Sunteți pe pagina 1din 9

VRAJITOAREA DE PE RUE MOUFFETARD

A fost odată ca niciodată, în cartierul Gobelins din Paris, o vrăjitoare bătrână, foarte urâtă,
dar care își dorea să fie cea mai frumoasă din lume!
Într-o bună zi, în timp ce citea Ziarul Vrăjitoarelor, a dat peste următorul comunicat de
presă:
DOAMNĂ
Dumneata care ești BĂTRÂNa și URĂTa
Vei deveni TANARa si FRUMOASA!
Dar pentru asta trebuie sa :
MANanci O FETIȚA
cu sos de rosii!
Atentie!
Numele acestei fetițe
trebuie să înceapă
cu litera N!
Era, în acel cartier, o fetiță pe nume Nadia, fiica lui Nenea Saïd (ai auzit de el?) cel care are
bă că nia din rue Broca.
„Trebuie să o mă nâ nc pe Nadia”, și-a spus vră jitoarea.

Într-o zi bună , câ nd Nadia se ducea la brută rie, o bă trâ nă a oprit-o:

- Bună , micuța mea Nadia!


- Buna ziua, doamna!
— Vrei să -mi faci o favoare?
- Care ?
— să -mi aduci o cutie de sos de roșii de la tată l tă u. Sunt atâ t de obosita!
- Bine, doamnă .

De îndată ce a plecat, vră jitoarea – pentru că era ea – a început să râ dă , frecâ ndu-și mâ inile:

- Oh! Sunt asa de rea! Micuța Nadia îmi va aduce ea însă și sosul de rosii să o mă nâ nc!

POVESTITOR
Odată întors acasă cu pâ inea, Nadia a luat o cutie de sos de roșii, câ nd tată l ei a oprit-o:
— Dar unde te duci ?
„-O să duc această cutie de sos de roșii unei bă trâ ne, tată .
- Nu te duci nicaieri. Dacă bă trâ na aceea are nevoie de ceva, poate veni ea sa cumpere de la
noi.
- BINE, TATI.

Dar A doua zi, ]n timp ce facea cumparaturi, s-a intalnit iar cu bă trâ nă :
„Ei bine, Nadia? Ai uitat de sosul meu de roșii?
- Îmi pare ră u, dar tată l meu nu a fost de acord.
—Bine. Atunci, mă duc EU.

În aceeași zi, intr-adevar, a intrat în magazinul lui nenea Said:

„Bună ziua, domnule Said.


- Buna ziua, doamna. Cu ce va pot servi ?
— Aş vrea pe Nadia.
- poftim?
- Oh scuze ! Mă refeream la: o cutie de sos de roșii.
- Oh bine ! Una mica sau una mare?
— Una mare. este pentru Nadia...
- HM ?
- Nu Nu ! Am vrut să spun: este pentru spaghete...
- Ei bine, perfect, am și spaghete...
- Oh, nu imi trebuie, o am deja pe Nadia...
- Poftim ?
- Scuzați-mă , mă refeream la: spaghete, le am deja acasă ...
"În acest caz... iată cutia."
- dar ,vai! S-ar putea să fie puțin cam greu de ... ati putea...
- da, spuneti ?
— O sa trimiteti pe Nadia să mi-o aduca acasă ?
- Nu, doamnă , nu livră m la domiciliu.
- AHA !. La revedere, domnule Said!
- La revedere, doamnă !

Câ nd a ajuns acasă , și-a spus:

„Am o idee: mâ ine dimineață , mă duc pe strada Mouffetard și mă deghizez în negustoreasa.


Câ nd vine Nadia la cumpă ră turi pentru pă rinții ei, o voi prinde. »

A doua zi, era deja la piata de pe strada Mouffetard, deghizată în mă celarita, câ nd Nadia a
trecut pe acolo.

„Bună , fetița mea. Vrei niște carne de porc?


