ASOCIAłIA PENTRU PROMOVAREA

ÎNVĂłĂMÂNTULUI EUROPEAN - BACĂU

Lăcrămioara MOCANU

PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

Editura
S.C. ZIGOTTO S.R.L.
GALAłI
Referent ştiinŃific: prof.univ.dr. Tiberiu Rudică

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

MOCANU LĂCRĂMIOARA – Psihologie Judiciară

Lăcrămioara Mocanu – GalaŃi, Ed. S.C. Zigotto S.R.L.,

septembrie 2010

Bibliogr.
ISBN 978-606-8085-72-2

© Copyright by: AsociaŃia pentru Promovarea ÎnvăŃământului

European – Bacău
© Copyright byS.C. Zigotto S.R.L. pentru prezenta ediŃie

Editura S.C. Zigotto S.R.L. GalaŃi

www.editura-tipografie.ro

2
 ASOCIAłIA PENTRU PROMOVAREA
ÎNVĂłĂMÂNTULUI EUROPEAN - BACĂU

Lăcrămioara MOCANU

PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

Editura
S.C. ZIGOTTO S.R.L.
GALAłI

3
4
 CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
Etiologia comportamentului deviant. Factorii 13
bio-psiho-sociali şi rolul lor în apariŃia
comportamentului antisocial
I.1. Teorii ce relaŃionează delincvenŃa cu cauze 19
psihosociale (culturale)
Teoria asociaŃiilor diferenŃiale 19
Teoria conflictelor şi a codurilor 21
Teoria subculturilor delincvente 21
Teorii ale „reacŃiei sociale“ faŃă de delincvenŃă 23
I.2. Factori socio-demografici si dezvoltarea 24
comportamentelor şi conduitelor deviante
Vârsta 25
Sexul 27
Nivelul de şcolarizare 28
Starea civilă 28
I.3. Factori psihologici şi dezvoltarea
28
comportamentelor şi conduitelor deviante
I.4. Factori de ordin psihopatologic şi dezvoltarea
31
comportamentelor şi conduitelor deviante

CAPITOLUL II
Perspective psihologice ale infracŃionalităŃii 34
juvenile.
II.1. De la predelincvenŃă la delincvenŃă 34
II.2. DelincvenŃa juvenilă 39
InfluenŃa factorilor neuro-psihici în dezvoltarea 43
comportamentelor delincvenŃiale
5
 InfluenŃa factorilor familiali în dezvoltarea 44
comportamentelor delincvenŃiale
II.3. Metodologii de testarea predilecŃiei spre
49
delincvenŃă

CAPITOLUL III
Interpretarea delincvenŃei fundamentată de 70
tipologii ale personalităŃii
III.1. Indici ai delincvenŃei juvenile 74
III.2. Tipologii psihologice ale infractorilor 77

CAPITOLUL IV
102
Victimă şi victimologie
IV.1. Conştientul, inconştientul şi stilul victimal 114
IV.2. ParticularităŃi ale diferitelor tipuri de
116
victime
IV.3. Victimă şi strategii de prevenire a
123
victimizării

CAPITOLUL V
Mărturia judiciară şi implicaŃiile ei în 127
demararea anchetei
V.1. Ancheta judiciară – context şi constituenŃi 128
V.2. Etapele ascultării învinuitului sau
139
inculpatului
V.3. Strategii psiho- tactice de ascultare a
142
invinuitului sau inculpatului
V.4. Caracteristici esenŃiale ale personalităŃii
149
Anchetatorului

6
 V.5. Aspecte psihologice cu privire la calităŃile
152
anchetatorului
CalităŃi psiho-intelectuale şi moral-afective ale
152
anchetatorului
Tipuri de anchetatori
154
V.6. Infractor – portret şi influenŃă asupra 156
anchetei 157
Elemente definitorii ale personalităŃii infractorului
V.7. Analiza psiho-comportamentală a făptaşului
163
în cadrul anchetei judiciare
V.8. Strategii generale de înlăturare a
180
opozabilităŃii şi a confruntării
V.9. Tipuri psihologice de martori 183
V.10. Strategii de prevenire a mărturiei 185
mincinoase în cadrul anchetei judiciare
Tipuri de mărturii şi rolul lor în ancheta judiciară 187
Minciuna şi mărturia mincinoasă 189

CONCLUZIE 198
BIBLIOGRAFIE 204

7
8
 Introducere

… da, e foarte greu, pare-se, să înŃelegi o faptă

criminală, judecând-o numai după anumite puncte de
vedere, pe baza unei concepŃii prestabilite, căci filosofia
unei fapte e cu mult mai dificilă decât s-ar crede
(Dostoievski, 1960, p. 20-21).

Fenomenul devianŃei implică o cauzalitate

complexă, care presupune o analiză amănunŃită a
diferitelor aspecte, ceea ce determină emiterea unor
explicaŃii multifactoriale. Amploarea fenomenului
variază, atât cantitativ, cât şi calitativ între factorii
personali, caracteristici subiectului (nivel de dezvoltare,
grad de sănătate mentală) şi cei sociali (contextul
facilitator pentru actele infracŃionale). Numeroase teorii
susŃin existenŃa unei subculturi delincvenŃiale, ceea ce
explică creşterea gradului de infracŃionalitate într-un
anumit areal geografic. Astfel, sistemul de norme şi
valori, atitudini şi conduite specifice acestei subculturi
contribuie la promovarea şi menŃinerea fenomenului
delincvenŃial. În acest sens, amintim „teoria asocierii
diferenŃiale“ – conform căreia actul deviant survine în
condiŃii sociale favorabile: „situaŃia adecvată ar rezulta
din întâlnirea, asocierea a două elemente diferenŃiale:
înclinaŃia unui individ spre fapte antisociale şi ignoranŃa
unui alt individ, lucru care poate facilita infracŃiunea“
Formele punitive ale actelor delincvenŃiale au
drept obiectiv o reorientare valorică a individului în
vederea diminuării tendinŃelor de recidivă a faptelor, ceea
ce ridică, implicit, problema reinserŃiei sociale a
infractorului. Ca o măsură de siguranŃă pentru societate,
izolarea şi excluderea infractorilor într-un spaŃiu socio-

9
cultural „marginal“ favorizează, într-un grad
semnificativ, apariŃia şi susŃinerea unei subculturi
delincvente, prin caracterul relaŃiilor (formale şi
informale) pe care deŃinuŃii le stabilesc în cadrul unor
grupuri. Mai mult, experienŃa comună împărtăŃită de
aceştia, valorile şi atitudinile infractorului faŃă de lumea
„de afară“, specificul penitenciarului reprezintă factori
importanŃi în explicarea acestei subculturi. Penitenciarul
reprezintă un mediul socio-cultural care depersonalizează
individul. Acesta în plin proces de adaptare la noul mediu
dezvoltă idei depreciative despre societatea exterioară şi,
chiar, despre sine, ceea ce duce, din nou, la cultura
delincvenŃială. Dezamăgit şi părăsit de cei dragi,
resimŃind un acut sentiment de singuratate şi descurajare,
deŃinutul primar se află în faŃa a două alternative: fie se
adaptează la noul mediu, fie este izolat şi neajutorat. În
mod obişnuit este aleasă prima opŃiune, pentru că „este
greu să fii singur“ (Florian, 1996), persoana privată de
liberate acceptă stilul de gândire, judecăŃile şi valorile
specifice carcerei, ajungând treptat la o împăcare cu sine
şi cu situaŃia în care se află. Atitudinea generală a
deŃinuŃilor faŃă de evenimentele din jur este cea a unui
spectator pasiv, stare care nu implică tensiuni şi
neconcordanŃe axiologice, ci, mai degrabă, o stare de
aşteptare: „…se aflau aici ucigaşi ocazionali şi ucigaşi
de meserie, tâlhari şi şefi de bande tâlhăreşti pungaşi de
buzunare şi vagabonzi meşteri în a şterpeli bani picaŃi din
senin sau de-ale mâncării. Mai erau şi unii despre care cu
greu Ńi-ai fi dat seama ce căutau printre ceilalŃi, cum de
nimeriseră într-un asemenea loc? Şi totuşi fiecare îşi avea
povestea lui tulbure şi apăsătoare ca o mahmureală după
o beŃie grea. Ocnaşii vorbeau foarte puŃin de trecutul lor;
nu numai că nu le plăcea să şi-l povestească, dar căutau,
pare-se, nici să nu se gândească la ce a fost.(…) ucigaşi

10
atât de veseli şi fără grijă, încât ai fi pus rămăşag că
niciodată conştiinŃa nu le fusese tulburată de vreun gând
de remuşcare. Întâlneai însă, şi chipuri mohorâte,
întotdeauna taciturne“ (Dostoievski, 1960, p. 14).
Ca o alternativă a mediului carceral, dar cu efecte
mult mai puŃin devastatoare asupra personalităŃii
individului, serviciul de probaŃiune reprezintă o metodă
cu un pronunŃat caracter socio-pedagogic, un echilibru
între consiliere şi asistenŃă. Fiind o metodă aplicată doar
anumitor categorii de infractori, selectaŃi în funcŃie de
particularităŃile de personalitate ale individului, gradul de
receptivitate a acestuia, precum şi tipul de infracŃiune
comis, are drept scop o reconfigurare a sistemului de
valori ale individului, atitudinile şi conduitele faŃă de
societate, în general, ceea ce micşorează semnificativ
riscul de a comite noi fapte penale. În acest mod,
individului delincvent este sprijinit şi asistat pe toată
durata procesului de reorientare a valorilor şi normelor
sale, îi sunt protejate drepturile şi libertăŃile civile, ceea
ce permite o reinserŃie socială a acestuia mult mai validă
decât în cazul individului eliberat din penitenciar.
ReinserŃia socială a infractorului, privită din
perspectiva celor două alternative punitive, dispune de
grade variate de reuşită. În timp ce mediul penitenciarelor
denaturează sistemul valoric al individului (este o
adevărată şcoală pentru noi infracŃiuni), probaŃiunea prin
serviciile de consiliere şi asistare a delincventului asigură
acestuia o menŃinere a cadrului familiar şi / sau familial,
drept suport moral şi afectiv, ceea ce înlătură riscul
stigmatizării sociale şi a menŃinerii unei oarecare
verticalităŃi sociale. Mai mult, aflat în momentul de a
părăsi penitenciarul, fostul deŃinut suferă un nou proces
de „readaptare“, de data aceasta la societatea exterioară.
ResimŃirea unor discrepanŃe majore între cele două cadre

11
sociale, îi deschid individului noi căi de recidivă, acesta
reîntorcându-se în acel mediu apreciat ca securinzant. În
sens opus, beneficiarii programelor de probaŃiune reuşesc
– prin consiliere de specialitate, sprijin din partea familiei
şi a cadrelor competente – să işi menŃină locul de muncă,
să urmeze cursuri de calificare, perfecŃionare
profesională. Astfel, prin comparaŃie, probaŃiunea
reprezintă un sistem complex şi bine adaptat la varietatea
actelor antisociale, care prin natura serviciilor sale
permite o facilă şi validă reintegrare socio-profesională a
infractorului.
Problema reinserŃiei infractorului, dar mai ales
prevenirea recidivei evidenŃiază nevoia imperioasă de
schimbare atât a mentalităŃii delincventului, cât şi a
reprezentanŃilor centrali ai sistemelor punitive, cu scopul
de a reevalua specificitatea psihicului celui pedepsit,
precum şi consecinŃele condamnării lor, toate acestea
reflectându-se ulterior în calitatea şi gradul de reintegrare
socio-profesională.

12
 CAPITOLUL I
Etiologia comportamentului deviant

Factorii bio-psiho-sociali şi rolul lor în

apariŃia comportamentului antisocial

Sistemul axiologic actual este extrem de labil şi

fluctuant, iar incertitudinea unei grile de valori autentice
are efecte nefaste şi stagnante pentru evoluŃia subiectului
individual, astfel există riscul de a dezvolta diferite
reacŃii de inadaptare. Cauzele psihopatologice pălesc în
faŃa celor psihosociale, corelate cu un amplu complex
cauzal. În acest tablou social este lesne de intuit o
creştere semnificativă a tendinŃei spre comportamente
antisociale, cu diferite forme şi grade. Cunoaşterea
acestora, precum şi a factorilor „predispozanŃi“ reprezintă
un prim pas pe linia prevenirii şi a combaterii a ceea ce în
limbaj curent este recunoscut ca „acte antisociale“,
„devianŃă“, „infracŃionalitate“, „criminalitate“.
DiferenŃierea dintre variatele pattern-uri
comportamentale deviante Ńine seama mai ales de indicii
teoretici, întrucât în realitatea cotidiană sunt implicaŃi
numeroşi factori adiacenŃi care diversifică şi mai mult
taxonomiile. Pornind de la aceste observaŃii, Voinea M
(1999, p. 10) face o diferenŃiere între comportamentele
deviante în funcŃie de gradul lor de implicare la nivel
social. Astfel considerăm, pe de o parte, categoria
comportamentelor antisociale de natură instituŃională şi
formală, care include toate acele manifestările care sunt
deviate de la normele şi regulile instituŃionalizate
(sistemul normativ emis de către organele şi instituŃiile
publice), iar pe de altă parte, întâlnim grupa
comportamentelor antisociale cu caracter neoficial şi
13
informal care cuprind conduitele şi atitudinile
semnificativ asimetrice faŃă de regulile
neinstituŃionalizate (regulile de convieŃuire socială,
bunele maniere, principiile morale generale).
Voinea consideră că diferenŃa majoră între cele
două categorii constă în efectul resimŃit la nivel social. În
timp ce comportamentele întâlnite în prima grupă
periclitează echilibrul social, conduitele şi atitudinile
neoficiale, cele care vizează relaŃionarea dintre indivizi
sunt caracterizate printr-un grad crescut de toleranŃă şi nu
afectează „bunul mers al lumii“. Cum aminteam mai sus,
diferenŃierea dintre aceste devianŃe este preponderent
teoretică, întrucât în procesul complex al evoluŃiei psiho-
sociale se constată o varietate a caracterelor formale,
respectiv informale atribuite devianŃei în funcŃie de
specificul etapei: la un moment dat unele norme şi reguli
pot fi evaluate ca fiind formale, instituŃionale, ca într-o
etapă ulterioară acestea să fie apreciate drept informale şi
neoficiale.
Comportamentele antisociale cuprind un vast grup
de manifestări individuale sau colective puternic abătute
de la ceea ce este considerat normal, sănătos şi moral.
Acestea sunt interferate cu conduite recunoscute ca
devianŃă, comportament anomic, conduită aberantă,
criminalitate. DevianŃa, cu întreg ansamblul cauzal, poate
fi privită ca o abatere semnificativă, îndepărtarea sau
nonconformismul indivizilor de la o valoare, normă
socială dată. În acest sens, o serie de autori consideră
acest fenomen social ca fiind alcătuit din comportamente
care violează normele (scrise sau nescrise) ale unui
sistem social. Putem considera devianŃa ca fiind un
comportament „atipic“ (Bulgaru M, 2002, p 233) care se
abate de la poziŃia standard şi încalcă normele
recunoscute ca definitorii pentru o anumită societate,

14
incluzând „asimetrii“ comportamentale de la sistemul
normativ-legislativ. Pornind de la criterile de definire a
devianŃei, putem să elaborăm o formă, o uzuală
taxonomie a comportamentelor şi conduitelor deviante:
a) Natura devianŃei:

DevianŃa pozitivă care are o finalitate
optimă şi utilă pentru societate: nonconformismul,
abaterea de la ceea ce-i comun poate avea ca rezultat
creativitatea, inventivitatea.

DevianŃa negativă care este îndreptată
împotriva unui grup social şi are ca rezultat
infracŃionalitatea.
b) Forma de manifestare a devianŃei:

DevianŃa „deschisă“ identificată de către
instituŃiile de profil în vederea menŃinerii unui control
social,

DevianŃa „închisă“ caracterizată cel mai
adesea prin „patologii sexuale“ sau acte de corupŃie.
c) Tipurile de devianŃă:

DevianŃă penală (infracŃiunile),

DeviaŃă sexuală (delictele sexuale),

DevianŃă politică (terorism),

DevianŃa religioasă (fanatismul religios),

DevianŃa autoagresivă (acŃiuni autolitice),

DevianŃa familială (violenŃa domestică)
d) caracterul individual sau de grup al devianŃei –
Dacă în cazul devianŃei strict „individuală“ ne raportăm
doar la un caz singular de „patologie socială“, de multe
ori psihopatologia având un loc semnificativ. În cazul
devianŃei „de grup“este prezentă aderarea la o
subcultură la baza căreia se găsesc norme, valori şi
stiluri de viaŃă puternic asimetrice faŃă de cele moral -
normativ (de pildă: reŃele de prostituŃie, reŃele teroriste,
subcultura de penitenciar etc),

15
 e) caracterul „normal“ sau „patologic“ al actului de
devianŃă. Normalitatea din punct de vedere al subiectului
de faŃă este constituită din acele elemente recunoscute şi
admise de către semeni ca fiind fireşti, având o largă
acoperire socială. De pildă, în societatea românească
aflată într-o permanentă perioadă de tranziŃie, fumatul,
consumul de alcool, relaŃiile sexuale timpurii etc, sunt
privite cu o oarecare toleranŃă, dată fiind frecvenŃa
crescută a acestor conduite. Spre deosebire de devianŃa
„normală“ care este destul de acceptată şi susŃinută
uneori (a se vedea numărul mare de fumători, cât şi
vârsta timpurie la care este însuşit acest comportament).
DevianŃa cu caracter patologic este respinsă, întrucât
implică un conflict cu morala publică şi general
acceptată, creând un puternic sentiment de insecuritate
psiho-socială (pentru a înŃelege mai bine acest concept,
propun a se lua în calcul atitudinea generală faŃă de
exhibiŃionişti etc).
Întrucât fenomenul devianŃei implică o cauzalitate
complexă nu poate fi analizată unifactorial, dimpotrivă,
ceea ce determină emiterea unor explicaŃii
multifactoriale. Pornind de la interconexiunea factorilor
psihologici cu cei sociali, cu predominanŃa unora sau a
altora, putem privi devianŃa ca un pe continuu, unde la o
extremă se găsesc factorii individuali (cum ar fi cazul
bolnavilor psihici cu diferite niveluri de evoluŃie, care
provin din diferite medii defavorizate şi care comit
infracŃiuni). Iar la celălalt capăt se află „facilitatorii
sociali“, între cele două extreme se pot identifica diferite
forme şi grade de comportamente antisociale ce au la
bază factori psihologici (înclinaŃiile psihologice deviante
ale individului), componente de ordin biologic, moral
afectiv şi fiziologic. Acestea din urmă reprezintă

16
rezistenŃe care sunt „depăşite“ de individul în cauză şi
astfel are loc infracŃiunea.
R
C= în care
(T ) + (S )
C = comportament antisocial,
R = rezistenŃele întâmpinate,
T = tendinŃele antisociale,
S = situaŃia favorizantă.
Există situaŃii în care fracŃia este supraunitară,
unde R are valoare mai mare decât T şi S, ceea ce
reprezintă un indice clar că infracŃiunea nu mai are loc;
însă dacă ponderea lui R este mai scăzută decât a
celorlalte două, atunci are loc comportamentul
antisocial.
I. Oancea (1998) în urma unei analize detaliate
elaborează o diferenŃiere a cauzelor comportamentelor
infracŃionale, după cum urmează:

cauze generale (cele care fac referire la mediu,
cele legate de persoana infractorului);

cauze speciale (vizează doar un anumit sector);

cauze parŃiale (vizeaza un segment dintr-un şir
cauzal);

cauze obiective (derivate din aspecte obiective,
de exemplu: consum excesiv de alcool);

cauze subiective (privesc aspectele psihice ale
actului infracŃional);

cauze principale (cele care deŃin ponderea cea
mai însemnată în declanşarea actului deviant);

cauze secundare (un rol scăzut în declanşarea
acŃiunii);

cauze determinante (cu un rol primordial în
comiterea infracŃiunii);

17

cauze declanşatoare (cele care facilitează
trecerea comportamentul deviant);

cauze ereditare şi cauze de dezvoltare (cele din
urmă sunt intersectate cu factorii educaŃionali, de mediu
şi condiŃiilor sociale în care se dezvoltă persoana
deviantă).
Oancea propune o analiză detaliată a fiecărei
cauze declanşatoare a unui comportament deviant,
precum şi a interacŃiunilor tuturor factorilor implicaŃi,
această evaluare fiind realizată atât la nivelul individual
cât şi la nivelul social şi impactul acestuia la nivel
comunitar.
În general, în studiu asupra comportamentului
deviant se Ńine seama de aspectul individual al
fenomenului (trăsăturile individului), precum şi de cel
social (devianŃa privită ca fenomen social în cadrul
comunităŃii). În acest sens, studiul la nivel individual a
Ńinut seama de acele trăsături definitorii ale deviantului
(Voinea, 1999), aspecte corporale propriu zise: cap,
trunchi, membrele persoanei înclinate spre acte
antisociale. Ulterior s-a demonstrat ca aceşti indici nu
pot fi consideraŃi ca fiind definitorii, întrucât respectivele
trăsături fizice pot fi intâlnite şi la indivizi care nu
prezintă comportamente indezirabile social. Un element
considerat semnificativ pentru studiile în domeniu îl
reprezintă nivelul de normalitate al sistemului endocrin.
Mai exact, tulburările sistemului glandular au cauzat
adesea comportamente deviante. Acelaşi lucru se poate
afirma şi despre epilepsie, tumori, atrofii sau procese
inflamatorii. Sunt cercetători care susŃin strânsa corelaŃie
între structura genetică şi comportamentul deviant, dar
acest lucru nu a fost confirmat pe deplin de studii
practice în domeniu.

18
 I.1. Teorii ce relaŃionează delincvenŃa cu cauze
psihosociale (culturale)
DelincvenŃa, indiferent de nivelul şi gravitatea sa,
de vârsta făptuitorului poate fi evaluată drept o formă de
„conflict cultural“, care se datorează, conform opiniilor
lui T. Sellin, antagonismului existent între normele de
comportament şi conduita diferitelor grupe sociale.
Preluând ideea socializării şi „învăŃării negative”, A.
Cohen consideră delincvenŃa drept un atribut
reprezentativ pentru anumite „subculturi“ sociale, unde
diferiŃi indivizi acuză faptul că perspectivele şi căile de
acces spre diferite bunuri şi valori sociale le sunt
obturate, datorită „neşansei existenŃiale“. În consecinŃă,
la nivelul acestor grupuri se elaborează şi dezvoltă un
sistem culturalo-normativ propriu, antitetic celui social,
facilitând prin această opozabilitate, practicarea unor
activităŃi ilicite şi ilegale, ceea ce are drept finalitate
atingerea unui anumit prag de satisfacŃie socio-
economică.
Aceste paradigme teoretice permit conturarea un
set larg de indicatori, în funcŃie de care variază frecvenŃa
criminalităŃii: • sexul, • vârsta, • clasa socială, • categoria
socio-profesională, etc. Astfel, dezvoltarea într-un anumit
grad al „culturii delincvenŃiale“ poate fi apreciată, fără a
exagera, drept o consecinŃă a interacŃiunii directe dintre
specificitatea existenŃială şi culturală a eşantionului şi cea
fenomenului infracŃional (Preda, 1998)
 Teoria asociaŃiilor diferenŃiale
E. A. Shutherland este cel care a formulat această
paradigmă în urma analizei delincvenŃilor în arealul
urban; acesta consideră comportamentul criminal
condiŃionat nu de caracteristicile biofiziologice sau
psihice ale individului, ci de specificul comunicării din
interiorul grupului de referinŃă, de unde individul
19
„absoarbe” cultura şi se conformează regulilor şi
normelor sociale şi legale. Autorul consideră că pentru a
evalua obiectiv şi exhaustiv comportamentului
infracŃional trebuie să se Ńină seama de următoarele
determinări:

situaŃionale - prin care se iau în
considerare elementele care intră în joc în momentul
comiterii delictului;

istorice sau genetice - vizează elementele
care au influenŃat anterior situaŃia şi viaŃa delincventului;
În consecinŃă, comportamentul deviant este
rezultat din „învăŃarea socială“, acesta nu reprezintă o
componentă „a-priorică“. Sutherland pune în evidenŃă şi
aspectele ce includ acest proces:

învăŃarea tehnicilor de comitere a delictelor;

orientarea mobilurilor, tendinŃelor impulsive
şi atitudinilor agresive şi indezirabile ale
dispoziŃiilor legale: se conturează astfel grupuri
sociale care interpretează regulile sociale ca norme
ce trebuie respectate şi alte grupări ce interpretează
aceleaşi norme de pe poziŃiile înclinate spre
violarea, transgresarea lor;

în cazul în care interpretările defavorabile
ale regulilor sociale devin preponderente faŃă de
cele favorabile, se acoperă principiul „asocierii
diferenŃiale“:indivizii devin criminali prin contactul
preponderent cu modele criminale, eliminându-le
pe celelalte;

comportamentul criminal nu se structurează
printr-un proces de „imitaŃie“, ci individul este atras
şi canalizat de anumite grupuri spre „învăŃarea“ şi
exprimarea tehnicilor antisociale ( socializare
negativă).
 Teoria conflictelor şi a codurilor

20
 Întemeiată de T. Sellin, această teorie creează o
extensie mare fenomenului de „conflict cultural“ prin
considerarea următoarelor faze:

conflicte între „codurile culturale” ale
diferitelor grupuri;

conflictele între „ normele de comportament
şi conduită ale diferitelor grupuri.
În mod obişnuit, conflictele culturale sunt
rezultate fireşti ale diferenŃelor semnificative dintre
diferite grupuri, acestea cauzând conturarea unor
clasificări şi diferenŃieri între diferitele colectivităŃi
sociale specifice, fiecare deŃine un ansamblu normativ şi
cultural specific, cu particularităŃile relaŃionale
caracteristice şi cu o atitudine refractară faŃă de normele
ce aparŃin altor grupuri. Existând reguli de conduită
divergentă, ce guvernează viaŃa particulară a individului,
acestea generează conflicte între norme reflectate pe plan
psihologic prin acceptarea unor norme şi valori duale,
generatoare de comportamente agresive sau distructive,
tocmai prin această dualitate.
 Teoria subculturilor delincvente
A. K. Cohen, având drept reper teoretic anumite
norme într-o cultură, a elaborat o paradigmă care
urmăreşte identificarea grupurilor defavorizate,
neprivilegiate sau frustrate; acest fapt este rezultatul
comparării sistemului normativ specific acestor categorii
sociale, pe care autorul le numeşte „subculturi
delincvente“, cu norme sau valori general valabile pentru
restul societăŃii. În urma analizei acestei problematici:
condiŃiile „favorizante“ dezvoltării acestor subculturi,
Cohen evidenŃiază următoarelor situaŃii:

dezvoltare economică mai redusă, chiar
precară;

existenŃa unor bariere şi interdicŃii sociale;

21

prezenŃa unor nivele sociale cu statut
marginal, periferic;

existenŃa unei stări de spirit specifică cu
sentimente de izolare, frustrare şi insatisfacŃie individuală
şi socială.
În urma predominării acestor situaŃii, individul
va dezvolta reacŃii de respingere şi contestare a normelor
şi valorilor societăŃii globale şi îşi va construi propriul
sistem normativ. Cohen indica drept izvor al apariŃiei
acestor subculturi reacŃia de protest faŃă de normele şi
valorile societăŃii, precum şi dorinŃa anihilării frustrărilor
şi anxietăŃilor de status marginal; indivizii acestor
subculturi consideră că le sunt „închise“ căile de acces
spre valori şi statusuri elitare şi, în consecinŃă recurg la
mijloace ilicite, devenind potenŃiali delincvenŃi.
Analizând aceste subculturi, Cohen trasează
profiluri specifice ale membrilor grupurilor, descifrând
următoarele trăsături:

non – utilitarismul – cu o frecvenŃă destul
de crescută, membri acestei subculturi acced la activităŃi
delictogene, nu în raŃiuni utilitare, ci ca un mod de
exprimare a solidarităŃii;

maliŃiozitatea – actul delincvenŃial este
cauzat nu numai de satisfacerea unei necesităŃi materiale,
ci mai ales ca o formă de „răutate“, o „sfidare“ a
celorlalŃi;

negativismul - este reflectat atât de setul
de reguli specifice grupului de aparteneŃă, acestea au un
conŃinut contradictoriu normelor sociale, cât şi de o
„polarizare negativă“ în raport cu acestea;

versalitatea - (nestatornicia) datorată
specificului activităŃilor ilicite, în practică se întâlnesc nu
doar o singură manifestare, ci se practică un ansamblu de

22
acŃiuni delincvente, fără a se specializa în mod expres
într-o formă de manifestare;

autonomia grupului - presupune
solidaritatea între membrii grupului, faŃă de presiunile
exercitate de alte subculturi.
 Teorii ale „reacŃiei sociale“ faŃă de delincvenŃă
Din perspectiva acestor paradigme, un rol
semnificativ în declanşarea unui comportament
delincvenŃial este jucat de reacŃia de răspuns şi contra-
răspuns a individului în diferite contexte sociale.
Conform acestor teorii, delincvenŃa nu este o trăsătură
intrinsecă actului sau acŃiunii unui individ, ci mai curând
o însuşire conferită prin etichetarea unui grup sau individ
de către cei care deŃin puterea.
Pentru a explica mecanismul definirii şi
etichetării delincvenŃei, adepŃii acestei teorii analizează
interacŃiunea dintre norme şi comportamente sociale,
considerând că în orice societate sunt indivizi ce încalcă
normele prescrise şi indivizi care se pronunŃă asupra
conduitelor celor care violează normele. În acest sens,
norma reprezintă, de fapt, etalonul în funcŃie de care
conduita individului este valorizată pozitiv sau negativ;
normele impun sau interzic anumite acŃiuni evaluând la
modul impersonal în ce măsură un individ poate sau nu
să îndeplinească un anumit rol social, în funcŃie de
poziŃia lui socială.
În funcŃie de modelul normativ care întruchipează
faptele tradiŃionale, de sistemul valoric al unei societăŃi,
de rolurile prescrise prin norme şi de rolurile efective
jucate, grupurile vor aprecia şi sancŃiona diferitele
comportamente ca fiind legitime sau nelegitime. ReacŃia
celor etichetaŃi poate fi de acceptare sau de respingere,
neutralizare, adoptând alte conduite. K. T. Erikson,
subliniind rolul agenŃilor de control social, apreciază că

23
efectul produs de etichetare are de multe ori canalizare
către o carieră criminală, pe care o acceptă ca singura
alternativă posibilă.

I.2. Factori socio-demografici şi dezvoltarea

comportamentelor şi conduitelor deviante
Comiterea unor acte indezirabile ori blamate
social, după cum am precizat şi în rândurile de mai sus,
Ńine atât de specificul socio-economic, dar mai ales de
carateristicile psihice ale individului. Astfel de fapte se
pot întâlni la diferite categorii sociale, cu grade diferite
de instruire şi apartenenŃă sexuală etc. Studiile în
domeniu au putut trasa o netă diferenŃă între actele
antisociale comise de bărbaŃi şi cele comise de femei.
DiferenŃa poate fi identificată atât la nivel calitativ cât şi
la nivel cantitativ: în timp ce barbaŃii sunt inclinaŃi mai
mult spre acte de violenŃă, sau spre cele intelectuale,
femeile fac uz de creativitate, sexualitate, etc.
Urbanizarea are efecte devastatoare asupra sentimentului
de siguranŃă şi intimitate al individului. În acest sens, în
mediul urban controlul social scade foarte mult, apare
„miopia socială“ (T. Pitulac, 2000), astfel că tendinŃa
spre acte antisociale creşte foarte mult. De asemenea,
aglomerarea oraşelor, având ca urmare limitarea
libertăŃii şi a spaŃiului de mişcare intensifică tendinŃa de
agresiune, tensiuni în relaŃiile sociale. Oraşul, ca areal
socio-geografic, impune anumite norme şi reguli care
pot fi greu de asimilat de către indivizii din mediul rural
şi care sunt de curând veniŃi în urbe. Din punct de vedere
al nivelului de instruire se pot stabili diferenŃe doar din
punct de vedere calitativ: actele antisociale, caracterizate
prin violenŃă, agresiune, în cazul indivizilor superior
şcolarizaŃi sunt înlocuite cu cele intelectuale. Totodată,
este incontestabil faptul că numărul persoanelor deviante

24
este mai mare în rândul celor cu o pregătire sumară, spre
deosebire de absolvenŃii de studii universitare. De
asemenea, starea civilă a individului reprezintă un indice
semnificativ în analiza comportamentului antisocial.
Studii în domeniu demonstrează faptul că ponderea
crescută de persoane deviante, posibil infractoare este
mai mare în rândul celor necăsătorite. Din rândul celor
căsătoriŃi, mai predispuşi spre acte indezirabile social
sunt persoanele care nu au copii (prezenŃa copiilor
conferă un plus de responsabilitate care, de obicei, atrag
adultul de la alte preocupări adiacente). Persoanele
divorŃate prezintă şi ele o tendinŃă destul de accentuată
spre acte antisociale, în special indivizii cu un număr
crescut de divorŃuri. Pe lângă toate aceste elemente
amintite anterior se Ńine seama şi de gradul sănătate
mentală pe care o prezintă individul. Aceasta
influenŃează atât maniera de studiu a cazului, cât şi
metoda de intervenŃie care este folosită.
 Vârsta
Componenta incontestabilă în încercarea de
analiză a comportamentului deviant o reprezintă latura
psihologică a persoanei: nivelul de dezvoltare
intelectuală, gradul de dezvoltarea afectiv-volitivă,
caracterul, temperamentul, locus of control (intern sau
extern), trăsături psihopatice sau nevrotice etc. Pe lângă
factorii psihici, semnificativi în analiza fenomenologiei
devianŃei sunt şi cei care Ńin de aspectul
sociodemografic: vârsta, sexul, urbanizarea, nivelul de
instruire şcolară şi starea civilă. Din punct de vedere al
stadialităŃii ontogenetice (Dragomirescu, V., 1976)
putem vorbi de devianŃă abia în jurul pubertăŃii şi
adolescenŃei (12 – 18 ani) pe fondul formării şi
dezvoltării personalităŃii, până la această vârstă putându-
se identifica doar o serie de predispoziŃii spre

25
comportamente antisociale; fiecare acŃiune corectivă
fiind caracteristică vârstei copilului (până la 14 ani
minorul nu răspunde penal, între 14 şi 16 ani răspunde
juridic doar dacă se constată prezenŃa discernământului,
iar între 16 şi 18 ani se consideră că acesta este conştient
de faptele sale şi trebuie să răspundă corespunzător în
faŃa legii). Puberul este semnificativ orientat spre
comportamente deviante, acum se înregistrează
frecvente devianŃe comportamentale, ca apoi în prima
etapă a adolescenŃei (14 – 16 ani) sistemul axiologic,
deprinderile şi atitudinile sociale să fie restructurate,
toate acestea fiind întărite de creşterea responsabilităŃii
faŃă de propria persoană, dar şi faŃă de semeni. Cu toate
aceste, mai apar totuşi unele conduite deviante:
sustragerea de la anumite sarcini, înşelăciunea,
minciuna. În această etapă ontogenetică se poate remarca
o pregnantă dorinŃă de integrare în „gaşcă“, de a petrece
ore întregi în stradă, ceea ce poate reprezenta un climat
social favorizant dezvoltării unor conduite puternic
deviante: furt, huliganism etc. Tot în această perioadă au
loc primele experienŃe sexuale, acestea schimbând
oarecum optica asupra unor valori şi norme sociale
(Răşcanu, R, 1994). De pildă, o formă de manifestare a
unor valori specifice primei etape a adolescenŃei o
reprezintă tatuarea (care prezintă în mod curent o
simbolistică aparte: fie cea de sexualitate: nuduri, inimi
străpunse, texte obscene, fie dominante agresive: arme,
animale sau păsări răpitoare etc.). Moda piercing-ului a
revenit pregnant în rândul tinerilor, dar utilitatea acestuia
este cu mult schimbată faŃă de timpurile istorice. Marea
diferenŃă constă în faptul că acum ea este văzută ca o
alegere personală şi un mod de exprimare a propriei
personalităŃi
(http://en.wikipedia.org/wiki/Body_piercing).

26
 Odată cu atingerea primei tinereŃi, precum şi a
maturităŃii se acordă o importanŃă deosebită activităŃilor
prin care se asigură satisfacerea anumitor trebuinŃe (atât
cele primare: foame, sete, somn, cât şi cele superioare
care privesc latura socială şi profesională a individului).
Această etapă ontogenetică este caracterizată printr-o
înclinaŃie deosebită spre devianŃe precum delapidări,
escrocherii, afaceri frauduloase etc. Referitor la această
etapă de vârstă, E. Verzea şi U. Şchiopu (1995)
identifică o serie de comportamente penalizabile, şi
nepenalizabile legate de interrelaŃiile sociale. La vârsta
senectuŃii, actele deviante împotriva celorlalŃi scad în
frecvenŃă, în schimb cresc cele îndreptate împotriva
propriei persoane, pe fondul pierderii partenerului de
viaŃă, ieşirea la pensie, marginalizarea socio-
profesională; dar de cele mi multe ori actele autolitice
întâlnite la această etate sunt considerate mai degrabă ca
fiind aberante decât antisociale.
 Sexul
Studiile desfăşurate asupra semnificaŃiei
apartenenŃei sexuale şi natura infracŃiunii, a actului
deviant săvârşit au evidenŃiat că genul reprezintă unul
din cei mai semnificativi indici de diferenŃiere a
infractorilor de neinfractori (Voinea, 1999). Evaluarea
actelor antisociale din perspectiva acestui factor au
permis identificarea unor importante diferenŃe atât din
perspectivă calitativă (bărbaŃii sunt inclinaŃi
preponderent spre infracŃiuni bazate pe forŃă, în timp ce
femeile „agrează“ în mod special furturile, înşelăciunile,
infracŃiuni legate de viaŃa sexuală etc), cât şi cantitativă
(numărul femeilor care săvârşesc acte antisociale este
semnificativ mai redus comparativ cu cel al bărbaŃilor).
Cu toate acestea, odată cu modificarea statutului femeii
în structura societăŃii, imagine „sexului slab“ începe tot

27
mai mult să fie anulat de o serie de acte infracŃionale
comise de femei, fapte caracterizate printr-un nivel
crescut de agresivitate şi violenŃă, astfel că rata actelor
deviante feminine tinde să se apropie semnificativ de
nivelul infracŃional masculin.
 Nivelul de şcolarizare
Studiile efectuate în domeniu au evidenŃiat faptul
că nivelul de şcolarizare al persoanei deviante
influenŃează doar aspectele calitative ale actului
infracŃional, dar nu şi aspectul cantitativ. Astfel, putem
afirma că există o corelaŃie invers proporŃională între
nivelul de şcolarizare şi gradul violenŃei şi agresivităŃii
specifice unui anumit act infracŃional. Totodată, este
cunoscut faptul că frecvenŃa infractorilor cu un nivel
scăzut de educaŃie şcolară este net superior celor cu
studii liceale şi mai mult, a celor cu studii superioare.
 Starea civilă
Statutul marital al individului reprezintă un factor
semnificativ în analiza actului infracŃional; rezultatele
statistice subliniază o superioritate numerică a
infractorilor necăsătoriŃi faŃă de cei căsătoriŃi. Din rândul
celor căsătoriŃi, cei care nu sunt părinŃi sunt semnificativ
mai înclinaŃi spre acte deviante, copiii reprezintă un plus
de responsabilitate şi abaterea individului de la eventuale
acte delincvenŃiale.
De asemenea, din rândul celor divorŃati se poate
efectua o clasificare: cei care au divorŃat de mai multe
ori prezintă o frecvenŃă net superioară a actelor
infracŃionale. Toate aceste aspecte subliniază importanŃa
familiei atât ca suport socio-afectiv pentru individ, dar
mai ales aceasta reprezintă sursă de educaŃie şi modele
pentru individ.

28
 I.3. Factori psihologici şi dezvoltarea
comportamentelor şi conduitelor deviante
Dezvoltarea unor comportamente antisociale
implică, fără îndoială, toate structurile psihice începând
cu cele cognitive şi motivaŃionale până la cele afective.
Numeroşi autori consideră că acŃiunile deviante
reprezintă tulburări în diferite grade a proceselor
emoŃionale şi volitive manifestate mai ales prin „lipsa
sentimentului responsabilităŃii şi al culpabilităŃii,
incapacitatea de a renunŃa la satisfacerea imediată a unor
trebuinŃe cu riscul unor sancŃiuni, insuficienŃa
controlului emoŃional, insuficienŃa judecăŃii, a
autocriticii, a utilizării experienŃei trecute“ (Voinea,
1999, p. 31).
O înŃelegerea aprofundată a factorilor psihologici
cauzatori ai comportamentelor antisociale manifestate de
diferiŃi indivizi presupune o analiză detaliată asupra
fiecăreia, cele mai incriminate fiind: imaturitate
intelectuală şi afectivă, complexele de inferioritate,
precum şi frustrarea.
 imaturitatea intelectuală – acea
particularitate a personalităŃii infractorului manifestată
prin „incapacitatea acestuia de a prevedea pe termen lung
consecinŃele acŃiunii sale [...] capacitatea redusă de a
stabili un raport raŃional între pierderi şi câştiguri în
proiectarea şi efectuarea unui act infracŃional, trecerea la
infracŃiune făcându-se cu prudenŃa minimă faŃă de
pragurile de toleranŃă socială a conduitelor în fapt“ (T.
Bogdan, 1983, apud Voinea, M, 1999);
 imaturitatea afectivă – latura hedonică
este prioritară pentru individul deviant; acesta apelează în
mod frecvent la o serie de comportamente infantile
(accese de plâns, crize) pentru a obŃine acele mici şi

29
insignifiante plăceri. În faŃa problemelor obiective ale
realităŃii, acest individ manifestă o atitudine
inconsecventă, este lipsit de critică şi autocritică
autentică, este nerealist şi manifestă o semnificativă
instabilitatea afectivă. Această deficienŃă este deosebit de
gravă, mai ales în cazul în care pot exista asocieri cu
imaturitatea intelectuală ceea ce predispune la
manifestărea unor comportamente antisociale grave;
 complexul de inferioritate – individul
resimte o incapacitate personală în raport cu anumite
realităŃi obiective; acesta se dezvoltă în urma unei
infirmităŃi reale sau imaginate, toate acestea fiind
potenŃate şi de către dispreŃul şi dezaprobarea manifestate
de către cei din jur. Acestă stare de conflict puternic
resimŃit de către individ implică de cele mai multe ori
mobilizarea resurselor cu scopul de a obŃine anumite
rezultate deosebite în diferite domenii, fie dezvoltarea
unor comportamente de „tip inferior“: despotismul,
brutalitate şi alte acŃiuni prejudicioase pentru semeni;
 frustrarea – este resimŃită drept o stare de
criză, predominant afectivă şi apare în urma unor privări
de unele drepturi, recompense, variate satisfacŃii.
Manifestările comportamentale în cazul frustrării pot
varia pe un continuu, de la cele de toleranŃă la frustrare
(abŃinere) până la cele violente, agresive (în general,
indivizii frustraŃi au tendiŃa de a-şi pierde controlul şi
recurg la o serie de reacŃii dezorganizate, haotice care
facilitatează violenŃa şi diferite acte sociale).

30
 I.4. Factori de ordin psihopatologic şi dezvoltarea
comportamentelor şi conduitelor deviante
Alături de factorii caracteriali, cognitivi, afectivi
şi volitivi cu un rol semnificativ în dezvoltarea unor
comportamente şi conduite deviante şi antisociale se
cunosc şi o serie de componente psihopatologice cu
impact major: epilesia, encefalita, schizofrenia,
psihopatiile şi alcolismul.
 epilepsiile – datorită descărcărilor
neuronale necontrolate, pacienŃii cu această tulburare
comit infracŃiunile în condiŃiile legate de apariŃia crizelor
(aceste fapte trebuind să preceadă sau să urmeze accesul).
Actele epilepticului aflat în stare de obnubilare a
conştiinŃei variază de la furt, fals şi înşelăciune, până la
comportamente agresive, tentative de crimă şi crimă.
Actele comise de epileptic în timpul episoadelor sunt
caracterizate printr-un grad crescut de cruzime, însă
patologia acestor acte constă în absenŃa unor motive
plauzibile şi pertinente, precum şi discordanŃa
semnificativă între conduita bolnavului în mod obişnuit şi
cea din timpul crizelor. Acest lucru este dovedit şi de
atitudinea bolnavului faŃă de fapta comisă, nu caută să
ascundă actul deviant sau să evite contactul cu organele
competente de drept;
 encefalita – în mare, se rezumă sub forma
unor stări confuzionale însoŃite de halucinaŃii,
irascibilitate exagerată, impulsivitate cu tendinŃe
agresive, bolnavul se află în imposibilitatea de a se
controla. În aceste condiŃii, persoana comite furturi,
escrocherii, mitomanie, nesupunere şi vagabondaj,
perversiuni sexuale însoŃite de agresiuni;
 schizofrenia – nu determină în mod
special comportamente infracŃionale, indivizii
31
diagnosticaŃi cu acest tip de tulburare manifestând mai
degrabă un caracter bizar, absurd şi nemotivat. Aceştia
acŃionează nedeliberat, sub impulsul momentului, fără a
evalua consecinŃele, putând comite crime din cele mai
odioase, dar este cunoscut faptul că particularităŃile
acestor acte denotă caracteristicile tulburării psihice.
Acele crime minuŃioase, executate cu sânge rece şi
rafinament sunt dovada carenŃelor afective şi volitive
precum şi a sugestibilităŃii crescute, toate acestea
reprezentând o parte din tabloul clinic al schizofreniei.
Aceasta explică lipsa de regret al acestor bolnavi pentru
faptele comise, precum şi apelarea la unele explicaŃii
puerile şi nepertinente cazului dat;
 psihopatiile – sunt regăsite în
personalităŃile dizarmonice, anormale în care individul
fie se auto-pedepseşte, fie îi face pe semenii săi să sufere,
această tulburare fiind considerată mai mult o boală a
caracterului decât a psihicului. Aceşti indivizi, instabili şi
excesivi de iritabili, comit fapte antisociale în deplin
discernământ, cu luciditate şi interes, orientându-se cu
precădere spre furt, escrocherii, înşelăciune, agresiuni,
denunŃuri calomniale etc. O categorie aparte a
psihopaŃilor o reprezintă perverşii sexuali, care pot varia
în diferite forme şi grade: de la exhibiŃionism şi fetişism,
până la acte sadice, crime şi mutilarea cadavrului,
necrofilie etc.
 alcoolismul – reprezintă o caracteristică
frecventă a societăŃii actuale, consumul de alcool fiind
frecvent invocat de către cei care comit diferite acte
infracŃionale. Cu toate acestea, studiile de specialitate au
demonstrat că alcoolismul în mod singular, neasociat cu
alŃi factori nu constituie o sursă semnificativă a faptelor
antisociale, acestea se manifestă în cazul asocierii acestei
devianŃe cu anumite particularităŃi ale personalităŃii
32
individului: temperament predominant coleric, carenŃe
intelectuale şi, bineînŃeles, caracteristicile mediului în
care există individul. Şi în cazul alcoolismului se face
simŃită nevoia de a realiza distincŃia între alcoolismul
ocazional şi cel cronicizat, primul facilitează exacerbarea
anumitor senzaŃii, sentimente şi porniri instinctuale ceea
ce poate determina apelarea la unele comportamente
deviante dar de slabă intensitate (insulte, jigniri etc). În
cazul cronicizării acestei tulburări, individul manifestă o
serie de deliruri sistematizate, halucinaŃie şi epilepsie
alcoolică, toate acestea favorizează dezvoltarea unor idei
delirante, de persecuŃie sau de gelozie, toate acestea pot
duce la tentative sau chiar crime propriu- zise.

