mai poate fi identificat din cauza distrugerilor ce a suferit. Din picate, nu stim datorita cirui fapt piatra a fost evacuat&é din subsolul muzeului (unde se depo- zitase ca material ce trebuia ferit de distrugeri). Acum este atit de sig. 1, Romula Malva. Fragment de inscrip- avariata, incit din textul epigrafic {le dedicat in anul 374 lui Valens si Valen- nu se mai poate distinge nici o Unian 1. litera. Lia data inventarierii, fragmentul acesta era lat de 0,60 m, inalt de 0,55 m gi gros de 0,60 m. Poseda litere inalte de 0,05 m. Se pare ca la originea lui a fost 0 ara masiva cu un triplu profil la baza, refolosita& mai tirziu. Editorii CTL, IIT, 8 030, i-au transeris urmatorul text : o I | ANNIANO PRA(ef?)... VOTIS X FELIOIT(er] a acestui text epigrafic nu cores- 1 D, Tudor, Materiale, 2, 1956, p. 565 wm. Inventarierea am facut-o impreund cu colegii Gh. Stefan si I. Barnea. * CIL, TI, 8030. Pe la 1890, A.v. Domaszevski a vizut-o si a notat-o in treac&t, la prefectura judefeand din Caracal (ca fiind ,,Re’ka, Karacal in praefectura. Descripsi et ecty- pum sumpsi’’). Ulterior, Toctlescu a transportat-o la Bucuresti. SCLVA, Tomu! 31, nr. 1, Bucuresti, ianuarie—martie 1980, p. 143—147144 D. TUDOR 2 Singura intregire siguri apiirea atunci numai in r. 3: votis (decen- nalibus) felicit{er]. Jxaminind cu multd atentie (in 1946) acest fragment de inseriptie, am observat ca litera J din primul rind era disparuta. In _r. 2 se identificau sigur literele NIANO, dup& care urmau FRA Tn acest rind pri- mele litere apaireau nesigure pentru ei. Litera F distrust in partea supe rioar& s-a confundat cu P, ceea ce i-a deteyminat si banuiascd prezenta unui pra(efectus?). In cazul stor epigrafe onorifice, numele unui atare comandant in acest loc nu-gi are rostul, deoarece vota erau precedate imediat de numele imparatilor. Atit cit era pastrata, litera F nu poate fi pusd la indoiali. Deci completarea trebuie facuta cu frater si nu cu prae- fectus. Din r. 3 au disparut literele de la extremitati, V si 7, dar vechea lectur& ramine valabi v otis (decennalibus) felicit[er]. Dificultati. de interpretare epigraficd, ca si descoperirea neagteptata tocmai in Romula Malva a acestui monument onorific dintr-o epoca tirzie, ne-au refinut pir acum a-l republica gi comenta *, Pe baza acestor corectiri epigrafice deducem ca textul monumen- tului continea numele a doi impirati care erau fratres. Din numele celui de-al doilea a mai rimas doar terminatia (in dativ) ... niano. Bi igi serbeazi concomitent zece ani de domnie (decennalia), ceea ce arata c& s-au ureat pe tron in acelasi an. Parcurgind lista cu numele tuturor imparatilor din secolele IT—IV, ajungem la constatarea ci terminatia . niano ne duce la o singura restituire [Valenti ]niano. Ca frater impera- toris nu poate fi decit fratele siu Valens. Ki ocupi tronul in amul 364, ‘Valentinian I la 23 februarie si Valens la 28 martie #. Din inscriptii se gtie precis cd acesti fratres imperatores gi-au sirbitorit cu mare fast decennalia, in anul 374 °. Deci, inscriptia din Romula Malva se dateazé din anul 374 e.n. Restituirea textului epigrafie propus’ de noi confine un singur punct de intrebare, care trebuie limurit. Este ordinea in care s-au gravat numele celor doi impirati. ,,Protocolul” impunea ca in frunte sa fie inscris numele lui Valentinian I, apoi al fratelui stu Valens. La Romula Malva o atare ordine a putut fi inversatd. Localitatea se gisea in partea oriental a imperiului, stiipiniti de Valens. Pentru modestii dedicanti din Romula Malva, numele stipinului lor direct, Valens, putea avea intiie- tate in text. Exista documente epigrafice importante in care Valens este singur menfionat ; la fel si Valentinian I. fn inscriptia descoperita la Cius (com. Girliciu, jud. Constanta), care dateazi din anul 369 e.n., fara a mai asocia in text gi numele fratelui siu Valentinian I, Valens serbeazi singur cei cinci ani de domnie (quinguennalia), victoriile impotriva gofilor gi terminarea lucririlor fortificafiei de acolo *. In citeva cazuri se ridicd ___* In Oltenia romana, ed. a I11-a, din 1968, p. 200, si ed. a IV-a, din 1978, p. 194, mi-am exprimat pirerea cd fragmentul ar apartine secolului