Pictura pe apă, Ebru, aşa cum se numeşte ea, este identificată cu poporul turc, devenind

în timp un fel de ambasador al lui. O artă veche de sute de ani, care s-a perpetuat şi s-a
dăruit generaţiilor, care înfrumuseţează orice casă în care există un Battal, un Gel-Gint,
un Tara-Ebru ori un Hatip-Ebru. Sunt tipurile de pictură pe care oricine se apropie de
cultura turcă le poate învăţa, în timp, cu multă răbdare. Pentru că, la final, ceea ce ţi se
va dărui va fi nu numai produsul artistic în sine, ci şi un echilibru emoţional, linişte şi o
viziune schimbată asupra a tot ceea ce ne înconjoară.

Profesorul Sezai Suliman a fost şi el, la rândul său, în urmă cu câţiva ani, elev la cursul
de pictură pe apă de la Centrul Cultural Turc Yunus Emre Constanţa. În timp însă, şi-a
aprofundat pasiunea şi a ajuns să-i înveţe pe alţii cât de minunată poate fi o oră
petrecută în faţa unei tăviţe cu apă, înconjurat de culori, cu o dorinţă creatoare şi de
detaşare de cotidian.

Linişte şi relaxare
Dacă la prima vedere, mai ales pentru cei care nu au prea multe cunoştinţe în domeniul
artelor, pictura Ebru pare ceva simplu de realizat, lucrurile nu stau deloc aşa. În spatele
unei creaţii stau zeci şi sute de ore de lucru, o tehnică perfecţionată, dar şi dorinţa
fiecăruia dintre cursanţi de autodepăşire. De aceea, la cursurile care se ţin, grupele sunt
de câte cinci - şase cursanţi. Pentru că este nevoie de linişte, de discreţie şi de relaxare.
Cursanţii provin din toate domeniile de activitate, de la medici la economişti, la ingineri,
până la profesori.

„Un profesor renumit din Turcia mi-a spus că după trei ani de Ebru îţi dai seama că nu
ştii să faci Ebru”, spune prof. Sezai Suliman. La acest moment, Centrul Cultural Turc nu
mai desfăşoară acest curs, însă cei care până anul trecut i-au trecut săptămânal pragul
pentru a-şi perfecţiona această tehnică, susţin că oricând ar relua un astfel de curs, ar
vrea să înveţe mai mult.