33
 Capitolul II
Perspective psihologice ale infracŃionalităŃii
juvenile

II.1. De la predelincvenŃă la delincvenŃă

În rândurile anterioare am căutat să explicăm, fără
a avea pretenŃia de exhaustivitate, fenomenologia actelor
deviante şi a cauzalităŃii acestora. Am văzut cum
devianŃa poate fi normală sau patologică, ultima fiind
acea formă care intră în conflict cu morala publică şi
normele sociale, ameninŃând securitatea şi stabilitatea
socială. Cea mai frecventă şi mai pregnantă formă de
abatere semnificativă de la media normalităŃii din punct
de vedere socio-legislativ o reprezintă delincvenŃa care
implică reacŃii puternice de control social deoarece
aceasta afectează puternic relaŃiile şi valorile sociale,
încălcând normele şi regulile social-juridice care
îndeplinesc rolul de reper pentru conduita actorului
social. DelincvenŃa reflectă o inadaptare la sistemul
juridic şi moral al societăŃii, fiind cea mai importantă
dintre devianŃele negative, care includ violarea şi
încălcarea normelor de convieŃuire socială, integritatea
persoanei, drepturile şi libertăŃile individului.
În literatura de specialitate se pot identifica o serie
de trăsături caracteristice ale devianŃei:
o violarea unei anumite legi care prescrie acŃiuni
împotriva celor care o încalcă;
o manifestarea unui comportament contrar normelor
şi codurilor morale ale grupului;
o săvârşirea unei acŃiuni antisociale cu efect nociv
pentru indivizi sau grupuri sociale.
Fenomenologia delincvenŃei este extrem de
complexă, prezentând forme şi grade diferite in funcŃie
de săvârşirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor
34
 penale comise de diferiŃi indivizi, de aici putem elabora
categorisirea lor:
a) delincvenŃa reală recunoscută ca fiind
„cifra neagră“ (Bulgaru, 2002, p 235) a fenomenului în
cauză, alcătuită din totalitatea faptelor antisociale care
s-au săvârşit în realitate;
b) delincvenŃa descoperită reprezintă acele
fapte antisociale săvârşite care au fost identificate de
către instituŃiile care menŃin controlul social;
c) delincvenŃa judecată cuprinde faptele
infracŃionale care sunt analizate în instanŃa de judecată.
Pornind de clasificarea anterioară suntem tentaŃi
să considerăm delincvenŃa ca fiind un fenomen strict
juridic - aceasta reprezintă o încălcare a sistemului
normativ, faptaşii sunt supuşi unor pedepse
corespunzătoare faptei etc. Cu toate acestea, dacă
analizăm delincvenŃa din perspectiva consecinŃelor putem
stabili caracterul pluridisciplinar al acesteia. Acest
fenomen social prin abaterile sale afectează puternic
relaŃiile şi valorile sociale, creîndu-se permanent
precedente care periclitează puternic sistemul axiolog şi,
în ultimă instanŃă, viaŃa comunităŃii. Comportamentul
adecvat normelor şi vieŃii sociale este un comportament
reflectat, gândit, este anticipativ (reprezentarea
conŃinutului şi consecinŃelor faptelor proprii) şi exprimă
libertatea de voinŃă în alegerea soluŃiilor optime într-o
situaŃie dată. Specialiştii descriu un trio-conceptual în
geneza devianŃei, concept ce reuneşte trei elemente:
mediul de formare al personalităŃii (mediul de
provenienŃă a individului), personalitatea delincventă
(predispoziŃiile) şi situaŃiile care favorizează trecerea la
actul antisocial. Primul element al trio-ului amintit, ce
intervine în formarea delincvenŃei îl reprezintă mediul de
formare a personalităŃii, fiind vorba în special de

35
personalitatea agresivă. Se ştie că agresivitatea este un
comportament câştigat (Bandura, 1977, apud Neculau,
A., 1996, p 68) pe parcursul evoluŃiei individului
(ontogenetic) şi nu moştenit. Rezultă de aici existenŃa
unei multitudini de factori de mediu care determină
apariŃia şi manifestarea agresivităŃii. Aceşti factori au fost
împărŃiŃi în factori familiali şi de grup, sociali şi
instituŃionali (Durkheim), fiind descrisi ca o stare de
anomie macrosocială (comunitatea), microsocială
(familie), instituŃională. Factorii familiali ce intervin şi
facilitează formarea unui comportament delincvent sunt
reprezentaŃi în pattern-urile parentale defavorizante:
carenŃă afectivă maternă asociată cu lipsa modelului
patern sau abuzul de autoritate al acestuia din urmă, cu
posibilitatea de asociere a violenŃei domestice, conflicte
susŃinute între părinŃi etc. Un mediu familial
dezechilibrat, lipsit de afectivitate, în special din partea
mamei, va genera tulburări de adaptare şi de comunicare
a copilului în mediul social, tulburări ce pot lua forma
depresiei, autismului, agresivităŃii. Al doilea factor ce
intervine în conturarea delincvenŃei este reprezentat de
personalitatea individului, mai exact este vorba de o
personalitate anomică rezultată prin suprapunerea unor
valori negative de personalitate, manifestată predominant
prin inafectivitate, insensibilitate, impulsivitate, egofilie
(„Romanian Journal of Legal Medicine“ Vol. XIV, nr. 1,
2006). Ultimul element al conceptului triunic este definit
de factorii situaŃionali determinanŃi ce realizează trecerea
la actul antisocial propriu zis: consumul de alcool sau
droguri, intoleranŃă la frustraŃii, incapacitatea de
manifestare afectivă, impulsivitatea scăpată de sub
control.

36
 Dată fiind complexitatea fenomenologiei
delincvenŃei este semnificativ ca în analiza acesteia să se
Ńină seama de întregul complex de determinare:
a) dimensiunea statistică – cu scopul de a evidenŃia
pe indicii spaŃio-temporali a fenomenului delincvenŃei;
b) dimensiune juridică – prin intermediul căreia este
evidenŃiat:
- tipologia normelor juridice care au fost
încălcate prin delincvenŃă,
- gravitatea prejudiciilor aduse,
- felul sancŃiunilor aplicate,
- metodele de reinserŃie socio-profesională
a persoanei delincvente.
c) dimensiunea sociologică – accentuează explicarea
şi prevenirea actelor delincvente în raport cu multiplele
fenomene de dezechilibru şi dezorganizare existente la
nivel social;
d) dimensiunea psihologică – evidenŃiază profilul
individului delincvent, precum şi atitudinea acestuia faŃă
de fapta comisă;
e) dimensiunea economică – indice care facilitează
evaluarea pierderilor (directe şi indirecte) suferite în
urma comiterii respectivei infracŃiuni;
f) dimensiunea prospectivă care deŃine un rol
semnifcativ întrucât permite studiul asupra evoluŃiei
delincvenŃei în viitor.
Rândurile de mai sus demonstrază încă o dată,
dacă mai era necesar, caracterul inter- şi pluridisciplinar
al studiului asupra delincvenŃei, indiferent de forma,
gradul acesteia, sau vârsta infractorului. łinând seama de
trăsăturile caracteristice domeniului, orice specialist
interesat de fenomenologia delincvenŃei nu poate omite
câteva întrebări cheie:

37
 1. Care sunt cauzele care-i determină pe indivizi să
comită acte antisociale, delincvente?
2. Cum poate fi evaluată o conduită delincventă?
3. Care sunt strategiile prin care se poate diminua şi
înlătura această componentă indezirabilă a tabloului
social actual?
În dorinŃa de a găsi răspunsul favorabil la aceste
interogaŃii nu putem să sfidăm opiniile care au existat în
istorie vis a vis de acest fapt. IniŃial preştiinŃific - curentul
a caracterizat Evul Mediu European - delincvenŃa era
explicată prin concepŃia „demonologică”. Conform
acestei concepŃii, spiritele „nefaste“ (diavoli, demoni
etc.) îi îndemnau pe oameni să comită acte deviante.
Ulterior în perioada iluministă, apar primele interpretări
laice ale comportamentului criminal. În secolul XVIII,
Cesar Beccaria, a fondat Şcoala Clasică de Criminologie.
El a susŃinut ideea că acŃiunile delincvente nu sunt
determinate divin, ci sunt raŃionale şi Ńin de
responsabilitatea şi libertatea de alegere a individului.
SancŃiunile trebuie adecvate delictului comis. Jeremy
Bentham preia o parte din ideile lui Beccaria, dar în plus
introduce importanŃa statului şi societăŃii în slujba
individului. Cauza delincvenŃei ar fi decizia liberă şi
calculul raŃional al durerii şi plăcerii. Individul are un
număr de alternative la alegere pentru îndeplinirea
acŃiunilor. ActivităŃile care urmează căi ce încalcă
normele şi legile sunt urmate de pedepse ce produc
durere mai mare decât plăcerea obŃinută prin încălcarea
normelor. Aceste explicaŃii pot fi privite cu scepticism
datorită gradului scăzut de obiectivitate. În ultimii ani de
studiu în domeniu s-au putut infera diferite opinii în
funcŃie de latura bio-psihologică a individului, aspectele
statistico-normative şi socio-economice ale individului,
ca apoi să se accepte o alianŃă între cele două perspective,

38
ceea ce a determinat elaborarea teoriei cauzalităŃii
multiple. Acest lucru poate fi demonstrat prin analiza
efectuată în rândurile de mai sus (a se vedea argumentele
privind interconexiunea factorilor socio-economo-
demografici cu cei psihologici şi culturali).

II.2. DelincvenŃa juvenilă

Pentru a înŃelege fenomenul delincvenŃei juvenile
putem efectua o paralelă conceptuală cu delincvenŃa, în
general, care reprezintă acel ansamblu de acte antisociale
sancŃionate de către instituŃiile competente domeniului
juridic; şi vom menŃiona pentru cea juvenilă că acele
fapte indezirable socio-juridice sunt comise de către
minori până la vârsta de 18 ani, fiecare acŃiune corectivă
fiind caracteristică vârstei copilului (până la 14 ani
minorul nu răspunde penal, între 14 şi 16 ani răspunde
juridic doar dacă se constată prezenŃa discernământului,
iar între 16 şi 18 ani se consideră că acesta este conştient
de faptele sale şi trebuie să răspundă corespunzător în
faŃa legii). „Delincventul este un individ care aparent are
un surplus de experienŃe neplăcute şi care simte că
trăieste într-o lume disconfortantă, ameninŃătoare.
Sentimentul lui de apreciere pare să fie subminat, de
aceea el nu pierde nimic dacă este criticat cau chiar
încarcerat. Neavând un statut social de apărat, teama de
a-l pierde nu-l motivează să facă eforturi pentru a se
conforma normelor sociale. Mai mult încă – fie că a avut
prea multe contacte neplăcute cu alŃi oameni, fie că pe
toŃi îi consideră asemănători – el nu-i apreciază pe alŃii şi
din această cauză nici nu pune prea mare preŃ pe opinia
lor. Acest set de atitudini face extrem de dificilă
stabilirea de contacte cu el în încercarea de a-l reeduca“
(J.S. Peters 1957 apud Mitrofan, 2000, p. 347). De la
această descriere generală asupra individului asimetric

39
sistemului socio-normativ se poate contura un profil
psihologic al minorului delincvent (Sheldon & Eleanor
Gluck apud Mitrofan, 2000, p. 347).
Majoritatea delincvenŃilor prezintă o serie de
caracteristici psiho-somatice: din punct de vedere fizic,
aceştia au o structură mezomorfă; în timp ce
particularităŃile psihice (temperamentale,
comportamentale) sunt uşor de recunoscut: sunt energici,
neastâmpăraŃi, impulsivi, extravertiŃi, agresivi, distructivi
(frecvent sunt sadici), au atitudini ostile, sfidătoare, sunt
extrem de resentimentali, suspicioşi, încăpăŃânaŃi şi cu o
avidă dorinŃă de a se remarca în cadrul grupului, sunt
nesupuşi în faŃa autorităŃilor, prezintă accentuate tendinŃe
spre o exprimare directă etc. Toate aceste particularităŃi
psiho-somatice sunt favorizate de un mediu socio-
cultural puternic carenŃat: familii neînŃelegătoare,
instabile şi lipsite de afectivitate şi Ńinută morală.
Infractorii minori, asemenea celor majori, pot fi
clasificaŃi după prezenŃa sau absenŃa unor indici
calitativi:
- prezenŃa sau absenŃa intenŃiei: actele comise au
fost realizate fară o intenŃie anume, ci au fost spontane,
sau dimpotrivă, au fost premeditate;
- în funcŃie de numărul infracŃiunilor comise: prima
abatere sau recidivism;
- în funcŃie de gradul de sănătatea psihică: anormal
(prezintă şi manifestă o serie de tulburări psihice),
normal;
- gradul de responsabilitate: perfect responsabil,
intelect redus, intoxicaŃie, dezorganizare psihică;
- în funcŃie de valoarea mobilului ce stă la baza
actului infracŃional: predominant extrinsecă (urmăreşte,
de regulă, intrarea în posesia unor bunuri materiale), sau

40
predominant intrinsecă (acŃiunea are un caracter
antisocial semnificativ crescut).
În studiul acestui fenomen social s-au elaborat
numeroase clasificări a factorilor care provoacă sau
cauzează astel de comportamente indezirabile şi, uneori,
periculoase din partea minorului. W.W. Wattenberg (V.
Dragomisrecu, 1976, p. 75) subliniază importanŃa
relaŃiilor şi a calităŃii acesteia dintre copii şi părinŃi.
Gradul riscului de infracŃionalitate creşte direct
proporŃional cu nivelul conflictului intrafamilial,
neglijenŃa sau abuzul copilului etc. Ulterior s-a emis o
opinie conform căreia nivelul şi puterea economico-
financiară ar fi un factor însemnat pentru studiul de faŃă.
Ulterior această ipoteză a fost înlăturată, întrucât s-a
demonstrat că în cazul famiilor cu venituri medii spre
mari gradul de infracŃionalitate este mai crescut –
„infracŃionalitatea de bunăstare“, comparativ cu cele
medii-paupere – „infracŃionalitatea de necesitate“. O
altă atitudine cognitivă vis á vis de această problemă
socială o reprezintă influenŃa mass-mediei asupra
minorilor (filme, benzi animate, programe de ştiri extrem
de violente, atât în limbaj, cât şi în posturi care îşi atrag
ratting-uri mari prin valoarea crescută a imaginilor
extrem de agresive: de exemplu, ştirile de la ora 17 de pe
orice canal TV efectuează un slalom printre diferitele
„modele antisociale şi delincvente“ petrecute în diferite
medii şi locaŃii, cu diferite personaje). Studii tot mai
aprofundate în domeniu au accentuat importanŃa
educaŃiei în evoluŃia „sănătoasă“ a individului.
J.D.Lohman (apud Mitrofan, 2000, p. 350) făcând
referire la carenŃele educative, consideră că sub aspect
psihopedagogic delincventul minor este acel individ a
cărui necesităŃi biologice, afective, intelectuale, educative
şi sociale nu au fost satisfăcute la timp şi în mod

41
corespunzător normelor culturale existente. AlŃi
cercetători privesc delincvenŃa ca o deficienŃă a maturării
sociale (V.Preda, 1981, p. 58) a cărei consecinŃe
reprezintă o semnificativă carenŃa adaptativă a
individului la cerinŃele şi normele socioculturale, cu o
conduită inacceptabilă din punct de vedere socio-juridic,
dezvoltându-se adevărate disonanŃe cognitive. Mucchielli
(1965 apud. V.Dragomirescu, 1976, p. 75), plecând de la
conceptul de insuficientă dezvoltare socio-morală a unor
indivizi, a elaborat teoria disocialităŃii care subliniază
importanŃa factorilor psiho-sociali în dezvoltarea
delincvenŃei juvenile. Astfel că disocialitatea poate fi
exprimată în:
a. neacceptarea colectivităŃii, a societăŃii;
b. falsa percepŃie socială a celor din jur;
c. lipsa aprofundării şi evaluării adecvate a
consecinŃelor actelor comise;
d. respingerea rolului social ce i s-a acordat
înainte de a deveni delincvent şi pe care îl pretindea
colectivitatea.
Unii cercetători susŃin că în procesul actelor
delincvenŃiale sunt implicaŃi fie factori externi (socio-
culturali, socio-afectivi, economici, educaŃionali
caracteristici micro- sau macrogrupurilor), fie factori
interni (cei care Ńin de personalitatea individului,
particularităŃi neuro-psihice care s-au format sub
incidenŃa factorilor exteriori , familiali). N. Mitrofan
(2000, p. 351) consideră că cei doi factori nu pot fi
priviŃi separat, dimpotrivă, ei interacŃionează şi sunt
interconectaŃi, iar şansa de a comite o infracŃiune
depinde de „întâlnirea“ specifică dintre diferiŃi factori în
funcŃie de fiecare caz în parte, ceea ce impune o analiză
complexă atât a capacităŃii neuro-intelectuale, cât şi a

42
elementelor heredo-colaterale (atât biologice, dar şi
socio-culturale), mediul de provenienŃă etc.
 InfluenŃa factorilor neuro-psihici în dezvoltarea
comportamentelor delincvenŃiale:
- disfuncŃii cerebrale (s-a demonstrat unele
anomalii ale traseelor bioelectrice care apar la unii
delincvenŃi) care pot cauza anumite întârzieri în
maturarea socială, fie pot determina tulburări psihice;
- deficienŃe intelectuale - studii în domeniu
au arătat o netă creştere a şanselor spre acte antisociale
de către cei cu capacităŃi intelectuale reduse. Procentajul
infractorilor cu deficienŃe mentale este similar, ca şi
frecvenŃă, cu cel al indivizilor cu tulburări emotiv-
afective. Unii autori au subliniat un risc crescut spre
infracŃionalitate în cazul indivizilor unde deficienŃa
mentală este asociată cu acele carenŃe emotiv-afective
(minorul trăieşte mai mult sub impulsul hic et nunc, cu
un nivel scăzut al criticii raŃionale, prezintă o slabă
capacitate de anticipare a faptelor comise; de asemenea,
manifestă o empatie şi simpatie deficitară faŃă de semeni,
sunt extrem de sugestibili, dar cu o puternică inhibiŃie
asupra tensiunilor şi tendinŃelor spre a săvârşi acte
antisociale etc). Cu toate acestea nu trebuie să ne
limităm doar la această categorie socială, riscul de
infracŃiune creşte mai mult în rândul celor cu deficienŃă,
dar asta nu-i exclude şi pe cei cu nivel intelectual normal
şi care comit numeroase fapte imorale;
- tulburări afective care sunt prezente sub
forma unei imaturităŃi sociale şi morale, cu stări de
dereglare a afectelor (V. Preda, 1981, p. 72). Acest fapt
cauzează o dependenŃă afectivă şi în consecinŃă o cotă
crescută de sugestibilitate. Incompleta dezvoltare a unei
autonomii afective va scădea şansele de control asupra
reactivităŃii afective, şi mai ales a celor socio-morale.

43
A.M. Durea (apud Preda, 1981,p 75) a demonstrat că în
general delincvenŃii prezintă o arierare a maturării
afective de circa 2 ani comparativ cu cei nedelincvenŃi
de aceeaşi vârstă. În privinŃa carenŃelor afective,
frustraŃia ocupă un rol semnificativ şi poate facilita
comportamente ce denotă instabilitate şi labilitatea
afectivă, ambivalenŃă până la indiferenŃă şi absenŃa
emoŃiilor, a inclinaŃiilor altruiste (creşte foarte mult rata
egocentrismului).
- tulburări caracteristice identificate prin
imaturitate la acest segment al personalităŃii manifestat
prin: autocontrol insuficient, impulsivitate şi agresivitate,
evaluarea superficială sau derizorie a actelor antisociale
comise, indolenŃă şi dispreŃ faŃă de muncă, tendinŃe
egocentrice cu semnifcative respingeri ale sistemului
moral-normativ, dorinŃa de a avea o viaŃă uşoară, fără
grija zilei de mâine, etc
 InfluenŃa factorilor familiali în dezvoltarea
comportamentelor delincvenŃiale
Am remarcat şi în rândurile de mai sus importanŃa
mediului din care provine minorul infractor, de modelele
educaŃionale pe care şi le înşuşeşte pe parcursul etapelor
ontogenetice. Putem vorbi de delincvenŃă abia după
vârsta de 14 ani când se presupune că se dezvoltă
conştiinŃa morală şi discernământul. Pană la acestă etapă
ontogenetică, rolul familiei este de necontestat. Copiii
reprezintă produsul familiei, sunt dovada vie a climatului
din interiorul căminului. Climatul educaŃional familial
reprezintă o formaŃiune complexă ce cuprinde stările
psihice, caracteristicile relaŃionării între membrii
familiei, atitudini, opinii, valori. Această entitate se
prezintă în viaŃa copilului ca fiind un filtru între
influenŃele educaŃionale exercitate de părinŃi şi achiziŃiile
comportamentale realizate de către copil, acestea din

44
urmă fiind de asemenea influenŃate (stimulate şi
susŃinute sau inhibate şi ignorate) de către părinŃi şi
mediul familial. Climatul familial poate fi analizat prin
prisma:
- relaŃiilor între cei doi parteneri (maniera de
raportare unul la celălalt, acordul sau dezacordul faŃă de
problemele cotidiene);
- sistemului de atitudini parentale vis a vis de
diferite norme şi valori sociale;
- atitudinii şi raportarea părinŃilor faŃă de copil;
- gradului şi maniera de manifestare a autorităŃii
părinteşti (unitar, diferenŃiat);
- gradului de permisivitatea faŃă de varietatea
comportamentală a copilului;
- dinamicii apariŃiei unor comportamente
tensionate, conflictuale;
- manierei de aplicarea recompenselor sau
acŃiunilor punitive;
- gradului de deschidere şi sinceritate al
copilului faŃă de părinŃi.
Este lesne de înŃeles că evoluŃia unui copil
depinde foarte mult de calitatea mediului familial în care
creşte. Ne vom opri aici asupra familiei hiper-autoritare
şi hiper-permisive.
• climatul familial hiper-autoritar poate fi
susŃinut de către unul din părinŃi, de obicei de către tată,
sau chiar de către amândoi: tatăl este agresiv cu mama,
care la rândul ei manifestă conduite ostile faŃă de copii.
Mediul agresiv poate determina un întreg sindrom
antisocial la copil, factorul principal fiind frustrarea
acumulată în timp şi este afectată în primul rând latura
atitudinal-relaŃională care se manifestă prin stări de
apatie, indiferenŃă accentuată faŃă de cei din jur, o
atitudine de protest faŃă de noile influnŃe exercitate

45
asupra sa. Studiind profilul familiei autoritar-agresive, R.
Vincent (N. Mitrofan, 2000, p. 368) identifică o serie de
modele parentale:
a. tatăl dominator – caracterizat printr-o
puternică personalitate, care ştie să se impună fără drept
de apel în faŃa celorlalŃi şi se bucură de un prestigiu
apreciabil. Este tipul de părinte care îşi consideră soŃia şi
copii ca fiind fiinŃe slabe care trebuie conduse, pentru
aceasta cere respect şi ascultare. Rezultatul unei astfel de
pattern îl reprezintă copii înhibaŃi, extrem de obedienŃi,
dar există şi situaŃii în care se pot dezvolta analogii cu
caracterul tatălui, între părinte şi copil dezvoltându-se
grave raporturi, cu brutale rupturi relaŃionale între cei
doi, fiul fiind perceput ca rebel şi autoritar.
b. tatăl tiran – este o fire timidă, adesea
slabă, dar care acŃionează prin supracompensare.
Episoadele de furie exagerată determină o scădere a
respectului faŃă de părinte, cu devalorizarea imaginii
părinteşti, iar copilul reacŃionează adesea prin stări de
inhibiŃie, teamă, labilitate, ceea ce poate dezvolta
dezechilibre mai profunde care pot apărea când copilul
conştientizează mediocritatea comportamentală a
adultului, iar pattern-ul încetează să mai fie un reper în
evoluŃia socială a fiului.
c. tatăl demisionar – este tatăl absent, care
este preocupat de diferte alte ocupaŃii; este acel părinte
care nu se simte apt să aibă grijă de copilul său, iar lipsa
controlului dezvoltă stări recalcitrante, lucru care permite
copiilor să nu se încadreze în normele şcolare, mai întâi,
apoi cele sociale şi morale.
K.Wolf (N. Mitrofan, 2000, p. 368) studiind
climatul familial hiperautoritar a dezvoltat „profile de
copii“ în funcŃie de percepŃia părinŃilor asupra propriilor
fii:

46
 * copilul pitic – privită ca o fiinŃă nedezvoltată,
lipsită de valoare, care necesită o permanentă corectură
prin admonestări;
* copilul marionetă – care trebuie să corespundă
întru totul cerinŃelor şi exigenŃelor părinŃilor: să fie
cuminte şi ascultător etc;
* copilul sălbatic – care manifestă porniri şi
comportamente indezirabile care trebuie reprimate prin
dresaj.
Prin aceste raporturi părinŃi –copii şansele de acte
delincvenŃiale sunt foarte mari: copilul în faŃa unor
părinŃi hiperautoritari şi hiperagresivi nu poate răspunde
decât cu obedienŃă, însă în cazul raportării lui la alŃi
copii mai ,,slabi“ sau cei care pot reprezenta din nou
„autoritatea“ (şcoala etc.), comportamentul învăŃat în
familie va fi foarte uşor aplicat: descărcări bruşte, forme
de conduită agresivă şi explozivă. V. Dragomirescu
afirma că majoritatea delincvenŃilor provin din familii cu
un sistem disciplinar haotic şi strict.
• climatul familial hiper-permisiv – caracterizat
printr-o exagerare a rolului parental care ,,sufocă“
posibilitatea de exprimare a voinŃei, personalităŃii
copilului; toate aceste conduite „facilitează“ instalarea
globului de cristal care protejează copilul, acesta
devenind adultul-copil, întrucât are loc o detaşare între
imaginea de sine şi posibilităŃile reale ale acestuia (se
observă conduite de îngâmfare, tendinŃe spre auto-
suficienŃă, dorinŃa de a impune şi celorlalŃi sistemul
propriu de idei, opinii şi valori, chiar dacă acesta de
multe ori nu are o bază reală). Ca şi în cazul modelului
familial discutat mai sus, este necesar să menŃionăm că
cel mai frecvent model părintesc implicat în acest proces
paideic este tatăl bomboană (Vincent apud N. Mitrofan,
2000, p. 369) – manifestă conduite şi atitudini materne,

47
ceea ce înhibă şansele copilului de a accepta şi depăşi,
mai târziu, frustrările pe care le întâmpină, sau nu vor şti
să răspundă corespunzător disciplinelor. Din perspectiva
acestor părinŃi, copii sunt priviŃi ca fiind fiinŃe
supranaturale – copilul idol – care şocheză prin puritatea
lor şi care sunt adoraŃi pentru puritatea lor. De asemenea,
apare şi copilul rege care este prioritar şi orice dorinŃa a
lui este lege pentru părinŃi. Aceste conduite dezvoltate şi
întreŃinute de către părinŃi nu pot decât să scadă foarte
mult rezistenŃa la frustrare a copilului, ulterior acesta
fiind extrem de înclinat spre delincvenŃă tocmai din
motivul că lui nu i-a fost refuzat nimic.
Acestea reprezintă doar câteva aspecte ale
vastului sistem delincvenŃial, după cum s-a văzut acesta
implică un complex sistem cauzal, fiind intercorelate
multe subsisteme în sistem şi sisteme în context. Aşadar,
în concordanŃă cu principiul conexiunii, originea şi
dinamica fenomenului infracŃional nu poate fi rezultatul
unui factor monocauzal şi nici al mai multor factori, ci
numai al interacŃiunilor dintre aceştia, care îi dă
configurarea şi care are un caracter obiectiv. Dificultatea
demersului teoretic şi de investigare practică a
etiogenezei fenomenului infracŃional derivă tocmai din
impedimentele ce se ridică în decelarea tipurilor de
relaŃii care acŃionează în mod specific în acest domeniu.
Apelarea la categoriile ,,posibilitate şi realitate“
mijloceşte surprinderea mecanismului sintezei între
continuu şi discontinuu în trecerea de la o stare la alta în
procesul determinării obiective a fenomenului
infracŃional. Realitatea acestuia surprinde tocmai starea
sa de fapt existentă prin ansamblul infracŃiunilor
prezente şi trecute.
Spre deosebire de realitate, posibilitatea
desemnează totalitatea stărilor virtuale prin care

48
fenomenul infracŃional poate trece, dar pentru care nu
există încă suficiente condiŃii de realizare. La nivelul
acesteia se impune a fi localizată adevărata prevenire,
care trebuie să aibă menirea tocmai de a împiedica sau
elimina apariŃia şi influenŃa condiŃiilor ce facilitează
trecerea din sfera posibilului în cea a realului în cazul
unei infracŃiuni concrete. IntervenŃia oportună şi eficientă
este strâns condiŃionată de înŃelegerea faptului că
dinamica interacŃiunilor interne şi externe, actuale sau de
perspectivă, a factorilor biopsihosociali marcaŃi de
influenŃe criminogene, determină o gamă variată de
posibilităŃi prezente sau viitoare ale apariŃiei şi
manifestării fenomenului infracŃional. GraniŃele dintre
posibilul şi imposibilul infracŃional sunt relative,
deoarece evoluŃia stărilor de manifestare are un caracter
concret şi reprezintă expresia conŃinutului intern şi a
variabilităŃii gamei care favorizează ori suprimă unele
direcŃii. De asemenea, trebuie subliniat faptul că dacă
anumite direcŃii Ńin de esenŃa sistemului, altele se
cantonează la nivelul aspectelor accidentale ale acestuia.
Primele sunt direcŃii necesare şi se manifestă ca tendinŃe
principale şi dominante, pe când celelalte sunt
întâmplătoare şi nu depind de condiŃiile interne şi stabile,
ci de condiŃiile variabile neesenŃiale.

II.3. Metodologii de testarea predilecŃiei spre

delincvenŃă
Fenomenologia delincvenŃei în general; şi a celei
juvenile în particular, după cum s-a remarcat în rândurile
anterioare, este caracterizată printr-o mare complexitate
cauzală. Din acest motiv sunt vitale o serie de precizări
pentru a putea clarifica şi mai mult metodologia folosită,
evitând astfel posibilele „capcane“ de studiu. În primă
instanŃă trebuie Ńinut seama de personalitatea

49
cercetătorului: este necesară acceptarea temperată a
trăsăturilor caracteristice acestuia, chiar dacă studiul
ştiinŃific presupune o mare obiectivitate şi
operaŃionalizare. Altfel spus, specialistul în calitatea sa de
fiinŃă umană este nemijlocit implicat în studiu cu toată
subiectivitatea sa, aspect care poate constitui un plus
pentru cercetare, multe aspecte socio-delincvenŃiale
putând fi elucidate prin comprehensiune (înŃelegerea
imediată). Cu toate aceste există riscul ca intuiŃia să
predomine ceea ce poate duce la rezultate eronate. Din
acest motiv, metodologia utilizată în studiul delincvenŃei
trebuie să constituie un sistem instrumental riguros
fundamentat ştiinŃific, perfect adaptat şi pertinent
studiului (nu putem folosi în analiza delincvenŃei aceleaşi
metode şi tehnici ca în studiul migraŃiei forŃei de muncă
în perioade socio-economice de tranziŃie). De asemenea,
este necesară conştientizarea faptului că nu există o
independenŃă sau neutralitate a instrumentelor faŃă de
domeniul vizat, întrucât acestea, indiferent de gradul lor
de consistenŃă internă, validitatea şi fidelitate, luate izolat
nu pot conferi o viziune teoretică unitară şi clară. Ar fi
incompletă analiza efectuată asupra tendinŃei spre
violenŃă a tinerilor amatori de genul punk-rock (se
caracterizează prin rebeliune juvenilă, haine specifice, o
varietate de ideologii anti-autoritariene şi prin atitudine
DIY („do it yourself“ http://en.wikipedia.org/wiki/Punk_rock)
fără a Ńine seama de mediul familial din care provin,
caracteristici ale copilăriei, pattern-uri educaŃionale etc.
Din acest considerent este insuficientă utilizarea doar a
unui instrument de evaluare (chestionar, test, tehnică
proiectivă), ci se recomandă elaborarea unei baterii, a
unui dispozitiv metodic pertinent, consistent şi valid
(S.M. Rădulescu, D. Banciu, 1990, p. 54).

50
 În elaborarea acestor instrumente trebuie Ńinut
sema de gradul de validitate şi fidelitate al
instrumentului, ulterior punându-se problema adaptării
acestora la subiect. InformaŃiile oferite de instrumentele
de evaluare constituie predictorul, în timp ce reacŃia
subiectului, randamentul acestui reprezintă criteriul (C.
Hăvârneanu, 2000, p. 28 - 30). La studiul de faŃă,
predictorul este sugerat de indicatorul potenŃialului
delincvenŃial, în timp ce comportamentul infractorului
reprezintă criteriul. Validitatea unui test utilizat în studiul
psihicului uman poate fi considerat valid atunci când
există o corelaŃie semnificativă între predictor şi criteriu.
Aceste două elemente fiind valide vor conferi testului
calitatea de a fi fidel. Fidelitatea (reliability) reprezintă
calitatea predictorului de a obŃine rezultate relativ
constante la o categorie diferită de subiecŃi, sau acelaşi
instrument, dar la o dată diferită. Fidelitatea prezintă mai
multe forme (C. Hăvârneanu, 2000, p. 95 - 107):
e. fidelitatea test-retest – presupune aplicarea
aceluiaşi instrument, dar la momente diferite şi calcularea
coeficientului de corelaŃie (r) a celor două scoruri (r = o
atunci când scorurile adevărate nu corelaŃionează cu cele
eronate);
f. fidelitatea tip formă alternativă – presupune
utilizarea a două instrumente similare (forme alternative)
în momente diferite;
g. fidelitatea divizării în jumătate care
presupune calcularea coeficientului de corelaŃie dintre
acele rezultate obŃinute la cele două jumătăŃi ale
instrumentului.
De asemenea, se recomandă o lărgire a ariei de
instrumente folosite - este constrângător pentru rezultatul
cercetării ca specialiştii să folosească doar „uneltele“
dintr-un singur domeniu, ci este semnficativă realizarea

51
unei mixturi metodologice: nu folosim metode şi tehnici
utilizate doar în psihologie, ci împrumutăm instrumente
şi din sociologie, pedagogie, medicină, criminologie,
drept, statistică, etc. ToŃi aceşti indici (personalitatea
cercetătorului, utilizarea unei baterii de teste
interdisciplinare adecvate şi pertinente studiului)
reprezintă elemente cheie în demararea şi susŃinerea
cercetării, precum şi calitatea serviciilor de intervenŃie
oferite grupului Ńintă. Din acest motiv se caută tot mai
mult o îmbinare a tehnicilor şi metodelor de evaluare,
întrucât delincvenŃii prezintă o serie de trăsături
psihocomportamentale net diferite de categoria
subiecŃilor „standard“, ceea ce ridică dificultăŃi
semnificative de testare pertinentă şi complexă a acestora
(potenŃial delincvenŃial). Pe de altă parte, cunoscând
caracteristicile infractorului apare problema elaborării
unor „tratamente“ educative adaptate în vederea
reeducării, recuperării şi reinserŃiei sociale a
delincventului. Din aceste considerente e recomandat să
uzăm atât de caracterul calitativ, dar şi cantitativ al
instrumentelor necesare studiului de faŃă.
În elaborarea prognozelor individuale se subscriu
chestionarele ce au drept obiectiv analizele retrospective
(anamnestice), schemele de prognostic şi tabele de
predicŃie (M.Voinea, 1999, p. 209 - 212).
- instrumentele anamnestice vizează decalarea şi
evidenŃierea antecedentelor unui individ, a acelor
comportamente cu un puternic caracter criminogen şi
care, totodată, pot constitui indicatori cu valoare de
predictori pentru eventuale comportamente antisociale.
Un astfel de instrument este Chestionarul Kwaraceus care
are în structura sa următorii factori: • absenteismul şcolar,
• gradul de indiferenŃă, chiar ostilitate faŃă de învăŃătură,
• atitudinea rebelă faŃă de reprezenŃanŃii autorităŃilor

52
(organe de ordine, cadre didactice, directorul şcolii etc), •
reacŃii violente şi disproporŃionate faŃă de colegi, •
înclinaŃia accentuată spre acte decadente, • limbaj excesiv
de licenŃios, • preocupări precoce către sexualitate, •
consum al producŃiilor pornografice, • preferinŃa către
minciună şi câştiguri mărunte dar rapide prin furt etc.
- schemele de prognostic reprezintă tabele pe baza
cărora, în raport cu numărul de factori criminogeni
înrudiŃi la un anume individ, se poate concepe un
prognostic, cu o anumită probabilitate desigur, ca
subiectul în cauză să comită acte antisociale. Pentru
conceperea acestui instrument s-au intervievat un număr
însemnat de subiecŃi (11000), iar din răspunsurile primite
s-au selectat 15 factori cu cea mai mare frecvenŃă: • tare
ereditare, • criminalitate la ascendenŃi, • nivel de
şcolarizare scăzut, • condiŃii educative deficitare, • eşec
şcolar asociat abandonului, • muncă neregulată, •
delincvenŃă precoce (înainte de 18 ani), • recidivă rapidă,
• psihopatii, • alcoolism, • relaŃii sociale şi familiale
deficitare etc. Următorul pas în elaborarea acestor tabele
predictive l-a reprezentat întocmirea unei scale în 6
trepte, fiecare conŃinând procentul de recidivişti care
aveau un anumit procent la o serie de factori dintre cei
amintiŃi, acest mod permite o bună predicŃie asupra
comportamentului infracŃional. O altă variantă a acestui
instrument este cea a lui Gerecke în care au fost
selectionaŃi nouă factori criminogeni, care în funcŃie de
semnificaŃia lor criminologică. Erau înmulŃiŃi cu un
coeficient între 1 şi 4.
Cu toate acestea, schemele prognostic şi-au dovedit o
slabă eficacitate în munca practică, „s-a constatat că 20%
din pronosticurile nefavorabile şi 40 din prognosticurile
favorabile s-au dovedit a fi false“.

53
- tabele de predicŃie (elaborate între 1964 – 1966 de
cărte soŃii Glueck) urmăreşte „depistarea criminalilor
potenŃiali şi a celor socialmente serioşi (Pinatel). Pe baza
acestui instrument s-au elaborat tabele care permit o
predicŃia asupra comportamentului chiar la vârste
precoce de 6- 8 ani, în urma unor analize comparative
între copii cu delincvenŃi şi nedelincvenŃi, s-au putut
contura trei factori semnificativi pentru declanşarea şi
întreŃinerea comportamentelor antisociale. Factori sociali,
factori psihologici şi factori psihiatrici. În cadrul fiecărei
unităŃi categoriale se găsesc 5 sub-factori, fiind stabilite
2-3 niveluri de manifestare a intensităŃii. În urma unor
investigaŃii psihometrice adecvate elaborării unui
instrument de evaluare psihologică s-a permis stabilirea a
şapte ntervale între cele două extremităŃi care să permită
aprecieri şi estimări de tip prognostic. Acestea valori sunt
specifice pentru fiecare dintre cei trei factori enunŃaŃi mai
sus, însă cel mai pregnant este cel social, această tabelă
fiind cea mai utilizată: de exemplu, un copil care provin
dintr-un mediu negijent, unde atitudinea părinŃilor descrie
un model educaŃional de tip laisse-faire, în aceste condiŃii
copii care manifestă înclinaŃii spre acte antisociale au
toate şansele de a-şi amplifica orientarea
comportamentală, dezvoltă conduite blamate şi
indezirabile social etc. Au existat încercări de predicŃie a
comportamentelor antisociale la vârste foarte mici (2 ani)
astfel încât printr-o educaŃie corespunzătoare, copii cu
preocupări deviante să poată fi integraŃi şi să-şi
însuşească pe deplin normele sociale bazale.
În ciuda criticelor aduse, tabelele de predicŃie rămân
instrumente valide în evaluarea precoce timpurie a
comportamentului antisocial, eficacitatea lor constă în
faptul că au puŃine grupe de indicatori, folosesc criterii
autentice, nu conŃin diagnoze şi sunt eficiente în practică.

54
 Evaluarea calitativă şi cantitativă a studiului
asupra delincvenŃei juvenile nu poate fi realizată fără a se
Ńine seama de caracterul obiectiv şi subiectiv al
infracŃiunii:
o Caracterul obiectiv – identificarea condiŃiilor
juridice care pun în dependenŃă conduita individului
delincvent de reglementările legislative;
o Caracterul subiectiv – este determinat de
particularităŃile procesului de dezvoltare bio-psiho-
sociologică a individului: mediul de provenienŃă –
pattern-uri educaŃionale, trăsăturile grupului de prieteni,
anturaj etc.
Rezultatele acŃiunii de măsurare a potenŃialului
delincvenŃial, în special, poate avea drept obiective:
- identificarea predelincvenŃilor pentru a fi supuşi
unei acŃiuni de „reorientare axiologică“;
- îmbunătăŃirea deciziilor privind alternativele de
reabilitare a delincvenŃilor;
- identificarea acelor indivizi condamnaŃi şi
elaborarea unor măsuri de supraveghere pertinente şi
eficace;
- construirea unui program eficient de reabilitare şi
prevenŃie.
Definindu-se prin triplul ei caracter – explicativ-
informaŃional, predictiv şi operaŃional, metodologia
utilizată în evaluarea cantitativă şi calitativă al
fenomenului delincvenŃiate va trebui să permită
stabilirea unei relaŃii fidele, constante între fapte,
structuri de viaŃă şi contexte de viaŃă generatoare de
conduite şi atitudini deviante şi antisociale, cât şi
estimarea - predicŃia anumitor tendinŃe în baza cărora se
pot elabora programe de prevenire şi / sau intervenŃie. În
timp ce aspectul cantitativ permite stabilirea controlabilă
a unui profil de comportament al indivizilor aflaŃi în

55
 aceleaşi situaŃii / condiŃii experimentale, metodele
calitative, prin natura lor descriptiv-narativ evidenŃiază
specificul individului, acea latură unică, personală şi
irepetabilă. În aceste condiŃii considerăm util să
efectuăm o prezentare sumară a celor două mai categorii
de instrumente utilizate în evaluarea fenomenologiei
delincvenŃiale.
- tehnici calitative:
I. testele proiective,
II. observaŃia participativă,
III. interviul semistructurat (convorbirea),
IV. anamneza, („povestea vieŃii“)
- tehnici cantitative:
I. chestionare de personalitate,
II. scale de atitudini etc
Este necesar să menŃionăm că amploarea
domeniului vizat în lucrarea de faŃă nu permite o
diferenŃiere netă între cele două categorii de metode,
întrucât acestea se întrepătrund, ele interrelaŃionează.
Aceste instrumente vizând gradul de dezvoltare
intelectuală a individului, caracteristicile de personalitate,
atitudinile sociale şi maniera de relaŃionare cu ceilalŃi,
locus of control etc, pot identifica şi gradul de
propensiune spre delincvenŃă.
A. 1. Făcând referire la testele proiective, Lawrence
Frank (1977) le numeşte ca fiind „metodă de studiu a
personalităŃii care confruntă subiectul cu o situaŃie la care
el va răspunde în funcŃie de semnificaŃia acesteia pentru
el“. În acest fel are loc acel transfer al unui proces
subiectiv asupra unei situaŃii obiective. Astfel de teste ce
facilitează realizarea unor inside-uri, atât cu scop
predictiv, cât şi de evaluare post- acŃiune, sunt (M.
Bulgaru, 2002, p 239 - 243):

56
 a). Testul Rorschach – reprezintă testul petelor de
cerneală (clasificate în trei categorii: pete negre cu nuanŃe
de gri, pete negre cu nuanŃe de roşu şi pete colorate).
Acest instrument cuprinde o serie de planşe care sunt
prezentate subiectului, acesta trebuind să indice ce anume
vede, semnificativ fiind atât forma percepută cât şi
culoarea – de pildă,identificarea unei forme precise
denotă o bună capacitate prosexică, pe când o imagine
aflată în mişcare sugerează o tendinŃă spre introversiune,
imaginaŃie şi productivitate interioară etc; la fel sugerarea
anumitor culori poate sugera gradul diferite de
extraversiune. După autorul amintit, caracterul ar consta
într-o anumită proporŃie din introversiune (mişcarea
obiectelor) şi alta din extraversiune (culoarea lor). De
asemenea, semnificativ în evaluarea rezultatelor obŃinute
este şi raporturile dintre forme şi culori care intervin în
răspunsuri: (N. Mitrofan, 2000, p. 402)
o modul de aprehensiune (percepere)- se notează G
= răspunsul global, D = detaliu normal, Dd = detaliu
decupat arbitrar din pată, Ddl= detaliu alb, central sau
periferic, Do= detaliu minuscul sau parte care, de obicei,
se consideră întreg, DG= răspunsuri confabulatorii,
DblG= interpretare generală pornind de la un detaliu alb,
o determinanŃii prin care se fac referiri la
caracteristicile de formă,
o pentru conŃinut se folosesc drept notaŃii H=uman,
A=animal, Anat= anatomic, Nat= evocări de natură etc.
o În ceea ce priveşte clar-obsucurul se Ńine seama
de relatarea fiecărei nuanŃe, detaliu de clar obscur, sau
clar-obscur-difuz;
o Din răspunsurile de tip K raportate la culoare se
stabileşte rezonanŃa initimă.