al IV-lea e.n. * Assunta Nagl, RE, VII, A.2 (1948), col. 2(¢7 wim gsi 2164 (s.v. Valens si Valen- Unianus), * A. Nagl, op. cit., col. 2164 si ILS, 766. Ca fratres, cu variate si pompoase titluri, ei se intiInese de asemenea in multe inscriptii din imperiu; ef. expl. gr.: CIL, II, 10596; 11314; V, 8031 = ILS, 760; ILS, 762 ete. ° GIL, TL, 6159 = 7494 = ILS, 770= Em. Popescu, Inseripfitle grecesti $i latine din secolele 1V—XI1I descoperite in Romania, Bucuresti, 1976, nr. 233. Inscriptia s-a pus, dupa pacea Incheiata tn acelasi an cu Athanarfe, unul dintre sefii gofilor, in urma unui razboi de tret ani (Amm. Marcell., 27, 4—5 si Zosimos, 4, 11).3 UN FRAGMENT EPIGRAFIC DE LA ROMULA MALVA 145 dedicatii lui Valens singur, chiar si in Occident, unde conducea Valenti- nian 17, fratele mai mare, al cirui nume trebuia sé apara in respectivele inseriptii. Situatii similare intilnim si pentru Valentinian I, onorat singur intr-o serie de texte epigrafice *. Deducem din aceste citeva exemple ca nu se respecta intotdeauna nprotécolul”” impus de curtea de la Roma. Nu stim cit de inalta fusese aceasta ara, pentru ¢ inceputul textu- lui si putem inseric gi alte completiri, in special titluri onoritice. In ase- menea situatie, propunem in forma cea mai concisi restituirea textulai din inseriptia de la Romula Malva: [DD.NN. Valenti et Val- entiJniano fra[trib(us)], [vJotis (decennalibus) felicit{er] Daci textul restituit de noi poate fi acceptat, acest document epi- grafic capt o importanta istoricd exceptional’. In primul rind, el ne asiguri o stipinire romana efectiva sub Valens in acest important centra urban de odinioar&. Pind acum, la Romula Malva, prezenta romana dupa pitrisirea, Daciei a fost docwmentati de antichitatile crestine, de monede, de opaite si de ceramicd, toate databile in secolul al IV-lea ®. Valens a purtat un riizboi de trei ani (367—369) impotriva goyilor. Efortul trupelor imperiale s-a indreptat prin cimpia Birdganului, wuenias Serrorum (muni Buziiulni), a apo spre sudul Moldov ei, ceea ce a. armatei romane, flota inipetioke! a intins poduri de vase peste Dun! intre ‘Transmari — Constantiniana Daphne gi la Noviedunum. Pacea se incheie la Noviodunum (pe o corabie) in iulie 369, dup4 o importanté victorie romana impotriva lui Athanaric, iudew potentissimus al vizigotilor thervingi. Conditiile paicii au fost in defavoarea gotilor. Ei pierd calitatea de federati ai imperiului, renunt& la subsidiile anuale (annona) si li se permite accesul la Dundre, pentru comert, numai in douii locuri. Valens, Valentinian I si Gratian isi iau in 369 titlul de Gothicus maximus ¥. Pind acum nu avem nici o dovadi arheologica sau literaraé e4 Oltenia de azi ar fi intrat in teatrul rizboaielor dintre Valens si goti. Daca atacurile gotilor s-ar fi extins gi in aceasta parte, s-ar fi folosit ca loc de trecere pen- tru armatele romane podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus si 7 ILS, 768 (Cartagina); ILS, 769 (Roma) ete. + ILS, 763, 764 (= GIL, X, 1656): 765 (= CTL, VI, 1 180); VI, 767 ete. Intr-un caz, Ja Roma (ILS, 766), Valentinian tsi serbeazd singur decennalia, Tot astfel, acest impirat se intilneste singur onorat intr-o inscriptie (inedita), recent descoperiti lingi ‘Tomis (inf. A. A. Radulescu). ® Material in mare parte inedit; cf. Olfenia romand, p.194 si 464 urm.; Oct. Toropu Romanitatea tirzie si stréromanii in Dacia sud-carpaticd, Craiova, 1976, p. —77 si C. Preda, SCIVA, 26, 1975, 4, p. 478. O valorificare a lui se va face de citre Corneliu Tatulea, intr-o monografie special inchinatk Romulet Malva (tezi de doctorat in Imeru). 