- O, nu, doamnă , as vrea să cumpă r un pui.
" La naiba ! zise vră jitoarea.
A doua zi, ea s-a deghizat în negustorita de pui.
„Bună , draguto. Nu vrei sa cumperi un pui?
„O, nu, doamnă . Azi vreau vita.
„La naiba! exlama vră jitoarea.
ÎN A TREIA ZI, iar deghizată , vindea atâ t carne rosie, câ t și pă să ri.
- Bună , Nadia, bună fetița mea! Ce vrei sa cumperi? Vezi, astă zi vâ nd de toate: vită , oaie,
pui, iepure...
— Da, vreau IEPURE!
Vrajitaorea a apucat-o de încheietura mâ inii, a tras-o jos și gata! a închis-o bine într-o lada
POVESTITOR
Dar, din fericire, Nadia avea un fră țior, al că rui nume era Bachir. Vă zâ nd că sora lui mai
mare nu se întoarce acasă , Bashir și-a spus:
„Cu siguranță vră jitoarea a luat-o, eu o voi elibera. »

Ș i-a luat chitara și s-a dus pe strada Mouffetard.


Vră jitoarea il intreabă

— Unde te duci, Bashir?


— Eu Sunt un menestrel să rac și CANT O melodie sa câ știg niște banuti.
- Ce cantec ?
— Se numeste : Nadia, unde ești?
- Nu, nu asta!
„Voi câ nta încet!”

Ș i Bashir a început să câ nte cu voce tare:


Nadia, unde esti?
Nadia, unde esti?
Ră spunde, vreau să te aud!
Nadia, unde esti?
Nadia, unde esti?
nu te mai vă d!

- Mai incet!Mai incet !. Îmi spargi urechile!


Dar Bashir a continuat să câ nte:
Nadia, unde esti?
Nadia, unde esti?

Deodată , o voce inceata a ră spuns:


Bashir, Bashir, nu ma lasa
vră jitoarea mă va manca!

Bashir, care era curajos, și-a luat chitara și a omorat-o pe vrajitoare dintr-o singură
lovitură .
Dar Asta nu e tot: capacul cufarului s-a deschis, iar Nadia a ieșit la lumina.
Ea și-a imbratisat fră țiorul, i-a mulțumit și s-au întors amâ ndoi la pă rinți, unde au trait
fericiti. Daca cumva ajungeti pe strada Broca, sigur va veti intalni cu ei
La sorcière de la rue Mouffetard
Il y avait une fois, dans le quartier des Gobelins, à Paris, une vieille sorcière, tres laide,
mais qui voulait etre la plus belle fille du monde !
Un beau jour, en lisant le Journal des sorcières, elle tomba sur le communiqué suivant :
MADAME
Vous qui êtes VIEILLE et LAIDE
Vous deviendrez JEUNE et JOLIE !
Et pour cela :
MANGEZ UNE PETITE FILLE
à la sauce tomate !
Attention !
Le prénom de cette petite fille
devra obligatoirement commencer
par la lettre N !

Il y avait, dans ce même quartier, une petite fille qui s'appelait Nadia. C'était la fille de
Papa Saïd (je ne sais pas si vous connaissez) qui avait l'épicerie-buvette de la rue Broca.
« Il faut que je mange Nadia », se dit la sorcière.

Un beau jour que Nadia était sortie pour aller chez le boulanger, une vieille dame
l'arrêta :

— Bonjour, ma petite Nadia !


— Bonjour, Madame !
— Veux-tu me rendre un service ?
— Lequel ?
— Ce serait d'aller chercher pour moi une boîte de sauce tomate chez ton papa. Je suis si
fatiguée !
- D’accord, madame.

Sitô t qu'elle fut partie, la sorcière – car c'était elle – se mit à rire en se frottant les mains :

— Oh ! que je suis maligne ! La petite Nadia va m'apporter elle-même la sauce pour la
manger !

POVESTITOR
Une fois rentrée chez elle avec le pain, Nadia prit une boîte de sauce tomate, lorsque son
papa l'arrêta :
— Et où vas-tu, comme ça ?
— Je vais porter cette boîte de sauce tomate à une vieille dame, PAPA.
— Reste ici. Si ta vieille dame a besoin de quelque chose, elle PEUT venir elle-même.
- BIEN, PAPA.
Mais LE LENDEMAIN, en faisant les courses, elle fut, pour la seconde fois, arrêtée par la
vieille :

— Eh bien, Nadia ? Et ma sauce tomate ?