57
 Plecând de la datele conferite de combinaŃiile de
culoare, formă, detaliu, clar-obscur, etc, Rorschach a
elaborat următoarea taxonomie:
a. intratensivi pentru care culoarea este mai
puŃin remarcată decât mişcarea, aceşti indivizi fiind
caracterizaŃi printr-o viaŃă internă foarte bogată, voinŃă,
imaginaŃie şi relaŃii puternice;
- extratensivi pentru care predominate sunt
culorile şi mai puŃin mişcarea, fiind persoane extrem de
sociabile, cu un dezvoltat simŃ practic;
- ambiegali unde percepŃia culorii şi cea a
mişcării deŃin aceeaşi proporŃie, indivizii din această
categorie prezentând o bună dotare interioară şi un
echilibru psihic;
- coartaŃi pentru care nu există nici
culoare, nici mişcare caracterizaŃi prin pedanŃă, rezonanŃă
afectivă slabă, melancolie deprimare.
Instrumentul de faŃă poate conferi o imagine clară
şi completă asupra personalităŃii individului, asupra
conflictelor inter- şi intra personale, precum şi anumite
tendinŃe spre comportamente antisociale, delincvenŃiale.
b. Testul de percepŃie tematică (H.A.Muray
1935) este bazat pe aceaşi opinie ca şi testul Rorschach şi
anume antecendentele persoanei îi influenŃează
percepŃiile actuale şi viitoare. Constă într-un set de planşe
care prezintă personajele într-o situaŃie ambiguă, iar
subiectul este invitat să elaboreze o poveste pentru
fiecare tablou. Scopul testului este acela de a releva
anumite tendinŃe ascunse şi inhibate de care individul nu
este conştient, astfel putându-se identifica trei niveluri
ale personalităŃi:
- tendinŃe interioare;
- gândire interiorizată;
- comportament.

58
 Acest instrument poate fi interpretat din două
perspective:
- in timp ce analiza formală permite
dezvăluirea gradului de înŃelegere a sarcinii şi a
limbajului utilizat;
- analiza de conŃinut permite identificarea
unor tendinŃe latente ale subiectului: forme de agresiune
(auto şi / sau hetero-), dominaŃie sau obedienŃă, tendinŃă
spre independenŃă sau ataşament dependent.
În acest fel se pot evidenŃia acele probleme
interne cu care se confruntă subiectul, originea lor
(atitudini faŃă de propria persoană, faŃă de părinŃi,
prieteni) relaŃiile sociale frustrante, tendinŃe şi motivaŃii
care domină conduita socială (tensiune, agresivitate,
inerŃie), dar se poate evalua şi gradul de adaptare a
acestuia la diferite situaŃii inter-individuale.
c. Testul Rosenzweig – permite evaluarea
frustrării, instrumentul constând în prezentarea a 24 de
planşe ce reproduc două personaje aflate într-o situaŃie
frustrantă: primul personaj îşi prezintă atitudinea faŃă de
situaŃia dată, iar cel de al doilea (cel cu care urmează să
se identifice subiectul) urmează să-şi exprime opinia sa
vis a vis de momentul dat. Din punct de vedere al
graficii, acest instrument cuprinde două chenare, in
primul este menŃionată opinia persoanei frustrate sau
frustrante, iar cel de al doilea chenar reprezintă spaŃiul în
care subiectul evaluat îşi va exprima reflecŃia. Prin acest
test se permite evaluatorului să identifice acele
comportamente agresive şi masochiste. Sunt posibile trei
direcŃii de dirijare a agresivităŃii:
1. extrapunitivă - este forma de pedeapsă
îndreptată spre individul „interlocutor” care reprezintă
sursa frustrării;

59
 2. intrapunitivă – tipică individului care se
auto-acuză;
3. impunitivă – în care este minimalizată
situaŃia frustrantă, evitându-se implicarea oricărei
responsabilităŃi.
Prin intermediul acestui test pot fi evidenŃiate
dezechilibrele afective, la baza testului găsindu-se
ipoteza conform căreia gradul de agresivitate este direct
influenŃat şi direct proporŃional cu intenŃia motivaŃiei
frustrante.
d. Testul Szondi – porneşte de la opinia că
fiecare individ realizează inconştient o polaritate ascunsă
care poate fi evidenŃiată prin alegerea unor obiecte care-l
atrag. Instrumentul constă în prezentarea celor 6 seturi
de fotografii, fiecare cuprinzând câte opt imagini care
reprezintă bolnavi psihici. Subiectului îi este prezentat
fiecare set în parte fiind solicitat să aleagă din fiecare
două fotografii care reprezintă chipurile care-i sunt
dragi, precum si două imagini cu fizionomiile care-i sunt
antipatice. În acest mod se vor obŃine o combinaŃie de 24
de imagini din care 12 reprezintă preferinŃele, iar cealaltă
jumătate aversiunile. Înregistrate pe o foaie
corespunzătoare, răspunsurile conferă posibilitatea
conturării unei diagrame care va releva clar tendinŃele
fundamentale şi comportamentele antisociale ale
individului (autorul testului consideră că fiecare individ
va face alegerile în funcŃie de prototipul său interior
care-l va defini ca structură caracterială). Plecând de la
considerarea pulsiunii ca fiind produsul dualismului,
autorul testului a stabilit 4 grupe pulsionale – vectori
pulsionali:
a. vectorul S – cu trebuinŃa pulsională
homosexualitate, sadism;

60
 b. vectorul P – cu trebuinŃa pulsională epilepsie,
isterie;
c. vectorul Sch – cu trebuinŃa pulsională
schizocatatonică, schizoparanoică;
d. vectorul C – cu trebuinŃa pulsională stare
depresivă, manie.
Pentru psihodiagnostic, alegerea făcută de subiect
este evaluată atât din prisma cantitativă, cât şi al direcŃiei
tendinŃei:
a. reacŃia medie (când alege 2-3 imagini ale unui
factor);
b. reacŃia „vid“, sau 0 (zero) când nu se alege nici o
imagine;
c. reacŃia plină (când alege cel puŃin 4 imagini ale
unui factor).
Această metodă are o largă utilitate in studiul
psihologiei criminalilor.
2. ObservaŃia psihosocială utilizată în domeniul
judiciar are marele avantaj de a oferi posibilitatea
cercetătorului de a fi „literalmente încojurat de obiectele
cercetării lui şi că nu are decât să deschidă ochii pentru a
observa în plină acŃiune atât pe semenii săi – bărbaŃi şi
femei – cât şi instituŃiile şi societăŃile pe care aceştia le-
au creat“ (C.A. Mose 1967 apud M. Voinea, 1999, p.
184). Mai exact, observaŃia permite specialistului să
urmărească sistemetic şi atent, din exterior, faptele,
conduitele şi stările afective ale indivizilor delincvenŃi,
permiŃându-se astfel elaborarea unor concluzii cu privire
fie la particularităŃile comportamentale în condiŃii de
interacŃiune, fie maniera în care un grup de indivizi, sau
numai doi inşi care interacŃionează, pot genera
comportamente diferite de situaŃiile individuale.
Semnificativ pentru observaŃia realizată asupra
infractorilor este poziŃia deŃinută de specialist: pentru o

61
reuşită a metodei este necesară poziŃia „familiară“ -
cercetătorul situat în mijlocul grupului Ńintă, ceea ce
permite o observaŃie directă, nealterată asupra acesteia.
Acest model poate fi intitulat „metoda observatorului
sfidat“, mai exact subiecŃii sunt familiarizaŃi cu prezenŃa
specialistului care poate remarca discret conduita altora.
Punctul nevralgic al acestei tehnici constă în lipsa aşa
zisei „obiectivităŃi“ care o dau eşantioanele, iar în această
situaŃie apare riscul ca subiectivitatea observatorului să
influenŃeze foarte mult rezultatele obŃinute. De aceea
trebuie Ńinut seama de:
a. gradul de pregătire al acestuia (cât de pregătit
este să observe);
b. trebuind să observe ceva din care „el însuşi
face parte“ poate îngreuna distingerea a ceea ce este
semnificativ reprezentativ mediului, mai mult, în aceste
condiŃii se pot activa sistemele şi grilele de evaluare
tipice observatorului, ceea ce ar putea determina să fie
remarcat doar ceea ce aşteaptă, sau vrea să vadă , există
un risc crescut al proiecŃiei asupra grupului studiat;
c. există un risc crescut asupra intervenŃiei
ecuaŃiei personale a individului observator:
- tipul sintetic - va reda mai mult imaginea generală,
de ansamblu asupra celor văzute;
- tipul analitic – va reda elementele de „amănunt“
ale unui aspect;
- tipul desciptiv – va reda observaŃiile ca fapte
izolate, fară a menŃiona legăturile cauzale dintre ele;
- tipul explicativ – faptele constatate vor fi exprimate
într-o înlănŃuire logică, cauzală;
- tipul obiectiv – relatarea asupra celor observate se
va face riguros, fără a se apela la interpretări, opinii;

62
 - tipul subiectiv – se va lăsa dominat de ceea ce îl
impresionează cel mai mult, ceea ce va altera foarte mult
acŃiunea de observaŃie.
Pentru a evita eventualele riscuri de influenŃare şi
alterare a „materialului“ observat se recomndă elaborarea
unui plan al observaŃiei, care trebuie să cuprindă:
a. scopul observaŃiei;
b. unitatea de observaŃie;
c. unitatea de înregistrare (un semn dat, un gest, o
expresie adresată cuiva ceea ce semnifică atingere sa);
d. modalitatea de înregistrare a informaŃiei (depinde
de scopul observaŃiei, a poziŃiei cercetătorului, de
predominanŃa calitativă sau cantitativă a obiectului de
observat).
În ciuda punctelor nevralgice frecvent invocate de
cercetătorii cantitativişti: este o tehnică inactivă,
costisitoare (cere mult timp), este expusă la
subiectivitatea specialistului, nu oferă o arie prea largă de
generalizare, nu putem omite, sau sfida avantajele aduse
de aceasta, mai ales in situaŃii delicate şi greu de evaluat,
cum ar fi cea a delincvenŃei juvenile.
3. Interviul semistructurat presupune presupune
un dialog pe baza unor întrebări „reper“ desfăşurat
într-un cadru nestandardizat de înregistrare a
răspunsurilor. Această tehnică presupune (M. Voinea,
1999, p. 197):
a. interviul clinic – informaŃiile sunt reŃinute atât din
ceea ce povesteşte subiectul cât şi din maniera sa de
manifestare psiho-comportamentală: expresivitatea
mimico-gestuală, postura, fluenŃa şi debitul verbal,
intonaŃia, volumul şi nivelul vocabularului, coerenŃa
vorbirii şi a gândirii etc,
b. interviul anamnezic – sunt evaluate momentele
semnificative din existenŃa intervievatului, ceea ce

63
permite conturarea unui profil actual al acestuia. În acest
fel intervievatorul va solicita informaŃii despre familia de
de origine, mediul de provenienŃă a subiectului, nivel de
pregătire, evenimente semnificative din viaŃa acestuia,
putându-se întrezări eventuale tendinŃe spre delincvenŃă;
c. interviul focalizat – presupune o concentrare a
dialogului în jurul unei teme date şi permite identificarea
opiniilor intervievatului vis a vis de anumite realităŃi:
integrarea în muncă, interacŃionarea cu cei din jur,
satisfacŃia profesională şi activităŃi desfăşurate în timpul
liber.

B. Cât privesc tehnicile cantitative, acestea pot fi

folosite, mai ales cu caracter predictiv, Ńinând seama de
larga paletă de particularităŃi ale infractorilor. În acest
sens amintim:
1. Chestionarul de personalitate reprezintă o suită logică
sau psihologică de întrebări, atent alese şi formulate (în
prealabil este stabilită o consistenŃă internă semnificativă,
se stabileşte o validitate şi fidelitate optimă), care permit
evidenŃierea şi evaluarea cât mai exactă a informaŃiilor,
opiniilor şi cunoştinŃelor deŃinute vis a vis de un anumit
fenomen sociale, în cazul de faŃă delincvenŃa juvenilă.
Prin conŃinutul său, un chestionar permite evidenŃierea
unui grile de evaluare a subiectul faŃă de un subiect dat,
dat şi tendinŃa de faŃadă. În acest sens, se recomandă
utlizarea întrebărilor de control prin care se poate
monitoriza gradul de sinceritate al subiectului. Vom
prezenta în rândurile următoare un model de chestionar
frecvent uzitat în domeniul psihologiei delincvenŃiale
(având rol predictiv, în special):
a. Inventarul Multifazic Minnesota (MMPI)–
reprezintă un chestionar cu 550 de itemi, grupaŃi în 26 de
categorii, care permit identificarea principalelor trăsături

64
de personalitate, nivelul de adaptabilitate al subiectului în
diferite situaŃii sociale – scopul general al instrumentului
fiind depistarea acelor trăsături caracteristice unor
deficienŃe de natura psihopatologică. Consemnul constă
în clasificarea fiecărui enunŃ în trei categorii: adevărat,
fals, nu ştiu, răspunsurile fiind grupate în 9 scale clinice,
fieccare permitând sublinierea unor trăsături
psihopatologce specifice: ipohondrie, depresie, isterie,
psihopatie, masculinitate vs feminitate, paranoia,
psihastenie, schizofrenie, hipomanie. Cu toate că aceşti
indici au o predispoziŃie de utilizare spre sindroame
clinice, studiile practice în domeniu au demonstrat că
acest instrument poate fi folosit şi în condiŃii de
normalitate. Interpretarea rezultatelor se va efectua prin
raportarea notelor brute la o grilă standard care permite
conturarea profilului subiectului, precum şi identificarea
acelor tendinŃe agresive şi deviante.
b. Inventarul de Personalitate pentru Copii(PIC)
cuprinde 600 de itemi la care răspunde mama copilului
intervievat, având drept scop identificarea precoce a
tendinŃelor delincvenŃiale, fiind derivat din Scala de
PredicŃie a DelincvenŃei (DP Scale Hampton 1970).
Există un număr aproximativ egal de itemi care pot fi
cotaŃi cu adevărat sau fals, precum şi un număr
corespunzător de itemi subtili adăugaŃi, evident la itemii
care vizează comportamentele antisociale, dat fiind cota
semnficativă în identificarea infractorilor (93%), se poate
considera că această procedură este validă pentru
identificarea potenŃialului delincvenŃial (N. Mitrofan,
2000, p. 409 - 411).
c. Chestionarul E.P.I.- H.J.Eysenck (1964)
consideră că indivizii care prezintă un comportament
indezirabil faŃă de semeni prezintă valori mari la
extroversiune şi neuroticism: în copilăria timpurie

65
(perioadă considerată a fi critică în dezvoltarea
conştiinŃei unei persoane) individul extrovertit prezintă o
slabă socializare cu ceilalŃi, ulterior, la maturitate
prezentând un comportament antisocial. Conform
autorului, individul care prezintă un neuroticism crescut,
asociat cu anxietate, diferă de ceilalŃi fie prin delincvenŃă,
fie prin obedienŃă exagerată în faŃa legii (în funcŃie de
gradul extroversiunii). Adăugând şi variabila psihoticism,
Eysenck consideră că în acest mod se poate efectua facil
diferenŃierea între criminali şi cetăŃenii normali ((N.
Mitrofan, 2000, p. 411).

Studii ulterioare au demonstrat că gradul de

edificare privind potenŃialii infractori al chestionarului
E.P.I este destul de scăzut, însă acesta asociat cu un alt
instrument poate îmbunătăŃi procedurile de reabilitare.
2. Scalele de atitudini pt. stabilirea atitudinilor
antisociale
Scalele de atitudini au un scop prepronderent
previzional asupra delincvenŃei atât pentru estimarea
unor conduite şi tendinŃe antisociale, cât şi pentru
identificarea unor reacŃii de evaluare în raport cu animite
valori şi norme moral-juridice (M. Bulgaru, 2002, p. 245
- 248):
a. atitudini faŃă de lege şi morală – a fost
elaborată de M.R.Kanz (1931) şi constă într-o scală din
20 de itemi care vizează diferite judecăŃi asupra legii şi a
moralităŃii, cum ar fi: „legea este duşmanul libertăŃii şi al
creativităŃii“/ „legea este cea mai importantă instituŃie“ /
„morala reprezintă înŃelepciunea celor vârstnici“ etc,
asupra cărora subiectul îşi va exprima acordul sau
dezacordul. Răspunsurile subiectului vor fi însumate
într-un scor comun. Scorul individual reprezintă mediana

66
valorilor pe o scală a itemilor aprobaŃi, scorurile înalte
reprezintă atitudinile pozitive ale subiectului;
b. atitudini faŃă de justiŃie – a fost elaborată de
E.A. Rundquist & R.F. Sletto (1936) şi reprezintă o scală
sumativă de tip Lickert cu 5 grade de intensitate a
răspunsurilor(5 = complet de acord, 1 = complet în
dezacord) şi anume:
1. complet de acord;
2. de acord;
3. nedecis;
4. în dezacord;
5. complet în dezacord.
Scala cuprinde 22 de itemi ce vizează diferite
atitudini individuale faŃă de sistemul justiŃial-lege:
judecători, instanŃe de judecată, avocaŃi etc. SubiecŃii îşi
vor exprima opinia personală alegând una din cele 5
trepte. Pentru itemii cu sens negativ scala va fi evaluată
invers (treapa 1 devine polul pozitiv, iar cea de a 5 a
extrema negativă). Scorul subiectului îl reprezintă suma
totală a alternativelor alese, scorul înalt reprezintă o
atitudine pro-justiŃie.
c. atitudine faŃă de lege şi justiŃie – dezvoltată
de N Watt & B.A. Maher (1958) reprezintă un chestionar
de 8 itemi evaluaŃi pe o scală Lickert în trei trepte (în
acord, în dezacord, fără opinie), care-şi propun evaluarea
atitudinii generală faŃă de lege şi justiŃie. Scala este
notată printr-un raport în cadrul căruia procentajul
răspunsurilor este împărŃit la suma procentajelor tuturor
răspunsurilor (pozitive şi negative), valoarea maximă a
raportului fiind de 1,0. Se ridică aceeaşi observaŃie ca şi
în cazul scalei anterioare privind itemii negativi
(evaluarea va fi inversată). Un scor crescut indică o
atitudine pozitivă faŃă de lege şi justiŃie.

67
 d. atitudini faŃă de organisme juridice – a fost
elaborată de A.W.Chapman (1960) şi este constituit
dintr-o scală Lickert în cinci trepte de la complet acord la
complet dezacord. Scala este notată prin însumarea
răspunsurilor ponderate la diferiŃi itemi: răspunsului cel
mai acceptabil din punct de vedere social (favorabil) i se
vor acorda 5 puncte, în timp ce răspunsul indezirabil
social (nefavorabil) va fi notat cu minim (1). Deoarece se
consideră că acordul cu itemii negativi este mai puŃin
acceptabil, pentru a definitiva scorul se inverseză nota.
Un scor ridicat indică o atitudinie favorabilă faŃă de
organismele juridice.
e. atitudinea faŃă de delincvenŃa juvenilă (W.E.
Albert) – reprezintă o cale de evaluare a toleanŃei vs
intoleranŃei diferitelor persoane faŃă de abaterile şi
delictele comise de minori şi tineri, dar şi o cale de
măsurare a gradului de severitate din şcolile de
reeducare. Evaluându-se atitudinea generală faŃă de
infractorul minor ca persoană se permite elaborarea unor
proiecte individualizate de intervenŃie în vederea
reeaducării şi, eventual, a rinserŃiei sociale a acestuia.
Instrumentul de faŃă porneşte de la două prmise
atitudinale:
o o atitudine severă şi intransigentă faŃă de delictele
şi abaterile înfăptuite de minori;
o o atitudine tolerantă, empatică pe tot parcursul
procesului de reeducare.
Chiar dacă nu prezintă o imagine obiectivă asupra
minorului infractor, ci doar un tip de atitudine: toleranŃă /
intoleranŃă, acest instrument permite o primă orientare în
rândul subiecŃilor investigaŃi.

Toate instrumentele prezentate mai sus permit

prezentarea destul de detaliată a personalităŃii individului,

68
putându-se asocia cu alte instrumente în vederea
completării studiului efectuat asupra individului,
facilitând emiterea unor predicŃii asupra
comportamentului individului în viitor. Cu toate acestea,
trebuie recunoscut faptul că aceste metode nu au un
caracter exhaustiv, conduita, opiniile şi atitudinile
individului putând fi puternic afectate de situaŃia
experiemntală, de evaluare etc. Este recomandată
utilizarea unei baterii complexe de teste în vederea
obŃinerii unor rezultate valide şi pertinente.

69
 Capitolul III
Interpretarea delincvenŃei fundamentată de
tipologii ale personalităŃii

În psihologie, sunt luate în calcul şi studiate

temperamentul, aptitudinile şi caracterul, deoarece sunt
considerate ca adevarate unităŃi de bază ale personalităŃii
unui infractor, pot contribui la explicarea şi înŃelegerea
faptei concret săvârşite şi stabilirea cât mai corect a
măsurilor de corectare adecvate.
Temperamentul exprimă dinamica generală a
persoanei, disponibilul său energetic, care se manifestă
şi imprimă o notă dominantă tuturor trăsăturilor şi
comportării sale (P.Popescu-Neveanu, 1978).
Apreciindu-l ca fiind componentă bazală a personalităŃii,
Hipocrit determină existenŃa a patru tipuri
temperamentale: sangvinic, melancolic, coleric şi
flegmatic. Psihologia modernă a completat această
clasificare, iar din îmbinarea tipurilor amintite, a dedus
existenŃa mai multor tipuri de comportament: amorf,
nervos, sangvin, coleric, apatic, sentimental, flegmativ,
pasionat.

Colericul – cu o stare de nelinişte, uneori
impulsiv, cu mişcări rapide, trăiri afective intense, dar
inegale, reacŃii explozive şi stăpânirea de sine destul de
precară, somn agitat, este capabil de sentimente puternice
şi durabile;

Sangvinicul - nobil, cu o mare capacitate de
adaptare la orice fel de imprejurări, vesel, energic,
receptiv la nou, are o vorbire clară, cu intonaŃii, cu
posibilităŃi de păstrare a calmului;

Flegmaticul – este liniştit, lent în mişcări, nu are
reacŃii emoŃionale vii şi rapide, pare deseori indiferent,

70
vorbirea este monotonă, dar egală, îşi păstrează calmul în
situaŃii dificile;

Melancolicul – este cea mai slab temperament
din punct de vedere a energiei psihice, individul prezintă
o sensibilitate accentuată, este timid, interiorizat şi
nehotărât, are o slabă rezistenŃă la eforturile intelectuale,
precum şi o scăzută capacitate de concentrare, se
adaptează greu la situaŃii noi, cu mare dificultate dezvoltă
relaŃii de prietenie cu ceilalŃi.
În practică, tipurile temperamentale pure apar
foarte rar; cel mai frecvent se întâlnesc comportamentele
combinate în care predomină un anumit pattern. După
concepŃia lui C.G. Jung, există două orientări majore ale
personalităŃii :
- extravertitul, orientat cu precădere spre lumea
exterioară, lumea obiectivă, este foarte sociabil, leagă cu
mare uşurinŃă relaŃii cu ceilalŃi, are mulŃi prieteni,
agrează riscul, astfel că acŃionează sub inspiraŃia
momentului şi este impulsiv;
- introvertitul, este o persoană calmă, retrasă,
foarte rezervată, preferă o cunoaşere destul de detaliată a
activităŃilor, îşi face planuri pentru viitor şi evită reacŃiile
spontane, de moment.
Este cunoscut faptul că temperamentul reprezintă
doar o parte a personalităŃii, puternic „modelabilă“ de
către factorii exteriori, astfel că pe baza aceluiaşi tip de
temperament se pot dezvolta caractere, atitudini şi
comportamente cu totul diferite.
Aptitudinile reprezintă acele însuşiri ale
individului care condiŃionează reuşita sau a căror lipsă
poate explica nereuşita (P.Popescu-Neveanu, 1978). Şi
sunt sub directa influenŃă a condiŃiilor de mediu.
Caracterul reprezintă ansamblul însuşirilor
psihice şi morale ale individului, manifestate în

71
comportamentul şi acŃiunile sale, în atitudinea şi poziŃia
sa faŃă de sine, faŃă de alŃii, faŃă de societate şi de
valorile unanim recunoscute ale acesteia ((P. Popescu-
Neveanu, 1978). Caracterul este influenŃat de
temperament şi aptitudini, dar este determinat, în mod
decisiv de condiŃiile şi factorii de mediu în care trăieşte şi
se formează individul (Butoi, T. 2004, p 35).
Deşi din punct de vedere teoretic distincŃia dintre
temperament şi caracter este suficient de clară:
temperamentul reprezintă forma nativă de manifestare a
conŃinuturilor psihice, în timp ce caracterul constituie o
structură deszvoltată în timp a sentimentelor în jurul unui
obiect, persoane sau idei. Cu toatea aceste delimitări,
atunci când se încearcă determinarea trăsăturilor de
temperament sau de caracter, apar dificultăŃi. De
exemplu, inhibiŃia poate fi apreciată drept o trăsătura de
caracter, deoarece presupune un efort voluntar de a opri
anumite reacŃii, dar poate fi considerată şi o
particularitate de temperament, o caracteristică a firilor
introvertite. Aceeaşi problemă există şi în ceea ce
priveşte perseverenŃa (Al. Roşca, 1943, p. 44).
În determinarea personalităŃii făptuitorului,
trebuie să se analizeze o serie de elemente precum:
- vârsta infractorului: reprezintă o caracteristică
cu un grad foarte crescut de individualitate şi poate oferi
indicii valoroase privitoare la gradul dşi coeficientul de
dezvoltare bio-psiho-socială a individului. Evaluarea
infracŃiunii din prisma vârstei, atât cea cronologică, cât şi
mentală, facilitează înŃelegerea raŃiunii actului
infracŃional, dar mai ales permite stabilirea mijloacelor
corigibile. Se cunoaşte că o vârstă cu un crescut nivel
infracŃional este cea a adolescenŃei şi a tinereŃii, în timp
ce odată cu atingerea maturităŃii numărul făptaşilor scade
simŃitor.

72
 În ceea ce priveşte latura calitativă a delincvenŃei,
se constată un anumit pattern infracŃional direct
determinat de specificul bio-psiho-cronologic: forŃa
fizică, capacităŃi intelectuale crescute etc. La vârsta
adultă sunt săvârşite infracŃiuni care cer mai multă
prudenŃă şi experienŃă de viaŃă.
Perspectiva psihologică de analiză a delincvenŃei,
încearcă să explice în ce măsură omul dispune de o
capacitate intelectivă, afectivă, volitivă, capabilă să
menŃină un echilibru între satisfacerea necesităŃilor – gen
nevoi, aspiraŃii, interese – şi mijloacele legitime de
realizare a acestora. Pentru definirea delincveŃei în unele
analize teoretice centrarea se realizează pe conceptul de
imaturitate socială, care generează comportamentul
delincvent. InsuficienŃa maturizare socială este sugerată
de dificultăŃile de integrare socială, de starea de conflict
cu cerinŃele unui anumit sistem valoric normativ, care
destructurează raporturile sociale.
De pe aceste poziŃii de abordare a delincvenŃei se
evidenŃiază:
- insuficienŃa proceselor de asimilare a
cerinŃelor şi normelor sociale. În acest caz putem afirma
că individul care se găseşte într-un deficit, prezintă o
creanŃă semnificativă a laturii sociale.
- insuficienŃa proceselor de acomodare
(adaptare) la mediul social, este relevată de
comportamentul delincvent. Caracteristica acestor
oameni este neechivalentă (disonantă) între maturizarea
socială şi dezvoltarea personalităŃii (Preda, V., 1998, p
72)
Astfel se înregistrează decalaje de dezvoltare pe
următoarele planuri:

73
 - între nivelul maturizării intelectuale pe de o
parte, şi nivelul dezvoltări afectiv-motivaŃionale şi
caracterial – acŃionale pe de altă parte;
- între dezvoltarea intelectuală şi dezvoltarea
judecăŃilor sentimentale şi morale (Kohlberg, L., 1981).

III.1. Indici ai delincvenŃei juvenile

łinând seama de aceşti indici ai delincvenŃei,
putem privi fenomenul ca fiind definit prin:
a. instabilitatea emotiv-acŃională;
b. inadaptare socială;
c. căutarea satisfacŃiei materiale sau morale prin delict;
d. duplicitatea comportamentului delincvent.
a. Instabilitatea emotiv – acŃională - reprezintă
caracteristica generatoare a unui profil ce face posibil un
comportament delincvent. Acastă trăsătură poate fi
întâlnită şi la restul populaŃiei, dar este necesar de
subliniat faptul că în cazul indivizilor conformişti sociali
reacŃiile emotiv-active sunt relativ stabile, acestea fiind
determinate de sistemul axiologic valid, precum şi de
mediul ambiant. În cazul reacŃiilor negative,
nonconformiste şi infracŃionale sunt menŃionaŃi indivizii
care prezintă o carenŃă educŃională semnificativă
(deprinderi antisociale), precum şi o labilitate emotiv-
afectivă, cu reacŃii inconsistente vis a vis de stimulii din
jur.
b. Inadaptarea socială - este cauzată de o
insuficientă maturare socio-afectivă asociată cu carenŃe
instructiv-educative, caracteristice grupurilor din care
provine delincventul - medii dezorganizate: orfani,
părinŃi divorŃaŃi, părinŃi infractori, părinŃi alcoolici.
Implicarea carenŃelor educative care afectează
dezvoltarea maturităŃii sociale a fost analizată de R.

74
Mucchielli prin teoria disociabilităŃii (Preda, V., 1998, p
80) care se exprimă prin următoarele repere:
- neacceptarea colectivităŃii, a societăŃii;
- falsa percepŃie socială a celor din jur;
- lipsa anticipării şi evaluării adecvate a
consecinŃelor actelor comise;
- respingerea rolului social acordat înainte de
a deveni delincvent şi pe care îl pretinde colectivitatea.
c. Căutarea satisfacŃiei materiale sau morale prin
infracŃiune.
În actuala situaŃie socio-economică tendinŃa de a
lua din bunul celuilalt este tot mai accentuată. Însă în
cazul indivizilor care reuşesc să-şi depăşească tensiunile
(a se vedea modelul teoretic asupra devianŃei privită din
perspectiva interconexiunii dintre trăsăturile individului
şi facilitatorii sociali) se poate observa o rezistenŃă
semnificativ scăzută în faŃa excitanŃilor din mediul
ambiant decât la ceilalŃi indivizi. Stimularea excesivă
provine din sensibilitatea deosebită a infractorului cât şi
din forŃa specifică a stimulului, în condiŃiile în care
lipsesc inhibiŃiile pe linie socială.
d. Duplicitatea comportamentului delincvent –
reprezintă comportamentul simulat al delincventului, care
fiind conştient de caracterul antisocial, distructiv al
faptelor sale, disimulează comportamentul pentru a scăpa
de pedeapsă (fie cea a comunităŃii, fie cea a autorităŃilor).
Atât predelincvenŃial şi / sau post-delincvenŃial,
infractorul poate juca rolul omului cinstit, cu preocupări
care nu are legături cu actul comis. La nivelul proceselor
psihice (de la cele primare - senzaŃia, percepŃia,
reprezentările, până la cele superioare memoria,
imaginaŃia, atenŃia gândirea şi limbajul, voinŃa, motivaŃia,
afectivitatea) mecanismele care generează
comportamentul delincvent se descifrează prin motivaŃie

75
cu atributele ei mobiluri şi scopuri (acŃiunea individului
porneşte după apariŃia unor impulsuri ori stimuli care
devin trebuinŃe. Literatura de specialitate foloseşte
termeni similari: need (trebuinŃă) şi drive (impuls),
acestea fiind surse de activare). Aceste abordări
psihologice privind implicaŃia proceselor motivatoare în
actul delincvent au la bază determinarea cauzală în
condiŃiile decalajului între cerinŃe şi posibilităŃi.
Decalajul se resimte tensionat şi în consecinŃă apar
blocaje, frustrări generate de privaŃiuni. Unii autori emit
ipoteze că toate frustrările creează o instigare internă sau
motivaŃională la agresiune. łinând seama de direcŃia
sursei motivaŃionale a delincvenŃei s-au conturat motive
exogene-extrinseci ale delincvenŃei şi motive endogene-
intriseci:
- motivele exogene sut reprezentate de elemente cu
influenŃa socială, ambientală exercitată asupra omului.
Pornind de aici putem numi ca motive altruiste acele
conduite care îl determină pe individ să comită o
infracŃiune, cu scopul de a realiza un beneficiu pentru un
terŃ - de exemplu, teroriştii care comit acte atât împotriva
semenilor cât şi a lor înşişi din dorinŃa de a împlini
„voinŃa şi învăŃătura“ liderului.
- motivele endogene-intrinseci ale delincvenŃei îşi au
sursa în ,,interioritatea fiinŃei umane“. Se consideră că
interioritatea reacŃiilor emoŃionale primare (frica, mânia,
atracŃia sexuală şi posesivă puternică), este posibil să
genereze un comportament violent. La nivelul
personalităŃii din perspectivă psihologică, se consideră că
imaturitatea intelectivă şi afectivă generează
comportamentul delincvent. Prin imaturitate intelectivă
(intelectuală) se înŃelege o capacitate redusă pentru
stabilirea unui raport relaŃional între câştiguri şi pierderi

76
în cazul proiectării şi realizării unui act delincvent
(analiza beneficiului şi a sancŃiunii posibile).

III.2. Tipologii psihologice ale infractorilor

După cum reiese din „teoriile comportamentului
deviant“ analizate mai sus, precum şi a factorilor
prezentaŃi, este lesne de înŃeles că demersul de elaborare
a unei taxonomii a delincvenŃei trebuie să Ńină seama de
trăsăturile specifice infractorului. Tipologiile psihologice
efectuate de specialişti în caracterizarea infractorilor au
fost diferite în funcŃie de criteriul utilizat, cum este
corelaŃia între structurile bioconstituŃionale şi
caracteristicile psihocomportamentale. O laborioasă
tipologizare a infractorilor a fost făcută de L. Yeblonshi
(1990 apud A. Zdrenghea, 1992) prin luarea în
considerare a modului în care personalitatea infractorului
afectează comportamentul deviant. Astfel, autorul
împarte delincvenŃii în: • criminali socializaŃi,criminali
nevrotici, • criminali psihotici, • criminali sociopaŃi.

Criminali socializaŃi, care în urma
contactului cu mediile viciate cultural şi moral, aceştia îşi
vor însuşi acele aspecte normative indezirabile, el va
învăŃa regulile şi valorile deviante. Prezentând tulburări
emoŃionale mai mult decât persoanele care nu au comis
infracŃiuni, astfel de infractori apar mai mult drept
violatori ai proprietăŃii decât criminali violenŃi;

Criminali nevrotici sunt cei care comit acte
infracŃionale datorită compulsiunilor nevrotice. Ei nu
percep lumea distorsionat (aşa cum o percepe
psihoticul), mai mult ei sunt conştienŃi că există ceva rău
în gândirea şi comportamentul lor; cei mai mulŃi comit
infracŃiuni de tipul cleptomaniei, piromaniei.
Comportamentul infracŃional al acestor nevrotici se

77
datorează distorsiunilor personalităŃii sau distorsiunii
asupra lumii din jur;

Criminali psihotici sunt indivizi cu
dezordini severe ale personalităŃii, care au o percepŃie
complet distorsionată a mediului social. Deşi nu-şi
deliberează crimele, ei pot comite acte infracŃionale grave
ca urmare a perceperii denaturate, izolării socialului.
ÎnclinaŃia lor este în special spre acte violente lipsite de
sens.

Criminali sociopaŃi pot comite uşor acte
grave de infracŃiune dat fiind minimalizarea
sentimentului de anxietate sau vinovăŃie. Ei se
caracterizează printr-o personalitate egocentrică,
compasiunea lor faŃă de alŃii fiind limitată sau
inexistentă.
Cu toate că mulŃi delincvenŃi prezintă elementul
sociopatic, ar fi o exagerare să afirmăm că toŃi indivizii
care manifestă comportamente devianŃe, sub diferite
forme şi grade, sunt catalogaŃi drept sociopaŃi.
Analizând comportamentul delincvent V.
Dragomirescu (1976, p 54) propune, cu scop de explicare
a fenomenului, acesta considerând semnificative
afecŃiunile psihiatrice în predilecŃia individului către
comportamente antisociale, delincvente. Autorul amintit
sugerează următoarele tipuri de personalităŃi care
conturează comportamente delincvente:
a) personalitatea nevrotică caracterizată de
inadaptare prin instabilitate, intoleranŃă sau contracŃie.
Prezintă conduite agresive, fiindu-i teamă de propria
violenŃă şi dorinŃă;
b) personalitatea dizarmonică sau
psihopatică cu următoarele particularităŃi:
- comportament delincvent prin inadaptări sociale;
- mare potenŃial de asocialitate;
78
 - comportament delictual polivalent;
- spontaneitate în acŃiunile delictuale care decurg nu
din incapacitatea de deliberare, ci din cea de satisfacere
imediată a pulsiunilor instinctiv-emoŃionale şi imaturitate
afectivă.
Acest tip de personalitate este caracterizat printr-o
agresivitate exacerbată, un rol de inductor negativ, activ,
sociopatic, tendinŃa de bravare şi de simulare.
c) personalitatea psihotică dezvoltă o
degradare a mecanismelor ce susŃin funcŃional viaŃa
psihică. În rândul psihoticilor cea mai gravă formă de
manifestare este comportamentul melancolicilor,
caracterizaŃi printr-o formă ambivalentă de agresivitate
care merge de pruncucideri la omucideri şi de la mutilări
până la suicid. Un mare grad de periculozitate îl prezintă
şi schizofrenicii paranoizi prin frecvenŃa conduitelor
deviante patologice şi actele agresive săvârşite cu
ferocitate precum şi provocarea de leziuni multiple prin
mijloace de atacare din cele mai diverse.
d) personalitatea demenŃială - autorul
consideră definitoriu în diagnosticarea degradării
personalităŃii în sensul unei regresiuni a eficienŃei
proceselor psihice globale obiectivată în conduite
predominant agresive impulsive, reactive sau instabile.
Pentru analiza şi, chiar, judecata faptelor comise
de delincvenŃi este extrem de semnificativ a se Ńine seama
de gradul de sănătate psihică a individului cu scopul de a
stabili nivelul de responsabilitate intelectuală şi volitivă
(prezenŃa / lipsa discernământului) a acestuia în
momentul săvârşirii actului delincvent.
Aspectul intelectiv reprezintă gradul de
conştientizare al persoanei asupra pericolul social al
faptei comise, transgresarea normelor sociale şi a
urmărilor produse.
79
 Aspectul volitiv constă în procesul de pregătire a
infracŃiunii de către delincvent în vederea atingerii unor
scopuri sau interese bine delimitate. Din perspectivă
juridică răspunderea penală pentru delictul săvârşit,
prevăzut de legea penală reprezintă o capacitate
psihologică atât sub aspect intelectiv cât şi volutiv
(Dragomirescu, 1976, p. 71).
În absenŃa implicării conştientizate a celor două
aspecte (intelectiv şi volitiv) în plan psihologic ne aflăm
în faŃa unei incapacităŃi psihofizice, iar în plan juridic a
unei iresponsabilităŃi sau a lipsei de răspundere penală,
ambele prevăzute în legea penală. Este evident că
incapacitatea psihofizică se constată extrajudiciar.
InvestigaŃia pentru stabilirea existenŃei sau inexistenŃei
discernământului în momentul comiterii faptei prevăzută
de legea penală şi ca urmare stabilirea incapacităŃii
psihofizice semnifică lipsa discernământului. Lipsa
discernământului înlătură caracterul penal al faptei cu
semnificaŃie de iresponsabilitate în comiterea faptei. (Art.
48 Cod Penal, defineşte iresponsabilitatea: ,,nu constituie
infracŃiune fapta prevăzută de legea penală, dacă
făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza
alienaŃiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea
seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale, ori nu putea fi
stăpân pe ele“). După cum se poate deduce, legiuitorul
obligă specialiştii psiholog şi psihiatru să stabilească
post-actum discernământul prin diagnosticarea capacităŃii
psihofizice sub aspect intelectual şi volutiv, a
făptuitorului din timpul comiterii faptei.
În urma analizei anterioare se ridică întrebarea
inevitabilă: care sunt elementele caracteristice şi
diferenŃiatoare ale personalităŃii infractorului în raport cu
personalitatea unui neinfractor? Numeroase studii de
specialitate (Voinea, 1999) au evidenŃiat unele diferenŃe

80
semnificative doar la nivel comportamental şi volitiv, în
modul de a acŃiona şi reacŃiona într-un anumit cadru
psiho-social şi în maniera de a soluŃiona anumite
conflicte apărute în acest areal. Astfel că analizele asupra
personalităŃii infractorului au vizat în primul rând acele
trăsături stabile înregistrate în cazul celor care emit o
serie de acte împotriva semenului sau împotriva legii. O
deosebire marcantă între personalitatea infractorului şi
cea a individului obişnuit, nedeviant o constituie
„instabilitatea emotiv-acŃională“ (T. Bogdan, 1973, apud.
Voinea, M 1999), mai exact incapacitatea celui dintâi de
a dezvolta o continuitate compotamentală şi atitudinală,
ceea ce determină salturi nemotivate de la o extremă la
alta, o inconstanŃă şi o semnificativă imprevizibilitate
faŃă de diferiŃi stimuli. Acest fapt nu absolvă individul
„normal“, nedeviant de anumite reacŃii necontrolate sau
de un anumit nivel de instabilitate; dimpotrivă. Însă în
acest caz se remarcă un caracter de relativitate al
reacŃiilor faŃă de stimuli realizat prin reglare voită şi
conştientă, printr-o continuitate şi constanŃă (calitativă şi
cantitativă) puternică a acestora în timp, precum şi prin
lipsa unor oscilaŃii excesive.
Pe de altă parte indivizii care comit acte
antisociale sunt caracterizaŃi şi prin incapacitatea de a se
conforma diferitelor cerinŃe sociale. Astfel că, respectarea
unui sistem normativ determină dezvoltarea anumitor
conduite faŃă de semeni, iar în cazul individului amintit
anterior se remarcă o inadaptare socială semnificativă
(Voinea, 1999). Aceşti indivizi sunt extrem de refractari
la diferite forme de influenŃe social educative organizate,
de cele mai multe ori crează dificultăŃi în grupul de
apartenenŃă. De cele mai multe ori, mediul de proveninŃă
al acestor indivizi este unul puternic carenŃat educativ şi
moral, având fie deficienŃe structurale (familii

81
dezmembrate, absenŃa unui părinte ca urmare a decesului,
divorŃului, părăsirea căminului conjugal etc.) fie
deficienŃe funcŃionale (există structura completă a
familiei, dar părinŃii manifestă pattern-uri paideice
predominante de tip laisse-faire, fie există carenŃe
culturale şi un nivel socio-economic deficitar, consum
excesiv de alcool sau preocuparea părinŃilor pentru
acŃiuni cu caracter infracŃional etc.). Inadapatarea la
diferitele norme sociale se manifestă sub diferite forme şi
grade, cel mai frecvent mod este cel al vagabondajului
care, de fapt, reprezintă o condiŃie generatoare şi
facilitatoare pentru alte comportamente deviante.
AbsenŃa frecventă din mediul familial nu reprezintă doar
lipsa unor modele educative, a unor influenŃe pozitive, ci
în primul rând o raliere la diferite grupări, benzi
predelincvente, a căror structură şi reguli fac posibile
devoltarea diferitelor comportamente antiscociale şi
delincvenŃiale.
O altă caracteristică a personalităŃii infractorului
este reprezentată de dorinŃa de satisfacŃie materială sau
morală prin diferite acte delincvenŃiale, rezultatul
acestora poate să fie imediat sau după o anumită perioadă
de timp, diferenŃa de temporalitate fiind dovedită de
calitatea şi gravitatea faptei comise (Bogdan, 1973).
În mod obişnuit infractorul, mai mult sau mai
puŃin conştient de gravitatea faptelor sale, comite diferite
acte antisociale în condiŃii de mare discreŃie, ferit de
ochii celorlalŃi, acest fapt reprezintă ceea ce specialiştii
numesc „duplicitatea delincventului“. PrudenŃa
manifestată permanent, aproape obsesiv, prezentarea unei
minŃi oneste, a unui comportament „obişnuit“ care să nu
ridice nici cele mai mici suspiciuni faŃă de persoana sa,
reprezintă preocupări curente ale individului deviant,
astfel că duplicitatea devine a doua natură a infractorului.