10 Evenimente narate de clitre istorici contemporani: Amm. Marcell, XXVII, 5-9; Zosimos, 1V, 10—11 si Themistios, Orationes, ed. Teubner, (1965), p. 185—214. Cf. C. Patsch, Beitriige sur Vélkerkunde von Sitdosteuropa, 111, Viena—Leipzig, 1928, 1, p.43—55; L. Schmidt, Gesch.d. deutschen Sitémme bis z. Ausg. d. Vélkerwanderung: Die Ostegremanen, Miinchen, 1941, p. 224—233; A. Piganiol, Hisi. romaine, t. IV, 2, L’empire chrétien (325—395), Paris, 1947, p. 153-156; R. Vulpe, in Swiatowil, Varsovia, 1962, p. 313-318 ; R. Vulpe—I. Barnea, Din istoria Dobrogei, II, Romanii la Dundrea de Jos, Bucuresti, 1968, p. 394-396 (I. Barnea); D. Tudor, Les ponts romains du Bas-Danube, Bucuresti, 1974, p. 167-170.146 D, TUDOR 4 Sucidava', Fiind prea indepirtat si nelegat cu drumuri strategice de zona luptelor din rasaritul Munteniei si de la nord de delta Dunarii, el a fost inlocuit cu podurile de vase amintite mai sus. in timpul domniei lui Valens, stapinirea romana se mentinea puter- nici in cetituia de la Sucidava, auratd, de cAtre Constantin cel Mare odati cu vechiul drum roman ce o lega cu Romula Malva }”. Podul, cetatea si drumul roman, ¢a oper rategico-economice ale aceluiasi impiirat, prin grandoarea lor ne arata pinirea imperiului in veacul al TV-lea nu se mai limita, ca pina aci, la simple capete de pod pe malul sting al Dunirii, cise extinsese mult spre nord. Aceasta ne-a determinat (ined de acum 40 de ani) si atribuim ridicarea ,,Brazdei lui Novac de nord” aceluiagi imparat, ca limita nordic’ a extinderii imperiului in cimpia olteand si munteand 1%. Pind la acest urias val de pimint, stapinirea romana s-a mentinut netul- purati in perioada de pace (332—367) dintre imperiu, gofi si alte neamuri migratoare. Stipula(iile pacii de la Noviodunum din 369 au _prelungit-o in favoarea Ini Valens, pind in momentul cind se produc marile tulburiri printre grupirile gotice din risarit, provocate de atacul hunilor (375). Dupa distrugerile carpo-gotice de la finele domniei lui Filip Arabul, Romula Malva nu mai era un orag infloritor, ci devenise o agezare de tip rural 4, Recentele sipituri arheologice (inci inedite) dovedese continui- tatea de viatii locali, in atara vechilor ei fortificatii, pe platoul ce se extinde la nord de ,,poarta lui Filip Arabul” (inf. Gh. Popilian). Desi este o locuire romana in forme modeste de viata, ea este totugsi intensd in veacul al TV-lea (ceramica si monedele)!*. Constantin cel Mare gi succesorii sii, pin la Valens, n-au mai restaurat oragul distrus. Desi ne lipsese date, nu ineape indoiald cA in sinul Romulei Malva a fost instalati o mic& garni- zoani care avea Ca supraveghere un sector din Brazda lui Novae situata ja 17 km spre nord. Trupa putuse fi detagat& din marea baz militara a Sucidavei. Ceramica si monedele descoperite recent in vechiul castru roman de la Sliveni dovedese si acolo prezentii militar romana in veacul al IV-lea e.n. Se pare ei peste pretoriu se zidise si o bazilic&d crestina 1%. La Romula Malva inchinarea pentru cei zece ani de domnie ai lui Valens si Valentinian putuse fi ridicat& in 374 e.n. de aceasta’ anonimé gar- nizoan’ sau de catre locuitorii din asezarea civila. Pind acum ea costituie ultimul document epigrafic roman databil pe teritoriul Olteniei romane. 41 fn realitate nu stim daca Ja acea datd mai fiinta acest pod, expus aluyiunilor si blocu- rilor de ghiata; cf. D. Tudor, Les ponts 165 urm. 18 PD, Tudor, Oltenia romand, ed. a IV-a, p. 415—454 cu bibliografia de la p. 466—486. 13 Revista istoricd roman’, XI—NII, 1941-1942, p. 135-148. Recentele s&piituri arhcologice de la Pietroasele (jud. Buzdu) si de la Hinova (jud. Mehedinti), precum si cercetarea Brazdei lui Novae de nord, per lineam valli, realizata de citre Chr. M. Viidescu, confirma aceasti datare. Circulatia monetara (cf. C. Preda, op. cif., passim) vine de asemenea in spri- jinul acestei cronologii. 44), Tudor, Historica, 1, 1970, p. 67—83; 3, 1974, p. 93-109 si Olienia romana, ed. a IV-a, p. 38—39. 46 D, Tudor, op. cit., p. 194. 418 Ibidem, p. 307.5 UN FRAGMENT EPIGRAFIC DE LA ROMULA MALVA 147 FRAGMENT WPIGRAPHIQUE DATANT DU IVe SIRCLE, DECOUVERT A ROMULA MALVA EN DACIE RESUME LA. a révisé en 1946 le text de inscription CLL, 8030 qui est aujour- @hui détruite (fig. 1). Il propose une nouvelle lecture : [DD. NN. Valenti et Val- enti] niano fra [tribu(us)] [v]otis (decennalibus) felicit[er] Done, Vinseription date de l’année 374 et fut érigée par la garnison ou la population civile de la cité. Ce document épigraphique est trés important pour la présence de la domination romaine au nord du Danube aprés l’abandon de la Dacie par Aurélien (274). EXPLICATION DE LA FIGURE Fig. .1 Romula Malva. Fragment d'une inscription dédiée en 374 a Valens et Valen- Uinfanus I.