aper marbling în timp şi spaţiu

Numele de Ebru, în turcă, desemnează tehnica picturii pe apă. În engleză, paper

marbling face referire la aspectul marmorat care se obţine în urma acestui procedeu
de pictare.

Cu origini care se pierd în negura timpului şi a spaţiului, arta de a picta pe apă a fost
introdusă în Europa undeva la sfârşitul secolului al 16-lea. Diplomaţii şi comerciaţii
urmând „Drumul mătăsii” au adus această tehnică în Iran unde şi-a primit numele, iar
de aici, Ebru a ajuns până în Anatolia. După 1550, a devenit extrem de populară în
Italia, Germania, Franţa şi Anglia.

Tehnica pictării pe apă

Astăzi recunoscută ca o formă de artă decorativă specific turcească, Ebru se obţine

prin pictarea pe substanţă vâscoasă a unor forme şi modele diverse care sunt
transferate apoi pe hârtie, materiale textile sau chiar şi pe lemn. Substanţa este o
apă îngroşată cu gumă tragacant, pe suprafaţa căreia se aplică picături de vopsea
insolubilă. Picăturile sunt apoi manipulate de artist în tot felul de tiparuri creative. Iar
la sfârşit, se aşează o coală de hârtie pe suprafaţa lichidului îngroşat, iar imaginea se
transferă instantaneu.

Suminagashi sau „cerneala plutitoare”

În Japonia, tehnica de decorare a hârtiei este cunoscută sub numele de Suminagashi

şi este o artă veche de aproape 800 de ani. Diferenţa dintre Ebru şi Suminagashi este
absenţa gumei care îngroaşă lichidul, pentru cea din urmă tehnică folosindu-se doar
apă alături de alţi aditivi care ajută cerneala să plutească.

Special la paper marbling este nu doar tehnica delicată de pictare ci şi faptul că

fiecare print obţinut este unic. O formă de artă liberă, marmorizarea hârtiei este o
tehnică care surprinde uneori şi marii maeştri datorită pattern-urilor ce se pot forma
neaşteptat.