82
Această străduinŃă intensă are drept rezultat o
artificializare a conduitei infractorului, apar scăpări
banale, dar extrem de sugestive pentru un observator
avizat. În aceste condiŃii individul trăieşte o intensă stare
de tensiune care îi va îngreuna tot mai mult controlul
asupra situaŃiei, ajungând să facă unele greşeli, la prima
vedere insignifiante dar care permit specialiştilor
identificarea rapidă a infractorului (cele mai frecvente
erori le constituie uitarea de diferite obiecte care le
aparŃin, urme lăsate neglijent la locul faptei etc.).
Cunoaşterea acestor mici detalii, precum şi amnezia
postinfracŃională intensifică semnificativ starea
tensională resimŃită de către individ, ceea ce-l determină,
în mod obişnuit, să revină la locul faptei şi astfel să fie
reŃinut de organele competente.
La o primă evaluare se poate afirma că toate
aceste trăsături reprezintă specificitatea personalităŃii
infractorului. Este necesar să atragem atenŃia asupra
faptului că aceste aspecte se pot întâlni şi la individului
nedeviant; elementul semnificativ de separare a celor
două categorii sociale reprezentând intensitatea şi
frecvenŃa de manifestare a fiecărei caracteristici. În unele
condiŃii individul „obişnuit“ va apela la unele elemente
duplicitare sau va prezenta o stabilitate afectiv-volitivă
mai scăzută. Acest fapt, însă, nu reprezintă neapărat şi
faptul că respectivul individ va comite acte infracŃionale.
În cazul subiectului delincvent trăsături amintite sunt
mult mai frecvente şi mult mai uzuale. Elementul modal
al diferenŃierii este cel al trecerii sau nu la actul
infracŃional.
De la aceste caracteristici ale personalităŃii
infractorului se poate elabora o taxonomie a tipurilor de
infractori, acest fapt putând fi realizat din perspectiva
diferitelor discipline (Voinea, 1999, p 50 - 53). Sub

83
aspect juridic, indicii cei mai frecvenŃi de clasificare sunt
cei referitori la vârsta infractorului: minori şi majori,
reiterarea actelor delincvenŃiale: recidivist vs nerecidivist
(primari). Din prisma evaluării criminologice şi
psihologice, clasificarea Ńine seama de numeroase criterii,
cele mai semnificative vizează gradul de profesionalism
al infracŃiunii comise, gradul de adaptare socio-afectivă a
individului, precum şi diferitele fenomenologii
delincvenŃiale:
a. nivelul semnificativ acordat infracŃiunii de către
indivizii devianŃi îi împarte în delicvenŃi profesionişti şi
cei ocazionali. Cei dintâi se caracterizează printr-un nivel
crescut al inadaptării şi al antisocialităŃii, fiind mereu
preocupaŃi de organizarea riguroasă a actului infracŃional,
aceste reprezintă sensul vieŃii lor, un mod de a exista. În
mod curent, profesioniştii sunt inteligenŃi, prevăzători,
activi şi plini de iniŃiativă, calmi şi hotărâŃi. Din punct de
vedere afectiv, aceşti indivizi sunt glaciali, insensibili şi
permanent nemulŃumiŃi, nu îşi pot amâna satisfacŃiile
imediate. Infractorii ocazionali reprezintă categoria
indivizilor care sunt bine integraŃi în sistemul socio-
normativ şi care intră sub incidenŃa legii în urma unor
circumstanŃe nefaste (crime pasionale, accidente rutiere
etc.). Aceştia se reintegrează social şi dispun de o
imagine asupra consecinŃelor infracŃiunii comise, spre
deosebire de profesionişti.
b. gradul de adaptare socială specific infractorului în
corelaŃie cu capacitatea infracŃională. Această tipologie
Ńine seama de contextul pentru comiterea actelor
infracŃionale, precum şi de posibilele combinaŃii ale
acestora; „adaptabilitatea socială relevă gradul de
integrare socială a individului, iar capacitatea
infracŃională denotă potenŃialul infracŃional al
personalităŃii individului şi se referă la nucleul central al

84
personalităŃii infractorului“ (M. Voinea, 1999, p 51). Din
îmbinarea celor doi factori au fost dezvoltate patru tipuri
de delincvenŃi:
b1. tipul infractorului caracterizat printr-un nivel crescut
al adaptabilităŃii sociale, cât şi al capacităŃii infracŃionale.
Aceşti indivizi sunt consideraŃi extrem de periculoşi
întrucât deŃin resurse valide, au o poziŃie socială
însemnată, cu un „angrenaj relaŃional“ optim şi pozează
în oameni oneşti; toate aceste caracteristici îngreunând
foarte mult depistarea şi pedepsirea lor corespunzătoare.
b2. tipul infractorului caracterizat printr-un nivel scăzut
al adaptabilităŃii, însă o capacitate infracŃională
semnificativă reprezintă categoria recidiviştilor, în mod
special, aceştia sunt uşor de identificat întrucât atrag
mereu atenŃia asupra lor sau sunt permanent
supravegheaŃi.
b3. tipul delincventului slab adapatat social şi cu un
potenŃial infracŃional redus reprezintă categoria
indivizilor aflaŃi la limita inferioară a societăŃii care
comit diferite infracŃiuni doar din raŃiuni de subzistenŃă.
b4. tipul deviantului caracterizat printr-un nivel optim al
adaptabilităŃii social şi un potenŃial infracŃional redus
reprezintă, în general, acei indivizi care comit infracŃiuni
în mod accindental, chiar dacă gravitatea acestor fapte
este semnificativă din cauza reacŃiilor emoŃionale
explozive.
c. J Pinatel a clasificat infractorii din prisma
fenomenologiei, astfel dezvoltând tipul homotropilor
(indivizii care comit acte delincvenŃiale urmând acelaşi
„tipar“, pentru care infracŃiunea a devenit un mod de
viată, o „profesie“, iar prinderea lor este percepută de
către aceştia drept un „eşec profesional“, aceştia în
general recidivează) şi al politropiilor (infractori care
comit diferite infracŃiuni prin diferite mijloace). Aceştia

85
din urmă sunt clasificaŃi pe de o parte în tipuri definite,
iar pe de altă parte în tipuri nedefinite:
c1. tipurile definite de politropi cuprinde grupul
profesioniştilor (dotaŃi intelectual, cu resurse pentru a se
adapta diferitelor situaŃii, insensibili şi egogocentrici
etc.), precum şi cel al infractorilor ocazionali
(nerecidivişti, destul de bine integraŃi în sistemul social,
aceşti indivizi pot fi catalogaŃi fie criminali pasionali, fie
pseudocriminali, cei care comit delicte în mod involuntar,
prin neatenŃie, ignoranŃă etc.);
c2. tipurile nedefinite de politropi care vizează categoria
caracterialilor (indivizi cu tulburări de conduită de
natură educaŃională, psihopatică sau neuropatică), a
perverşilor (lipsiŃi de afectivitate, de intimitate şi de
moralitate, aceşti indivizi manifestă tendinŃe antisociale
însemnate, egocentrism, orgoliu nemărginit şi tendinŃe de
gelozie semnificative) cât şi cea a debililor mentali
(indivizi caracterizaŃi prin deficienŃe intelectuale şi
prosexice majore, neavând discernământ sunt extrem de
naivi şi creduli).
În practică se constată că fiecare infractor poate fi
considerat drept un caz particular, fiecare dispune de o
serie de caracteristici fiziologice, psihologice şi atitudini
sociale care nu se repetă întocmai la ceilalŃi infractori.
Astfel în timp ce un infractor dat este definit prin anumite
tentaŃii şi dorinŃe (materiale, hedonive etc), un altul poate
urmări o afirmare de sine, combaterea sau supunerea
adversarului. Tocmai acesă paletă largă de profile psiho-
caracteriale îngreunează semnificativ elaborarea unor
concluzii generale cu privire la remediile criminalităŃii.
Practica şi legea penală au solicitat să se Ńină
seama de existenŃa unor tipuri de infractori cum sunt
infractorii minori - infractorii majori, infractorii primari -
infractorii recidivişti. În aceasta situaŃie, criminologia

86
modernă a recurs la ştiinŃa tipologiei „care se ocupă cu
clasificările în tipuri şi criteriile după care acestea se
fac“ (P-Popescu-Neveanu, 1978), cu descrierea tipurilor
şi metodelor prin care aceştia pot fi reperaŃi şi evaluaŃi.
Astfel, se preconizează existenŃa unor grupe de persoane,
a unor categorii de infractori, iar persoanele care
alcătuiesc un asemenea grup prezintă trăsături
asemănătoare; aceşti indivizi aparŃin aceluiaşi tip, mai
exact:
a) o totalitate de trăsături moral-psihologice;
b) trăsăturile sunt caracterizante; cel care le întruneşte are
un anumit profil;
c) trăsăturile sunt comune unui grup de oameni.
Există o tipologie juridică după felul infracŃiunilor
juridice:
a. cei care săvârşesc infracŃiunii contra vieŃii: -
ucigaşi, asasini;
b. cei care săvârşesc infracŃiuni contra bunurilor -
hoŃi, tâlhari, delapidatori;
c. cei ce săvârşesc infracŃiuni de fals - falsificatori.
Aceasta tipologie juridică penală este utilă, dar totuşi
incompletă. Din perspectivă criminologică este necesară
o caracterizare şi o tipologie a criminalilor din interior,
după datele şi trăsăturile caracteristice ale infractorilor,
datorită cărora au săvârşit anumite infracŃiuni şi nu altele.
Prin urmare, s-a ajuns la anumite feluri de tipuri de
infractori, la o tipologie criminologic.
A. O prima delimitare pune în evidenŃă diferenŃele
dintre infractorii organizaŃi şi infractorii dezorganizaŃi.
Astfel, infractorii organizaŃi (cei care îşi premeditează
acŃiunea) au, de obicei, inteligenŃa peste medie, metodic
şi viclean, iar crimele lui sunt bine gândite şi cu atenŃie
pregătite. Crima este, de obicei, comisă în afara zonei
unde locuieşte sau lucrează, autorul dispune şi dovedeşte

87
o crescută mobilitate, călătorind mai mulŃi kilometri
decât o persoană obişnuită.(Butoi T., 2003, p. 184)
Pentru a dispune de o imagine mai completă
asupra acestei tipologii infracŃionale, propunem în
continuare analiza comparativă asupra profilului
comportamental specific la celor care „operează“ ad-hoc,
respectiv cei care dezvoltă adevărate strategii în vederea
atingerii unui profit maxim.

Organizat
Scor ridicat al inteligenŃei
CompetenŃă socială
Calificare profesională
CompetenŃă sexuală
Statut social ridicat
Loc de muncă stabil (tatăl)
EducaŃie inconsecventă în
copilărie
Tip controlat în timpul
comiterii faptei
Consum de alcool
Stres situaŃional crescut
(agitaŃie)
Coabitează cu un partener
Mobilitate mare (maşina
bună)
Urmăreşte crima (în
presă)
Îşi poate schimba locul de
muncă / oraşul
Neorganizat
Scor scăzut al inteligenŃei
Inadecvat social
Necalificat
Incompetent sexual
Statut social scăzut
Fără loc de muncă (tatăl)
EducaŃie dură în copilărie
Tip anxios
Consum minim de alcool
Sters situaŃional minim
Trăieşte singur
Trăieşte sau lucrează în
apropierea locului crimei
Interes minim faŃă de
eveniment
Schimbare semnificativă de
comportament (abuz de
droguri / alcool,
religiozitate)

88
 DiferenŃele majore între cele două categorii de
infractori nu se regăsesc doar la nivelul particularităŃilor
sociale (educaŃie, pregătire profesională etc), cât mai ales
la nivel comportamental:

Organizat Neorganizat
Plănuieşte atacul Atac spontan
Victima / locul este Victima / locul este cunoscut
necunoscut
Personalizează victima Depersonalizează victima
Controlează conversaŃia ConversaŃie minima
Locul crimei reflectă Locul crimei este neingrijit,
pierderea controlului întâmplator
Caută victime docile Victima este aleasă aleator
Constrânge victima Constrângere minimă
Viol agresiv înainte de Actul sexual după moartea
moartea victimei victimei
Cadavrul este ascuns Cadavrul este lăsat la vedere
Arma / urme absente Arma şi urme prezente
Transportă cadavrul Cadavrul rămâne la locul
crimei

Victimele sunt indivizi uşor manipulabili şi / sau

dominaŃi, de obicei sunt străini cu care făptaşul are ceva
trăsături comune. Infractorul este considerat sociabil şi
foloseşte abilităŃile verbale pentru a-şi manipula
victimele şi pentru a prelua controlul asupra lor. Este
conştient de gravitatea faptei săvârşite şi este încrezător
în abilităŃile sale în confruntarea cu anchetatorii. Mai
mult, urmăreşte reportajele de ştiri privind crima şi
frecvent ia un obiect personal al victimei pe care îl poate
folosi pentru a retrăi evenimentul sau pentru a-şi continua
fantezia (a se vedea comportamentul violatorilor care de
multe ori păstrează lenjeria victimei şi îi atribuie valoare

89
de fetiş). Controlul sexual asupra victimei joacă un rol
important în scenariul său; evită să lase dovezi şi, de
obicei, îşi aduce propria armă.
Cum am văzut şi în tabelul de mai sus, în cazul
criminalului organizat, acesta obişnuieşte să-şi mute
victima de la locul crimei pentru a preveni descoperirea
şi o transportă foarte bine ascuns, ferit de privirile
poliŃiştilor sau a altor persoane.
Infractorii neorganizaŃi sunt caracterizaŃi, în mod
obişnuit, de abilităŃi intelectuale sub medie, este
singuratic, necăsătorit, trăieşte fie singur, fie cu o rudă, în
vecinătatea locului crimei. Are semnificative dificultăŃi în
stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu ceilalŃi şi este descris
ca un inadaptat social. Acesta acŃionează impulsiv şi, în
general, îşi selectează victima din proximitatea sa
geografică, nu dispune de un vehicul şi evită oamenii,
astfel că este apreciat de către cei din jur drept un
incompetent din punct de vedere sexual, locul crimei va
fi dezorganizat. Depersonalizarea victimei reprezintă o
mutilare facială sau o rănire în exces, iar actele sociale au
loc, în mod obişnuit, după moartea victimei
(comportament necrofil). Locul morŃii şi locul crimei
coincid în general şi, de obicei, nu există nici o încercare
de a ascunde cadavrul. În cazul mutilării cadavrului, este
posibil ca autorul să poziŃioneze victima într-o manieră
specială, care are semnificaŃie pentru el. De cele mai
multe ori arma crimei este lăsată la locul faptei.
S-a încercat conturarea portretului personalităŃii
criminale şi în funcŃie de alte criterii (Butoi, T. 2004):
a) în funcŃie de gradul de conştientizare şi control
al comportamentului: ♪ infractori normali; ♪ infractori
anormali.

90
 b) în funcŃie de tendinŃa de repetare a acŃiunilor
criminale: ♪ infractori recidivişti; ♪ infractori
nerecidivişti.
c) în funcŃie de gradul de pregătire infracŃională:
♪ infractori ocazionali; ♪ infractori de carieră.

B. În funcŃie de modul în care personalitatea

infractorului afectează comportamentul lui criminal,
L.Yablonski diferenŃiază următoarele categorii de
criminali :
1. Criminali socializaŃi – sunt cei care prezintă
tulburări emoŃionale, sunt foarte uşor influenŃabili de
aspecte indezirabil social, ei devin criminali sub influenŃa
mediului în care sunt promovate norme şi conduite
deviante în general, sunt mai mult violatori de proprietăŃi
decât criminali violenŃi;
2. Criminali neurotici – ajung să comită fapte
infracŃionale datorită compulsiunilor neurotice, de altfel
sunt conştienŃi de caracterul imoral şi antisocial al
gestului lor;
3. Criminali psihotici - sunt indivizi cu dezordini
severe ale personalităŃii care au o percepŃie complet
distorsionată asupra societăŃii, acŃionează brusc, fără o
planificare prealabilă şi pot comite cele mai bizare şi
lipsite de sens acte criminale;
4. Criminali sociopaŃi – manifestă o accentuată
tendinŃă egocentrică, lipsită de empatie sau afecŃiune faŃă
de ceilalŃi, nu simt decât arareori sentimente de teamă sau
culpă.
V. Dragomirescu consideră că structura
personalităŃii poate să aparŃină uneia dintre urmatoarele
categorii :
- personalitate matură;

91
 - personalitate nevrotică – structuri neadaptate, cu
o mare labilitate afectivă, comportamente contradictorii
şi tendinŃe de agresivitate asociate ori disimulate;
- personalitate psihopatică – specific individului
puternic neadaptat şi deviat social;
- personalitate psihotică;
- personalitate demenŃială – caracterizat printr-un
comportament agresiv, compulsiv şi imprevizibil.

C. În funcŃie de gradul de pregătire infracŃională,

L. Yablonski diferenŃiază două categorii de infractori :

1. Criminalii situaŃionali - caracterizaŃi prin faptul

că:
- se confruntă cu o problemă care solicită
acŃiunea;
- aleg acŃiunea care constituie o violare a legii;
- au fost prinşi, arestaŃi, condamnaŃi şi li s-a oferit
statutul de criminali;
- până la comiterea infracŃiunii s-au supus
sistemului normativ al societăŃii.

- Criminalii de cariera - se caracterizează prin

următoarele trăsături :
- crima este mijlocul principal de asigurare a
traiului;
- îşi formează deprinderi tehnice şi modalităŃi de
acŃiune pentru comiterea infracŃiunilor asupra
proprietăŃii;
- îşi dezvoltă atitudini favorabile pentru
infracŃiune şi nefavorabile pentru societate;
- mediul privativ este apreciat drept o şcoala a
crimei;

92
 - din punct de vedere psihologic nu prezintă
caracteristici care să-l diferenŃieze de non-criminali.
Referitor la crima prin violenŃă, Yablonski
stabileşte următoarele categorii ale structurilor de
violenŃă:
1. violenŃa legală aprobată raŃională (acŃiuni de
apărare a Ńării în perioadă de război);
2. violenŃa ilegală, aprobată, raŃională (crimele
pasionale);
3. violenŃa ilegală, neaprobată, raŃională (hoŃiile
pentru satisfacerea trebuiŃelor primare - hoŃii).
4. violenŃa ilegală, neaprobată, iraŃională (acte
criminale lipsite de sens sau utilitate).

D. Ion Oancea realizeaza o tipologizare care

cuprinde următoarele categorii de infractori :
1. Criminalul agresiv (violent) este adeptul
crimelor violente, brutale şi cu consecinte multiple:
omoruri simple sau calificate, lovituri cauzatoare de
moarte, vătămări corporale cu grade diferite de gravitate,
incendii intenŃionate, unele calomnii grave, unele
violenŃe morale continue care imping victima la
sinucidere. Aceşti faptuitori sunt caracterizaŃi printr-o
acută sărăcie afectivă, dezvoltă cu uşurinŃă diferite tipuri
de manii, şi prezintă un comportament ostil şi violent faŃă
de ceilalŃi (Oancea,I, 1998, p. 247).
2. Criminalii achizitivi comit crime contra
proprietăŃii, contra bunurilor, valorilor pecuniare: hoŃi
(pentru furt), tâlhari (pentru tâlhărie), şarlatani (pentru
înşelăciune), delapidatori (delapidare), falsificatori
(pentru fals), mituitori, traficanŃi (acte de corupŃie). Prin
comportamentul prezentat de aceşti infractori se
umăreşte:

93
 a) desfăşurarea acelor acŃiuni ce privesc bunurile
şi valorile materiale;
b) acŃiunile constau în luarea, însuşirea şi folosirea
acestora bunurilor sustrase;
c) în scop de câştig, de apropiere, în folos propriu.
3. Criminalul caracterial prezintă structuri şi
tulburari ale vietii afective şi active. Caracteristici :
a) o anumită tendinŃă sau impulsiune afectivă
(ex:agresivitatea) se dezvoltă în mod pronunŃat şi domină
întreaga personalitate, iar voinŃa şi controlul de sine nu le
pot opri.
b) există o tulburare parŃială a psihicului
persoanei;
c) din punct de vede mental, infractorul este
conştient de indezirabilitatea faptelor sale;
În literatura de specialitate criminalii caracteriali
sunt de mai multe feluri :
a) Criminali psihopatici :
- tipul orgolios (paranoic) caracterizat prin
orgoliu, trufie; comite acte de violenŃă;
- tipul pervers, nemilos; comite acte infracŃionale
cu multă cruzime;
- tipul nervos (hiperemotiv) caracterizat prin
iritabilitate excesivă; comite acte de conflict;
- tipul oscilant, agitat şi schimbător caracterizat
printr-o stare de agitaŃie; comite acte de violenŃă sau
neglijenŃă;
- tipul schizoid (introvertit) comite acte de
imprudenŃă.
b) Criminali psihonevrotici :
- tipul psihostenic caracterizat prin stări de
îndoială, teamă, inacŃiune;
- tipul neurostenic, sensibil la oboseală,
ipohondru;

94
 - tipul isteric.
4. Criminalul lipsit de scrupule sexuale
InfracŃiunile în legatură cu viaŃa sexuală sunt cele
mai periculoase şi cu urmări individuale şi sociale
dezastruase: violul, „raportul social de orice natură cu o
altă persoană prin constrângerea acesteia sau în
imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinŃa“
(art. 197 Cod Penal), raportul sexual cu o minoră,
incestul produc indignare.Aceste fapte sunt săvârşite de
persoane lipsite de simŃ moral şi grija faŃă de victimă, de
către persoane brutale.
În ceea ce privesc infracŃiunile cu caracter sexual,
există o largă taxonomie:
- cei care au contact sexual cu minori;
- cei care săvârşesc fapta faŃă de persoane aflate în
imposibilitatea de a se apăra (inconştienŃă cauzată ce
motive medicale, sau induse: băuturi alcoolice, substanŃe
psihotrope, hipnoza etc);
- cei care comit fapta faŃă de rudele apropiate
(incest);
- cei care agresează un partener de acelaşi sex.
Criminalii care utilizeaza procedee şi mijloace
anormale şi patologice sunt: ♪ sadicul şi ♪ masochistul.
5. Criminalul profesional – pentru acesta actul
infracŃional reprezintă sursa de existenŃă. Aici întâlnim
două categorii:
a) Criminalul profesional pasiv – reprezintă acel
individ care comite aleator diferite acte infracŃionale, fără
să se pregătească sau să muncească. Se caracterizează
printr-un nivelul scăzut de inteligenŃă, o capacitatea
deficitară de rezolvare a dificultăŃilor zilnice;
b) Criminalul profesional activ – este un individ
cu un nivel normal de dezvoltare, uneori chiar peste
medie şi comite acŃiuni cu un risc crescut pentru victimă,

95
dar şi pentru societate: trafic de femei, falsificarea de
bani, uz de fals.
Indiferent de gradul de implicare în săvârşirea
actului antisociali, criminalii profesionişti prezintă o
permanentă stare de iritabilitate, au o accentuată tendinŃă
spre vagabondaj şi aventuri, ceea ce explică într-o
oarecare măsură incapacitatea de a se încadra într-o
activitatea socio-profesională susŃinută, sunt foarte bine
ancoraŃi în prezent, sunt mari amatori de alcool, au
cutezanŃă nemăsurată, se supraapreciază, sunt insensibili
şi egocentrici, sunt lipsiŃi de scopuri sociale superioare şi
proiectate în timp şi se eschivează de sub orice coerciŃie
moral-socială (Bogdan T., 1973).
6. Criminalul ocazional comite crime sub
influenŃa tentaŃiilor provocate de mediul exterior, acest
fapt este explicat prin conduita bună până la comiterea
faptei; săvârşesc actul antisocial datorită împrejurărilor
şi, mai ales, nu recidivează.
7. Criminalul debil mintal este acel infractor cu
un potenŃial nativ foarte limitat, nu este conştient de
gravitatea faptei sale şi, odată prins asupra infracŃiunii
neagă realitatea. De asemenea acesta nu poate proiecta
rezultatele acŃiunii sale întrucât este caracterizat printr-o
gândire infantilă, se descurcă greu în activitatea sa, este
egocentric, vede totul prin prisma proprie, nu se poate
transpune în situaŃia altuia, are un control puternic
deficitar asupra propriilor reacŃii şi, în general, este izolat
social.
8. Criminalul recidivist este cel care comite în
mod repetat crime, este înregistrat în registrul de cazier
judiciar sau a fost reŃinut pentru un timp într-un spaŃiu
punitiv (la penitenciar). În cazul recidivului nu putem
susŃine tendinŃele native spre acte antisociale ci, mai
degrabă, este vorba de o serie de deprinderi dobândite,

96
energii canalizate spre o direcŃie criminală. Conform
taxonomiei legal-juridice avem două tipuri de recidivişti:
♪ recidivisti postcondamnatorii - cei care după ce au
săvârşit pentru prima dată o infracŃiune ajung să comită
alte fapte infracŃionale şi ♪ recidivisti post executorii -
după ce au executat pedepse pentru prime infracŃiuni,
comit din nou alte infracŃiuni.
9. Criminalul ideologic (politic): individul care
execută o pedeapsă, de cele mai multe ori privatoare de
liberate, din cauza unor convingeri politice, ştiinŃifice sau
religioase, gravitatea acestor acte resimŃindu-se la nivel
social, întrucât pot afecta o serie de legi existente într-un
stat. La baza acestor conduite se găseşte dorinŃa de a
schimba un anumit regim social, mult mai puŃin fiind
urmărite interesele personale (să ne amintim de victimele
regimului comunist, unde numeroşi intelectuali, preoŃi şi
tineri erau apreciaŃi ca fiind „duşmani ai poporului“ din
cauză că manifestau o atitudine pro-democratică).
10. Criminalul alienat: din cauza gradului crescut
de inconştienŃă nu poate răspunde penal, considerându-se
că în timpul comiterii infracŃiunii nu era în deplinătatetea
facultăŃilor mentale. Din acest motiv se recomandă
asigurarea unor măsuri de prevenire, măsuri medicale
prevăzute de lege. Se caracterizează prin tulburări grave
care cuprind întreaga lor viaŃă psihică; nu este stăpân pe
dorinŃele şi emoŃiile sale, nu are control de sine şi nici
conştiinŃa stării lui astfel încât este iresponsabil şi nu
raspunde penal:
- criminalul paranoic - psihoza paranoică;
- criminalul schizofrenic – schizofrenia;
- criminalul maniaco-depresiv - psihoza maniaco-
depresive.
E. În functie de modul de operare se distinge :

97
 a) infractori de ocazie – sunt cei care comit
spontan infracŃiunea, sub presiunea satisfacerii anumitor
dorinŃe, astfel că profită de unele situaŃii accidentale şi
ajung să-şi însuşească lucrul pierdut, să fure unele
bunuri nesupravegheate sau să lovească o persoană etc.
Toate aceste conduite îi conferă infractorului o stare de
agitaŃie emoŃională ceea ce îl determină să comită
numeroase greşeli care fac facilă depistarea şi prinderea
lui de către organele competente.
b) infractorii de obicei – sunt cei care îşi câştigă
existenŃa de pe urma infracŃiunilor comise, îşi caută
victimele şi contextele favorabile, aici se subliniază
existenŃa unui stil personal de „operare“ (modus
operandi). Fiind obişnuiŃi cu actele antisociale deŃin un
control de sine destul de bun, folosesc diferite tertipuri
pentru a putea tergiversa ancheta sau de a o conduce spre
o pistă greşită.
Cunoaşterea cât mai exactă a profilului
personalităŃii infractorului permite atât organizarea unui
program diferenŃiat şi individualizat de reeducare,
recuperare şi reintegrare în societate, cât şi posibilitatea
anchetatorilor de a stabili adevărul.
• Cerşetorul apelează la sensibilitatea semenilor
şi acŃionează prin intermediul rolului jucat verbal,
printr-o mimică şi construcŃie adecvată şi se urmăreşte
înduioşarea acestuia pentru a obŃine bunuri materiale:
mâncare, hrană, bani. Pentru a atrage atenŃia utilizează
metode precum: modularea vocii, invocarea unor mari
necazuri. Eventualele infirmităŃi sunt subliniate cu grijă
şi apoi fie etalate ostentativ, fie sugerate discret. Acest tip
de infractori profită de orice sentiment sau interes al
publicului, fiind un bun cunoscator empiric în sesizarea şi
exploatarea trăsăturilor psihologice ale celor de la care
cerşesc;

98
 • HoŃul este cel care printr-un dezvoltat spirit de
observaŃie şi mijloace de operare rapide şi ingenioase
urmăreşte însuşirea unor bunuri de la diferite victime.
InclinaŃia spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care
de multe ori mizează pe elemente cu extrem de puŃine
şanse de reuşită. În cazul în care este prins imediat
părăseşte obiectul sustras şi fuge imediat;
• Spărgătorul face parte dintr-un grup
infracŃional, banda de la bloc este cea mai frecventă
formă şi apelează în mod obişnuit la forŃă pentru apărare
sau imobilizarea victimei,pe această cale se apropie de
tâlhari, iar prin faptul că tind să-şi însuşească bunuri, de
hoŃi;
• Tâlharul – apelează cu uşurinŃă la violenŃă şi
cruzime, deşi recurge la asasinat doar în caz de nevoie şi
de multe ori în scop defensiv;
• Infractorul intelectual - escrocul, falsificatorul,
şantajistul, uzează cu preponderenŃă minciuna pentru a-şi
ascunde faptele, dispune de o mare elasticitate a minŃii,
îşi „citeşte“ cu uşurinŃă victima, indentifică rapid
punctele vulnerabil ale acesteia, se eschivează cu mare
persuasiune, astfel că pot scăpa rapid de încurcătură;
• Asasinul – reprezintă forma cea mai gravă de
infractor, prezintă o accentuată insensibilitate faŃă de
semeni, este orientat predominant către sine, doreşte să-şi
domine victima, prezintă o capacitate de raŃionalizare
scăzută, este instabil şi superficial în contactul afectiv.
Comiterea infracŃiunii devine posibilă datorită intrării
individului într-un mediu care oferă situaŃii conflictuale
de la care el nu ştie sau nu poate să se sustragă.
Continuarea analizei asupra tipului de
infracŃiune şi încercarea elaborării unei taxonomii cât
mai detaliate şi pertinente, ne duce cu gândul la
tipologiile deŃinuŃilor în mediile privative de libertate.

99
AdministraŃia penitenciarului primeşte în custodie două
categorii de deŃinuŃi (Mitrofan, 2000, p 393):
a). cei care se consideră vinovaŃi;
b). cei care neagă orice vinovăŃie.
Interpretarea lor asupra faptelor este diferită şi
mai ales comportamentul în timpul detenŃiei. Cei din
urmă au frecvente crize depresive cu toate consecinŃele
ce decurg de aici. Problema justificărilor infracŃionale şi
cea a recidivei sunt prezentate pe larg, accentuându-se
diferenŃele dintre diversele categorii de condamnaŃi.
A doua distincŃie este determinată de nivelul
cultural al deŃinuŃilor: cei cu studii sunt mai socializaŃi,
compensează prin imaginar frustrările inerente închisorii,
depun eforturi pentru a se menŃine la un nivel acceptabil
de civilizaŃie (vorbire elegantă, îmbrăcăminte curată,
politeŃe cu cei din jur, legături strânse familia, abonaŃi la
presă, deschişi la dialog etc.). CeilalŃi sunt marcaŃi de
eşecurile existenŃiale înregistrate până atunci, pentru ei
viaŃa nu mai e o construcŃie permanentă ci o supravieŃuire
pur şi simplu - mulŃi dintre ei ar putea fi numiŃi „cei care
nu au ce pierde“(Florian, 1996, p 54), pentru că nu au
„carte“, nu au o calificare, nu au o familie, nu au casă, nu
au sănătate, nu au prieteni etc.
A treia remarcă are în vedere dinamica stării de
sănătate psihică pe timpul executării pedepsei. O primă
categorie îşi păstrează echilibrul sufletesc datorită unor
caracteristici de forŃă a Eu-lui (diagnosticaŃi eficient cu
„Inventarul de Personalitate California“). A doua
categorie sunt cei care intră în penitenciar cu dezarmonii
ale personalităŃii, care se accentuează, deşi uneori
deŃinuŃii au certe beneficii din acest refugiu în tulburarea
psihică. A treia categorie se referă la cei care, pe un fond
de normalitate, au căderi depresive în care nevoia lor de
ajutor trebuie satisfăcută în mod calificat.

100
 Indiferent de categoria de infractori, toŃi au
tendinŃa de a se sustrage identificării. Tensiunea resimŃită
în urma comiterii actului infracŃional precum şi teama de
a nu fi descoperiŃi declanşează un distres semnificativ ce
cauzează o lipsă a controlului asupra comportamentului
propriu, ceea ce explică acele scăpări şi greşeli
devastatoare pentru cel în cauză, care de multe ori
reprezintă piste valoroase pentru justiŃie. Pentru a-şi
atinge scopul, infractorul adoptă mai multe strategii : fie
îşi construieşte discursuri prin care să susŃină că e
imposibil ca el să fie făptasul, îşi crează alibiuri care să
dovedească că era imposibil ca el să fi săvârşit
infracŃiunea, înlătură probele care-l incriminează, pleacă
de la domiciliu sau îşi înscenează unele infracŃiuni ori
comite infracŃiuni mai puŃin grave. Remuşcările sunt
specifice la infractorii de ocazie şi uneori la cei din
obişnuinŃă, iar mărturisirile le fac din proprie iniŃiativă,
dar de cele mai multe ori se prezintă sub forma de
confesiuni făcute unor persoane apropiate, rude, prieteni.
Trebuie subliniat că psihologia infractorului, acel
ansamblu de mijloace teoretice şi de evaluare practică a
factorilor care determină un anumit comportament, este
deseori puternic influenŃată de impresia pe care i-o face
anchetatorul, cum, de altfel poate fi afectată chiar de
conduita acestuia. Evaluarea de către infractor a unei
superiorităŃi a anchetatorului ca un specialist bine
pregătit, obiectiv şi cu o înaltă moralitate, va opta pentru
recunoaşterea imediată a faptei comise. În cazul în care
făptaşul sesizează unele inconsistenŃe în discursul
anchetatorului: superficialitate, nepregătire, etc.
rezultatul va fi contrar. Astfel, determinarea corectă a
tipului de infractor şi cunoaşterea acelor particularităŃi a
personalităŃii acestuia de către anchetator este esenŃială
pentru stabilirea adevărului.

101
 Capitolul IV
Victimă şi victimologie
O perioadă însemnată, în diferite contexte
analitice, evaluarea delincvenŃei lua în calcul doar
problema infractorului şi mult mai puŃin cea a victimei.
Detalierea relaŃiei dintre „atacator“, „inculpat“ şi „parte
vătămată“ (Codul de procedură Penală, art. 24) a
evidenŃiat faptul că „reacŃia victimei la atacul agresional
este dependentă de potenŃialul de receptivitate al acesteia,
diferit de la individ la individ, fiind condiŃionat de sex,
vârstă, grad de cultură şi inteligenŃă, aspect bio-psihic,
grad de obişnuinŃă faŃă de pornirile agresive, stabilitate
sau instabilitate“ (B. Mendelsohn, 1973 apud T. B. Butoi,
2008, p. 9). Termenul de „victimă“ a înregistrat mai
multe înŃelesuri, mai mult sau mai puŃin profunde, direct
dependente de unghiul de analiză: • fiinŃă sacrificată în
semn de prinos unei divinităŃi, • persoană sau grup care a
suferit un prejudiciu sau i s-a adus o vătămare fie a
intereselor proprii, fie a integrităŃii corporale, • fiinŃă
lezată ca urmare a declanşării unei stări emoŃionale
intense. În declaraŃia NaŃiunilor Unite „victime sunt
persoanele care, individual sau colectiv au fost afectate
fizic, psihic, emoŃional , economic sau persoane cărora li
s-au lezat drepturile fundamentale prin acŃiuni sau
omisiuni care violează legile, inclusiv cele care prescriu
abuzul de putere“ (apud Butoi, 2008, p 10). În contextul
social actual termenul de victimă a fost extins pe diferite
arii existenŃiale, astfel că putem să amintim de victime
ale Holocaustului, de victime ale traficului de persoane,
ale cancerului, ale injustiŃiei, ale accidentelor etc. Toate
acestea subliniază că individul este prejudiciat de forŃe
net superioare acestuia în faŃă cărora nu deŃine suficiente
resurse pentru a le combate, nefiind responsabil pentru

102
ceea ce i se întâmplă. În vremurile tulburi pe care le trăim
putem deveni cu uşurinŃă victimă, atât a sistemului
tehnologic tot mai evoluat, a cerinŃelor de piaŃă tot mai
exigente (accidente de muncă, un stil de viaŃă nesănătos).
Pentru analiza de faŃă este important faptul că putem cu
uşurinŃă deveni victime în urma unei acŃiuni (conştiente
ori inconştiente) a „celuilalt“. Este necesar să subliniem
că victima poate fi şi persoana care suferă de pe urma
propriilor ei acŃiuni. Aceste variaŃii de optică asupra
victimei invită la realizarea distincŃiei dintre victima
primară a unui act antisocial şi victima secundară, cea
dintâi dobândind în mod nemjlocit caracterul de victimă,
ceea ce afectează indirect pe cea de a doua. De exemplu,
victima unui atentat va fi persoana reŃinută, lovită, a cărei
viaŃă este pusă în pericol, iar victimele secundare pot fi
membrii familiei, prietenii etc.
Nevoia de cunoaştere detaliată a victimei (vârstă,
sex, profesie, nivel de educaŃie, stare civilă, condiŃii
materiale, stare de sănătate mentală, raporturi întreŃinute
cu agresorul: ocazionale sau frecvente etc), a
background-ului infracŃional (timpul, locul, modalitatea
de comitere a infracŃiunii) a creionat anumite teorii şi
strategii de analiză. Victimologia este studiul victimei
(din latinescul victima şi grecescul logos) ce aduce
informaŃii în sprijinul evaluării şi explicaŃiei motivelor
săvârşirii anumitor categorii de infracŃiuni care se produc
cu o anumită frecvenŃă (crime, violuri, jafuri etc.);
reprezintă ştiinŃa personalităŃii şi a comportamentului
victimei raportată la conceperea, realizarea şi
consecinŃele directe ale actului infracŃional asupra
victimei (Zamfir, Vlăsceanu, 1998). Toate aceste date
corelate sub forma unui model predictiv cu caracter
victimologic permit demararea unor acŃiuni preventive
împotriva eventualelor acte antisociale. În prezent,

103
victimologia deŃine o pondere însemnată în analizele
criminalistice, în studiile medicinei legale, precum şi în
cercetările psihosociologice în domeniul delincvenŃei,
mai ales aşa numitele anchete sociale cu privire la
„victimizare“ care îşi propune estimarea numărului de
infracŃiuni contra persoanelor sau bunurilor materiale
nedeclarate ori trecute sub tăcere de către victimă pe
fondul unui sentiment de ruşine, teamă sau culpă resimŃit
faŃă de infractor. Datele culese pe această cale permit o
evaluare cantitativă, dar mai ales calitativă a tendinŃelor
fenomenului infracŃional care nu sunt consemnate în
statisticile oficiale.
Karmen (1992, apud Butoi, 2008, p. 10) propune
termenul de „victimologie judiciară“, „studiul ştiinŃific al
victimizării, inclusiv al relaŃiei dintre victimă şi infractor,
al interacŃiunilor dintre victimă şi sistemul legal – poliŃia,
tribunalele şi personalul implicat în sistemul corecŃional
– precum şi al interacŃiunilor dintre victimă şi alte
grupuri sociale sau instituŃii, cum ar fi media sau
mişcările sociale“.
Interesul faŃă de victimă s-a manifestat încă din
antichitate, unde în culturile vremii se practicau diferite
ritualuri cu caracter compensator, de răscumpărare sau
îmbunare a forŃei divine în vederea restabilirii
echilibrului, de redresare a balanŃei dreptăŃii. Studiul
actual asupra victimei a părăsit aceste optici primare şi
s-a orientat tot mai mult spre identificarea infractorului şi
evaluarea rolului jucat de victimă în comiterea actului
infracŃional. Dacă la începutul secolului trecut, victima
era apreciată drept parte civilă a unui act antisocial,
situaŃia sa fiind separată de cea a infractorului, iată că în
anii ’40 - ’50, studiile îşi reconfigurează optica şi
consideră victima drept un element valoros al anchetelor
criminalistice, ele apar ca jumătate a „diadei“ infractor-

104
victimă. Printre primii victimologi sunt Mendelsohn care
în 1947 subliniază contribuŃia victimei la crimă; Hans
von Hentig (1948 – The criminal and his victim) care
atrage atenŃia asupra gradului de vulnerabilitate a unor
categorii sociale: cei foarte tineri, bătrânii, emigranŃii
recenŃi, cei de etnie minoritară, cei cu diferite forme de
deficienŃă şi / sau tulburări psihice etc. Idei continuate de
către Marvia Wolfgang care consideră că există un
anumit grad de victimizare în funcŃie de o serie de factori
psiho-socio-biologici ale indivizilor: vârsta, sexul, rasa
etc. ale căror acŃiuni au contribuit la moartea violentă a
subiecŃilor evaluaŃi. Aceste poziŃii faŃă de victimă au
facilitat dezvoltarea unor atitudini noi faŃă de infractor în
anii ’60 - ’70, unde victimologii şi criminologii au
concluzionat că însăşi făptaşii au fost victime ale sărăciei,
pregătirii şcolare şi profesionale precare, lipsa unui loc de
muncă, discriminare, relaŃii familiale dezorganizate şi
insecurizante etc.
Astfel, „victimologia reprezintă ştiinŃa despre
activitatea şi comportamentul specific prin care este
relevată trăirea victimei în cadrul raportului cu agresorul,
respectiv ştiinŃa despre etapele procesului agresional
pornind de la geneza, structura şi finalitatea acestuia“
(Butoi, 2008, p. 18), ceea ce relevă o semnificativă
contingenŃă între victimă –agresor şi agresiune şi
finalitate, altfel spus este reprezentată cauzalitatea şi
efectele agresiunii asupra victimei, ordinea în care
acestea se produc, precum şi limita reducerii acestora,
întrucât maiera în care victima se raportează, înŃelege,
acceptă sau se opune violenŃei actului infracŃional are
valoare pentru stabilirea lanŃului cauzal al faptelor
antisociale. În acest sens, G. Gulotta (ibidem) susŃine
faptul că actul infracŃional produce numeroase efecte
victimogene, iar prin victimologie se permite „studiul

105
victimei unui delict, al personalităŃii sale, al
caracteristicilor sale biologice, psihologice, morale şi
socio-culturale, al relaŃiilor sale cu delincventul şi al
relaŃiilor pe care le-a jucat geneza delictului“.
În contextul socio-temporal actual, victima
apreciată ca fiind jumătate din „perechea infracŃională“
este evaluată din prisma cadrului social, a stării de
sănătate mentală, relaŃia dintre agresor şi victimă,
efectele actului infracŃional asupra acesteia etc. Acest
fapt este susŃinut de către E. A Fatah în lucrarea „Victima
este vinovată“ şi consideră că victimologia are ca obiect
„elaborarea – printr-un studiu aprofundat al victimei - a
unui ansamblu de reguli generale, de principii comune şi
de un alt tip de cunoştinŃe, putând contribui la
dezvoltarea, evoluŃia şi progresul fenomenului criminal,
al procesului criminogen, a personalităŃii şi caracterului
periculos al delincventului (ibidem).
Victimologia poate fi apreciată ca fiind o ramură
a criminalităŃii ce evaluează consecinŃele actelor
antisociale de orice fel resimŃite acut de către societate,
populaŃie, victimele infracŃiunii (I.G. Brădet, 1993), însă
raportul dintre cele două elemente ale perechii
infracŃionale: victimă, respectiv infractor, nu trebuie
apreciate ca fiind antagonice, ci dimpotrivă, acestea
dezvoltă „un cuplu penal şi psihologic“, devenind
complementare (V. Stanciu apud. A. Popa, 2007, p.84).
Mai mult decât atât, victimologia poate fi apreciată ca
demers de explicare a cauzelor actului infracŃional,
„studiază victima fără a planifica şi realizează o politică a
acesteia“ (J.A.R. Calderon, apud Butoi 2008, p. 37),
întrucât pentru prevenirea infracŃionalităŃii este necesară
stabilirea relaŃiei care există între făptuitor şi „partea
vătămată“, mai exact creionarea profilului victimei,

106
comportarea acesteia, despăgubirea ei, eventual evaluarea
criminalului în calitate de victimă etc.
Victimologia trebuie să reprezinte un sistem de
concepte, de principii şi reguli, construit pentru a apăra
drepturile „părŃii vătămate“, ceea ce va permite
dezvoltarea unor măsuri socio-morale şi punitive pentru
restabilirea situaŃiei anterioare producerii actului
antisocial.
În dorinŃa de a aprofunda specificul cauzelor şi a
contextului în care au loc diferite acte infracŃionale cu
anumite victime s-a simŃit nevoia clarificării conceptului
de victimă, a gradelor de receptivitate pentru victimă,
precum şi a factorilor predispozanŃi. Astfel, victima este
persoana care „fără să-şi fi asumat conştient riscul, deci
fără să vrea, ajunge să fie jertfită în urma unei acŃiuni sau
inacŃiuni criminale“ (Butoi, 2008. p. 17) ,,această optică
pune accentul pe natura umană a victimei, chiar dacă
acest concept este aplicabil oricăror fiinŃe vii: victime
umane, zoovictime şi/sau fitovictime. Un accent aparte
cade pe gradul de conştiinŃă, respectiv acceptare a
acŃiunii făptaşului de către „partea vătămată“. Astfel ni se
permite o primă diferenŃiere: victime active (care prin
comportamentul lor stimulează, activează, declanşează
instinctele violente) şi victime pasive (care nu stimulează
în nici un fel comportamentul infractorilor, ei devin
victime în mod întâmplător), ceea ce influenŃează
semnificativ actele de prevenŃie: dacă în primul caz este
uşor de eleborat şi dezvoltat strategii evitare şi înlăturare
a eventualelor acte antisociale, ceea ce nu putem spune
despre cele secundare, unde prevenŃia este operantă într-o
măsură destul de mică. Alături de aceste două tipologii
victimologice, este necesar să amintim şi de victima
terŃiară (generală) ce reprezintă întreaga societate umană.