— Je m'excuse, mais mon papa n'a pas voulu.
— C'est bon, dit la vieille, j'irai MOI-MEME.

Le jour même en effet, elle entrait dans l'épicerie :

— Bonjour, monsieur Saïd.


— Bonjour, Madame. Vous désirez ?
— Je voudrais Nadia.
— Hein ?
— Oh, pardon ! Je voulais dire : une boîte de sauce tomate.
— Ah, bon ! Une petite ou une grande ?
— Une grande, c'est pour Nadia…
— Quoi ?
— Non, non ! Je voulais dire : c'est pour manger des spaghetti…
— Ah, bien ! Justement, j'ai aussi des spaghetti…
— Oh, ce n'est pas la peine, j'ai déjà Nadia…
— Comment ?
— Excusez-moi, je voulais dire : les spaghetti, je les ai déjà chez moi…
— En ce cas… voici la boîte.
— Hum ! C'est peut-être un peu lourd… pourriez –VOUS….
— Quoi ?
— Envoyer Nadia la porter chez moi ?
— Non, Madame, nous ne livrons pas à domicile.
— C'est bon. Au revoir, monsieur Saïd !
— Au revoir, Madame !

Une fois rentrée chez elle, elle se dit :

« J'ai une idée : demain matin, je vais aller rue Mouffetard, et je me déguiserai en
marchande. Lorsque Nadia viendra faire les courses pour ses parents, je l'attraperai. »

Le LENDEMAIN, elle était rue Mouffetard, déguisée en bouchère, lorsque Nadia vint à
passer.

— Bonjour, ma petite fille. Tu veux de la viande ?


— Ah non, Madame, je viens acheter un poulet.
« Zut ! » pensa la sorcière.
Le LENDEMAIN, elle se déguisait en marchande de volaille.
— Bonjour, petite. Tu m'achètes un poulet ?
— Ah non, Madame. Aujourd'hui je veux de la viande.
« Crotte ! » pensa la sorcière.
LE TROISIEME JOUR, déguisée à nouveau, elle vendait à la fois de la viande et de la
volaille.
— Bonjour, Nadia, bonjour ma petite fille ! Qu'est-ce que tu veux ? Tu vois, aujourd'hui, je
vends de tout : du bœuf, du mouton, du poulet, du lapin…
— Oui, je veux du LAPIN !

la marchande la saisit par le poignet, l'enleva et hop ! l'enferma dans le tiroir-caisse.

POVESTITOR
Mais heureusement Nadia avait un petit frère, qui s'appelait Bachir. Voyant que sa
grande sœur ne rentrait pas, Bachir se dit :
« C'est sû rement la sorcière qui l'a prise, JE VAIS la délivrer. »

Il prit sa guitare à la main, et s'en fut rue Mouffetard.


LA SORCIERE DEMANDE

— Où vas-tu comme ça, Bachir ?


— Je suis un pauvre musicien et je CHANTE UNE chanson pour gagner quelques sous.
— Quelle chanson ?
— ELLE s'appelle : Nadia, où es-tu ?
— Non, pas celle-là  !
— Je chanterai tout bas !

Et Bachir se mit à chanter tout haut :


Nadia, où es-tu ?
Nadia, où es-tu ?
Réponds, que je t'entende !
Nadia, où es-tu ?
Nadia, où es-tu ?
Car je ne te vois plus !

— Moins fort ! Moins fort !. Tu ME casses les oreilles !


Mais Bachir continuait de chanter :
Nadia, où es-tu ?
Nadia, où es-tu ?
Quand tout à coup une petite voix lui répondit :
Bachir, Bachir, délivre-moi
Ou la sorcière me tuera !
Mais Bachir, qui était courageux, brandit sa petite guitare et assomma d'un coup la
marchande la plus proche. Elle tomba raide
Bachir, Bachir, délivre-moi
Ou la sorcière me tuera !
Ce n'est pas tout : sous le choc, le tiroir s'ouvrit, et Nadia en sortit.
Elle embrassa son petit frère, le remercia, et tous deux retournèrent chez leurs parents,
pendant que le marin ramassait, dans le sang, l'argent de

S-ar putea să vă placă și