107
 Un prim criteriu de clasificare a tipologiilor de
victime este cel referitor la natura agresiunii exercitate:
hetero- sau auto-provocată, asociat consecinŃelor
resimŃite de către „partea vătămată“, acceptate sau
impuse acesteia: • victimă reală, • semivictimă, •
pseudovictimă.
Victima reală reprezintă individul care suportă în
mod direct consecinŃele indezirabile şi nefaste ale acŃiunii
heteroagresive, pe care nu le acceptă, dar nu are puterea
să le combată, astfel că este obligată să o suporte
împotriva voinŃei proprii. Pentru a clarifica şi mai mult
această categorie a „părŃii vătămate“ este necesar să
menŃionăm faptul că victima reală este o fiinŃă umană
aflată în viaŃă, acŃiunea traumatizantă este asupra unei
persoane vii şi nu asupra cadavru sau a unui obiect, un
lucru material. Totodată, victima, din cauza unor
deficienŃe psiho-motorii sau intelectuale, a unor boli
organice sau a conjuncturii psiho-somatice (stare de
comă, hipnoză, somn profund) nu poate preveni sau
înlătura acŃiunea nefastă a răufăcătorului, fiind obligată
să suporte acŃiunea traumatizantă prin constrângere fizică
(bătaie, arsuri) sau psihică (ameninŃare, ironie, jignire
etc).
În funcŃie de gradul de implicare al victimei,
nivelul de conştiinŃă a acesteia faŃă de actul infracŃional
putem diferenŃia:
a. subiectul activ – reprezintă
individul asupra căruia se exercită o presiune crescută
atât de la un semen, cât si de la un animal sau un
fenomen meteorologic etc. în urma acŃiunii directe sau
indirecte, cu preterintenŃie;
b. subiectul pasiv – este acel individ
care suferă consecinŃele nefaste ale actului, fără să fie
responsabil pentru acŃiunea agresorului:

108
 b1. subiect pasiv imediat şi individualizat – victima,
unică sau multiplă (grup) suferă direct trauma indiferent
de specificul etnic, cultural, socio-profesional, de vârstă
sau sex, convingeri politice sau religioase;
b2. subiectul pasiv mediat – suferă îndirect urmările
traumei prin asocierea cu victima primară, fiind în relaŃii
intime(familie) sau apropiate (de anturaj) cu aceasta.
Din caracteristicile de mai sus reiese un aspect
semnificativ pentru a diferenŃia tipologiile
vitictimologice: victima reală este cea care suportă
agresiunea sau acŃiunile indezirabile fără a putea contesta
într-un fel sau altul, în timp ce persoanele care consimt în
mod expicit sau implicit actul cu un oarecare potenŃial
victimizant, în diferite scopuri nu pot fi apreciate decât ca
fiind semivictime. De exemplu, există o diferentŃă netă
între individul care este forŃat să urce într-un avion care
va deveni un instrument de terorism, şi acea persoană
care consimte pe deplin să îşi pună viaŃa în pericol pentru
un principiu (de exemplu teroristii musulmani).
Semivictima reprezintă acea persoană capabilă se
înŃeleagă realitatea faptică şi care suportă „în mod real,
autentic, consecinŃele neplăcute ale unor traume hetero-
provocate, pe care le acceptă, în mod explicit sau implicit
şi „faŃă de care nu se poate apăra, ori pe care este obligată
să le îndure împotriva voinŃei sale liber exprimate“
(Butoi, 2008, p 45). Semnificativ pentru semivictime este
capacitatea psihică de a discerne, de a înŃelege realitatea
şi de a prevedea eventualele consecinŃe ale faptelor sale,
de aici şi acordul implicit sau explicit faŃă de situaŃia
dată (de exemplu medicii legişti, bacteriologi, anatomo-
patologi sunt expuşi permanent la îmbolnăvirilor din
cauza mediului de activitate, la fel sportivii care practică
sporturi extreme sau violente: box, alpinism, bungee
jumping cu un risc vătămător mult mai mare etc.).

109
 O categorie aparte de victime este cea a auto-
agresorilor, la diferite niveluri de vătămare.
Pseudovictima poate fi considerată orice fiinŃă umană
care suportă în mod real consecinŃele neplăcute ale unor
traume pe care şi le provoacă singură fără a fi obligată
de o altă persoană (Butoi, 2008, p. 46). Aceasta este
categoria persoanelor care, în urma propriei decizii, îşi
provoacă singure diferite leziuni, mai mult sau mai puŃin
grave, de la leziuni traumatice elementare (smulsul
părului, de pildă) la masochism, până la forma extremă:
suicidul. Spre deosebire de semivictime unde există
discernământ, în cazul pseudovictimei, conştiinŃa poate
exista sau nu, de aici şi scăzuta responsabilitate juridică.
Ca o concluzie asupra acestei clasificări, putem
sublinia faptul că victima reală nu doreşte şi nici nu
acceptă trauma victimizantă, semivictima nu doreşte dar
acceptă (are un acord asumat), în timp ce pseudovictima
si doreşte şi acceptă actul traumatizant şi victimizant.
„PotenŃialul de receptivitate victimală“ este direct
determinat de • factorii personali (grad de dezvoltare a
capacităŃilor intelectuale, nivel de educaŃie , nivelul de
sănătate psiho-somatic, vârsta şi genul subiectului) şi •
factorii situaŃionali (indici spaŃiali şi temporali, contextul
social, grupul etc.).În acest sens, amintim de tipologia
bazată pe factorii fiziologici a lui Hans von Hentig: •
victime predestinate ereditar, • victime recidiviste, •
victime neputincioase, • victime false, • victime imune, •
victime ce devin infractori, • disperaŃii, • tinerii, •
femeile, • handicapaŃii mentali, • emigranŃii, •
minorităŃile, • oamenii cu o pregărite culturală şi
profesională deficitară, • oprimaŃii, • iresponsabili, •
alcoolicii etc. Asociind şi factorul contextual, Hentig
elaborează o nouă clasificare:

110
 - victime nevârstnice – care prezintă un risc
semnificativ de victimizare prin lipsa unor reacŃii ori
conduite de apărare: cerşit, viol, răpire etc;
- victime femei – prin specificul biologic al
femeii – o slabă capacitate de apărare dinamică,
sensibilitate însemnată etc. – sunt victimele unor
infracŃiuni cu caracter sexual (viol) sau material;
- victime vârstnice – prin slaba abilitate de
adaptare a comportamentului la cerinŃele actuale pot fi
uşor agresaŃi: viol, tâlhărie, vătămare corporală etc.
- imigranŃii – şocul cultural resimŃit de către
aceştia cauzează slabe abilităŃi comunicaŃionale, un slab
echilibru psiho-social ceea ce facilitează dezvoltarea unor
acte antisociale;
- etnicii – manifestă dificultăŃi în
dezvoltarea unor abilităŃi solicitate de către un anumit
nivel al societăŃii;
- indivizii normali, dar cu o inteligenŃă
redusă – au o slabă capacitate de anticipare a rezultatelor
comportamentului lor în raport cu solicitările mediului;
- indivizii temporar deprimaŃi – slaba
motivaŃie şi sentimentul acut de inferioritate cauzează o
scăzută adaptabilitate la mediu, de evaluare corectă a
acŃiunilor celuilalt;
- indivizii achizitivi – are drept urmare
absolutizarea nevoii de profit, vânarea şi exploatarea
oricărei posibilităŃi;
- desfrânaŃi şi destrăbălaŃi – sunt
caracterizaŃi prin semnificative tulburări
comportamentale şi psihice ceea ce are drept consecinŃă
manifestarea unei inerŃii de la regulile sociale şi morale;
- singuraticii – are loc o modificare a
comportamentului prin absolutizarea izolării;

111
 - chinuitorii – depăşirea liniei de
normalitate psihică prin aplicarea unor comportamente şi
atitudini care degradează regulile şi raporturile
interindividuale;
- indivizii blocaŃi şi cei nesupuşi – care îşi
elaborează o anumită grilă comportamentală proprie, iar
în momentul apariŃiei unor contradicŃii acceptă soluŃiile
infractorului sau datorită caracteristicilor psihice, nu se
vor lăsa victimizaŃi.
Aplicarea unor noi grile de evaluare a adus în
atenŃia specialiştilor victimologi noi factori de analiză şi
anume specificitatea victimei, respectiv a făptaşului,
raportul dintre victimă şi agresor / infractor, esenŃa etică
a actului agresional desprins din normele şi regulile
comunităŃii, necesitatea reintegrării sociale a victimei etc;
toate acestea fost creionate de către Şcoala de la Mainz
(1947 - 1961). Mai mult, Filippo Gramatica (1961)
susŃine că profilaxia victimală este dependentă în primul
rând de capacitatea de refacere individuală, de restabilire
a unor relaŃii cu semenii, respectiv reintegrare în
comunitate.
În următorii ani (’66) E.A. Fatah în Quelques
problemes poses a la justice penale par la victimologie
lansează o variabilă extrem de valoroasă pentru studiul
victimei: gradul de implicare al „părŃii vătămate“ în
comiterea infracŃiunii, ceea ce determină dezvoltarea unei
noi tipologii: • victimă latentă, • victimă participativă, •
victimă predispusă, • victimă provocatoare, • victimă
neparticipantă. La baza acestei taxonomii se găseşte
opinia că actul agresional exercită o presiune însemnată
asupra victimei, ceea ce o constrânge să se implice în
derularea actului antisocial.
Thorsten Sellin şi Marvia Wolfgang în The
Resurement of Delinquency (1970) clasifică: •

112
victimizare primară (reprezintă consecinŃele oricărui act
antisocial împotriva unui individ), • victimizare
secundară (vizează situaŃiile de despăgubire a unei
societăŃi comerciale), • victime terŃiare (infracŃiunile ce
au drept obiect coabitarea socială ori administrarea
publică), şi • victimizarea juvenilă (pe fondul reflectării
unor factori sociali perturbatori asupra contextului socio-
temporal, relaŃia dintre minor şi mediu este una instabilă,
insecurizantă) alături de • participarea mutuală (fie
victima acceptă să participe la delict, fie adoptă o
atitudine de „confidenŃialitate a victimizării“).
În 1977, criminologul Stephen Schafer introduce
o nouă abordare a victimizării şi anume, răspunderea
„părŃii vătămate“ în funcŃie de raportul avut cu agresorul:
• victimă fără relaŃii anterioare cu agresorul, • victime
provocatoare (gradul de vinovăŃie este apreciat în funcŃie
de nivelul de conştientizare a victimei asupra
comportamentului propriu), • victime incitative (cea care
provoacă şi participă la declanşarea actului infracŃional),
• victime slabe din punct de vedere biologic
(nepuntincioase să se apere de actele agresorului), •
victime slabe din punct de vedere social (iresponsabile
social, incapabile să se adapteze schimbărilor survenite in
sistem), • victime politice şi • alte victime.
Gradul de implicare al victimei în desfăşurarea
unui act infracŃional a fost evaluat şi din perspectivă
afectivă şi economică. Astfel Wolf Moddendorf (1988)
enumeră: • victima generoasă (infractorul profită de pe
urma naivităŃii şi disponibilităŃii arătate de victimă), •
victima „ocaziei bune“ (infractorul oferă spre vânzare
produse, obiecte valoroase sustrase sau devalorizate), •
victima afectivităŃii şi devoŃiunii (are la bază
comportamente şi acte pentru purificare; de exemplu
oferire de bani către cerşetori).

113
 Ca o concluzie a tipurilor de victimă care se pot
dezvolta în funcŃie de diferiŃi factori este clasificarea
elaborată de victimologul român I. G. Brădet (1993): •
victime care de la naştere prezintă diferite maladii sau
malformaŃii care îi fac vulnerabili în faŃă infractorilor, •
victimele ale mediului familial violent, puternic carenŃat
socio-afectiv, • victime ale sistemelor socio-politice, •
victimele ale legii şi sistemelor juridice, • victime ale
terorismului şi genocidului, • victime ale tehnicii
avansate, victime ale propriilor fapte dorite sau nu.
După cum se poate observa clasificare tipurilor de
victime poate fi continuată mereu prin adăugarea unui
nou element care permite o aprofundare a analizei,
întrucât studiul victimei nu poate fi limitat la o anumită
arie disciplinară, dimpotrivă.

IV.1. Conştientul, inconştientul şi stilul victimal

VoinŃa directă a victimei, intenŃia manifestată de a
activa în raportul agresional determină responsabilitatea
acesteia, concepŃia pe care s-a fundamentat conŃinutul
victimizării (I. Tănăsescu, 2003, p. 184-185). AcŃiunile
sau inacŃiunile victimei pot fi conştiente, circumscrise
regulilor sociale, sau inconştiente, în afara voinŃei sale
directe, modul de determinare a acestora regăsindu-se în
scopul urmărit de victimă. Fiecare acŃiune va trebui să
corespundă unui scop individual astfel încât, dacă acest
scop se regăseşte în urma fiecărei acŃiuni-inacŃiuni, ca o
particularitate constantă, va determina stilul victimal.
 Conştientul victimal. AcŃiunea-inacŃiunea
victimei, rezultat al raportului dintre instinct şi
inteligenŃă, prezintă caracteristici diferenŃiate de la
individ la individ, aflate într-o structură unitară,
generalizatoare. În esenŃa comportamentală victimală se

114
constată încercarea victimei de a anticipa rezultatul
acŃiunii agresionale a infractorului;
 Inconştientul victimal. Fixat în ereditate,
inconştientul comportamental stabileşte forma concretă
de asimilare şi de integrare a individului în mediul social.
RelaŃia instinctuală programată ereditar nu va putea fi
prevăzută de individ şi nu va reprezenta un
comportament individual constant de natură asociativ-
previzibilă. În relaŃia cu agresorul conduita victimei este
dată de structura conştient-inconştient. VoinŃa victimei în
răspunsul la agresiune poate fi născută în baza
coordonării inteligenŃei şi experienŃei personale, sau
poate fi înlăturată prin exerciŃiul spontan al instinctelor;
 Stilul victimal. Determinarea condiŃiilor necesare
adaptabilităŃii victimei la realitatea conflictului agresional
va releva exerciŃiul spontan sau măsura adaptabilităŃii la
mediul respectiv. TrebuinŃele, impulsurile, instinctele pot
să fie rezultatul unei programări ereditare sau a unei
învăŃări în stadiile evoluŃiei de adaptare la mediul
înconjurător;
 InhibiŃia victimală. Aptitudinea victimei de a
evalua posibilităŃile sale de adaptare la conflictul
agresional depinde atât de calitatea senzaŃiilor şi
percepŃiilor cât şi de structura sistemului său nervos.
ReacŃia receptorilor victimei este influenŃată de
intensitatea şi calitatea stimulentului. Victimele care
prezintă un grad de slăbiciune nervoasă îşi formează cu
prioritate reflexele negative, îşi impun condiŃii stabile şi
manifestă dificultăŃi în transformarea reflexelor
inhibitorii în reflexe pozitive, astfel încât procesul de
inhibiŃie este mai puternic decât procesul de excitaŃie.
Cunoaşterea acestor elemente are importanŃă şi
pentru ştiinŃa dreptului poliŃienesc. Lipsa de
combativitate faŃă de agresor, modalitatea de

115
conştientizare sau de nepercepere a stării victimale
determină măsurile preventive sau recuperatorii faŃă de
victimă. Conştientizarea efectului victimal sau
indiferenŃa producerii acestuia poate explica raportarea
victimei faŃă de exigenŃele sociale. Atunci când
diferenŃele între activitatea agresională şi atitudinea
victimală sunt foarte greu de făcut un rol deosebit îl are
modul în care se poate individualiza inhibiŃia victimei în
realizarea unor elemente care ajută, stagnează sau
împiedică producerea unor efecte antisociale.

IV.2. ParticularităŃi ale diferitelor tipuri de

victime
Analiza detaliată a victimei, cel de al doilea
membru al diadei juridice: infractor-victimă, cunoaşterea
tipului de victimă ce poate declanşa anumite acte
delincvente şi, mai ales, facilitează demersul de prindere
şi pedepsire a infractorulului. Cunoaşterea locului şi
rolului jucat de victimă în comiterea unei infracŃiuni ,
precum şi în activitatea judiciară (depistarea şi
sancŃionarea răufăcătorului) permite conceperea unor
conduite preventive şi autoprotective în raport cu
pericolul victimizării, pe de o parte; şi o corectă şi
pertinentă aplicare a acŃiunilor punitive în cazul
infracŃiunilor, pe de altă parte.
Din perspectiva psihologiei judiciare victima
reprezintă „orice persoană care suferă direct sau indirect
consecinŃele fizice, materiale sau morale ale unei acŃiuni
sau inacŃiuni criminale“ (N. Mitrofan, 2000, p. 91).
După cum reiese şi din diferitele clasificări enumerate
mai sus, există câteva categorii sociale care prezintă un
risc crescut de vulnerabilitate, indifernt de etalonul
aplicat pentru evaluare: femeile, copiii şi bătrânii.
 Victimizarea femeii

116
 De-a lungul istoriei statutul femeii a marcat
schimbări însemnate. Dacă în perioada antică şi
medievală femeia îndeplinea doar roluri casnice: soŃie şi
mamă, fără prea multe posibilităŃi de evoluŃie şi de
recunoaştere socială, obligată la obedienŃă faŃă de soŃ,
desconsiderată şi uneori maltratată de către acesta. În
perioada modernă, în urma diferitelor mişcări în vederea
validării egalităŃii sociale, a dreptului la cultură şi opinie
etc, femeia s-a „transformat“ dintr-un element mai mult
sau mai puŃin decorativ într-o fiinŃă competentă,
independentă, cu reale abilităŃi manageriale etc, fără să-şi
ştirbească din caracteristici: sensibilitate, senzualitate,
inteligenŃă analitică, aptitudini educaŃionale etc.
Cu toate acestea, femeia este extrem de vulnerabilă
în faŃa forŃei fizice specifice bărbatului, fiind uneori
„corectată“ prin tratamente violente, izolare de ceilalŃi,
impunerea unor vestimentaŃii deloc comode (acoperirea
integrală a corpului, inclusiv a feŃei, purtarea centurilor
de castitate etc.) sau privită ca o formă facilă de
satisfacere a plăcerilor. Cea mai frecventă formă de
victimizare a femeii o reprezintă violul – acel „raport
sexual cu o parteneră, prin constrângerea sau profitând de
imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinŃa“
(Mitrofan, 2000, p.102 ). M. Minovici (1928, p 93) a
elaborat o clasificare a diferitelor forme de viol:
a. aplicarea unor lovituri vătămătoare de către
agresor ce urmăresc diminuarea capacităŃii de apărare a
victimei sau administrarea unor substanŃe ce îngustează
câmpul conştiinŃei (somnifere, tranchilizante, alcool),
ameninŃarea cu arma, toate acestea cauzează un
dezechilibru însemnat între cele două părŃi;
b. constrângerea morală care urmăreşte
înspăimântarea victimei şi diminuarea capacităŃii de
apărare;

117
 c. violuri prin abuzuri de situaŃie;
d. profitarea de starea psiho-patologică a femeii
care alterează discernământul.
O altă formă gravă de victimizare a femeii o
reprezintă maltraterea şi uciderea acesteia de către soŃ.
Cauzele unui astfel de comportament vătămător sunt
multiple: consumul de alcool, infidelitatea soŃiei sau
suspiciunea şi gelozia soŃului, tulburări psihice etc. O
situaŃie aparte e ce a în care soŃia, în urma numeroaselor
ameninŃări şi maltratări ajunge să-şi ucidă soŃul, astfel că
femeia victimizată ajunge să victimizeze, iar gradul de
culpă pentru fiecare dintre cei doi parteneri într-o astfel
de situaŃie este greu de stabilit. Mai mult decât atât,
există situaŃii în care femeia poate provoca nefastul act
prin comportamente iritante, ceea ce declanşează acŃiuni
violente din partea bărbatului, iar ca formă de răzbunare,
aceasta ajunge să-l ucidă.
 Victimizarea minorilor
Copiii reprezintă o altă categorie socială cu un risc
crescut de victimizare, acest fapt putând fi lesne înŃeles
prin trăsturile specifice acetora. Mizând pe naivitatea şi
imaturitatea afectivă şi socială, pe scăzuta capacitatea
fizică de autoapărare, prin vorbe mincinoase şi
manipulatoare, numerosi infractori implică minorul în
acte antisociale oferindu-i acestuia recompense modice.
Cele mai frecvente forme de victimizare asupra
copilului sunt bătaia şi incestul, ambele cu urmări
însemnate pe plan social şi afectiv. Bătaia este o practică
frecventă de „educarea“ copilului, fiind numeroşi părinŃi
care consideră că bataia e ruptă din rai, iar
comportamentele indezirabile: minciuna, furtul,
ignoranŃa faŃă de şcoală (urmată de note mici), fuga de
acasă, coalizarea cu „gaşca din cartier“ pot fi îndreptate
doar prin aplicarea unor lovituri mai mult sau mai puŃin

118
grave. Motivele unor astfel de comportamente, precum şi
mediul social în care putem întâlni astfel de „tehnici
paideice“ sunt extrem de variate şi de numeroase, motiv
pentru care numeroşi specialişti au căutat dezvoltarea
unor alternative şi, mai mult, implementarea unor
strategii preventive.
De asemenea, incestul reprezintă o formă de abuz
sexual grav asupra minorului, în mod obişnuit cele mai
frecvente victime fiind fetiŃele. Dincolo de un anumit
grad de patologie, motivele care cauzează astfel de
comportamente din partea părinŃilor sunt încă un subiect
demn de analiză pentru psihologi, pedagogi, avocaŃi etc.
Ambele forme de abuz asupra copilului pot lăsa
sechele semnificative asupra personalităŃii viitorului
adult. Este cunoscut faptul că minorii proveniŃi din
familii în care s-au practicat violenŃa ori comportamente
promiscue la vârsta maturităŃii vor fi mult mai înclinaŃi
spre atitudini şi conduite decadente.
 Victimizarea bătrânilor
Vârsta senectuŃii implică numeroase modificări
psiho-somatice - accentuarea fenomenelor de sclerozare,
diminuarea acuităŃii funcŃionale a organelor senzoriale şi
a sistemului nervos, reducerea rapidităŃii şi a
dinamismului, şi o reducere a potenŃialului adaptativ la
cerinŃele sociale. Este etapa pensionării şi a reconfigurării
priorităŃilor ocupaŃionale, toate acestea declanşând acute
sentimente de insecuritate, creşterea gradului de
dependenŃă faŃă de ceilalŃi, orientarea predominant spre
trecut şi evaluarea prezentului prin prisma lui, scăderea
dinamismului, toate acestea fiind uneori asociate unor
puseuri depresive.
Labilitatea psiho-socială a bătrânilor face din
aceştia o victimă uşoară pentru diferite categorii de
infractori, procesul de persecuŃie poate avea loc atât în

119
cadrul familiei de origine, cât şi în afara acesteia. Cel mai
frecvent motiv ce are drept urmare victimizarea
bătrânilor îl repezintă jaful, nu puŃine sunt cazurile
prezentate pe diferite canale media în care bătrânii sunt
loviŃi, brutalizaŃi, uneori chiar agresaŃi sexual doar pentru
a ceda pensia ori bunurile tezaurizate pentru
înmormântare. O altă formă de victimizare a bătrânilor
este aceea de a le impune acestora să cerşească sub
directa ameninŃare cu bătaia sau chiar cu moartea,
precum şi exploatarea financiară, agresiunea psihică,
neglijarea şi ignorarea momentelor de boală a acestora,
privarea de hrană şi medicamente etc.
Studiul amănunŃit asupra diferitelor cauze şi
forme de maltratare a bătrânilor a evidenŃiat faptul că
victima tipică este femeia peste 60 de ani, singură şi
bolnavă, iar cel mai adesea agresorii sunt membrii ai
familiei primare: soŃ, copil sau frate, mult mai puŃin fiind
ginerele, nepoŃii, veri. Acest fapt are loc mai ales dacă
cele două generaŃii locuiesc în aceeaşi casă: bătrânii
izolaŃi şi ignoraŃi, devin depresivi, ceea ce declanşează
serii de comportamente agresive din partea celor care îi
îngrijesc.
Toate aceste aspecte indezirabile au determinat
specialiştii în domeniu (gerontologii, psihologii, terapeuŃi
etc.) să dezvolte sisteme viabile de prevenire şi
combatere a abuzului asupra acestei categorii sociale.
 Suicidul – formă de autovictimizare
Sinuciderea reprezintă forma cea mai gravă a
actului autolitic. E. S. Shneidman (1980) definea suicidul
ca fiind ,,un act uman de încetare din viaŃă, cu substanŃe
autoproduse şi cu intenŃie proprie“. Se poate detalia
aceasta definiŃie ca fiind „actul auto-oprimării existenŃei,
desfăşurat într-un moment de tensiune afectivă sau de
perturbare a conştiinŃei“. Din punct de vedere psiho-
120
sociologic, fenomenului suicidar i se acordă semnificaŃii
multiple, ca aceea a urmării singurătăŃii, a răzbunării, ca
ultima sau unica soluŃie a unei situaŃii intolerabile,
înlăturării dependenŃei.
O altă semnificaŃie este aceea a menŃinerii
onoarei. Se consideră că suicidul poate fi sursa de
uşurare. În funcŃie de semnificatiile suicidului întâlnim: •
suicidul altruist (ce poartă marca sacrificiului de sine); •
suicidul egoist (a cărui intenŃie şi semnificaŃie nu
corespund scopurilor grupului social, ci se manifestă în
detrimentul acestora); • suicidul anomic - descris de
E.Durkheim (1897)- realizat ca urmare a pierderii
statutului ori a schimbării rolului social.
ReacŃia catastrofală a individului exprimă
neputinŃa de a se adapta la situaŃia dată. Ultimul eşec al
existenŃei se transformă în eşecul vieŃii, fapt ce poate
constitui un moment de ruptură, o criză de sens, gestul
suicidar nefiind o opŃiune, ci mai degrabă negarea totală
a posibilităŃilor de a alege.
Fiind o tulburare a instinctului de conservare,
suicidul se prezintă ca o realitate complexă a carei
fenomenologie poate lua forme diverse:
• conduite suicidare - având ca variante suicidul
propriu-zis, tentativa de suicid, sindromul presuicidar şi
ideile suicidare;
• echivalente suicidare - autorăniri, anomalii de
conduită (simularea unei boli, refuzul ingrijirii medicale,
unele renunŃări la viaŃa socială, abandonarea rolului
social, diverse toxicomanii, alcoolism), accidente de
supărare dintr-o eroare sau prin desconsiderarea
pericolului.

121
 Între cauzele cele mai frecvente ale acestui
comportament distructiv putem enumera abandonul,
doliul, separarea, eşecul sentimental, schimbări în situaŃia
socială.
Formele actului suicidar dezvăluie background-ul
emoŃional ce facilitează orientarea spre astfel de conduite
autolitice:
• suicidul emotiv - care rezultă dintr-o mare anxietate,
fiind pentru subiect un mijloc de rezolvare a unei
emoŃii puternice (teama);
• suicidul pasional - care este mai curând o conduită de
disperare, a individului care încearcă astfel să se
elibereze de o durere morală insuportabilă;
• echivalente suicidare - sunt frecvente în mediul
penitenciar datorită beneficiilor secundare aduse de
îngrijirile medicale.
În general aceste conduite sunt considerate ca un
şantaj fără a se da o semnificaŃie deosebită faptului că
individul îşi foloseşte moartea ca o moneda de schimb,
trecându-se destul de uşor peste toate conduitele de
revendicare ale deŃinuŃilor. Trebuie făcută distincŃia între
şantaj cu sinucidere şi sinuciderea şantaj. În primul caz
individul scontează că va obŃine beneficiul inainte de
trecerea la act, în cel de al doilea caz, după ce va muri.
Ceea ce trebuie estimat în fiecare caz în parte este
intensitatea dorinŃei de a muri şi nu a gestului propriu-zis.
De obicei, soluŃionarea la un individ cu intenŃie sau
tentativă suicidară este dificilă, deoarece acesta se
prezintă ca o victimă cu mare aviditate afectivă greu de
satisfacut de anturaj, dar mai ales pentru că subiectul are
tendinŃa de a reproduce în relaŃiile sale cu terapeutul
modul sau obişnuit de revendicare (şantaj). Cheia
122
înŃelegerii subiectului este luarea adecvată a legăturilor
dintre actul suicidar şi modul de viaŃă care-l conduc la
aceasta reacŃie de demisie.

IV.3. Victimă şi strategii de prevenire a

victimizării
Cauzele şi mijloacele diferitelor forme de
victimizare, cu implicaŃii mai mici sau mai mari atât la
nivel individual, cât şi social permit conturarea unor
strategii şi tehnici profilactice variate. DeŃinerea detaliilor
despre actul infracŃional, despre victimă şi agresor permit
dezvoltarea unor programe adecvate cu rol prevenitor
pentru întreaga comunitate.
Toate strategiile de prevenire şi combatere a actelor
de victimizare pot fi împărŃite în două categorii: • pe de o
parte sunt măsurile care revin organelor competente,
instituŃiilor statului etc, acestea conferind o securitate la
nivel social, comunitar prin pedepsirea infractorilor; • iar
pe de altă parte, sunt măsurile de autoprotecŃie care
presupun diferite conduite şi atitudini practicate de
individ în vederea diminuării pe cât posibil a pericolului.
a. În ceea ce priveşte securitatea socială, la nivel
comunitar, un rol aparte revine sistemului judiciar,
legiutorului, direct responsabil cu menŃinerea unui nivel
oarecare de siguranŃă alături de partea executivă ce are
rolul de a pune în mişcare acele mecanisme
administrative care să o transpună în realitate. Este lesne
de înŃeles că în funcŃie de tipul şi gravitatea actului
antisocial, sunt implicate şi alte instituŃii ale statului ce au
drept scop protejarea victimelor, în cazuri de victime
minore, victime ale abuzului în familie, persoane cu
handicap etc. ProtecŃia la nivel social conferă un oarecare
confort psihic individului, acest fapt apare în urma

123
reŃinerii infractorilor periculoşi în spaŃii speciale (mediul
carcecarl) cu carater punitiv (S. L. Wrightsman apud
Mitrofan, 2000, p. 103 - 105), la toate acestea se adaugă
şi competenŃa organelor specializate de a aprecia corect
gravitatea pericolului prezentat, precum şi administrarea
şi aplicarea corectă şi promptă a normelor penale,
sancŃionarea infractorilor, ceea ce are drept rezultat
inhibarea comportamentului delictual la potenŃialii
agresori. În cazul unei infracŃiuni ce are drept mobil
sustragerea unor bunuri, ca formă de descurajare a
infractorului să încerce o nouă tentativă, organele
specializate returnează lucrurilor furate.
b. Într-o măsură însemnată, îi revine şi persoanei
rolul de a menŃine un nivel scăzut al eventualelor acte
antisociale, toate comportamentele sale reprezentând
„rodul unor influenŃe organizate, şi mai puŃin
instinctuale“ (Butoi, 2006, p 67): asigurarea intrărilor în
locuinŃe şi imobile, evitarea locurilor periculoase,
evitarea companiilor îndoielnice, reŃinere în privinŃa
situaŃiei materială deŃinută, evitarea introducerii
persoanelor străine în casă, mai ales pentru cei singuri,
ignorarea străinilor care caută să lege o conversaŃie, mai
ales noaptea în locuri retrase etc.
Un prim pas spre combaterea eventualelor acte
antisociale îl constituie informarea pertinentă a
cetăŃeanului cu privire la fenomenele sociale care au loc
în arealul socio-geografic proxim, de aici derivă acele
conduite prevenitoare:
 evitarea zonelor aglomerate: pieŃe,
supermarketuri, staŃii pentru mijloacele de transport, care
reprezintă adevărate avantaje pentru hoŃii de buzunare
sau înşelarea cumpărătorilor;
 evitarea persoanelor consumatoare de
băuturi alcoolice sau a celor care manifestă un

124
comportament violent (care apelează cu uşurinŃă la
obiecte tăioase ori contondente) şi / sau prezintă tulburări
de comportament;
 educarea copiilor să nu primească în casă
persoane străine, indiferent cine se recomandă a fi, astfel
se poate evita cu uşurinŃa situaŃia în care sunt sustrase
bunuri şi / sau din casă, alterarea obiectelor etc.;
 atenŃionarea copiilor să nu accepte
invitaŃiile din partea persoanelor străine. Datorită
naivităŃii şi credulităŃii specifice, mulŃi copii riscă să
devină victime ale agresiunilor sexuale (viol, perversiuni
sexuale);
 refuzul femeilor tinere să participe în
locuri inedite fiind invitate de către necunoscuŃi. În acest
fel se poate preveni situaŃia în care acestea ar putea fi
violate, agresate sau chiar sechestrate);
 se recomandă o oarecare discreŃie în
privinŃa realizărilor materiale ori a avutului din casă,
astfel se vor evita jafurile, stricăciuni în casă etc;
 menŃinerea lucrurilor de valoare sau bani
în locuri special amenajate (bănci, seif);
 neacceptarea autoinvitaŃiei persoanelor
străine în apartament, care pot fi infractori ce urmăresc să
evalueze starea bunurilor ca ulterior să săvârşească
diferite infracŃiuni;
 adoptarea unui comportament decent şi
asertiv care să nu instige la acte antisociale. În cazul unei
interacŃiuni inopinate cu infractorul (agresorul) trebuie
apelat la trucuri care să denote siguranŃă, să fie strigată o
altă persoană, ca şi cum ar fi în apropiere, ameninŃarea cu
spray paralizant, arme etc.
Toate aceste tactici şi strategii nu pot fi evaluate
cu uşurinŃă privind eficacitatea lor, deoarece este dificil
de prevăzut situaŃiile exacte, particulare în care ele ar

125
putea preveni acŃiunile victimizante, şi asta pentru că
există modalităŃi numeroase şi foarte variate prin care un
infractor poate comite aceeaşi faptă. Anumite strategii de
reducere a riscului pot fi eficiente până la un nivel clar
observabil dar care nu poate fi şi prompt cuantificabil.

126
 Capitolul V
Mărturia judiciară şi implicaŃiile ei în demararea
anchetei

Evaluarea gravităŃii şi a periculozităŃii actului

antisocial, consecinŃele acestuia la nivel comunitar, este
posibilă atât prin măsurarea pagubelor materiale şi
sociale, dar mai ales prin depoziŃiile victimei cu privire la
contextul socio-temporal în care a avut loc infracŃiunea,
ceea ce constituie probe însemnate pentru ancheta
organelor competente. Mărturia părŃii vătămate permite
o analiză psihologică a modului de interpretare a
evenimentului, ceea ce califică acest indiciu judiciar ca
fiind veridic, fals ori eronat. Aici facem referire la
aspectul subiectiv al victimei care este direct interesată
de diminuarea prejudiciilor aduse. Sunt situaŃii în care
din vari motive, persoana lezată ascunde acŃiunea
infractorului sau omite intenŃionat o serie de detalii
semnificative pentru anchetă. Această atitudine de
aparentă indiferenŃă are drept consecinŃă o reiterare a
actului infracŃional ori aplicarea unei pedepse
necorespunzătoare, urmările fiind resimŃite atât la nivel
familial, dar mai ales comunitar. Să luăm exemplul
adolescentei care evită să depună plângere împotriva
fratelui mai mare care o agresează sexual. Care vor fi
repercusiunile unei astfel de atitudini? Fratele va
continua să abuzeze de soră, dar îşi poate orienta
interesul şi spre alte tinere din comunitate,
transformându-le în victime sigure.
Tocmai din aceste considerente se doreşte o
informare cât mai detaliată cu privire la circumstanŃele în
care a decurs infracŃiunea (aspecte spaŃio-temporale),
numărul persoanelor care u participat la infracŃiune şi

127
rolul îndeplinit de fiecare în parte, relaŃiile avute cu
infractorul şi / sau alte persoane implicate precum şi
valoarea pagubelor suferite. Toate aceste detalii sunt
obligatorii pentru buna desfăşurare a investigaŃiei
conduse de „către un organ de stat (anchetator)
organizată ştiinŃific, în vederea culegerii de date, de
informaŃii despre o faptă antisocială, apoi a prelucrării şi
verificării acestora pentru a lămuri împrejurările în care
fapta s-a produs şi pentru a stabili răspunderile“ (Voinea,
M., Dumitrescu, F. 1999, p. 130), recunoscute sub
denumirea de anchetă. În cadrul acestei investigaŃii se
dezvoltă o anumită relaŃie între specialistul anchetator şi
cel suspectat, diferenŃa între cei doi priveşte maniera de
percepere a adevărului. În timp ce anchetatorul doreşte
descoperirea veridicităŃii, reflectarea deplină a
infracŃiunii, respectiv confirmarea unor ipoteze, cel
anchetat îşi doreşte ascunderea adevărului, tergiversarea
schiŃării unei pedepse etc. La baza oricărei anchete
juridice se găseşte prezumŃia de nevinovăŃie ceea ce
menŃine un nivel crescut de obiectivitate din partea
specialistului, ceea ce presupune rigoare şi corectitudine,
chiar dacă acestea îngreunează semnificativ munca
depusă.

V.1. Ancheta judiciară – context şi constituenŃi

Prin urmare, este clară sublinierea unei pregătiri
corespunzatoare inainte de interogatoriu, a corectitudinii
şi integrităŃii profesionale în timpul acestuia. Modelul
recomandat consta intr-o serie de operaŃii codificate sub
denumirea de PEACE (Butoi, 2000, p 145) .
P - pregatire şi planificare (proceduri premergatoare
interogatoriului);

128
 E - angajarea şi explicarea (la inceputul interogatoriului
se încearcă o stabilire a raportului şi asigurarea unei
schiŃe a motivelor interogatoriului);
A - contabilizarea (stadiul în care a ajuns declaraŃia);
C - closure (interogatului i se da posibilitatea de a pune
întrebări, este informat în legatură cu ceea ce se va
întâmpla la urmatoarea şedinŃă);
E - evaluare (după fiecare interogatoriu, informaŃia
obŃinută este corelată cu contextul speŃei).
Pentru planificarea interogatoriului sunt
recomandate urmatoarele principii :
1. ÎnŃelegerea scopului interogatoriului.
2. SchiŃarea obiectivelor interogatoriului.
3. Recunoaşterea şi inŃelegerea aspectelor legale
ale probei.
4. Evaluarea necesităŃii unei probe şi de unde
poate fi obŃinută.
5. Analiza probei care deja este la indemână.
6. InŃelegerea Codului de Procedură.
7.Abordarea flexibilă a interogatoriului
Cum am amintit şi mai sus, principalul scop al
interogatoriului judiciar este de a obŃine cât mai multe
informaŃii şi relatări faptice de la cei intervievaŃi. Scopul
şi natura interviului va depinde de cazul investigat, de
circumstanŃele şi particularităŃile sale. Astfel, unele
interogatorii vor cuprinde doar descrierea directă a
evenimentului (cel intervievat va face o prezentare liberă
a ceea ce a observat), altele sunt mai extinse, informaŃia
implică descrieri ale unor evenimente de anvergură, sunt
solicitate relatări asupra emoŃiilor, gândurilor şi
intenŃiilor. Toate acestea reprezintă indici inestimabili
pentru evaluara corectă a celui anchetat (Butoi T. 1994 /
2000).

129
 Atât literatura de specialitate cât şi practica de zi
cu zi evidenŃiază existenŃa diferitelor modalităŃi de
desfăşurare a interogatoriului, ceea ce permis creionarea
unor posibile erori:
a. Relatarea obŃinută este incompletă sau falsă;
b. Când circumstanŃele şi natura interogatoriului
împiedică admiterea în instanŃă a declaraŃiei obŃinute;
c. Când o serie de erori judiciare subminează
încrederea cetăŃenilor în sistemul justitiei penale;
d. Când oamenii reacŃionează la interogatoriu cu
ostilitate, deoarece au convingerea că au fost presaŃi să
dea o declaraŃie;
e. Când anchetatorul nu reuşeşte să obŃină declaraŃii
de la cei care refuză să coopereze;
f. Când interogatul suferă tulburări de stres post-
traumatic, în urma interogatoriului.
Interogatoriul din cadrul unei anchete judiciare
prezintă o serie de caracteristici aparte • opozabilitatea
intereselor, • inegalitatea statului, • tensiunea
comportamentului expresiv, • demers rectiliniu,
neuniform, • intimitatea, stresul şi riscul (Butoi, 2004, p.
42).
1. Opozabilitatea intereselor - spre deosebire de
anchetator care este motivat de prestigiul profesional, de
aflarea adevărului cu privire la faptă şi făptuitor,
suspectul este motivat de apărarea libertăŃii şi diminuarea
responsabilităŃii sale în cauza respectivă.
2. Inegalitatea statutului - suspectul apare în
poziŃia celui care a săvârşit infracŃiunea, în poziŃia celui
care încălcând legea trebuie să suporte consecinŃele.
Anchetatorul este investit cu autoritatea de stat, cu
prerogativele proprii funcŃiei pe care o exercită. Are
posibilitatea de a Ńine sub un permanent control pe cel
interogat, de a observa indicii psihologice caracteristice

130
stărilor de emotivitate, de a observa modul de
comportament în vederea identificării momentelor
psihologice de alternare şi diversificare a procedeelor
tactice de ascultare. De asemenea, organul judiciar se
poate folosi şi de „elementul surpriză“ atunci când deŃine
informaŃii şi date, zdruncinând rezistenŃa opusă.
Aspectul de inegalitate şi avantaj pentru suspect
constă şi în aceea că în timp ce organul de urmărire
penală foloseşte în exclusivitate mijloace legale, făptaşul
se poate folosi de orice mijloace, chiar şi ilegale fără a fi
sancŃionat în mod expres.
3. Tensiunea comportamentului expresiv - în
timpul interogatoriului, învinuitul îşi dirijează
comportamentul în mod conştient, Ńinând seama de
situaŃia prezentă şi de consecinŃele faptelor sale.
În timpul interogatoriului, anchetatorul trebuie să
Ńină seama de anumite categorii de manifestări :
a) trăsăturile de comportament ale învinuitului în
momentul când este introdus în camera de intervievare;
b) expresiile emoŃionale (modificări de paloare,
spasm glotic);
c) gândirea (raŃionamentele şi judecăŃile pe care le
face învinuitul, argumentele emise);
d) atitudinea socială a suspectului este evidenŃiată
de comportamentul pe care îl are faŃă de anchetator şi
modul în care răspunde la întrebări (T. Bogdan, 1976,
p.65).
4. Demers rectiliniu, neuniform
Supuşi unei tensiuni resimŃite acut, de obicei
făptaşii, mai ales cei ocazionali, mărturisesc faptele
comise, dar cel mai frecvent reiterează ceea ce au
declarat, negând cu înverşunare sau făcând recunoaşteri
incomplete. Acest lucru apare mai ales atunci când îl
percep pe anchetator ca fiindu-le inferior, fie ca

131
posibilitate de gândire, fie în raport cu datele şi dovezile
pe care acesta le deŃine.
5. Intimitatea, stresul şi riscul.
În sala de interogare nu trebuie să pătrundă alte
persoane, camerele trebuie să fie izolate fonic, să aibă
luminozitate şi confort minim. Anchetatorul trebuie să
câştige încrederea învinuitului astfel încât acesta să
depăşească sentimentul de ruşine, starea de teamă.
Un element semnificativ în ancheta juridică îl
reprezintă situaŃia psihologică a victimei, mai exact este
recomandată colectarea declaraŃiilor complete, ulterior se
va diviza în material factologic şi concluzii. Alături de
informaŃiile referitoare la contextul socio-temporal, este
extrem de util ca specialiştii să efectueze o analiză a
particularităŃilor psihice ale victivei: temperament,
afectivitate, voinŃă, capacităŃi senzorio-perceptive,
abilităŃi mnezice şi raŃionale. Toate acestea conferă un
caracter aparte conŃinutului depoziŃiilor. Astfel procesul
de culegere a datelor relatate de către victimă cuprinde 4
etape: • cea senzorial-perceptivă a evenimentului, •
sintetizarea, prelucrarea şi decodarea, • stocarea şi
memorarea informaŃiei, • reactualizarea informaŃiei.
 Cea dintâi etapă orientată predominant spre estezie,
vizează culegerea cât mai multor detalii despre
eventiment. La baza acesteia se găsesc procesele
senzorial-perceptice. Calitatea receptării este determinată
de mai mulŃi factori: starea organelor de simŃ, vârsta
persoanei (copiii şi bătrânii au capacitatea de a recepta
prin prisma unor imagini greşite), diverse deficienŃe.
Calitatea percepŃiei va fi determinată de:
- activitatea sistemului nervos central - unele
deficienŃe psihice (dezvoltare intelectuală deficitară) pot
diminua integritatea percepŃiei;
- perfecŃiunea organelor de simŃ - o acuitate scăzută a

132
(hipo-estezie, afecŃiuni ale globului ocular) acestora va
determină crearea unei informaŃii lacunare;
- fenomenele cunoscute vor fi percepute mai complet,
în timp ce elementele inedite vor fi înregistrate
distorsionat, cu omiteri sau adăugiri de detalii;
- iluziile perceptive vor cauza deformări subiective ale
distanŃelor, timpului, dimensiunilor;
- aspecte temporale - o percepŃie de durată a obiectului,
a fenomenului va da o imagine mai adecvată, una care a
dispus de mai puŃin timp va fi eronată şi incompletă;
- capacitatea prosexică - persoanele cu o atenŃie
dezvoltată vor percepe mai complet, cu mai multe detalii;
- apercepŃia - calităŃile profesionale vor facilita
percepŃia (un individ care şofează frecvent va aprecia cu
mult mai multă uşurinŃă viteza de deplasare a unui
vehicul decât un conducător auto ocazional, cum de
altfel, un specialist în domeniul tehnic va aprecia cu mult
mai multă uşurinŃă dimensiunile unei încăperi decât un
filolog etc);
- diverse distorsiuni - apercepŃia afectivă, efectul hallo,
reprezentările, stereotipiile greşite, consumul de alcool
sau substanŃe psihotrope etc.
Mărturia judiciară comportă grade diferite de
certitudine, de pildă, recunoaşterea este mult mai precisă
atunci când relatările celui intervievat corespund cu
detaliile reale şi obiective. Cu toate acestea, sunt situaŃii
în care depoziŃia conŃine foarte multe omisiuni cu privire
la persoanele implicate sau asupra faptelor comise de
acestea. În asemenea situaŃii se pot manifesta două
fenomene negative ale actului memorării: déjà vu
(subiectul apreciază faptele ca fiind cunoscute, chiar dacă
acestea nu s-au petrecut până atunci, adică le „vede“
acum pentru prima dată, dar susŃine că le-a mai văzut)

133
sau jamais vu (iluzia că ar vedea pentru întâia dată fapta,
deşi ea a fost prezentă în momentul incidentului).
 În etapa a doua are loc sintetizarea, prelucrarea şi
decodarea informaŃiei receptate la nivel cortical. Ele
capătă un înveliş verbal, se structurează după sens, din
care rezultă un conŃinut inteligibil, adecvat stimulului. La
acest nivel se evidenŃiază rolul experienŃei, învăŃării,
inteligenŃei. Distorsiunile involuntare care apar la această
etapă Ńin de reflectarea timpului, spaŃiului, vitezei (timpul
se scurge încet în starea de aşteptare, viteza pare mai
mare când ne străduim să evităm obiectul, spaŃiul mai
restrâns când pericolul e evident). Pentru a testa
veridicitatea în acest caz este nevoie de control al
posibilităŃilor de înŃelegere a mesajelor.
 Etapa a treia vizează stocarea informaŃiei,
memorarea şi păstrarea în memorie a sensului
evenimentelor. Faptele memorate anterior se modifică pe
măsura acumulării unor date noi, reamintirii unor
momente (fenomenul reminescenŃei). Reproducerea
ulterioară poate fi uneori cu mult mai precisă decât cea
dintâi. Dar capacităŃile mnezice pot fi influenŃate de
particularităŃile individului: de forma şi calitatea
memoriei, de gradul de influenŃare şi de gradul de
sugestibilitate al lui etc.
 Etapa a patra Ńine de reactualizarea informaŃiei ce
presupune redarea sau evocarea evenimentului petrecut
cu o semnificaŃie juridică. Se referă la recunoaşterea
obiectelor, persoanelor sau a situaŃiilor receptate, sau la
reproducerea verbală a lor. Mai exact, presupune
existenŃa unor reprezentări, imagini, care, reactualizate
fiind, vor putea fi comparate cu obiectul, persoana etc.
care a servit ca sursă, sau vor fi furnizate în formă
verbală (orală) sau scrisă. Evocarea orală poate fi făcută
în mod liber (spontan) sau poate îmbrăca forma unor

134
răspunsuri la întrebările puse de participanŃii la proces.
Cu cât persoana intervievată deŃine mai multe imagini, cu
atât mai fidelă va fi actualizarea, iar lipsa lor va provoca
nesiguranŃă, ezitări, incertitudine, încercări de a completa
logic lacunele. De mare importanŃă este ca cel intervievat
să redea în depoziŃia sa evenimentele în succesinea lor
cronologică. În cazul în care acesta omite unele
evenimente, se vor adresa întrebări ajutătoare. Pentru a
actualiza informaŃia se recurge la asocieri, asemănări,
repere (cercetarea la locul unde a decurs evenimentul
infracŃiunii). În cazul unor trăiri afective puternice
actualizarea este afectată de uitare, care poate chiar lua
forma unei amnezii. Uitarea poate surveni şi din
intervalul de timp lung care s-a scurs de la eveniment. O
altă distorsiune este cea legată de sex, mai exact bărbaŃii
în general sunt mult mai obiectivi şi orientaŃi spre o
descriere punctuală, schematică, în timp ce femeile, mai
sentimentale şi mai poetice, oferă numeroase detalii mai
mult sau mai puŃin obiective cu o tendinŃă accentuată
spre interpretare şi semnificaŃii (apare latura emoŃională).
Sugestibilitatea poate rezulta şi din IQ-ul redus,
conformismul persoanei, aprecierea înaltă a statusului
altuia în raport cu subaprecierea personală.
Toate acestea etape ne permit să amintim de
clasificarea lui Alexandru Rosca care, citandu-l pe A.
Binet, prezinta cinci tipuri psihologice de martori:
- Tipul descriptiv – reprezintă individul care descrie
lucrurile pe care le-a văzut şi Ńine seama de caracterele
lor cele mai aparente, fără să le o confere o semnificaŃie
aparte;
- Tipul observator îl reprezintă pe cel care îşi fixează
atenŃia îndeosebi asupra subiectului scenei;
- Tipul emoŃional – este cel care descrie emoŃia ce se
degaja din subiect;

135
- Tipul erudit - care preferă să descrie toate analogiile pe
are le dezvoltă pe marginea subiectul respectiv decât să
relateze obiectul însuşi,
- Tipul imaginativ (poetic, idealist) - care prezintă în mod
eronat realitatea, înlocuind-o cu elemente poetice.
Indiferent de tipul de martor agreat de către cel
intervievat, anchetatorul are datoria supremă de a
menŃine un echilibru între expectanŃele anchetei –
descoperirea infractorului şi pedepsirea lui – şi starea de
bine a martorului. Raportul dintre cele două „elemente“
ale cercetării judiciare este unul de dependenŃă. Modul
principal de anchetare, de interacŃiune dintre cei doi îl
constituie convorbirea, un proces deosebit de complex şi
anevoios, în spatele căruie mocneşte o stare conflictuală
profund tensionată în care cei doi „protagonişti“ caută
să-şi atingă fiecare obiectul vizat. Anchetatorul
urmăreşte descoperirea adevărului şi pedepsirea celui
vinovat, în timp ce anchetatul îşi doreşte o reŃinere sau
denaturare a faptelor şi astfel sabotarea anchetei.
Un alt pas semnificativ în ancheta judiciară este
cea a aprecierii în ansamblu a materialului strâns şi
formularea concluziilor. Claparede arată că faŃă de un
material ce urmează a fi judecat se poate stabili existenŃa
a trei perechi de tipuri de judecare :
a) tipul decis - tipul ezitant;
b) tipul prudent - tipul pripit - nepasator;
c) tipul obiectiv - tipul subiectiv.
Cu privire la răspunsul final Claparede susŃine că
există trei chestiuni fundamentale :
a) Acuzatul a comis în realitate actul încriminat?
(presupune printr-o judecată temeinică a probelor
materiale şi testimoniale ce alcătuiesc dosarul cauzei).
b) Actul încriminat este pedepsit de Cod şi în care
din prevederile codului s-ar putea încadra faptul?

136
(răspunde clar codul penal, presupunând că s-a răspuns la
prima întrebare cu maximum de inteligenŃă şi
corectitudine).
c) Este acuzatul chiar vinovat de a fi comis actul
încriminat? (răspunsul depinde în mare măsură de
atitudinea anchetatorului faŃă de invinuit sau inculpat
(Butoi T., 2003).
Modul de desfăşurare al anchetei poate fi apreciat
în funcŃie de gradul de cunoaştere a detaliilor, mai exact
cât cunoaşte anchetatorul, dar şi anchetatul despre actul
infracŃional şi despre evoluŃia cercetării juridice. În acest
sens C. Mamali (1974 apud Voinea, 1999, p. 131)
propune 4 posibilităŃi: • cadranul deschis, • cadranul orb,
• cadranul ascuns şi • cadranul necunoscut.
Inculpatul
Ştie Nu ştie
Ştie Deschis: atât Orb: motivaŃia anchetei
anchetatorul cât şi este cunoscută doar
Anchetatorul

cel anchetat deŃin anchetatorului (deŃine

sate despre probe materiale şi
infracŃiune informaŃii cunoscute
doar de specialist)
Nu Ascuns: datele Necunoscut: nici una
ştie despre infracŃiune din părŃile implicate nu
sunt cunoscute deŃin informaŃii despre
doar de către cel eveneimentul
anchetat infracŃional

După cum se poate înŃelege în fiecare din cele

patru situaŃii se permite dezvoltarea unor comportamente
din partea anchetatorului care să faciliteze demararea
anchetei. Astfel, dacă în cadranul deschis analiza se
realizează cu „cărŃile pe faŃă“, unde se instituie un
oarecare raport de egalitate între cele două părŃi, în cadrul
137
unghiului orb specialistul poate apela la o serie de
tertipuri care să îngreuneze situaŃia suspectului care va
resimŃi o tensiune acută la gândul: „ce ştie despre
mine?“, „ce dovezi deŃine“ etc, încordare îl va împinge
pe cel bănuit să comită o serie de greşeli devastatoare
pentru el. Cel de al treilea sector necesită o experienŃă
semnificativă în derularea anchetelor judiciare. De aici se
pot extrage o serie de avantaje pentru anchetator în cazul
în care cel anchetat prezintă o oarecare labilitate afectivă.
Cel din urmă cadran poate reprezenta o punte pentru
însemnate întoarceri de situaŃie şi necesită o dibăcie
deosebită din partea celui care anchetează.
În fiecare din cale patru unghiuri de anchetare
putem găsi infractori primari (la prima abatere penală)
sau recidivişti, adulŃi precum şi minori, cooperanŃi sau
reclacitranŃi, care au fost prinşi în flagrant sau post –
factum, care au acŃionat individual sau în grup organizat,
cu diferite niveluri de dezvoltare psiho-somatică, femei
sau bărbaŃi de diferite vârste etc.
Chiar de la începutul anchetei este importantă
stabilirea unei punŃi între specialist şi martor, astfel că
odată ce datele psiho-demografice au fost stabilite
(vârstă, pofesie, statut marital etc.), se stimulează cel
anchetat să relateze cât mai clar şi detaliat aspectele
evenimentului infracŃional. Este indicat ca cel care
relatează să fie sprijinit în actul mărturiei, acest fapt fiind
realizat printr-o atitudine nonverbală cooperantă, un ton
al vocii favorabil conversaŃiei. Este contraindicată
întreruperea intervievatului, se respectă tempo-ul
acestuia, chiar şi pauzele mai lungi trebuie acceptate
(individul se poate pregăti spre a mărturisi un fapt cu o
mare încărcătură afectivă). Neluarea acestora în seamă
poate avea urmări nefaste pentru anchetă: înhibarea
martorului, relaterea unor date redundante, abateri în

138
descrierea evenimentului şi a datelor cronologice reale
etc.

V.2. Etapele ascultarii invinuitului sau

inculpatului
Audierea învinuitului sau inculpatului presupune
mai multe etape (N.Mitrofan, 2000, p. 186):
1. Verificarea identităŃii civile a martorului această
etapă presupune adresarea unor întrebări de către
anchetatori cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi
locul naşterii, numele şi prenumele părinŃilor, cetăŃenia,
studii, situaŃia militară, locul de muncă, ocupaŃie,
domiciliul, antecedente penale, toate acestea permit
creionarea situaŃiei civile a interviavatului, astfel încât să
se preîntâmpine erorile judiciare.
Suspectului i se aduce la cunoştinŃă fapta care
face obiectul cauzei, fiind înştiinŃat că trebuie să declare
tot ceea ce ştie cu privire la fapta şi invinuirea care i se
aduce în legătură cu aceasta. Această etapă este extrem
de importantă, determină modul cum se va desfăşura
activitatea organului judiciar. Totodată, verificarea
identităŃii constituie o modalitate prin care anchetatorul
poate analiza comportamentul învinuitului faŃă de situaŃia
în care se află, modul în care reacŃionează la întrebări,
starea de tensiune sau calmul pe care îl afişează.
2. Ascultarea relatării libere începe cu adresarea unor
întrebări cu caracter general, anchetatul este solicitat să
declare tot ceea ce ştie în legătură cu învinuirea ce i se
aduce: SunteŃi acuzat că aŃi săvârşit infracŃiunea de
tâlhărie, mai exact în data de ..., la orele ... l-aŃi
ameninŃat pe numitul ..., să vă dea toŃi banii ce-i avea
asupra sa. Ce puteŃi declara cu privire la această
învinuire? În această situaŃie, cel suspectat prezintă
faptele în succesiunea lor firească, iar anchetatorul are

139
posibilitatea să-l studieze şi să sesizeze ezitările şi
contrazicerile din declaraŃia acestuia, fără să-l întrerupă,
să-l aprobe sau să-l dezaprobe, dându-i posibilitatea de a
se exprima în mod liber.
3. Adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor
învinuitului sau inculpatului - după relatarea suspectului
cu privire la învinuirea ce i se aduce, anchetatorul îi
adresează o serie de întrebări referitore la fapta ce
constituie obiectul cauzei şi învinuirii. Există o serie de
condiŃii cu privire la formularea şi adresarea întrebărilor
(Bieltz, Gheorghidiu, 1998, p. 88):
- să fie clare şi concise;
- să fie formulate în raport cu nivelul de înŃelegere al
suspectului;
- să evite a sugera răspunsul aşteptat de anchetator;
- să nu presupună acordarea unui răspuns monosilabil:
da sau nu (răspunsuri date în cazul întrebărilor închise,
care au predominat rol verificator);
- să nu-l încurce pe intervievat, mai ales atunci când
acesta este interesat să afle adevărul.
Alegerea întrebărilor depinde de poziŃia pe care
învinuitul o adoptă cu privire la acuzarea ce i se aduce şi
care poate consta în recunoaşterea faptei, negarea,
diminuarea învinuirii prin recunoaşterea parŃială sau
refuzul de a face declaraŃii.
Întrebările pot fi clasificate în :
- întrebări „temă“ care au un caracter general cu privire
la faptă în ansamblul ei;
- întrebări „problemă“ care vizează lămurirea anumitelor
aspecte ale faptei săvârşite;
- întrebari „detaliu“ care au un caracter limitat la
anumite amănunte ce pot fi verificate.
În funcŃie de atitudinea învinuitului întrebările pot
fi: de control, de completare, de precizie sau de detaliu,

140
cu ajutorul cărora anchetatorul încearcă să obŃină cât mai
multe amănunte cu privire la fapta comisă sau să verifice
anumite informaŃii pe care le deŃine.

V.3. Strategii psiho-tactice de ascultare a

invinuitului sau inculpatului
Prin deŃinerea detaliilor referitoare le condiŃiile în
care a fost săvârşit actul antisocial şi identitatea persoanei
suspecte anchetatorul poate stabili strategii tactice de
ascultare, Ńinând seama de personalitatea şi de poziŃia
celui ascultat, precum şi de complexitatea dosarului.
Conform practicii judiciare, există mai multe strategii
tactice de ascultare a invinuitului (T.Butoi, 2003, p. 169):
1). Folosirea intrebărilor de detaliu – folosite în
mod special în cazurile declaraŃiilor contradictorii, aceste
întrebări vizează demonstrarea netemeiniciei declaraŃiei
celui anchetat şi obŃinerea anumitor date cu privire la
împrejurările comiterii faptelor ce pot fi verificate. În
practică, acest procedeu este utilizat mai ales în cazul
recidiviştilor care deşi îşi pregătesc cu atenŃie
declaraŃiile, comit totuşi erori;
2). Ascultarea repetată are la bază ideea că oricât
de bine pregătite ar fi răspunsurile intervievatului,
declaraŃiile mincinoase nu vor putea fi repetate identic. În
aceasta situaŃie, cel suspectat este interogat cu privire la
aceleaşi fapte şi imprejurări la perioade diferite de timp.
Se mizează pe procesul de uitare, ceea ce va determina
apariŃia în declaraŃiile neadevărate a contradicŃiilor,
nepotrivirilor cauzate fie de adăugiri, fie de omisiuni;
3). Ascultarea sistematică se utilizează atât în
situaŃia suspectului sincer, pentru a-l ajuta să-şi
amintească detalii cu privire la fapta săvârşită, cât şi în
cazul celui mincinos care refuză să mărturisească fapta
comisă. Acest model de ascultare presupune adresarea

141
unor întrebări problemă celui suspectat, prin care se
solicită relatarea acelor detalii asupra unor activităŃi care
îi aparŃin lui sau altor participanŃi cu privire la detalii ale
modului în care au acŃionat. În situaŃia în care cel învinuit
a săvârşit mai multe infracŃiuni, anchetatorul este cel care
se decide dacă ascultarea începe cu infracŃiunea cea mai
uşoară sau cea mai gravă. În cazul în care infracŃiunea a
fost săvârşită în grup, fiecare participant va fi audiat
separat, astfel se va putea efectua o analiză detaliată a
propriei sale activităŃi şi asupra acŃiunii celorlalŃi
participanŃi (N. Mitrofan, 2000, p. 195);
4). Ascultarea încrucişată prin acest procedeu se
urmăreşte înfrângerea sistemului de apărare al
învinuitului nesincer care neagă fapta săvârşită şi este
efectuată prin implicarea a doi sau mai mulŃi anchetatori.
Este necesară respectarea anumitor condiŃii: o cunoaştere
şi o colaborare autentică între intervievatori, dosarul să
fie foarte bine cunoscut vis-á-vis de algoritmul probator,
iar imprejurările cauzei să fie elucidate. Avantajul
utilizării acestei tehnici este acela că suspectul nu mai are
posibilitatea să-şi construiască răspunsul, întrebările fiind
adresate alternativ de către anchetatori. Cu toate acestea,
procedura de faŃă prezintă şi un dezavantaj – în cazul
unei persoane cu o structură psihică slabă, o astfel de
intervievare poate avea efect puternic înhibator şi chiar şi
anchetatorii se pot încurca reciproc atunci când nu toŃi
cunosc împrejurările cauzei;
5). Tactica complexului de vinovăŃie este aplicată
mai ales în cazul persoanelor sensibile şi presupune
adresarea alternativă a unor întrebări ce nu au legatură
directă cu cauza şi a unor intrebări critice. Astfel, pentru
început are loc o discuŃie de „adaptare“ în care sunt
consemnate răspunsurile spontane ale anchetatului,
gradul de participare şi iniŃiativă, reacŃiile nonverbale

142
(gesturi, mimică), toate acestea permit creionarea unei
concluzii asupra comportamentului general al
suspectului. Următorul pas este cel în care anchetatorul
abordează o problematică fictivă de aceeaşi natură cu
subiectul critic, dar relevantă pentru aprofundarea
personalităŃii martorului/suspectului. După epuizarea
acestei etape se abordează direct problematica critică. În
această etapă pot apărea modificări comportamentale,
inhibiŃii, evitarea privirii, schimbări vebgetariene
(paloare, transpiraŃie, ritmul respiraŃiei mai alert etc),
perioade de latenŃă în răspunsuri, tremurul vocii, toate
aceste transformări comportamentale reprezintă indivi
valabili şi semnificativi asupra culpabilităŃii şi simulării
celui învinuitului (T. Butoi, 2004);
6). Folosirea probelor din dosar pentru a creşte
eficienŃa acestui procedeu este necesar să fie respectate
câteva reguli:
- anchetatorul trebuie să cunoască bine probele din
dosar, legăturile dintre acestea şi fapta săvârşită de
invinuit;
- să cunoască valoarea fiecărei probe existente;
- să determine momentul potrivit pentru prezentarea
probelor;
- să aibe abilitatea de a adresa întrebările care vor însoŃi
prezentarea probelor.
În funcŃie de atitudinea învinuitului, anchetatorul
poate să utilizeze prezentarea frontală sau prezentarea
progresivă. Astfel, dacă infractorul e pentru prima dată
într-o astfel de situaŃie, se recomandă utilizarea probelor
de la cele mai puŃin importante spre cele cu o
însemnătate majoră, cele doveditoare, cu impact asupra
învinuitului. Dacă infractorul este recidivist, se utilizează
procedeul prezentării frontale a probelor. Această
categorie de suspecŃi manifestă o tendinŃă accentuată spre

143
disimulare, duplicitate, iar opinia că nu există dovezi
împotriva sa îi va permite să ofere declaraŃii false,
asunzând adevărul despre fapta comisă.
7.) Ascultarea unui învinuit sau inculpat despre
activitatea celorlalŃi participanŃi la săvârşirea
infracŃiunii – procedeul presupune o evaluare graduală,
de la cel mai puŃin eficient pentru grup, „veriga slabă“
(copii, femei), care prezintă motive reale să
mărturisească, căreia i se induce ideea că activitatea
interesează cel mai puŃin pe anchetator. Cu toate acestea,
există riscul ca cel audiat să nu fie dispus întotdeauna să
colaboreze cu anchetatorul, să existe înŃelegeri stabilite
înainte cu privire la comportamentul învinuiŃilor dacă vor
fi descoperiŃi (a se vedea acele infracŃiuni comise în grup
organizat). O cale optimă de înlăturare a acestui
dezavantaj este cea de izolare a suspecŃilor, astfel că
aceştia neştiind dacă ceilalŃi au mărturisit sau nu, fiecare
va încerca să afle din anchetă care este poziŃia celorlalŃi
suspecŃi, ceea ce va facilita obŃinerea declaraŃiilor
doveditoare ce vor putea fi ulterior confruntate cu
declaraŃiile fiecărei persoane anchetate, stabilindu-se
astfel gradul de sinceritate a celor implicaŃi în cauză şi,
implicit, obŃinerea unor rezulate pozitive.
8). Procedeul justificării timpului critic – vizează
durata activităŃilor care au precedat săvârşirea
infracŃiunii, a acŃiunilor care caracterizează executarea
actului antisocial precum şi perioada imediat post-
infracŃională. Acest procedeu este utilizat în cazul
suspecŃilor care oferă declaraŃii mincinoase sau în cazul
celor care refuză să mărturisească, cei care sunt somaŃi să
declare unde se aflau în momentul comiterii faptei, sursa
mijloacelor de existenŃă, provenienŃa bunurilor găsite în
urma percheziŃiilor. În urma verificării datelor obŃinute,
anchetatorul va stabili gradul de sinceritate al

144
învinuiŃilor. În cadrul acestui procedeu este utilizat
conceptul de alibi prin care se înŃelege acel „construct
mental cognitiv-demonstrativ, parŃial acoperit faptic”,
prin care persoana bănuită urmăreşte:
a) în timp, să rămână cât mai aproape de timpul
comiterii faptei;
b) în spaŃiu - să se plaseze cât mai departe de
locul comiterii faptei;
c) să-şi facă simŃit prezenŃa (T. Butoi 2004, p.89).
De fiecare dată când învinuiŃii se vor apăra pe
spaŃii de timp critic îndepărtate în timp prin apelarea la
martori, bilete de tren, chitanŃe, procese-verbale, note de
cazare, se va ridica suspiciunea cu privire la păstrarea
acestora, justificarea timpului critic şi cu privire la
precizia detaliilor, mai ales că intră în schemă procesul
de uitare care poate eroda şi deforma factorul timp
(Butoi, T. 1994 / 2000).
9). Interogatoriul psihanalitic respectă „integral
demnitatea, drepturile şi libertăŃile cetăŃeanului din
perspectiva prezumŃiei de nevinovăŃie. Este un joc al
inteligenŃei prilejuit preponderent de o simplă discuŃie
asupra cazului şi care dă posibilitatea individului de a se
apăra cu toate mijloacele - legale sau ilegale“ (T. Butoi,
1994, p. 145). Interogatoriul psihanalitic presupune
identificarea comportamentului duplicitar, înteles ca
„efort conştient întreprins cu perseverenŃă de către
subiectul interogat în timpul interogărilor pentru a masca,
a tăinui unele stări sufleteşti, intenŃii, acŃiuni, fapte, date
şi probe cu scopul de a induce ancheta judiciară pe piste
greşite“ (Stănoiu R., 2003, p. 98). IniŃiatorul curentului
psihanalitice, S. Freud, consideră că anumite insuficienŃe
ale factorilor psihici exprimate, prin acte în aparenŃă
neintenŃionate, se dovedesc a fi motivate şi determinate

145
de raŃiuni care scapă conştiinŃei umane (T. Butoi, V.
Zdrenghea, 1991, p. 123).
Procesele psihice care preced şi însoŃesc
săvârşirea infracŃiunii, precum şi cele care succed sunt
integrate structurii Eu-lui persoanei interogate, sub forma
unui pattern infracŃional implementat în scoarŃa cerebrală
sub forma matricei infracŃionale. Cunoaşterea acestor
detalii de către anchetator îi va permite adoptarea unor
strategii care să stimuleze acele forme clare sau acte
simtomatice din partea persoanei anchetate, care scăpând
cenzurii conştientului va demasca adevăratul făptaş.
Demersul psihanalitic este o necesitate a viitorului nu
doar din perspectiva necesităŃii de a nu brutaliza fizic şi
psihic persoana interogată, ci mai ales pentru respectarea
drepturilor şi libertăŃilor celui intervievat, urmărindu-se
pe această cale creşterea eficacităŃii anchetei juridice.
Potrivit opiniilor specialiştilor, condiŃia interogatoriului
psihanalitic constă în realizarea atmosferei de intimitate
din care se poate obŃine starea de confianŃă, ceea ce
permite Eu-lui social, matricei morale, să se armonizeze
cu tensiunile rezultate prin actul mărturisirii, acceptării
comiterii faptei şi pedepsei (T. Butoi, V. Zdrenghea,
1991, p 132). Interogatoriul psihanalitic presupune
existenŃa a mai multor categorii de factori ce pun în
evidenŃă conduita duplicitară:
a) lăsarea obiectelor nu este o oarecare
omisiune, nu este întâmplătoare, ci reprezintă dorinŃa
confuz exprimată a eu-lui de autodenunŃare, de revenire
la locul crimei, toate acestea reprezintă veritabili indici
orientativi ce permit identificarea făptuitorului;
b) revenirea la locul faptei este determinată de
dorinŃa făptuitorului de a retrăi mental, sub forma reveriei
cele întâmplate;

146
 c) lapsus-ul apare de obicei fără legatură directă
cu crima, în mod obişnuit este determinat de existenŃa
unui gând ascuns sau din cauza unei stări generale
contradictorie celei afirmate verbal;
d) uitarea cuvintelor şi a numelor proprii ce au
legătură directă cu cauza; anchetatorul poate iniŃia, apela
la o serie de tertipuri, cum ar fi să găsească un nume
familiar persoanei anchetate şi care să fie asemănător, cel
puŃin fonetic cu numele omis şi i se cere să îşi amintească
numele respectiv. În cazul în care apar ezitări sau unele
deformări se dovedeşte existenŃa unui indiciu (R.
Stănoiu, 2003, p. 147);
e) erorile de lectură şi de scris sunt determinate
ca şi în cazul lapsus-ului de existenŃa unui gând ascuns.
În această situaŃie este de apreciat practica unor
anchetatori de a-i face pe acuzaŃi să-şi citească propriile
declaraŃii, ca ulterior să le interpreteze erorile de lectură;
f) actele simptomatice sunt mărturisiri
involuntare ale unor gânduri ce scapă de sub controlul
Eu-lui conştient, existând o diferenŃă semnificativă între
ceea ce dorim şi ceea ce trebuie sa facem;
g) asociatiile de idei (T. Butoi, V. Zdrenghea,
1991, p 134).
Practica judiciară atrage atenŃia ca modul cum
învinuitul reacŃionează faŃă de un cuvânt oarecare, arată
care este starea sa sufletească şi permite anchetatorului să
pătrundă indirect în subconştientul lui.

Un caz aparte îl reprezintă interogarea individului

care nu a participat direct la actul antisocial, semnificaŃia
acestuia fiind tangenŃială. De aceea este indispensabil în
această situaŃia apelarea la foarte multă răbdare, tact şi
abilităŃi analitice net superioare, pentru că altfel se pot
comite mari erori judiciare care vor constitui sechele de

147
neînlăturat pentru cel în cauză. Toate aceste detalii
subliniază încă o dată, dacă mai era cazul, importanŃa
care trebuie acordată perioadei de pregătire a
interogatoriului, evitând tehnicile de constrângere
agresare fizică sau verbală a martorului, indiferent de
gradul de suspiciune proiectat asupra sa.
Toate acestea evidenŃiază importanŃa tactului
necesar desfăşurării unei anchete judiciare, bazate pe
principiile unei democraŃii, unde constrângerea, agresarea
sau violentarea martorului nu mai poate fi agreată. O
anchetă valabilă este cea în care sunt apelate acele
însuşiri native ale anchetatorului, abilităŃi testate şi
investigate, pe o pregătire corespunzătoare înalt
calitativă, precum şi o organizare riguroasă a planului de
intervievare.

V.4. Caracteristici esenŃiale ale personalităŃii

anchetatorului
Pe toată durata desfăşurării anchetei judiciare, un
rol aparte revine personalităŃii intervievatorului apelat să
afle adevărul, să creioneze o soluŃie temeinică şi legală.
În acest sens, fără a exagera, este necesar să amintim de
acele particularităŃi psihologice ale unui anchetator: să
aibă înŃelepciunea lui Solomon, logica lui Aristotel,
răbdarea lui Hristos, generozitatea ştiinŃifică a lui
Pasteur şi inventivitatea lui Edinson (Voica, M, 1999, p.
137).
Analiza asupra personalităŃii anchetatorului, în
contextul tacticii interogatoriului, trebuie precizat că nu
doar nivelul înalt de pregătire profesională prezintă
importanŃă dar mai ales gradul de autocunoaştere şi de
adaptare a trăsăturilor şi resurselor în funcŃie de fiecare
situaŃie cu care se confruntă.

148
 Cum am amintit mai sus, un pas important în
demararea anchetei este cel al ascultării când
anchetatorul este obligat să dea dovadă de corectitudine,
răbdare, atenŃie, demnitate şi înŃelegere; trebuie să deŃină
abilitatea de a recunoaşte şi de a-şi controla anumite
tendinŃe care pot influenŃa sau afecta desfăşurarea
anchetei: nervozitatea, superficialitatea, duritatea,
supraaprecierea propriilor calităŃi, tendinŃa de exagerare,
de suspectare a oricarei persoane audiate, indiferent de
calitatea acesteia (T. Bogdan, 1976, p. 90-93).
Alături de o riguroasă pregătire de specialitate,
anchetatorul trebuie să deŃină o serie de resurse psiho-
sociale superior dezvoltate, de calitatea acestora depinde
eficienŃa anchetei:
a) Creativitatea în gândire se recomandă evitarea
utilizării predominante a schemelor fixe, a şabloanelor,
analiza trebuie desfăşurată în jurul ideii de unicităŃii
fiecărei persoane care poate fi suspect sau martor la un
act infracŃional;
b) Capacitatea de a prelucra cu obiectivitate şi simŃ
critic toate informaŃiile şi detaliile care se pot obŃine în
timpul urmăririi penale;
c) Capacitatea de stabilire a contactului psihologic cu
persoana ascultată;
d) Evitarea exagerărilor în interpretarea declaraŃiilor
sau a pozitiei adoptate de persoana ascultată în calitate de
învinuit;
e) Controlarea sentimentelor de simpatie sau antipatie
faŃă de cel ascultat în calitate de invinuit sau inculpat.
Alături de un foarte bun control asupra reacŃiilor
psihologice proprii, anchetatorul trebuie să evite pe cât
posibil a acelor stereotipuri profesionale cauzate de
„defectele profesionale“ care pot cauza o incompletă
analiză sau, dimpotrivă, o exagerare în interpretări a celor

149
declarate sau a atitudinilor celor intervievaŃi care pot
apărea involuntar în urma unei stări tensionale extreme
(bâlbâiala, neclaritate în expunere). De asemenea, este
foarte important ca intervievatorul să-şi controleze
simpatiile, respectiv repulsiile faŃă de cel anchetat (cazul
unei femei care din victimă s-a transformat în agresor,
pentru anchetator femeie poate fi un motiv de simpatie
pentru infractor, cum de altfel ancheta unui criminal
antropofag declanşează repulsia imediată). Ambele
situaŃii trebuie evitate pe cât posibil pentru a nu afecta
ascultarea, respectiv analiza gravităŃii faptei comise.
În cadrul unei anchete judiciare, odată cu
dezvoltarea unei anumite relaŃii între cele două părŃi
poate apărea tendinŃa de a-l analiza pe celălalt. De altfel,
trebuie precizat că există o anumită permisivitate - acea
acceptare conştientă sau inconştientă a unui individ de a
fi studiat psihologic de către interlocutorul său, această
conduită fiind direct influenŃată atât de prima impresie
creată asupra celuilalt, cât mai ales de maniera în care
este abordat cazul:
- cel interogat îl studiază pe anchetator, uneori cu
o atenŃie mult mai accentuată decât aceea cu care este
studiat învinuitul de către anchetator. Astfel, un
anchetator competent, perseverent, ferm, cu experienŃă
face parte din categoria celor consideraŃi „periculoşi“ de
către infractori care sunt familiarizaŃi cu ancheta.
Astfel, cel care conduce ascultarea trebuie să
permită cât mai puŃin posibil să fie studiat de cel
suspectat. În acest fel se poate evita nedoritele tendinŃe
de manipulare de către infractor (acesta urmăreşte să
vadă ce reacŃii au asupra intervievatorului declaraŃiile
sale, sau să deducă ce informaŃii deŃin organele
competente asupra sa). În principal, munca
anchetatorului are două etape fundamentale:

150
a) stabilirea adevărului prin administrarea probelor
materiale şi testimoniale;
b) aprecierea în ansamblu a materialului acumulat.
Ancheta juridică presupune parcurgerea unor paşi
bine stabiliŃi, pentru fiecare fiind solicitate o serie de
resurse psihice de înaltă evoluŃie: calităŃile perceptive,
observative, imaginative, cele mnezice şi cele de gândire,
fiecare anchetator dezvoltând un stil personal:
predominant analitic, sugestiv, orientat spre exerienŃa
anterioară şi capacitatea de a valorifica această
experienŃă, ceea ce evidenŃiază prezenŃa „ecuaŃiei
personale“. Mai exact, chiar din primul moment al
perceperii elementelor cu care va lucra (urme, indicii,
documente), orice anchetator va sesiza diferenŃiat
esenŃialul de neesenŃial, va adăuga sau va elimina o serie
de detalii la realitatea concretă, fapte şi date în
conformitate cu tipul perceptiv, observativ şi asociativ
caruia îi aparŃine.
Demersul anchetei judiciare are la bază schiŃarea
unei ipoteze apoi se desfăşoară o serie de investigaŃii care
au drept scop verificarea sau anularea predicŃiei, mai
mult se reŃin acele elemente plauzibile care apoi devin
premise pentru concluziile finale (Bogdan T, 1973). Pe
parcursul acestei etape se remarcă perseverenŃa, căutarea
neobosită a adevărului şi nu încăpăŃânarea în a-şi justifica
cu orice preŃ propriile presupuneri, cu care verifică
(Rosca, Al., 1967), cu maximum de rigurozitate, toate
variantele pentru a putea exclude cu certitudine orice
posibilitate de eroare şi mobilitatea în gândire care îi
permite, în orice fază s-ar afla, să abandoneze unele
ipoteze şi să adopte altele.

151
 V.5. Aspecte psihologice cu privire la calităŃile
anchetatorului
După cum reiese şi din rândurile de mai sus,
activitatea de anchetator presupune o serie de calităŃi
indispensabile, evaluate şi testate prin intermediul cărora
se menŃine un nivel optim de obiectivitate şi se evită
astfel nafastele erori judiciare:
a. ExigenŃele legale cer anchetatorului cunoaşterea
temeinică a dispoziŃiilor legii penale şi procesual penal, a
drepturilor fundamentale ale omului, a modului în care
legislaŃia permite abordarea procedeelor de tactică şi
metodica în efectuarea anchetei judiciare;
b. ExigenŃele morale vizează raportarea reală şi
sinceră a anchetatorului la valorile umane cu privire la
adevăr, dreptate, justiŃie, bună-credinŃă;
c. ExigeneŃele de competenŃă se referă la pregătirea
modernă de specialitate, experienŃa şi abilitatea
anchetatorului de a utiliza tehnologia judiciară în
soluŃionarea cauzelor judiciare.

 CalităŃi psiho-intelectuale şi moral-afective ale

anchetatorului
Este lesne de înŃeles că munca în domeniul judiciar
implică o serie de abilităŃi care sunt mult mai puŃin
solicitate în alte ramuri profesionale, mai mult, este
necesară o autocunoaştere profundă şi o stăpânire de sine
a celui care desfăşoară anchete care au drept obiectiv
identificarea infractorului, pedepsirea acestuia, dar şi
asigurarea victimei cu privire la îndepărtarea percolului.
În rândurile ce urmează vom prezenta câteva din
procesele psihice care implică o dezvoltare net
superioară:
a. Gândirea în cazul anchetatorului – abilităŃile
intelectuale sunt cele care permit o analogie rapidă, o

152
aprofundare a cazului, cu care intervievatorul „devine
capabil să depăşească limitele hic et nunc ale percepŃiei
şi să pătrundă mai adânc, nu atât constatativ, cât mai ales
comprehensiv-explicativ în esenŃa realităŃii” (Golu M.,
1975, p. 156);
b. Memoria este ceea ce se obŃine în urma operaŃiilor
de stocare şi conservare a informatiei despre stările
surselor externe şi despre acŃiunile şi trăirile subiective în
raport cu ele. Memoria ocupă un loc distinct şi esenŃial în
procesul de colaborare şi verificare a probelor, acest fapt
reprezentând o cale foarte eficace de a combate tendinŃele
duplicitare şi de simulare a unor comportamente care au
drept scop abaterea anchetei de la tema centrală.
Anchetatorul trebuie să fie capabil să reŃină cât mai multe
detalii şi mai ales formulări verbale pe care le va
reproduce abia după încheierea interogatoriului, notând
fiecare informaŃie în forma în care a fost relatată (acest
procedeu este aplicat când nu există posibilitatea utilizării
aparaturii moderne de înregistrare audio-video);
c. Integritatea senzorială are în vedere condiŃia
fiziologică normală a analizatorilor anchetatorului, fiind
cunoscut faptul că „valorile funcŃiei sensibilităŃii sunt
supuse unor oscilaŃii ca urmare a fenomenelor de
adaptare, depresie, oboseală, involuŃie, evoluŃie sau a
celor de sensibilizare, contrast, învăŃare“ (Golu, M 1975,
p 132).
Prin urmare, anchetatorul trebuie să aibă o stare
de sănătate corespunzătoare, să dispună de o mare
capacitate de efort voluntar şi să fie lipsit de prejudecăŃi
sau de sentimente de duşmănie faŃă de persoana
anchetată. Buna-credinŃă trebuie să conducă la soluŃii
temeinice şi legale atât în activitatea de urmărire penală,
cât şi în cea a instanŃelor judiciare. Acest fapt se
manifestă prin:

153
 - intenŃia dreaptă: cazul va fi soluŃionat doar pe
probe valide, obiective şi certe;
- diligenŃa: cazurile vor fi soluŃionate prin
comportamente care respectă drepturile oamenilor,
principiile democratice, fără a apela la diferite forme şi
grade de abuzuri;
- licitatea: utilizarea în ancheta judiciară doar a
probelor admise de lege; respectarea garanŃiilor
procesuale, a prezumŃiei de nevinovăŃie, a drepturilor
omului;
- abŃinerea de la producerea prejudiciilor:
sesizarea şi înlăturarea posibilelor vicii în activitatea de
urmărire penală (Butoi T., 2004, p. 187).

 Tipuri de anchetatori
Perspicacitatea, spiritul de observaŃie, insistenŃa,
subtilitatea deducŃiilor şi sintezelor, rapiditatea sesizării
unor relaŃii şi forŃa argumentării logice formează intuiŃia
profesională. Un bun anchetator trebuie să fie o persoană
cu reale abilităŃi de lucru cu oamenii, să manifeste cu
uşurinŃă empatia, să reuşească să câştige încrederea şi
respectul celui ascultat. Totodată, persoana cu un
asemenea rol dispune de optime capacităŃi de exprimare
verbală, să discute pe teme mai mult sau mai puŃin
dificile şi, mai mult, să adopte atitudinea în raport cu
categoriile de invinuiŃi: vanitoşi, orgolioşi, sensibili la
flatare.
Printre calităŃile profesionale ale anchetatorului se
remarcă: obişnuinŃa de a privi interlocutorii în ochi pe tot
parcursul ascultării, urmăreşte şi evaluază corect reacŃiile
comportamentale, deprinderea de a asigura anchetei
liniştea şi intimitatea necesară; deprinderea de a avea
încredere în capacitatea personală, de a fi calm şi

154
echilibrat, precum şi tăria morală de a mai insista atunci
când s-a ajuns la concluzia că totul este în zadar.
În urma studierii comportamentului anchetatorilor
au fost stabilite principalele tipuri de anchetatori :
• Anchetatorul temperat - prezintă un
comportament de o mare „naturaleŃe“, firesc, manifestă
un real interes faŃă de interlocutor pe care îl ascultă cu
atenŃie, calm şi răbdare;
• Anchetatorul amabil - manifestă o oarecare
transparenŃă în relaŃia cu interlocutorul; printr-un
comportament jovial creează o atmosferă degajată care
permite celuilalt să se manifeste firesc, fără constrângeri,
acest context social facilitează un minuŃios studiu
psihologic asupra co-participantului;
• Anchetatorul autoritar – scopul central urmărit
de acesta este intimidarea interlocutorului, fără a face
analize psihologice, prezintă o atitudine rigidă, gravă care
nu permite prezumŃii de negociere sau chiar înşelare;
• Anchetatorul vorbăreŃ- prezintă un nivel scăzut
de eficienŃă în desfăşurarea anchetei, urmăreşte mereu să
se facă remarcat, motiv pentru care întrerupe mereu
interlocutorul, având intervenŃii inoportune şi ineficiente,
ceea ce poate compromite ancheta;
• Anchetatorul cabotin– este orientat predominant
spre aŃiuni actoriceşti, spre reacŃii teatrale;
• Anchetatorul patern - adoptă un comportament
blând în ancheta ce poate fi speculat de infractorii
recidivişti;
• Anchetatorii violenŃi – reprezintă modelul
torŃionar care aparŃine strategiilor vechi de anchetare care
urmăreau constrângerea anchetatului, prin mijloace
violente, în vederea mărturisirii; acest pattern nu mai este
utilizat în sistemul judiciar actual, întrucât a fost dovedită
ineficienŃa acestei maniere de anchetare (este cunoscut

155
din istorie cum numeroşi martori ajungeau să
mărturisească ceea ce dorea anchetatorul doar pentru a
scăpa de cruzimea torturii).
Este necesar să menŃionăm că aceste pattern-uri nu
pot exista în stare pură. În mod obişnuit ele se
interferează, în funcŃie de specificul anchetei, de
particularităŃile celui anchetat, specialistul apelează la un
anumit „profil“. Putem afirma de predominanŃa unei
anumit tip doar din perspectiva frecvenŃei de manifestare.

V.6. Infractor – portret şi influenŃă asupra

anchetei
În cadrul unei anchete este dificil de stabilit cât
din ceea ce este mărturisit reprezintă actul faptic, cât de
obiectivă este relatarea celui anchetat, este martorul de
bună credinŃă sau nu. Toate acestea reprezintă variabile
greu de controlat, mai ales că orice pentru înŃelegerea
„exteriorului“ fiecare individ face apel la ecuaŃia
personală ceea ce influenŃează • maniera în care este
perceput evenimentul, • modul în care a fost memorat,
respectiv reamintit, • modalitatea de exprimare, de
expunere şi, mai ales, • cât anume, subiectul este dispus
sau interesat să exprime.
Această subiectivitate în perceperea, evaluarea şi
interpretarea faptului exterior poate avea influenŃe
semnficative asupra anchetei, atât din perspectiva
„lărgimii“ (volumul de informaŃie acumulat), dar în
special al profunzimii (descoperirea unor faŃete ascunse,
analiza faptelor în esenŃa lor). Din acest motiv, în cazul
unor anchete laborioase, se recomandă o testare a
martorilor atât din punct de vedere al dezvoltării şi
sănătăŃii mentale, cât şi din perspectivă senzorială
(examen oftalmologic şi audiologic pentru situaŃiile
încărcate în elemente audio- sau video-senzoriale). Pe de

156
altă parte, o atenŃie deosebită trebuie acordată laturii etice
şi morale a martorului, a raportului cu persoanele
implicate, precum şi maniera de raportare la personalul
judiciar.

 Elemente definitorii ale personalităŃii infractorului

Determinarea cauzelor şi condiŃiilor infracŃiunii
concrete pe de o parte şi a infracŃionalităŃii în ansamblu
pe de alta parte, este esenŃială pentru a se identifica căile
şi mijloacele adecvate în vederea combaterii fenomenului
criminalităŃii. Prin ultilizarea unor mijloace care permit
un studiu şi o analiză multilaterală, specialiştii în
psihologie judiciară reuşesc să aprofundeze tot mai mult
personalitatea criminală: procesul de formare, trăsături şi
caracteristici ale infractorului, cauze generatoare a unui
comportament antisocial, dar mai ales căile şi metodele
de reeducare şi reinserŃie socială (Butoi T, 2004).
Această evaluare amănunŃită asupra personalităŃii
persoanei „antisociale“ facilitează atât distincŃia între
delincvenŃi şi non-delincvenŃi, ci şi între diferitele
categorii de infractori.
O primă examinare a personalităŃii infractorului
ni-l dezvăluie ca un individ cu o insuficientă maturizare
socială, cu deficienŃe însemnate de integrare socială, care
intră în conflict cu cerinŃele sistemului valorico-normativ
şi cultural al societăŃii în care trăieşte.
Studierea diferitelor categorii de infractori poate
duce la stabilirea unor caracteristici psihologice ale celor
care încalcă prevederile legale.
1). În primul rand, orice infractor este un
inadaptat din punct de vedere social, ceea ce reprezintă
rezultatul unor acŃiuni de selecŃie a societăŃii, sunt
elemente a căror educaŃie s-a efectuat în condiŃii
deficitare. Nu este de mirare faptul că prin analize
157
anamnezice este evidenŃiată, în majoritatea cazurilor,
provenienŃa infractorilor: familii dezorganizate (orfani,
semi-orfani, familii monoparentale, părinŃi infractori,
părinŃi alcoolici) unde nu există condiŃii sau preocupare
susŃinute pentru educaŃia morală corespunzătoare a
copiilor care să le faciliteze integrarea în sistemul social
general. Alături de familie asociem şi anturajul, grupul de
prieteni care constituie factori esenŃiali ce-i influentează
personalitatea şi comportamentul (să ne amintim de
cazurile în care „copii buni, din familii bune“ ajuns să se
asocieze la diferite găşti, urmând să asiste sau chiar să
participe la infracŃiuni mai mult sau mai puŃin grave, în
grup sau individual). Lipsa influenŃării educative se mai
manifestă şi prin neasigurarea stabilităŃii şi continuităŃii
în îndrumare. În perioada preşcolară şi şcolară copilul
manifestă accentuate tendinŃe spre vagabondaj, iar lipsa
unei supravegheri şi corectări facilitează dezvoltarea
deprinderilor infracŃionale, de la cele minore: micile
hoŃii necesare satisfacerii trebuinŃelor primare, urmând
ulterior acte antisociale cu un mare impact asupra
individului, dar şi asupra societăŃii: crime violente,
agresive.
Referitor la aceasta problemă, G. Guilherment
preciza: „Numărul tinerilor criminali şi delincvenŃi creşte
în mod înspăimântător... în sufletele fragede ale tinerilor
se găsesc fermenŃii corupŃiei, pe care mediul social le
favorizează... cei în faŃa cărora se deschide viitorul, cei
care trebuie să posede iluziile reconfortante ale speranŃei,
nu ar trebui să cunoască dezamăgirea urii. Şi totuşi,
există crime comise de copii, există sinucideri în rândul
copiilor“ (G. Guilherment,1924, apud Mitrofan 2000, p.
111 ).
Pe fondul unei educaŃii socio-morale puternic
deficitare asociate unor experienŃe nefaste, cu multă

158
rapiditate se creionează deprinderile negative,
indezirabile, asfel că infractorul reprezintă acel individ
foarte labil emoŃional, cât şi acŃional. ReacŃiile sale
trădează discontinuitate, salturi nemotivate de la o
extremă la alta, inconstanŃă în reacŃii, slaba dezvoltare a
emoŃiilor, fapt ce determină lipsa unei capacităŃi de
autoevaluare şi de evaluare adecvată, lipsa de
obiectivitate faŃă de sine şi faŃă de alŃii.
2). Căutarea satisfacŃiei materiale sau morale prin
săvârşirea unor acte infracŃionale, cu gravitate variată.
Abaterea de la lege, pe lângă faptul că reprezintă un
pericol pentru societate (reprezintă un simptom de
inadaptare din punct de vedere etiologic pe de o parte şi o
reacŃie atipică pe de altă parte), se mai caracterizează şi
prin aceea aduce o serie de beneficii morale sau materiale
făptaşului. În mod obişnuit, actele delincvenŃiale,
indiferent de gravitatea lor (mici abateri până la marile
delapidări) sunt dominate de ideea unui câştig imediat,
rare fiind delictele unde beneficiile sunt „aşteptate“ după
o anumită perioadă de timp, la aceste mobiluri fiind
asociate şi atitudinile şi comportamentele agresive. Este
necesar să subliniem că există situaŃii în care rezultatul
nu îl constituie neapărat unul de factură materială, el
poate reprezenta un folos de ordin moral cu efecte mai
îndepărtate în timp. Şi toate acestea au loc sub o
puternică influenŃă a mediului ambiant care are rol
stimulator spre acŃiuni antisociale, iar gradul de
„sensibilitate“ spre acte infracŃionale asociat carenŃelor
morale determină caracterul atipic al reacŃiilor.
3). A treia caracteristică a comportamentului
infractorului este duplicitatea. Prin conştientizarea
caracterului puternic antisocial şi periculos al actelor
sale, infractorul observă, plănuieşte şi execută pe ascuns
infracŃiunea. Legat de reacŃiile delincventului în timpul
159
comiterii abaterii penale se ridică două probleme
semnificative: a. „scăpările“ – acele lacune, omisiuni din
planul infracŃional care devin dovezi incriminatorii
(lichid seminal în cazul violurilor, haine, amprente, arma
crimei etc.) şi b. reîntoarcerea la locul faptei – aceasta
denotă nesiguranŃa infractorului, acesta nu-şi poate
aminti dacă totul a fost pus la punct, dacă nu cumva a
comis o greşeală, ceea ce îi îndeamnă să se reîntoarcă la
locul infracŃiunii, gest ce poate fi de rău augur, în marea
majoritate a cazurilor. Dacă cea din urmă conduită a
infractorului reprezintă o formă de verificare a locului,
din dorinŃa de a-şi muşamaliza tot mai mult identitatea, în
cazul lacunelor trădătoare în planul de execuŃie pot
însemnaf ie dorinŃa de a fi prins, fie o oarecare
nesiguranŃă şi grabă. Duplicitatea infractorului este o
trăsătură esenŃială a comportamentului său. El nu-şi
dirijează atitudinea doar în perioada în care comite fapta
infracŃională, ci tot timpul. Se prezintă de multe ori în
cadrul social drept un om integru, onest, cu preocupări
din cele mai variate.
Preocuparea excesivă a tăinuirii, atenŃia excesivă
acordată reacŃiilor comportamentale şi verbale,
evidenŃiază o serie de caracteristici specifice ce
deosebesc infractorul de omul obişnuit, în timp ce
persoana ne-infracŃională apelează la formulări verbale
care implică diferite timpuri verbale – povestesc cu multă
nonşalanŃă elemente semnificative pentru ceilalŃi, în mod
obişnuit delincvenŃii nu folosesc un alt timp decât
prezentul, iar plurarul este întotdeauna înlocuit cu
singularul (Damon Runyen, apud Bogdan, T. 73, p. 156).
4). Frustrarea este acut resimŃită de către infractor
atunci când constată că este privat de unele drepturi şi
recompense, mai ales în situaŃia în care consideră că i se
cuvin sau când în calea obŃinerii acestor drepturi se

160
interpun obstacole. Este cunoscut că delincvenŃii au
pattern-uri personale de a reacŃiona în faŃa frustraŃiei: de
la amânarea satisfacŃiei până la apelarea la unele
comportamente agresive, specific indivizilor cu un scăzut
autocontrol, de aici şi acele reacŃii atipice, inconstante şi
violente (Butoi T., 2003).
5). Imaturitatea afectivă – delincventul apelează
cu multă uşurinŃă la comportamente infantile (accese de
plâns, crize) pentru obŃinerea unor plăceri imediate,
minore şi uneori nesemnificative.
6). Complexul de inferioritate – caracterizat prin
acel sentiment de insuficienŃă, de incapacitate personală.
J.Pinatel a dezvoltat o amplă teorie asupra personalităŃii
criminale; plecând de la cele trei instanŃe ale psihicului
conform teoriei psihanalitice: Sinele (inconştientul,
complex de instincte şi tendinŃe reprimate sau refulate),
Eu-l (nucleu al personalităŃii care reprezintă dimensiunea
psihică a cunoştinŃelor şi imaginilor despre sine, precum
şi atitudinile conştiente sau inconştiente faŃă de cele mai
importante interese şi valori) şi Supra-Eu-l (instanŃa
supremă a moralităŃii, expresia existenŃei sociale a
individului).
Pinatel consideră că există o diferenŃă marcantă de
grad între personalitatea infractorului şi cea a
noninfractorului. La baza acestei opinii stă ca argument
acea transformare a asentimentului temperat în
asentiment tolerat şi apoi trecerea la act. Mai mult decât
atât, autorul amintit susŃine că nici una din trăsăturile
infractorului (egocentrism, labilitate afectivă, izolare
socială etc.) nu reprezintă o cauză principal generatoare a
comportamentului delincvenŃial, însă reunirea lor într-o
anumită formă conferă personalităŃii un caracter specific,
cu o anumită orientare. Pinatel menŃionează unele forme

161
de evoluŃie psihică şi socială, în sensul că persoana
uneori parcurge un proces care duce la deplina
maturizare. La unii infractori se observă o stare de
imaturizare socială care se manifestă prin neînŃelegerea şi
necunoaşterea răspunderii sale faŃă de alŃi oameni, prin
neluarea în seamă a intereselor celorlalŃi (hoŃul,
agresivul, violatorul, nu inŃeleg, nu admit că şi victima
are anumite drepturi). Pinatel avansează ideea că în
circumstanŃe excepŃionale orice om poate deveni
delincvent, însă diferenŃa dintre delincvenŃi şi
nondelincvenŃi este pusă în evidenŃă de pragul
delincvenŃional. Unii dintre nondelincvenŃi au nevoie de
presiuni grave pentru a le provoca o reacŃie antisocială
(crimele pasionale), în timp ce alŃii trec la acŃiunea de
incitaŃie exterioară foarte uşor (indivizii recalcitranŃi,
alcoolicii etc.). Spre deosebire de aceştia, infractorii
inveteraŃi nu aşteaptă ivirea unei ocazii ci şi-o procură,
şi-o formează singuri.
De asemenea, pe această filieră a personalităŃii
criminale este necesar să amintim de teoria procesului
criminogen, al trecerii la actul infracŃional, la baza
acestei paradigme găsindu-se opinia lui Greef (apud
Stănoiu R., 2003) conform căruia evoluŃia psihică a
individului care comite o infracŃiune gravă, cuprinde trei
faze :
a) faza asentimentului temperat : reprezintă
stadiul în care individul, în urma unor experienŃe nefaste,
suferă o serie de degradări progresive a personalităŃii.
Este convins de inegalitatea şi nedreptatea societăŃii,
consideră că nu merită respectate acele convenienŃe de
coabitare cu ceilalŃi, totul reprezentă o situaŃie fără ieşire;
b) faza sentimentului formulat individul acceptă
comiterea unui act antisocial, a crimei, consideră că e
singura cale de „rezistenŃă“ în faŃa „sorŃii crude“;

162
 c) faza de criză în cursul căreia este acceptată
eliminarea victimei, este căutată ocazia favorabilă pentru
aplicarea planului de atac.
DeŃinerea a cât mai multe detalii despre infractor,
mediul de provenienŃă, caracteristici psiho-socio-
demografice, nivel de pregătire, surse de trai etc. permit
nu doar o reperare imediată a acestuia şi aplicarea unor
forme punitive adecvate, dar mai ales toate aceste
amănunte facilitează dezvoltarea unor politici sociale de
prevenire a infracŃionalităŃii şi diminuarea tendinŃelor de
reiterare a actelor antisociale (recidivă).

V.7. Analiza psiho-comportamentală a făptaşului

în cadrul anchetei judiciare
Ancheta, spre deosebire de obişnuitele
interacŃiuni sociale, reprezintă acea relaŃie unde actanŃii
deŃin\îndeplinesc un statut bine definit. În timp ce
anchetatorul este elementul moral legal care acŃionează
pentru apărarea colectivităŃii, fiind îngrădit de lege în
acŃiunea lui, anchetatul sau inculpatul acŃioneaza liber;
între cei doi există o mare tensiune psihologică (Bogdan,
T, 1973, p 125).
Pe toată durata acestei investigaŃii anchetatorul
deŃine un avantaj de poziŃi conferit de atributiile sale
legale, având posibilitatea de a-l observa pe invinuit în
situaŃii în care acesta manifestă diverse tulburări mimice,
neuro-vegetative: roşiri, respiraŃie accelerată, tremur,
vibraŃii ale vocii etc. Aceste tulburări de ritm şi fluenŃă
pot fi provocate şi prin arma surprizei - prezentarea
neaşteptată a unei noi dovezi sau punerea subită a unei
întrebări fără legătură aparentă cu discuŃia anterioară.
O problemă aparte, pe toată durata anchetei, o
reprezintă acei făptaşi care preferă să păstreze tăcerea, iar
anchetatorul nu dispune de nici un mijloc pentru a-l

163
determina să mărturisească sau să îşi prezinte „varianta“
pentru a se autoapăra. În unele cazuri singura lor
manifestare se rezumă susŃinerea nestrămutată a
nevinovăŃiei lor. Asemenea cazuri se întâlnesc la
infractorii politici care adoptă această tactică pentru a nu
da nici un fel de reper organelor de anchetă şi pentru a
acoperi complicii. De asemenea, în urma înhibiŃiei create
de anchetă şi de povara faptului comis, o astfel de
atitudine este agreată uneori de către infractorii de drept
comun, cauza constituind-o elementele puternic inhibante
precum povara faptului comis.
Atitudinea infractorului în cadrul anchetei este o
atitudine voluntară, îşi dirijează comportamentul în mod
conştient, acest fapt se dezvoltă în concordanŃă cu
situaŃia concretă, fiind influenŃată şi de urmările actelor
sale. În cadrul interviului juridic, infractorul abordează
un anumit comportament la baza căruia se găsesc o serie
de indicatori şi motive care se cuprind în (Butoi T.,
2004):
1). Sistemul de legături ce alcătuiesc habitudinile
sociale, evidenŃiate în concepŃia despre lume şi viaŃă a
persoanei respective, ceea ce reprezintă chintesenŃa
existenŃială a individului şi cuprinde:
a) imaginea propriei persoane - sentimentele, idealurile,
deprinderile individuale;
b) imaginea societăŃii.
2). În timpul desfăşurării anchetei, făptaşul este
constrâns de habitudinile sociale, de dominanŃă, ceea ce
are drept urmare dezvoltarea unei atitudini defensive.
Atitudinea celui anchetat în cabinetul de anchetă
reprezintă un moment important pentru activitatea post
infracŃională. Mai mult se consideră că actul de
recunoaştere şi de dezvăluire a faptei comise reprezintă
primul pas din cadrul procesului de reinserŃie socială.

164
 3). Un alt factor important pentru buna
desfăşurare a anchetei îl constituie caracteristicul
infracŃiunii. Dacă înfractorii pasionali mărturisesc cu
multă uşurinŃă fapta săvârşită, cei habitudinali sunt mai
refractari în uşurinŃa mărturei, în timp ce făptaşii actelor
teroriste, sau cu un pronunŃat caracter politic preferă să
îndure tacă pentru a nu compromite gruparea sau pentru a
tergiversa reperarea celorlalŃi din mişcarea anarhistă.
4). Caracteristicile psihice ale anchetatului:
activitatea nervoasă superioară, temperamentul şi
caracterul reprezintă indici valoroşi în profunzimea
anchetei, a timpului necesar pentru elucidarea adevărului
etc.
Alături de datele externe ale anchetei: contextul
spaŃio-temporal în care a avut loc infracŃiunea,
indispensabil pentru eficacitatea anchetei, este studiul
asupra comportamentului manifestat de subiect, atât cel
declarat, dar mai ales cel nonverbal şi paraverbal. Toate
acestea reflectă trăsăturile temperamentale (motricitatea,
timpul de reacŃie în timpul intervievării), diferite expresii
emoŃionale, manifestate involuntar sau provocate
(femeile apelează frecvent la plânsete sau afecte ce au
drept scop sensibilizarea comisiei), specificul cognitiv-
intelectual al individului, precum şi atitudinea
anchetatului faŃă de intervievator şi faŃă de întreaga
anchetă. Toate aceste detalii pot fi reŃinute printr-o
observaŃie susŃinută în urma căruia se va înregistra
simptomatica labilă - aspectele dinamice ale corpului,
pantonima - Ńinuta, mersul, gesturile, mimica - expresiile
feŃei, modificările vegetative, vorbirea (Mocanu, L. 2009,
p.80 - 90).
 Ńinuta sau atitudinea permite exprimarea de
către individ a răspunsului său faŃă de o anumită situaŃie,
În mod obişnuit, poziŃia generală a corpului este

165
edificatoare pentru trăirea psihică a individului în
momentul respectiv, astfel că o postură „apăsată“ (umeri
„căzuŃi“, trunchi înclinat în faŃă, maini cazute pe lângă
cop, capul orientat în jos) denotă în mod cert oboseală
acumulată în urma unei activităŃi epuizante sau o stare
maladivă (depresivă). În anumite contexte, temporale,
această postură poate sugera o stimă de sine precară,
atitudine defensivă, etc. La polul opus este postura în
care pieptul este bombat, capul sus, umerii drepŃi,
picioarele larg depărtate, mâinile evoluând larg pe lângă
corp, toate aceste denotă bucurie, încredere în sine,
tendinŃe dominatoare sau de provocare etc.
BineînŃeles că aceste conduite şi atitudini sunt direct
intersectate cu o serie de aspecte contextuale sau de
anumite caracteristici ale individului (de pildă, un individ
astenic are o postură uşor „încovoiată“, în timp ce un
indivd minion din dorinŃa de a vedea mai bine ceea ce
este în faŃa sa va apela la posturi drepte, ferme).
 mersul – permite o identificare rapidă a
dispoziŃiei individului, precum şi a stării de sănatate
mentală a acestuia. Indicii de evaluare a acestuia Ńin de
viteză, ritm, fermitate, de unde şi clasificările de mers
greoi, lent, greu, nehotărât sau timid, energic, ferm,suplu
etc. Este cunoscut faptul că mersul reprezintă un
indicator semnficativ al stării neuropsihice; mersul
denotă oboseala sau vivacitatea individului.
Principalele criterii prin prisma cărora poate fi
categorisit mersul sunt: viteza, elasticitatea şi fermitatea.
Pe baza acestora se disting următoarele tipuri de mers:
lent şi greoi; lent şi nehotărât, timid; rapid, energic, suplu
şi ferm. Aceste tipuri de mers au semnificaŃii psihologice
distincte, tempo-ul psihologic, nivelul energetic
caracteristic individului va fi exprimat prin viteza cu care
acesta se deplasează (dimineaŃa când individul este

166
odihnit acesta va prezenta un mers rapid, uşor, în timp ce
în cursul zilei, odată cu acumularea oboselii acesta
devine tot mai lent, rigid şi greoi.). O situaŃie similară se
constată şi în cazurile de boală: când individul este
sănătos are un mers sprinten, ferm, elastic, în timp ce în
cazul bolnavilor are loc o „economie energetică“, ceea ce
le imprimă un mers cu totul diferit. De asemenea, mersul
constituie şi un semn al coloraturii afective a trăirilor
individului (Răşcanu, 2003, p 67). Tonusul psihic ridicat,
bucuria şi entuziasmul au drept corespondent un mers
săltăreŃ, dinamic, ferm, cu paşi mari, în timp ce tristeŃea,
dezamăgirea sunt asociate cu mersul lent, cu paşi mici,
un „pas abătut“.
- mersul lent şi greoi sugerează o lipsă acută de
energie şi mobilitate motorie, iar în condiŃiile asocierii cu
o oarecare lentoare în vorbire şi în gesturi se constată un
deficit ridicat de vigoare psihică. Cum deja se cunoaşte,
în aprecierea modalităŃii de mers trebuie Ńinut seama de o
serie de particularităŃi contextuale (spaŃio-temporale) sau
personale ale individului: în cazul persoanelor cu o
constituŃie mai masivă această lentoare şi greutate poate
fi privită ca „normalitate“ sau cum putem remarca în
cazul indivizilor cu un temperament predominat
flegmatic, în timp ce indivizii astenici pot suferi de o
anumită maladie. O situaŃie similară este şi în cazul
bătrânilor, unde greutatea mersului reprezintă o
caracteristică naturală (scăderea rezervelor energetice
psiho-fizice);
- mersul lent, nehotărât, timid – cu multă uşurinŃă
sugerează o acută lipsă de încredere, o stimă de sine
scăzută şi/sau o emotivitate crescută. Este necesar de
stabilit în evaluarea acestui pattern comportamental dacă
acesta reprezintă o caracteristică a individului sau este o
consecinŃă a confruntării acestuia cu o anumită situaŃie

167
(de exemplu o stare de tensiune, o stare de inferioritate
resimŃită în condiŃiile comiterii unei greşeli la locul de
muncă). Fără dubii, acest tip de mers reprezintă o stare de
defensivă a indiviului şi este caracteristică
temperamentului melancolic;
- mersul rapid, energic, suplu şi ferm este specific
vârstei tinereŃii, denotă multă voiciune, încredere în
forŃele proprii, precum şi un echilibru emoŃional şi
intelectual optim. Este specific indivizilor sangvinici, sau
„colericilor educaŃi“ .
 gesturile – un alt mijloc foarte sugestiv a
stăriii psihice a individului, precum şi raportul acestuia
cu lumea exterioară. Prin mişcările mânii individul caută
să stabilească un oarecare echilibru între lumea sa
proprie, interioară şi „lumea din jur“ sau, dimpotrivă,
acestea pot reprezenta un mijloc de autoprotecŃie în faŃa
factorilor indezirabili. Gesturile pot fi împărŃite în trei
mari diviziuni: instrumentale, retorice şi reactive.
1. gesturile instrumentale – permit executarea
anumitor sarcini, implică mişcări de la cele de o fineŃe şi
precizie aparte (mişcări predominant digitale), până la
cele grosiere: de tragere, susŃinere, împingere, apucare,
lovire etc; sunt cele prin intermediul cărora se efectuează
o anumită activitate. Există gesturi instrumentale
generale şi specifice:
1.a. gesturile instrumentale generale – reprezintă
acele mişcări ale mânii care permit realizarea unor
activităŃi de interes general,cum ar fi cele casnice, cele de
nutriŃie igienă, scris, citit etc; acestea sunt similare la toŃi
indivizii, indiferent de provenienŃa lor, gradul de educaŃie
şi statut socio-economic. Varietatea acestor gesturi constă
în: viteza, frecvenŃa, intensitatea, amplitudinea, planul de
efectuare, precizia cu care acestea sunt defăşurate, de aici
rezultă calitatea şi efienŃa rezultatului final. Toate aceste

168
caracteristici ale acestor gesturi sunt dependente de vârsta
subiectului (bătrânii nu au aceeşi viteză şi precizie a
mişcării comparativ cu persoanele adulte), gradul de
pregătire al acestuia (o persoană care desfăşoară
predominat activităŃi fizice nu va avea aceeaşi viteză şi
precizie a scrisului, de exemplu etc.), precum şi
preominanŃa temperamentală (un coleric va fi mult mai
rapid decât un flegmatic,dar precizia celui din urma poate
fi mai cresută). Cu cât practica exercitării unor gesturi
instrumentale, chiar generale, este mai mare, cu atât
viteza efectuării lor este mai mare. În evaluarea acestor
gesturi trebuie Ńinut seama şi de viteza de desfăşurare şi
manifestare a acestora, mai ales că în urma unor repetiŃii
susŃinute poate determina atât un timp foarte scurt de
execuŃie dar şi o precizie considerabilă:
- gesturile rapide, dar de o precizie mediocră- în
general sugerează o anumită stare de tensiune, de
hiperexcitaŃie. Dacă pentru temperamentul coleric astfel
de reacŃii motrice reprezintă o caracteristică generală, în
cazul celorlalte tipuri temperamentale, acestea constituie
o dovadă clară a tensiunii emoŃionale (pozitive sau
negative);
- gesturile promte, sigure şi precise denotă calm,
stăpânire de sine, încredere în sine, prezenŃă de spirit etc.;
- gesturile lente, dar sigure şi precise sunt
întâlnite la indivizii meticuloşi care acordă o atenŃie
deosebită amănuntelor, urmărind mereu atingerea unui
anumit nivel calitativ, în ciuda situaŃiei temporale. Este
caracteristică individului cu un temperamnet flegmatic,
iar sub forma unor manii poate manifesta şi melancolicul;
- gesturile ce variază ca viteză, darsunt sistematic
lipsite de precizie sugerează într-o manieră clară
neîndemânarea, lipsa de interes a subiectului pentru

169
respectiva acŃiune, lipsă de experinŃă sau chiar de simŃ
practic.
1.b. gesturile retorice în mod obişnuit aceste
reacŃii motrice însoŃesc mesajul verbal şi au drept scop
persuadarea interlocutorului fie pentru a obŃine ceva sau
a declanşa o anumită stare emoŃională. Acest fapt
dovedeşte, încă o dată gradul crescut de implicare a
nonverbalului în comunicarea interumană. Prin diferite
mijloace non-verbale pot fi exprimate direct emoŃii, stări
de teamă, de furie, tristeŃea sau veselia etc. Alături de
exprimarea verbală, acestea conferă o greutate
suplimentară mesajului transmis. Ca urmare a celor spuse
mai sus, semnificaŃiile gesturilor retorice sunt tot aşa de
numeroase şi variate ca şi cele ale vorbirii propriu-zise. O
serie de concluzii psihologice pot fi desprinse în primul
rând din caracteristicile de ordin formal ale gesturilor,
cum sunt: frecvenŃa, amplitudinea, energia, planul de
efectuare etc. Astfel:
- gesturile rare, „moi“, de mică amplitudine,
reprezintă acele gesturi reŃinute, mâinile sunt lipite sau pe
lângă corp şi denotă stări de teamă, de defensivă sau un
nivel scăzut al energiei psiho-fizice sau, dimpotrivă,
apatie, dezinteres, tendinŃă de izolare, este întâlnit la
indivizii cu temperament melancolic. În cazurile
tulburărilor psihice, aceste gesturi sunt specifice stărilor
maladive sau depresive;
- gesticulaŃia bogată, impetuoasă, largă –
caracteristică în mod special persoanelor colerice, cu
fizionomii predominant de tip picnic. Cu multă uşurinŃă
denotă stări de astenie sau hiperastenie (veselie, bună
dispoziŃie, jovialitate, voluptate etc.) şi are drept urmare o
antrenare a celorlalŃi în implicarea într-o situaŃie dată;
- gesturile repezi, violente – sunt manifestate în
situaŃii ale comunicării tensionate, în general sunt

170
îndreptate în „înainte“ şi sugerează o nervozitate
crescută, tendinŃă de dominare, exercitarea conştientă a
autorităŃii etc.
Alături de aceste semnificaŃii derivate şi/sau
asociate altor comportamente verbale, non-verbale sau
paraverbale, gesturile pot deŃine unele sensuri prin
conŃinutul lor semantic, unele pot sugera acŃiunea
(legănatul, taiatul lemnelor, cântatul la un instrument,
conducerea maşinii etc.). Alte gesturi exprimă emoŃii:
frică, spaimă, oroare etc. sau chiar sentimente: dragoste,
ură, dispreŃ, îngâmfare etc. După cum este lesne de
înŃeles, între comunicarea verbală şi cea gestuală nu
există o dependenŃă, gestrule pot transmite un mesaj fără
să fie necesară prezenŃa verbalizarea lui si, viceversa.
Aceste raporturi, predominanŃa unuia sau a altuia este
direct influenŃată de specificul situaŃiei sau de
particularităŃile psiho-intelectuale şi afective ale
individului. Unele persoane găsesc mult mai uşoară
comunicarea gestuală, acest fapt denotă anumite
deificultăŃi de conceptualizare a mesajului, pe de altă
parte, la unii predomină latura verbal-noŃională (Răşcanu,
2003), iar gestica este redusă semnificativ (o dezvoltare
intelectuală superioară). Indiferent de pattern-ul
comunicaŃional predominant, este necesară identificarea
rapidă, respectiv cunoaşterea specificului
interlocutorului, în felul acesta se permite o optimă
adaptare la cazul dat, este o cale viabilă şi eficientă de
înlăturare a blocajelor comunicaŃionale.
Este evident faptul că, gestica permite cu multă
uşurinŃă exprimarea anumitor emoŃii, stări şi trăiri
afective resimŃite la un moment dat. Astfel, observarea
atentă a gesturilor retorice ale oamenilor poate aduce
importante precizări cu privire la tipurile cărora ei le
aparŃin: inert, apatic, amorf, emotiv-depresiv, emotiv-

171
activ, nervos, pasionat etc. Întrucât gestul reprezintă o
„legatură de tranziŃie cu limbajul până la momentul
acŃiunii şi un fenomen care reprezintă continuitatea vieŃii
sociale umane şi intraumane“ (G. H. Mead apud Dan, M,
2004, p. 93), acesta are adeseori un caracter spontan care
sugerează gradul de sinceritate, uimire, bucurie, teama
resimŃite de persoana dată.
1.c. gesturile reactive – reprezintă răspunsul
oferit de individ la diferite situaŃii, respectiv solicitări.
Acestea sunt caracterizate printr-un grad sporit de
spontaneitate, ele nu sunt elaborate conştient, de multe
ori motivul apelării la astfel de mişcări are drept scop
apărarea personală. Şi aici putem evalua detaliat acest
comportament gestual prin prisma vitezei, a amplitudinii,
a promptitudinii a frecvenŃei de apariŃie şi manifestare
etc. ToŃi aceşti indivizi reprezintă surse valide în analiza
comportamentului individual, gradul de sănătate
neuro-psihică a subiectului, resursele energetice, dar mai
ales caracteristicile reactivităŃii emoŃionale, de la stări de
hiperasternie (bucurie crescută, dinamism, voiciune,
avalanşă de mişcări, acŃiuni cu o organizare foarte
scăzută, tensiuni puternic resimŃite) până la stări de
hipostenie (blocaj şi incapacitate de a reacŃiona).
 mimica - reprezintă ansamblul modificărilor
expresive la care participă părŃile mobile ale feŃei: ochii,
sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele, obrajii (Răşcanu,
2003, p. 65). Cu siguranŃă că în acŃiunile expresive ale
feŃei se adaugă şi caracteristicile statice ale fizionomiei:
culoarea părului şi a ochilor, conformaŃia feŃei şi formatul
ochilor, înălŃimea frunŃii, grosimea buzelor etc., orecum
şi relaŃia dintre acestea creând profilul unic al
fizionomiei individului. Expresivitatea feŃei depinde cel
mai mult de elementele mobile, astfel încât noŃiunile de
mobilitate şi expresivitate sunt cu referire în mimică

172
aproape sinonime. Nu este necesar să amintim de
existenŃa acelor teorii şi ipoteze cu privire la anumite
particularităŃi de fizionomie şi un anume comportament.
Studii recente au dovedit o slabă corelaŃie între anumite
trăsături de la mimicii, respectiv profilului fiziologic şi
comportamentul antisocial.
Un rol covârşitor în expresivitatea facială este
deŃinut de către mişcarea ochilor, a comisurilor gurii,
precum şi direcŃia privirii. Expresia tradiŃională: „ochii
sunt oglinda sufletului“ face referire la controlul destul
de scăzut şi slaba conştientizare a modalităŃii de a
„privi“, de aici şi caracterul spontan, direct şi sincer al
expresivităŃii lor.
Expresivitatea facială este foarte variată, ea
putând sugera starea de bucurie sau tristeŃe, uimire şi
mirare, mânie sau tandreŃe, toleranŃă sau autoritate etc. În
mod obişnuit semnficiaŃia diferitelor modalităŃi expresive
este generală, neexistând diferenŃe marcante chiar şi în
cazul cei doi actanŃi provin din culturi diferite. În acest
fel există o serie de „indicii“ care permit o mai facilă
decodificare a mesajului transmis:
- gradul de deschidere a ochilor – reprezintă o cale
foarte eficientă de a afla starea în care se află subiectul;
astfel, pe de o parte acest model mimic sugerează
atitudinea individului faŃă de afluxul informaŃional, iar pe
de altă parte ni se evidenŃiază cantitatea de informaŃii
furnizate.
În timp ce ochii larg deschişi reprezintă un viu
interes pentru ceea ce spune interlocutorul, lipsa
sentimentului de culpă sau teamă, ochii întredeschişi
denotă o atitudine de neîncredere, suspiciune, căutarea
sensurilor ascunse ale interlocutorului, plictiseală sau
tendinŃa de eschivare în faŃa unei situaŃii date.

173
 În general, se poate vorbi de un raport direct
proporŃional între gradul de deschidere a ochilor şi
cantitatea informaŃiilor recepŃionate sau emise de către
individ: cu cât creşte numărul mesajelor informaŃionale
receptate sau emise, cu atât gradul de deschidere a
ochilor creşte corespunzător (Răşcanu, 2003).
- direcŃia privirii deŃine un rol covârşitor în
comunicarea interumană, sugerează direct atitudinea
actanŃilor faŃă de mesajul primit, precum şi starea în care
aceştia se găsesc la un moment dat, de aici si o serie de
expresii: „privirea în gol“ ceea ce denotă descumpănire,
uimire, neştiinŃă etc. De asemenea, „privirea ezitantă“
este specifică indivizilor extrem de timizi şi retraşi sau,
dimpotrivă, se apelează la ea pentru a ascunde ceva,
sentimene de ruşine, de vină etc. Dacă privirea orientată
spre pământ denotă ruşine, complexe de inferioritate,
privirea peste capul interlocutorului sugerează lipsă de
respect pentru acesta, aroganŃă. În cazul în care cei doi
interlocutori se privesc direct în ochi, aceştia dovedesc
sinceritate, hotărâre, iar în condiŃii de admonestare se
transmite asprime, atitudinea autoritară, uneori chiar
provocarea.
În strânsă legătură cu direcŃia, este necesar să se
ia în considerare:
- mobilitatea privirii – cu toŃii am cunoscut
interlocutori care să privească mereu pe lângă noi, sau să
le fugă privirea peste tot, fără să îşi fixeze privirea într-un
punct anume, ceea ce denotă o lipsă de fermitate, tendinŃă
de evitarea şi eschivare, de a-şi ascunde gândurile,
intenŃiile, sentimentele. La polul opus se găseşte privirea
fixă, individul parcă priveşte prin noi, cee ce denotă o
oarecare ruptură de lumea reală, de mute ori este un
indice a unor tulburări de personalitate.

174
 Astfel, după cum se poate remarca, studiul atent
al privirii poate dezvălui nu doar comportamentul, cât şi
atitudinea neexprimată a interlocutorului. În cazul când
doi oameni se privesc, iar unul dintre ei coboară sau
schimbă sensul privirii sugerează retragerea sau
adoptarea unei atitudini defensive.
- mimica săracă - reprezintă acea fizionomie
imobilă, cu o scăzută expresivitate şi cu o mobilitate
deficitară a muschilor faciali, specifică individului
caracterizat printr-un temperament flegmatic. Uneori, o
mimică sărăcăcioasă denotă a structură psihică primară,
amorfă.
- mimica predominant depresivă se caracterizază
printr-o orientare meditativă dată de muşchii feŃei
„căzuŃi“, ceea ce denotă fie apartenenŃa la tipul
temperamental melancolic, fie faptul că individul se află
sub influenŃa unui eveniment neplăcut.
- mimica mobiă reprezintă starea de bine, stări
emoŃionale pozitive, reconfortante, un tonus crescut. Este
o mimică caracteristică sangvinicilor.
- mimica excesiv de mobilă specifică clovnului,
denotă o însemnată labilitate psihică. Asociată unui debit
verbal crescut şi o gestică amplă şi rapidă, acest pattern
este caracteristic colericilor. În cazuri extreme, astfel de
comportamente întâlnim la pacienŃii diagnosticaŃi cu
tulburări de comportament, şi hipermaniacii.
În cadrul unei anchete judiciare o importanŃă
covârşitoare, alături de declaraŃia verbală faptică, precum
şi limbajul non-verbal, se găseşte vorbirea (vorbirea -
calea netă spre studiul psihismului individual). Din
perspectiva comunicării este vorba de aspectul
paraverbal, care face referire la intensitatea sunetelor,
fluenŃa mesajului exprimat, debitul sau viteza exprimării,
intonaŃia, pronunŃia. Ca şi în cazul analizei limbajului

175
nonverbal, şi în cazul exprimării paraverbale este necesar
să se Ńină seama de detaliile contextuale, de
particularităŃile individuale ale individului,
caracteristicile culturale etc.
- Intensitatea medie a sunetelor constituie un
indice al fondului energetic al individului, dar şi al unor
însuşiri psihice, precum: hotărârea, autoritatea, calmul,
încrederea în sine. Astfel, în timp ce vocea scăzută
denotă neîncredere, teamă, emotivitate, sau oboseală şi
boală, o voce energică, puternică sugerează energie,
vitalitate, hotărâre, sau tensiune, iritare şi iritabilitate.
- FluenŃa - respectiv caracterul continuu sau
discontinuu al vorbirii - constituie un indice direct al
mobilităŃii proceselor cognitive, al vitezei de
conceptualizare, de ideaŃie. Vorbirea fluentă (continuă,
curgătoare) este un mod evident de a demonstra
abilitatea individului de a-şi găşi cuvintele, precizie,
rapiditate, stimă de sine optimă, dezvoltare înaltă a unor
procese psihice interconectate cu capacitatea intelectuală:
memorie, voinŃa, atenŃia,, precum şi un neuropsihism
ridicat. La polul opus se găseşte vorbirea lipsită de
fluenŃă (discontinuă, întreruptă frecvent de pauze)
reprezintă dezvoltarea deficitară a capacităŃilor
intelectuale, dificultăŃi de conceptualizare, respectiv de
găsirea cuvintelor adecvate demersului. Aceste tulburări
ale fluenŃei poate fi rezultatul şi simptomologia unor
tulburări neuropsihice, sau a unor factori contextuali şi
personali: tonus neuro-psihic scăzut, oboseală
cronicizată, lipstă de încredere în potenŃialul propriu,
teamă. O formă specială a lipsei de fluenŃă o reprezintă
aşa-numita „vorbire în salve“ (Răşcanu, 2003). Aceasta
se caracterizează prin grupuri de cuvinte rostite
precipitat, dar cu pauze relativ mari între ele, prezentând
de regulă şi multe aspecte de incoerenŃă - cel puŃin din

176
punct de vedere gramatical. Aceasta denotă adesea o
reactivitate emoŃională crescută.
- Debitul sau viteza exprimării – reprezintă un
indice foarte clar asupra stării de tensiune resimŃite de
individ. În mod obişnuit, oamenii când se găsesc într-o
situaŃie unde pot resimŃi acut un nivel crescut al stresului
caută să-şi expună problema într-o manieră foarte rapidă
mai ales femeile. Aceasta, constituie cel mai adesea o
caracteristică temperamentală: astfel, în vreme ce
colericul vorbeşte mult şi repede, flegmaticul se exprimă
folosind un debit deosebit de redus. Pe de altă parte,
debitul depinde de gradul de cunoaştere a obiectului
discuŃiei, de relaŃia afectivă în care se află individul care
vorbeşte cu interlocutorul său. Astfel, cu cât cunoaşterea
obiectului este mai amplă, cu atât debitul va fi mai mare.
De asemenea, debitul este mai mare atunci când relaŃia
dintre indivizii între care se poartă discuŃia are
caracteristicile unor afinităŃi între persoane. RelaŃia de
respingere, se manifestă prin reducerea sau chiar
suspendarea comunicării verbale dintre indivizii în cauză.
- IntonaŃia reprezintă poate cel mai bun mijloc de
exprimare a trăirilor afective resimŃite de individ. Şi
aceasta poate avea o varietate crescută de forme şi grade
de manifestare Astfel, intonaŃia bogată în inflexiuni este
caracteristică indivizilor cu un fond afectiv bogat şi care
în acelaşi timp tind, conştient sau mai puŃin conştient,
să-şi impresioneze (afectiv) interlocutorii. În schimb,
intonaŃia plată, monotonă, săracă în inflexiuni poate
denota fie un fond afectiv deficitar sau inhibiŃii în
comportamentul social precum: incapacitatea
exteriorizării propriilor sentimente, dificultăŃi în
stabilirea de contacte cu oamenii din cauza timidităŃii
etc.

177
 - PronunŃia depinde pe de o parte de
caracteristicile neuropsihice, iar pe de altă parte de
nivelul de cultură generală şi profesională a individului.
Ca tipuri se disting: pronunŃia deosebit de corectă
(reflectând o grijă pentru corectitudine mergând până la
pedanterie), pronunŃie de claritate şi corectitudine medie,
pronunŃie neclară, neglijentă. Cel mai frecvent, forme
defectuoase de pronunŃie pot fi întâlnite la
temperamentele extreme, la colerici şi la melancolici.
Astfel, colericii din pricina grabei deformează unele
cuvinte, iar pe altele chiar le elimină, „mănâncă" din
vorbire, înlocuindu-le cu gesturi sau prin expresii de
mimică. Pe de altă parte, la melancolici se constată
adesea scăderea sensibilă a sonorităŃii şi contopirea în
sunete confuze a unor sfârşituri de cuvinte sau de frază În
strânsă legătură cu pronunŃia trebuie să fie luate în
considerare eventualele particularităŃi sau chiar defecŃiuni
de limbaj. Acestea pot servi pe de o parte la identificarea
vocii, în absenŃa imaginii interlocutorului (în
comunicaŃiile telefonice etc.); iar pe de altă parte, ele pot
da şi unele indicaŃii asupra trăsăturilor sale psihice. De
exemplu, în cazul manifestărilor de bâlbâială se poate
presupune, fără mari riscuri de a greşi, că individul
respectiv se caracterizează şi printr-o reactivitate
emoŃională sporită.
Este vital pentru a înŃelege pe deplin mesajul
transmis pe căi nonverbale să fim foarte atenŃi, iar pentru
a preveni anumite aspecte indezirabile este necesar să
adresăm întrebări clarificatoare. În caz contrar, suntem
foarte uşor înclinaŃi să apelăm la clasicile stereotipuri
sociale legate de înterpretarea gesturilor sau , mai rău,
aprecim după propria grilă şi putem declanşa un
comportament care pentru interlocutor poate fi
inconfortabil sau acesta poate resimŃi puternice stări de

178
disonanŃă. Harta nu este teritoriul! Astfel, în baza
observaŃiilor desfăşurate pe toată durata anchetei,
anchetatorul apreciază comportamentul expresiv, în
special mimica invinuitului care evidenŃiază stări,
sentimente şi dispoziŃii sufleteşti a căror interpretare
corectă este necesară. Prin urmare, anchetatorul trebuie
să fie atent asupra componentei voluntare a
comportamentului expresiv prin care învinuitul încearcă
să-şi ascundă adevăratele stări sufleteşti pe timpul
ascultării. Învinuitul poate simula stăpânirea de sine,
calmul, nedumerirea, unele stări de suferinŃă, atitudinea
de revoltă sau protest, cu scopul de a impresiona sau de a
intimida pe anchetator.
Literatura de specialitate evidenŃiază acele gesturi
involuntare care nu pot fi mascate şi provocate într-un
scop anume : modificări de paloare, creşterea volumului
vaselor sanguine, spasmul glotic, tremurul vocii,
frământatul mâinilor, perioada de latenŃă în răspunsuri,
evitarea privirii anchetatorului, culegerea unor scame
imaginare şi contra întrebări. ExperienŃa demonstrează nu
greutatea de a surprinde aceste aspecte, ci dificultatea de
a fi interpretate corect, întrucât unele dintre ele nu sunt
mereu similare cu vinovăŃia. De exemplu, pentru
anchetarea persoanelor sincere, dar labile emoŃional
(copii, femei, bătrâni, cei aflaŃi în convalescenŃă) este
necesară creearea unui climat securizant şi de încredere
reciprocă. Altfel există posibilitatea alterării relaŃiei
dintre cei doi actanŃi, iar mărturia fie să fie trunchiată, să
nu furnizeze datele necesare aprofundării analizei
recunoaste sau, mai rău cel anchetat să mărturisească
fapte pe care nu le-a săvârşit.
Gesturile de nervozitate, ticurile sau ridicarea
tonului, pe lângă faptul că semnifică lipsa de
profesionalism a anchetatorului, pot influenŃa gândirea şi

179
stările sufleteşti ale invinuitului emotiv (Butoi, 2004). În
cazul în care în persoana invinuitului se află chiar autorul
faptei, discuŃiile introductive nu mai prezintă importanŃă,
chiar dacă i se ofera posibilitatea destinderii, e preocupat
de ceea ce bănuieşte că va urma dupa aceasta.
Lipsa de participare, starea de disconfort psihic,
teama şi suspiciunea continuă îl deosebeşte de învinuitul
care nu a săvârşit fapta ce i se impută, a cărui atitudine
presupune încredere, participare la discuŃie,
spontaneitate. De regulă, persoana sinceră îşi spune
părerea deschis şi chiar dacă nu bănuieşte pe o persoana
anume, oferă totuşi, păreri plauzibile, în timp ce
invinuitul care a comis infracŃiunea nu are puterea de a
bănui pe cineva.

V.8. Strategii generale de înlăturare a

opozabilităŃii şi a confruntării
După cum am menŃionat şi în rândurile anterioare,
pe toată durata anchetei între cei doi actanŃi: anchetatorul
şi martorul se dezvoltă o relaŃie, a cărei profunzime, şi
lărgime este dependentă de comportamentul şi atitudinea
manifestată de cei doi. De exemplu, afişarea de către
organele judiciare a unei superiorităŃi, un autocontrol
desăvârşit, promtitudine în reacŃii şi în analiza
declaraŃiilor, conferă celui anchetat o anumită optică
asupra faptei comise (de cele mai multe ori o regretă), va
fi mult mai afectat de ea, ceea ce va determina o
recunoaştere într-un timp scurt a faptei antisociale sau,
dimpotrivă, în cazul unui infractor recidivist această
conduită din partea intervievatorului va cauza o atitudine
de indiferenŃă şi disimulare.
Pentru a evita eventualele reacŃii ineficiente şi
indezirabile pentru ancheta judiciară, este necesară
abilitatea de a identifica rapid şi cu destul de mare

180
precizie personalitatea individului, de a-i contura în mare
portretul, ceea ce va conferi o superioritate clară
anchetatorului şi va putea aborda strategii de influenŃare
a anchetei în vederea edificării adevărului.
În ceea ce priveste utilitatea cunoaşterii structurii
psihologice a infractorului se pot determina două situaŃii
(Butoi, T. 2004):
- pe de o parte, acesta poate manifesta o mare
stăpânire de sine, fiind rezistent la anchetă, este calm,
liniştit, analizează cu multă răceală interogaŃiile
anchetatorului, foloseşte raŃionamente logice pentru a-şi
susŃine nevinovăŃia, astfel că la o primă vedere poate fi
catalogat drept nevinovat;
- pe de altă parte poate dispune de o mică
rezistenŃă la interogatoriu, având o mimică şi gestică ce
trădează nelinişte, teamă, are o exprimare ilogică şi
incoerentă, este puŃin cooperant, această conduită îl poate
incrimina foarte uşor.
Tocmai pentru a conferi o cât mai mare acurateŃe
procesului de anchetă este necesar ca organele judiciare
să menŃină un echilibru între factorii externi (detalii
legate de specificul contextual al interogatoriului) şi
factorii psihologici: emotivitate, extroversia, introversia,
gradul de sociabilitate, stăpânirea de sine, toate acestea
vor permite evidenŃierea adevărului. În faŃa învinuitului
caracterizat prin hipo-emotivitate şi indiferenŃă afectivă,
nu pot fi utilizate mijloace de influenŃare de natura psiho-
emoŃională, ci mijloace logico-emoŃionale (Zdrenghea,
V. 2000, p. 141).
În literatura de specialitate există o serie de tactici
de intervievare care au drept scop facilitarea contactului
verbal între interlocutori (Bogdan T., Sintea I, Dragan
Cornianu R, 1988, p. 185):

181
 1). Analiza comportamentului nonverbal (mimică,
gesturi, Ńinută vestimentară etc.) este mult mai uşor
remarcată decât latura verbală (mai întâi suntem priviŃi şi
apoi suntem ascultaŃi);
2). exprimarea clară, inteligibilă a interlocutorului
este obligatorie;
3). înainte de a vorbi, trebuie să ştim să observăm
şi să ascultăm. Anchetatorul, chiar de la primul contact
cu cel pe care îl bănuie, trebuie să îl examineze mai întâi
în ansamblu, ca apoi să evalueze ficare mişcare
necontrolată manifestată în momentul când este
reamintită acuzaŃia;
4). se recomandă adoptarea unei atitudini deschise
de către interlocutor, care să permită dezvoltarea unei
punŃi ce poate să confere martorului sentiment de
siguranŃă şi de înlăturare a pericolului;
5). învinuitul sau inculpatul trebuie să fie convins
că este ascultat cu atenŃie de către anchetator;
6). faŃă de interlocutor se recomandă a avea o
atitudine echilibrată, calmă şi răbdătoare;
7). În relaŃia cu cel anchetat se recomandă
adoptarea unuei conduite empatice, să se facă apel al
acele expresii care să stimuleze mărturia (gesturi de
prietenie, sfaturi, proverbe), se face apel la unele
experienŃe personale.
Interogarea celui suspectat de un act antisocial
trebuie desfăşurată într-un cadru (cabinetul de
interogatoriu) care să permită un control foarte bun
asupra anchetatului, o facilă observare a tuturor reacŃiilor
verbale şi non-verbale şi mai mult decât atât, un cadru
neutru prin care intervievatul să nu poată obŃine
informaŃii despre probele ce există împotriva sa. Pe toată
durata anchetei se observă şi se înregistrează toate
detaliile comportamentului non-verbal, mai ales în cazul

182
înfractorilor primari (situaŃia se schimbă destul de mult în
cazul recidivişilor, care, eventual au şi experienŃa
penitenciarului, îşi vor perfecŃiona tot mai mult tehnicile
de disimulare). Astfel că la prima audiere, cel anchetat
este rugat să relateze ceea ce ştie despre fapta investigată,
fără să fie întrerupt, ci doar încurajat prin diferite gesturi
sau mişcări ale capului să continue, aşteptând ca odată
încheiat monologul, să se ajungă la dialogul critic. Acest
lucru îl va ajuta pe anchetator să elaboreze ulterior o
tactică adecvată situaŃiei.

V.9. Tipuri psihologice de martori

ExperinŃa practică în domeniul anchetei judiciare
evidenŃiază numeroase portrete ale martorilor implicaŃi în
diferite cercetări penale, iar criteriile de clasificare sunt
extrem de variate, in funcŃie de indicatorii psiho-juridici
aleşi: gradul de sănătate mentală şi somatică, gradul de
evoluŃie cultural-intelectuală, mediul de provenienŃă,
tipul infracŃiunii comise, experienŃa infracŃională (primari
sau recidivişti), atitudinea faŃă de anchetă şi intervievator,
mărturia mincinoasă sau sinceră etc. (Voinea, M. 1999, p.
152 - 154).
Pentru a evita confuziile, cel mai frecvent se
apelează la două mari criterii de clasificare a martorilor:
♪ atitudinea faŃă de adevăr şi ♪ calităŃile psiho-
intelectuale a celui anchetat.
A. atitudinea faŃă de adevăr reprezintă gradul de
sinceritate în mărturia depusă, ceea ce permite aprecierea
martorilor ca fiind de bună credinŃă sau de rea credinŃă:
- martorul de bună credinŃă– mărturiseşte cu multă
sinceritate detalii despre infracŃiunea anchetată, chiar este
dispus să ofere cât mai multe detalii care să elucideze
ancheta. Cu toate acestea este necesar să se facă distincŃia
între acele detalii reale, care au existat cu adevărat şi cele

183
percepute eronat sau chiar imaginate, mărturisite cu
scopul de a denatura adevărul;
- martorul de rea credinŃă – este orientat predominant
spre declaraŃii false, ireale, prin care se urmăreşte
muşamalizarea delictului. În spatele unei astfel de
conduite se găsesc interese personale, relaŃii afective,
teamă, răzbunare etc. Acest tip de mărturie atrage după
sine încadrarea în rândul infracŃiunilor, conform
normelor juridice.
B. nivelul de dezvoltare intelectuală a martorului
influenŃează direct gradul de înŃelegere a situaŃiei şi,
evident, calitatea mărturiei:
- martorul inteligent – este acel individ care reuşeşte cu
mult tact să se facă înŃeles, dispune de un limbaj coerent,
inteligibil, bazat pe conexiuni logice, se limitează la
elementele principale, fără a încerca să stabilească unele
concluzii. Răspunde promt la detaliile solicitate fără a
emite analize sau judecăŃi de valoare;
- martorul neinteligent– reprezintă acel individ atras de
latura spectaculoasă a situaŃiei infracŃionale, asfel că este
foarte tentat să reŃină detalii nesemnificative, ceea ce
îngreunează mult anchetarea lui, mai ales că mărturia
acestuia constituie un amestec de detalii disparate care nu
permit creionarea unui situaŃii concrete asupra actului
delincvenŃial.
Clasificarea tipurilor de martori poate fi
continuată din perspectiva gradului de implicare a
martorului în actul infracŃional:
a. martorul identificat la locul faptei – de obicei
este de bună credinŃă, va oferi date şi amănunte
semnificative pentru anchetă;
b. martorul care va depune mărturie din proprie
iniŃiativă, deci se recomandă o atenŃie deosebită acestor

184
date, multe dintre ele pot fi denaturate intenŃionat ,tocmai
pentru a tergiversa prinderea făptaşului;
c. martorul identificat pe parcursul anchetei şi
care pot oferi perspective inedite asupra situaŃiei ceea ce
poate permite soluŃionarea cazului;
d. martori indicaŃi de către una din părŃile
implicate, de obicei sunt de rea credinŃă şi oferă
informaŃii puternic denaturate, fie din complezenŃă, fie
sub presiunea celorlalŃi,
e. martorii târâŃi, cei care prezintă diferite
deficienŃe şi care sunt implicaŃi forŃat, declaraŃiile lor
trebuie evaluare cu mare prudenŃă;
f. martorul –victimă – reprezintă persoana care a
suferit agresiunea şi care este tentată să ofere detalii
exagerate, acest fapt fiind explicat prin tensiunea afectivă
resimŃită de aceasta.
BineînŃeles că aceste tipare de martori sunt pur
didactice, în practică ele sunt interconectate: un martor
neinteligent poate fi buna credinta, după cum poate fi
târât de către părŃile implicate şi să depună o mărturie
falsă, ceea ce îl transformă într-un martor de rea credinŃă.
ÎnŃelegerea şi aprofundarea acestor tipare reprezintă un
element indispansabil pentru soluŃionarea cazului
cercetat, dar mai ales pentru prevenirea erorilor judiciare
care pot avea repercursiuni devastatoare asupra unor
martori nevinovaŃi sau forŃaŃi să participe la procesul
penal.

V.10. Strategii de prevenire a mărturiei

mincinoase în cadrul anchetei judiciare
Practica în domeniul psihologiei judiciare
dovedeşte pe deplin acea abilitate de adaptare a
anchetatorului la specificul individului intervievat. Mai
exact, fiecare specialist uzează un algoritm pentru a

185
obŃine o mărturie, însă numeroase detalii pot fi obŃinute
sau omisiunile înlăturate prin aplicarea unor strategii
adaptate şi/sau modelate după specificul suspectului
(acest mijloc este aplicat mai ales în cazul recidiviştilor).
Este cunoscut faptul că o mărturie a celui anchetat
este puternic dependentă sau influenŃată de • maniera în
care a fost perceput evenimentul; • modul cum a fost
memorat, • în ce mod poate fi reamintit, • posibilitatea de
exprimare, • gradul de interes pentru a dezvălui (Voinea,
M, 1999, p. 140).
Alături de aceste condiŃii, este necesar să amintim
şi de aspectele psihologice: perceptive, psiho-
profesionale, nivelul de sănătate mentală etc. Toate
acestea influenŃează semnificativ atât calitatea şi
cantitatea celor mărturisite, dar mai ales veridicitatea lor.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă abilităŃile
perceptive ale celui intervievat: unele tulburări de vedere:
strabism, miopie, daltonism (polidaltonism), infecŃii ale
globului ocular, oboseala, consumarea unor băuturi
alcoolice sau administrarea unor tranchilizante ori
substanŃe psihotrope, toate acestea afectează semnificativ
calitatea detecŃiei şi identificării stimulului. De
asemenea, condiŃiile externe: condiŃiile meteorologice,
distanŃa receptorului faŃă de stimul etc reprezintă factori
majori în facilitarea dezvoltării acelor iluzii perceptive,
de unde şi mărturii nerelavante pentru ancheta
desfăşurată. Pe de altă parte, aspectele psiho-profesionale
ale celui intervievat reprezintă indicii valoroase în aflarea
adevărului. Există profesii unde abilităŃile de evaluare
ochiometrică este foarte bine dezvoltată (sunt martori
care cu o mare precizie pot spune înălŃimea infractorului,
dimensiunea unui anumit spaŃiu, a distanŃei dintre două
elemente semnificative pentru anchetă, un vânător sau un
armurier poate discerne cu uşurinŃă zgomotul unui pistol

186
de al unei carabine, de exemplu). Abilitatea perceptivă
este direct conectată cu recunoaşterea, astfel că mărturia
bazată pe acele senzaŃii auditive implică noi situaŃii de
anchetă: • recunoaşterea pe baza vocii a persoanei
suspectate; • reproducerea de către martor a unor numere,
expresii sau mesaje formulate de infractor, • martorul
trebui să reproducă sensul celor expimate (A. Ciopraga
1979, apud Voinea, M, 1999, p. 143).
BineînŃeles, alături de aceşti factori este
indispensabil să amintim şi de stradiul de dezvoltare
mentală şi intelectuală a individului, capacitatea
amnezică şi prosexică, pe nivelul său de pregătire
profesională şi culturală, pe gradul de sănătate mentală.
Este uşor de înŃeles că un individ cu o inteligenŃă peste
medie şi un nivel cultural net superior masei va dispune
de o memorie şi o atenŃie apreciabilă, toate acestea
crescând calitatea mărturiei judiciare, chiar dacă există un
risc destul de crescut de omisiune intenŃionată sau
disimulare (un individ cu astfel de profil comite, de
obicei, infracŃiuni financiare şi reuşeşte cu destul de
multă dibăcie să ascundă sau să orienteze ancheta într-o
altă direcŃie). De asemenea, trebuie subliniată şi abilitatea
individului de a-şi controla trăirile afective şi/sau
sensibilitatea faŃă de situaŃiile care se abat simŃitor de la
starea generală, astfel că în cadrul anchetei se Ńine seama
şi de poziŃia celui intervievat în momentul infracŃiunii: ca
victimă se trăiesc anumite afecte, în timp ce poziŃia de
martor ocular declanşează alte emoŃii.

 Tipuri de mărturii şi rolul lor în ancheta

judiciară
Toate aceste particularităŃi influenŃează considerabil
forma în care se poate obŃine o mărturie în cadrul unei
anchete judiciare. Este necesar să subliniem că forma de

187
mărturie agreată de către cel anchetat influenŃează
semnificativ valoarea sa, atât din punct de vedere al
lărgimii (cantitatea de amănunte relatate), cât şi
profunzimea acestora.
Ancheta judiciară poate fi privită ca un ansamblu
stadial care porneşte de la elemente liber mărturisite care
urmează să fie detaliate prin întrebari suplimentare şi
care ulterior vor fi consemnate. Pe de altă parte, toate
aceste etape pot fi privite ca tipuri de intervievare a
martorului:
a. relatarea spontană – reprezintă acea
povestire de către martor a elementelor faptice, acele
detalii pe care şi le aminteşte. Limita principală a acestui
tip de mărturie constă tocmai în sărăcia de detalii
semnificative, acest fapt fiind explicat prin tendinŃa
martorului de a minimaliza valoarea anumitor amănunte,
esenŃiale de altfel pentru soluŃionarea anchetei;
b. interogatoriul – are drept scop completarea
şi detalierea aspectelor faptice, ceea ce conferă o imagine
mult mai amplă asupra cazului dat. Limita acestei etape
sau tip de interogare constă în pierderea fidelităŃii celor
relatate. În acest moment, subiectul este solicitat să-şi
amintească tot mai multe aspecte ale evenimentului trăit,
ceea ce poate fi sursă unor mari erori. EmoŃiile şi
disstresul resimŃit pot afecta foarte mult calitatea şi
veridicitatea acelei mărturii, cum de altfel utilizatrea unor
întrebări greşit formulate pot sugera răspunsul sau să
completeze cu detalii nerealiste;
c. depoziŃia scrisă- este folosită în situaŃia în
care martorul nu poate expune oral evenimentul trăit sau
din motive tactice, când există riscul ca martorul să
relateze o anumită „variantă“ pe care ulterior o poate
modifica sau chiar să nu o mai recunoască. Limita acestui
tip de mărturie constă în atenŃia cordată găsirii cuvintelor

188
cele mai potrivite, cu o formulare cât mai elevată, iar
fidelitatea celor relatate să scadă. De altfel, este o tehnică
rigidă, lipsită de dinamism şi spontaneitate, iar
adăugirile, omisiunile, înlocuirile şi substituirile
afectează semnificativ calitatea mmărturiei, ceea ce poate
cauza erori judiciare sau răsturnări de situaŃie.
Tocmai pentru a preveni eventuale neajunsuri se
recomandă îmbinarea celor trei, precum şi solicitarea
martorului să recunoască unele elemente cheie – probele:
diferite fotografii, înregistrărie etc.

 Minciuna şi mărturia mincinoasă

Despre denaturarea adevărului se cunosc suficient
de multe detalii, cum de altfel este acceptată şi o anumită
latură utilă a minciunii: cea prin care se urmăreşte
menajarea celuilalt aflat într-o situaŃie mai puŃin
dezirabilă. În cazul unei drame este de preferat să fie
folosite formule mai „blânde“ decât o prezentare
tranşantă a situaŃie, prevenind astfel unele
comportamente disperate şi autolitice (această tactică este
folosită mai ales de medici care evita să îşi informeze
pacienŃii asupra unor boli pentru a nu-i declanşa un
disstres suplimentar).
În cadrul anchetei judiciare, minciuna şi mărturia
mincinoasă reprezintă acea abatere de la adevăr
exprimată intenŃionat şi cu un anumit interes individual şi
meschin, ceea ce are drept urmare dezinformarea şi
derutarea anchetatorului. Cauzele care stau în spatele
unei astfel de conduite sunt dintre cele mai diverse:
răzbunare (mai ales în cazul relaŃiilor de rudenie), interes
material, solidaritatea martorului cu cel suspectat,
simpatia sau antipatia faŃă de acesta, dorinŃa de a se face
remarcat în ochii auditorului, teama de şantaj sau alte

189
represalii din partea familiei celui acuzat, dispreŃul faŃă
de anchetator etc (Voinea, M, 1999, p. 147).
Pentru prevenirea acestor situaŃii indezirabile şi
ineficiente anchetei judiciare se recomandă aplicarea
diferitelor strategii prin care se urmăreşte diminuarea şi /
sau înlăturarea tendinŃelor de falsificare. În acest sens se
vor utiliza atât tehnici predominant calitative, cât şi cele
cantitative. O tehnică indispensabilă pe toată durata
desfăşurării anchetei este observaŃia, „metodă de
explorări atente a faptelor obiective într-un anumit scop
şi prin mobilizarea cunoştinŃelor anterioare“ (P.Popescu
Neveanu, 1978); mai exact analiza detaliată a tuturor
modificărilor neuro-vegetative, comportamentale şi
atitudiniale ale celui anchetat pe toată perioada
investigaŃiei.
Ancheta judiciară, indiferent de gradul de
evaluare la care se găseşte reprezintă un factor de disstres
puternic, astfel că în acest context cel suspectat, mai ales,
cât şi martorul interogat resimt o mare tensiune,
somatizată sub diferite forme, mai ales în momentul
adresării unor întrebări cheie pentru cercetare: agitaŃia
sau blocarea funcŃiilor motorii prin modificarea mimicii
şi pantomimei, modificarea vocii (voce guturală sau,
dimpotrivă, subŃiată), paloare sau roşeaŃă în obraji,
mobilitatea crescută a ochilor, uscăciune a buzelor,
creşterea frecvenŃei clipitului, tremurul mâinilor, toate
acestea pot constitui repere spre a deconspira infractorii.
Există situaŃia în care cel intervievat deŃine un control
foarte bun asupra propriilor reacŃii, cu toate că anumite
senzaŃii lăuntrice care crează un disconfort sunt slab
monitorizate, tocmai aceste mici „greşeli“ imediat
observate vor fi în avantajul specialistului anchetator.
Tocmai pentru acest tip de reacŃii „ascunse“ se
aplică o serie de tehnici psiho-judiciare de înaltă

190
performanŃă. În acest sens, amintim de Testul Asociativ
Verbal, instrument care cuprinde o listă de cuvinte cu o
semnificaŃie generală, neutră, precum şi itemi care deŃin
o însemnătate aparte pentru infractor. Astfel, la fiecare
cuvânt enunŃat de anchetator, cel cercetat trebuie să dea
un răspuns verbal, totul este contracronometru - factorul
timp în evaluarea psihologică de acest tip este foarte
sugestiv – astfel că la cuvintele fără o semnificaŃie aparte,
subiectul răspunde promt, cu multă uşurinŃă, în timp ce la
acele cuvinte afectogene (cu mare încărcătură) suspectul
se inhibă, timpul de reacŃie este tot mai prelung,
construieşte cu greu răspunsuri, toate acestea dovedesc
existenŃa unei tensiuni interne legate de subiectul
anchetat.
O altă metodă folosită uneori în cadrul anchetei
judiciare o constituie suprimarea cenzurii conştiente care
are drept scop împiedicarea individului suspectat să
disimuleze sau să ofere răspunsuri lacunare, cu multe
omisiuni. Acest fapt are loc prin automatizarea reacŃiilor
şi răspunsurilor la diferite întrebări, fără ca cel intervievat
să poate să modifice într-un fel sau altul mărturia. La
baza acestei tehnci se găsesc strategiile hipnotice, prin
privarea de somn o anumită perioadă de somn sau prin
administrarea anumitor preparate farmaceutice şi prin
descărcări electrice în creier (electroşocuri). Fiecare
dintre modelele de cenzura a conştiinŃei sunt aspru
criticate, mai ales că fiecare dintre ele au unele limite
semnificativ indezirabile pentru ancheta judiciară. De
pildă, hipnoza – acea stare asemănătoare cu somnul,
provocată artificial în cadrul căreia controlul conştient
asupra propriei conduite şi contactul cu realitatea slăbesc,
acŃiunile celui hipnotizat fiind supuse voinŃei
hipnotizatorului (pot fi induse în timpul transei hipnotice
diferite comportamente) – necesită anumite condiŃii

191
spaŃio-temporale (o încăpere mai puŃin luimnată, izolată
de stimuli perturbatori, dotată cuun mobilier adecvat).
Transa hipnotică nu poate fi realizată de către orice
membru al echipei judiciare, este nevoie de o serie de
abilităŃi şi foarte mult exerciŃiu. Cu toate acestea,
considerăm că principala limită a acestei tehnici
investigative este predominanŃa subiectivismului al celui
care o desfăşoară. Cenzura conştiinŃei poate fi realizată
şi prin administrarea unor preparate farmaceutice cu rol
înhibitor pentru anumiŃi centri nervoşi - de exemplu
hipnagogele a căror administrare cauzează o stare de
somnolenŃă, ameŃeală, stări facilitatoare pentru obŃinerea
de informaŃii. Tot astfel, electroşocul constituie o cale
facilă de documentare în cadrul anchetei judiiare. Astfel,
se vor aplica în zona lobilor temporali a doi electrozi prin
care vor trece curent electric cu o intensitate între 200 şi
250 mA. Această tehnică ridică foarte mari probleme
pentru acele persoane anchetate ce acuză diferite
probleme de sănătate, fiind contraindicată mai ales pentru
bolnavii cardiaci, pentru care poate fi fatal un astfel de
tratament.
Cum enunŃam şi mai sus, tehnicile de suprimare a
cenzurii conştiente sunt aspru criticate atât pentru limitele
lor calitative, dar mai ales pentru faptul că sunt vehement
încălcate drepturile omului, ceea ce a determinat în
ultimii ani înlăturarea acestor stratejii din cadrul anchetei
judiciare.
O modalitate eficientă şi frecvent utilizată în
investigaŃiile diferitelor acte antisociale, fiind considerată
o cale commplexă de depistare a minciunii, este cea a
poligrafului. Cunoscut şi sub denumirea de „detector de
minciuni“, acesta este un aparat complex ce are drept
scop înregistrarea precisă a oscilaŃiilor unor indici
fiziologici într-un anumit moment creat special în cadrul

192
anchetei, mai exact înregistrează modificările de tensiune
arterială, puls, respiraŃie, reflexul electrodermal. Toate
acestea modificări sunt înregistrate prin intermediul unor
dispozitive speciale ataşte e individ care este invitat să se
aşeze confortabil pe un fotoliu:
• la nivelul toracelui sau a abdomenului se fixează
un tub pneumograf - cel care se întinde la fiecare
respiraŃie, contractându-se la expiraŃii, iar succesiunea de
întinderi şi contracŃii este înregistrat sub forma unei
sinusoide,
• pentru evaluarea măsurii arteriale şi înregistrarea
tuturor modificărilor intervenite se fixează pe braŃul stâng
un manşon,
• la suprafeŃele palmare şi dorsale ale mâinii se vor
fixa un număr de elecrozi sensibili la modificările
conductanŃei electrice a pielii palmare provocată de
transpiraŃie.
ToŃi cei trei indicatori neuro-vegetativi, în condiŃii
obişnuite, lipsiŃi de factori stresori, sunt înregistraŃi ca
având o evoluŃie uniformă, însă în condiŃii tensionate,
chiar şi cea mai mică modificare este înregistrată de către
poligraf. Pornind de la aceste detalii tehnice, specialiştii
în domeniu aplică un set de întrebări celui investigat,
respectând întru totul ordinea iemilor: pentru început se
adresează întrebări generale, cu o însemnătate neutră,
urmând apoi „întrebările şoc“; în cazul în care persoana
intervievată este vinovată, orice întrebare cu caracter
afectogen legată de fapta investigată va cauza modificări
semnificative ale traiectoriilor celor trei indici amintiŃi.
În ciuda sensibilităŃii şi exactităŃii cu care
înregistrează răspunsurile celui investigat, poligraful nu
poate constitui o probă unitară în cadrul unei anchete
judiciare, pentru a creşte eficacitatea investigaŃiei şi a

193
grăbi pedepsirea infractorului se recomandă asocierea
acestei tehnici cu rezultatele altor investigaŃii.
Toate aceste tehnci amintite au drept scop
diminuarea tendinŃei de disimulare şi orientare a
cercetării penale spre o pistă greşită. În continuare ne
propunem să analizăm comportamentul celui anchetat în
cazul unei mărturii a faptei comise, mai exact
recunoaşterea de către făptaş a infracŃiunii comise. În
acest caz se două situaŃii:
1) învinuitul sau inculpatul îşi recunoaşte sincer
vinovăŃia pentru că el este cel care a săvârşit fapta.
Recunoaşterea poate fi determinată de diferite motive :
- regretul, căinŃa, mustrarea de cuget; dorinŃa de a
dobândi liniştea sufletească (Ciopraga A, 1996, p. 168);
- nevoia de uşurare interioară, nevoia de a se elibera;
- nevoia de a se confesa, de a se destăinui (tendinŃă
specifică celor care au săvârşit infracŃiuni sub stăpânirea
unor puternice sentimente; nu rezistă tentaŃiei de a
explica mobilul care l-a impins la comiterea faptei, astfel
că într-un scop defensiv caută modalităŃi de a se scuza);
- convingerea de inutilitatea negării unor fapte ce pot fi
dovedite;
- regretul provocat de posibilitatea condamnării pe
nedrept a unei persoane nevinovate (mărturisirea poate
interveni atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul
judecăŃii cauzei sau după pronunŃarea hotărârii de
condamnare;
- orgoliul nemărginit.
2) învinuitul sau inculpatul recunoaşte în tot sau
în parte învinuirea care i se aduce, dar declaraŃiile nu sunt
sincere. Sinceritatea sau falsitatea în actul recunoaşterii
este uşor de stabilit prin confruntarea declaraŃiilor celui
investigat cu celelalte probe ale cercetării în cauză. De
asemenea, există riscul negării şi retragerii celor deja

194
declarate, acest comportament fiind destul de frecvent
agreat de către infractoprii recidivişti sau de către
inculpaŃii de rea credinŃă (făptaşii abili, cu experienŃă în
diferite acte infracŃionale), prin mărturisirea faptelor
urmăresc să determine trimiterea lor în judecată fără ca
recunoaşterea să fie sprijinită şi de alte probe, pentru ca
ulterior, în faŃa instanŃei de judecată, să retracteze
declaraŃiile în scopul sustragerii de la răspunderea penală.
O situaŃie aparte este cea în care infractorul nu
recunoaşte învinuirile ce i se aduc, aici existând două
situaŃii:
1). învinuitul sau inculpatul nu-şi recunoaşte
fapta, iar declaraŃiile oferite de către acesta sunt de rea
credinŃă;
2) învinuitul sau inculpatul nu recunoaşte faptele
sale, dar declaraŃiile sale sunt sincere pentru ca nu el este
autorul faptei.
În practica judiciară există cazuri în care cel
învinuit îşi recunoaşte în întregime sau doar parŃial vina
ce i se aduce, iar declaraŃiile nu sunt sincere, acestea fiind
false recunoaşteri. Cauzele care stau la baza unei astfel
de conduite sunt:
- motive altruiste; devotamentul faŃă de adevăratul
făptuitor (a se vedea cazurile în care cei doi soŃi se
„acoperă“ unul pe celălalt sau când părinŃii iau asupra lor
vina propriilor copii);
- situaŃia în care o persoană recunoaşte săvârşirea
unei infracŃiuni mai uşoare pentru a scăpa de răspunderea
unui act delincvenŃial mai grav (de pildă învinuitul
recunoaşte infracŃiunea de furt pe care nu a comis-o
pentru a scăpa de răspunderea infracŃiunii de viol);
- constrângerea exercitată de către adevăratul
făptuitor sau de către organul judiciar (situaŃie întâlnită
mai ales în cazul infracŃiunilor săvârşite în grup, unde

195
liderul caută să muşamalizeze actul săvârşit de el,
somându-l pe cel mai puŃin potent membru al „echipei“
să ia vina asupra sa);
- falsa convingere că este autorul faptei.
Pentru a dezvălui caracterul fals al mărturisirii,
anchetatorul are la dispozitie câteva posibilităŃi :
• atunci când recunoaşterea este integral falsă,
constatarea discordanŃei dintre realitate şi declaraŃiile
date constituie dovada falsităŃii mărturisirii;
• mărturia mincinoasă, la fel ca şi cea sinceră, trebuie
să cuprindă cât mai multe elemente de detaliu pentru a se
putea demonstra caracterul fals al mărturisirii,
• cea mai frecventă atitudine a celui învinuit aflat în
plin proces de interogare este cea de nerecunoaştere a
învinuirii aduse, iar faŃă de un acuzat ce manifestă
tenacitate, rezistenŃă la efort prelungit, perseverenŃă în
minciună, anchetatorul trebuie să adopte o linie directă,
energică, pe măsura rezistenŃei opuse. Aceeaşi metoda se
utilizează şi în cazul inculpatului nervos, care poate fi
dominat cu uşurinŃă, cât şi în cazul învinuitului abil,
inteligent, care contracarează cu motive plauzibile;
• în cazul infractorului lipsit de stări de culpă,
neemoŃional care nu are mustrări de conştiinŃă se
recomandă adresarea unor întrebări bazate pe o analiză
detaliată a faptelor, pe o prezentare riguroasă a probelor
încriminatoare;
• organul judiciar trebuie să aibă o imagine foarte
clară asupra întregii anchete şi să ştie exact ce probe
trebuie prezentate, numărul acestora, modalitatea şi
momentul în care vor fi aduse la cunoştinta învinuitului
urmărindu-se pe acestă cale constrângerea inculpatului să
mărturisească fapta;
• pentru eficientizarea anchetei este indispensabil
cunoaşterea motivelor ce explică rezistenŃa celui

196
anchetat; negarea faptelor poate fi determinată de cauze
cum ar fi :
- convingerea că împotriva sa nu sunt
probe suficiente;
- dorinŃa de a nu dezvălui identitatea
participanŃilor la infracŃiune, dacă printre aceştia se află
persoane apropiate lui.
Toate aceste tactici de intervievare sunt strâns
legate de acele particularităŃi ale acuzatului: gradul său
de sănătate, de dezvoltare mentală, de evoluŃia ascultării,
de caracterul şi forŃa probantă a dovezilor care vor fi
prezentate, precum şi o oarecare previziune asupra
comportamentului pe care îl va avea cel intervievat.
Dezvăluirea probelor trebuie făcută în împrejurări ce
trebuie luate în considerare la determinarea momentului
potrivit pentru efectuarea acestei activităŃi. Pentru a
creşte calitatea momentului, prezentarea probelor trebuie
raportată la caraceristicile faptice, precum şi
împrejurările a căror existenŃă sau inexistenŃă o
dovedesc. În condiŃiile persistenŃei în minciună a
inculpatului, specialiştii recomandă două tipuri de
prezentare a probelor incriminatoare: procedeul
progresiv şi procedeul frontal, alegerea unuia sau a altuia
depinde de atât de probele existente, cât şi de atitudinea
învinuitului.
În cursul audierii sunt întâlnite şi situaŃii când
prezentarea unor probe este considerată inoportună, însă
din motive ce Ńin de ordin tactic este indicat ca
învinuitului să-i fie sugerată existenŃa acestora. Etica
profesională impune o comportare coerentă, corectă,
incompatibilă cu inducerea în eroare a învinuitului sau
inculpatului şi bazată în totalitate pe respectarea
prevederilor legale.

197
 CONCLUZII

O societate insecurizantă, cu perioade de tranziŃie

acut resimŃite de către indivizi facilitează dezvoltarea
unor conduite indezirabile social: consum excesiv de
alcool, violenŃă în diferite medii sociale, nivel de trai
destul de scăzut ceea ce îndeamnă la apelarea la acte
infracŃionale pentru a satisface acele nevoi primare.
Alături de aceasta asistăm şi la o alterare a sistemului
axiologic în rândul tinerilor, unde nivelul de cultură, de
pregătire profesională pălesc în faŃa mărcii de maşină
condusă sau a posibilităŃilor financiare net superioare
masei. Toate aceste frustraŃii şi momente de disstres
resimŃite afectează conduita socială a multor indivizi, mai
ales pe cei proveniŃi din medii educaŃionale şi economice
deficitare, astfel că aceştia dezvoltă cu uşurinŃă conduite
antisociale, acte deviante cu grade diferite de gravitate,
reprezentând un real pericol pentru ceilalŃi.
DevianŃa reprezintă un întreg ansamblu cauzal, o
abatere mai mică sau mai mare de la conduita apreciată
drept normală, obişnuită, care poate deŃine fie o
însemnătatea constructivă (devianŃa pozitivă a artiştilor)
sau, dimpotrivă o valenŃă negativă (devinaŃa privită ca act
delincvenŃial) prin care sunt violate normele şi valorile
dintr-un sistem socio-economic. Cauzele unei astfel de
comportări, indiferent de mediul la care ne referim, sunt
extrem de numeroase şi de variate, ceea ce îngreunează
simŃitor dezvoltarea unor strategii de diminuare şi
combatere a comportamentului antisocial. Dată fiind
varietatea crescută a mediilor de desfăşurare a
delincvenŃei, a genului şi vârstei „făptaşului“, a nivelului
de pregătire asociat tipului de infracŃiune (gradul de
dezvoltare intelectuală şi culturală influenŃează direct
tipul de infracŃiune săvârşită: indivizii cu un nivel scăzut

198
de instruire comit în general acte care vizează câştiguri
imediate, cu o valoare financiară variată, în timp ce
infractorii cultivaŃi folosesc adevărate stratageme care
urmăresc câştiguri însemnate şi pe o durată îndelungată)
etc, nu putem să ne limităm doar la analiză din
perspectivă strict juridic-penală, ci este indispensabilă
analiza pluridimensională: psiho-socială, economică etc.
Pentru a creşte eficacitatea evaluării este necesară
construirea unei baterii de instrumente, o îmbinarea a
elementelor cantitative, standardizate cu acele detalii
irepetabile, unice specifice fiecărui individ în parte, ceea
ce constituie latura calitativă, acest mixt va permite
dezvoltarea unui control destul de bun asupra acelor
elemente implicate, precum şi diminuarea sau chiar
înlăturarea „variabilelor parazite“ care pot tergiversa
ancheta ori să o conducă pe căi ineficiente. Totodată este
util să se Ńină seama şi de tipicitatea evaluatorului, a
anchetatorului, personalitatea acestuia, experienŃa pe care
o deŃine, capacitatea de a aprofunda unele detalii care pot
fi trecute cu vederea, precum şi gradul de subiectivitate.
Din acest motiv, metodologia utilizată în studiul
delincvenŃei trebuie să constituie un sistem instrumental
riguros fundamentat ştiinŃific, perfect adaptat şi pertinent
studiului, cu elemente puternic interconectate, prin a
căror specificitate psihometrică: consistenŃă internă,
validitate, fidelitate conferă o imagine completă şi
detaliată asupra întregii situaŃii penale. Apelarea la o
astfel de procedură de evaluare a actelor antisociale
permite dezvoltarea unor strategii de diminuarea a actelor
infracŃionale cu risc crescut de recidivă.
În cazul unei analize asupra actului delincvenŃial
care drept rezultat final diminuarea infracŃionalităŃii, este
indispensabilă analiza asupra victimei – specificul psiho-
social al acesteia, a contextului spaŃio-temporal, tipul de

199
agesiune suferit etc. Termenul de „victimă“ a înregistrat
de-a lungul timpului mai multe valenŃe, cu grade diferite
de profunzime, direct dependente de unghiul de analiză: •
fiinŃă sacrificată în semn de prinos unei divinităŃi, •
persoană sau grup care a suferit un prejudiciu sau i s-a
adus o vătămare fie a intereselor proprii, fie a integrităŃii
corporale, • fiinŃă lezată ca urmare a declanşării unei
stări emoŃionale intense. Detalierea relaŃiei dintre
„atacator“, „inculpat“ şi „parte vătămată“ (Codul de
procedură Penală, art. 24) a evidenŃiat faptul că „reacŃia
victimei la actul agresional este dependentă de potenŃialul
de receptivitate al acesteia, diferit de la individ la individ,
fiind condiŃionat de sex, vârstă, grad de cultură şi
inteligenŃă, aspect bio-psihic, grad de obişnuinŃă faŃă de
pornirile agresive, stabilitate sau instabilitate“ (B.
Mendelsohn, 1973 apud T. B. Butoi, 2008, p. 9). În
contextul socio-temporal actual, victima apreciată ca
fiind jumătate din „perechea infracŃională“ este evaluată
din prisma cadrului social, a stării de sănătate mentală, a
relaŃiei dintre agresor şi victimă, şi a efectelor actului
infracŃional asupra acesteia etc. Acest fapt este susŃinut
de către E. A Fatah în lucrarea „Victima este vinovată“ şi
consideră că victimologia are ca obiect „elaborarea –
printr-un studiu aprofundat al victimei - a unui ansamblu
de reguli generale, de principii comune şi de un alt tip de
cunoştinŃe, putând contribui la dezvoltarea, evoluŃia şi
progresul fenomenului criminal, al procesului
criminogen, a personalităŃii şi caracterului periculos al
delincventului. Cunoaşterea particularităŃilor bio-psiho-
sociale şi socio-economice ale victimei facilitează
demararea unor acŃiuni de identificare a agresorului şi
factorilor generatori de acte antisociale, mai exact vor
eficientiza ancheta judiciară. Evaluarea gravităŃii şi a
periculozităŃii actului antisocial, consecinŃele acestuia la

200
nivel comunitar, este posibilă atât prin măsurarea
pagubelor materiale şi sociale, dar mai ales prin
depoziŃiile victimei cu privire la contextul socio-temporal
în care a avut loc infracŃiunea, ceea ce constituie probe
însemnate pentru ancheta organelor competente.
Mărturia părŃii vătămate permite o analiză psihologică a
modului de interpretare a evenimentului, ceea ce califică
acest indiciu judiciar ca fiind veridic, fals ori eronat, aici
facem referire la aspectul subiectiv al victimei care este
direct interesată de diminuarea prejudiciilor aduse.
Tocmai din aceste considerente se doreşte o informare
cât mai detaliată cu privire la circumstanŃele în care a
decurs infracŃiunea (aspecte spaŃio-temporale), numărul
persoanelor care au participat la infracŃiune şi rolul
îndeplinit de fiecare în parte, relaŃiile avute cu infractorul
şi/sau alte persoane implicate precum şi valoarea
pagubelor suferite. Toate aceste detalii sunt obligatorii
pentru buna desfăşurare a investigaŃiei conduse de „către
un organ de stat (anchetator) organizată ştiinŃific, în
vederea culegerii de date, de informaŃii despre o faptă
antisocială, apoi a prelucrării şi verificării acestora pentru
a lămuri împrejurările în care fapta s-a produs şi pentru a
stabili răspunderile“ (Voinea, M., Dumitrescu, F. 1999,
p. 130). Un element semnificativ în ancheta juridică îl
reprezintă situaŃia psihologică a victimei, mai exact este
recomandată colectarea declaraŃiilor complete, ulterior se
va diviza în material factologic şi concluzii. Alături de
informaŃiile referitoare la contextul socio-temporal, este
extrem de util ca specialiştii să efectueze o analiză a
particularităŃilor psihice ale victivei: temperament,
afectivitate, voinŃă, capacităŃi senzorio-perceptive,
abilităŃi amnezice şi raŃionale, toate acestea conferă un
caracter aparte conŃinutului depoziŃiilor.

201
 Pe toată durata cercetării penale, anchetatorul are
datoria supremă de a menŃine un echilibru între
expectanŃele anchetei – descoperirea infractorului şi
pedepsirea lui – şi starea de bine a martorului. Raportul
dintre cele două „elemente“ ale cercetării judiciare este
unul de dependenŃă, modul principal de anchetare, de
interacŃiune dintre cei doi îl constituie convorbirea, un
proces deosebit de complex şi anevoios, în spatele căreia
mocneşte o stare conflictuală profund tensionată în care
cei doi „protagonişti“ caută să-şi atingă fiecare obiectul
vizat: anchetatorul urmăreşte descoperirea adevărului şi
pedepsirea celui vinovat, în timp ce anchetatul îşi doreşte
o reŃinere sau denaturare a faptelor şi astfel sabotarea
anchetei. Demersul anchetei judiciare are la bază
schiŃarea unei ipoteze apoi se desfăşoară o serie de
investigaŃii care au drept scop verificarea sau anularea
predicŃiei, mai mult se reŃin acele elemente plauzibile
care apoi devin premise pentru concluziile finale
(Bogdan T, 1973). Pe parcursul acestei etape se remarcă
perseverenŃa, căutarea neobosită a adevărului şi nu
încăpăŃânarea în a-şi justifica cu orice preŃ propriile
presupuneri cu care verifică (Rosca, Al.,1967) cu
maximum de rigurozitate, toate variantele pentru a putea
exclude cu certitudine orice posibilitate de eroare şi
mobilitatea în gândire care îi permite, în orice fază s-ar
afla, să abandoneze unele ipoteze şi să adopte altele.
După cum se poate remarca, studiul actelor infracŃionale
reprezintă parcurgerea unor stadii bine creionate a căror
ordine şi detaliere este indispensabilă pentru atingerea
obiectivului central: identificarea şi pedepsirea
făspataşului şi, dezvoltarea unor modalităŃi valide de
diminuare a infracŃionalităŃii.
În actuala societate românească traversată de o
permanentă şi interminabilă tranziŃie, cu o nesiguranŃă a

202
locurilor de muncă, nivel de trai insuficient, cu
discrepanŃe uriaşe între cele două mari clase sociale: cea
a „gulerelor albe” (indivizii cu potenŃial financiar crescut,
cu posibilităŃi mărite spre a-şi satisface nevoile) şi cea a
celei „de jos“ (persoane nevoiaşe, cu abilităŃi intelectuale
şi sociale deficitare), într-un mediu în care cultura este
considerată o variabilă ineficientă şi uneori chiar
redundantă, unde modelele promovate sunt reprezentate
de persoane mai mult sau mai puŃin îndoielnice, apariŃia
şi dezvoltarea unor comportamente antisociale poate fi
privită ca o consecinŃă directă a prezentei situaŃii socio-
economice sau un element adiacent, unde lupta împotriva
corupŃiei, a crimei organizate, menŃinerea unei „linişti
sociale“ poate reprezenta un deziderat greu de atins. Cu
toate acestea, este de datoria specialiştilor să disemineze
informaŃii valide pe diferite canale media realizând astfel
o educaŃie socio-morală prevenitoare a eventualelor
infracŃiuni. Pe de altă parte, menŃinerea unei corectitudini
juridice din partea organelor specializate, dezvoltarea
sistemelor punitive cu scop corigibil real, precum şi
elaborarea şi potenŃarea structurilor sociale de reinsertie
socială a celor „certaŃi cu legea“ reprezintă căi posibile
de diminuarea a infracŃionalităŃii şi a altor conduite
indezirabile.

203
 BIBLIOGRAFIE

AioniŃoaie, C. & Sandu, E.I., coord. (1992):

Tratat de tactică criminalistică. Ed. „CarpaŃi“,
Bucureşti,

Amza, T. - Criminologie teoretică. Teorii
reprezentative şi politică criminologică, Editura
„Lumina Lex“, Bucureşti, 2000,

Arbuthnot, J., Gordon, D.A. & Jurkovic, G.J. -
Personality - în H.C.Quay (Ed.), Handbook of
juvenile delinquency, Ed. „John Wiley“, New
York, 1987,

Banciu, P.D., Rădulescu, M.S. & Voicu, M. -
Introducere în sociologia devianŃei. Ed. ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985,

Banciu, D. - Control social şi sancŃiuni sociale.
Ed. „Hyperion XXI“, Bucureşti, 1992,

Banciu, D. - Sociologie juridică, Editura
„Hyperion“, Bucureşti, 1995,

Barland, H.G. - The Polygraph Test-Lies, Truth
and Science, Sage Publication, 1988,

Basiliade, G. - Probleme criminologice ale
recidivei în „Revista de ştiinŃă penitenciară“
1990, 3-4,

Bieltz, Gheorghidiu - Logica judiciară, Ed. Pro
Transilvania, Bucureşti, 1998,

Bocancea, C, NeamŃu, G. - Elemente de
asistenŃă socială - Editura „Polirom“, Iaşi, 1999,

Bogdan T., Probleme de psihologie judiciară,
Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1973,

204

Bogdan T., - Curs de Psihologie judiciară,
Tipografia ÎnvăŃământului, Bucureşti, 1975,

Bogdan T., Sintea I, Dragan Cornianu R, -
Comportamentul uman în procesul judiciar, Ed.
MI, Bucuresti, 1983,

Bogdan, T. & Sântea, I. - Analiza psihosocială a
victimei. Rolul ei în procesul judiciar, Ed.
Ministerului de Interne, Bucureşti, 1988,

Brezeanu, O. - Minorul şi legea penală - Editura
„Ali Beck“, Bucuresti, 1998,

Bulgaru M. – Metode şi tehnici de cercetare şi
prevenire a delincvenŃei – Centrul Editorial al
USM, Chişinău 2002,

Burnett, R - One to one ways for promoting
desistence, in „Search of an Evidence Base“,
2004,

Butoi T. - Psihanaliza crimei, Ed. ŞtiinŃifică şi
Tehnică, Bucureşti, 1994,

Butoi T. - Note de curs, Facultatea de Drept
“Spiru Haret”, 1994 / 2000,

Butoi, T. - Suicid şi agresivitate, Editura
„Polirom“, Iaşi, 2000,

Butoi T. - Criminali în serie - psihologia crimei,
Ed. Phobos, Bucureşti, 2003,

Butoi, T - Psihologie judiciară – curs
universitar, Bucureşti, Editura FundaŃiei România
de Mâine, 2003,

Butoi T., Victimologie, Ed. Pinguin Book,
Bucureşti, 2004,

Butoi T. – Interogatoriul. Psihologia confruntării
în procesul judiciar, Ed. Pinguin Book, Bucuresti,
2004,

205

Butoi, T. Victimologie şi psihologie victimală –
compendiu universitar, Ed. Pinguin Book,
Bucureşti, 2008,
• Buş, I. - Psihologie judiciară, Ed. „Presa
Universitară Clujeană“, Cluj-Napoca, 1997,

Buş, I. - Psiho-detecŃia comportamentului
simulat, Ed. „Ingram“, Cluj-Napoca2000,

Cioclei, V. - Criminologie etiologică, Ed.
„Actami“, Bucureşti, 1996,

Cioclei, V. - Manual de criminologie, EdiŃia a III-
a, Ed „All Beck“, Bucureşti, 2005,

Ciofu, I. -Comportamentul simulat, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1974,

Ciopraga A. - Criminalistica.Tratat de tactică,
Ed. Gamma, Bucureşti, 1996,

Crăciun, A. - LegislaŃie în asistenŃa socială, voI.
I-II, Ed. „NaŃional“, Bucureşti, 2000,

Dafinoiu, I. - Personalitatea. Metode calitative
de abordare. ObservaŃia şi interviul, Ed.
„Polirom“, Iaşi, 2002,

Dragomirescu V. - Psihologia comportamentului
deviant- Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucuresti, 1976,

Dragomirescu, V. - Problematică şi metodologie
medico-legală.,Ed. „Medicală“, Bucureşti, 1980,

Doron, R., Parot, F., coord. - DicŃionar de
psihologie (trad), Ed. „Humanitas“, Bucureşti,
1999,

Dostoievski, F.M. - Amintiri din casa morŃilor,
Ed. „biblioteca pentru toŃi“, Bucureşti, 1960,

Dumitrescu, F. - Curs de psihologie judiciară,
Ed. „Atheneum“, Bucureşti, 1991,

206

Durkheim, E. - Regulile metodei sociologice,
Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974,

Fattah, E. - Toward a criminological
classification of victims în International Criminal
Police Review, 1967, 209, 162-169,

Gheorghiu – Brădet, I. - Criminologia generală
românească, Ed. Tipocart, Braşov, 1993,

Gibbs, J.C. - Social processes in delinquency:
The need to facilitate empathy as well as
sociomoral reasoning in W.M.Kurtines &
J.L.Gewirtz (Eds.), Moral Development throught
social interaction, Ed. „John Wiley“, New York,
1987,

Golstein, A.P. & Glick, B. - Aggression
replacement training: A comprehensive
intervention for aggressive youth. Champaign, IL:
Research Press, 1987,

Golu M. - Principiile psihologiei cibernetice, Ed.
Stiintifica şi Enciclopedica, Bucureşti 1975,

Havârneanu C. – Cunoaşterea psihologică a
persoanei – Ed. Polirom, Iaşi 2000,

IacobuŃă, I. - Criminologie,Ed. „Junimea“, Iaşi
2002,

Kaplan, H.B. - Deviant behavior in defense of
self - Academic Press, New York, 1980,

Lohman D.J. – Delinquency prevention, Ed W.E.
Lamborn, L. - Toward a victim orientation in
criminal theory în Rudgers Law Review, 1968,
22, 733-768,

Amosand C.F.Wendford, Pretince Hall,
Englewood Cliff, New Jersey 1967,

207

Miclea, M., coord. - Psihologie judiciară – curs
postuniversitar, Cluj-Napoca: Universitatea
,,Babeş-Bolyai“,2002-2003,

Minovici M. - Tratat Complect de Medicină
legală; volumul I şi II, Ed. Socec Bucureşti. 1928,

Minulescu, M. - Chestionarele de personalitate
în evaluarea psihologică, Garell Publishing
House, Bucureşti, 1996,

Minulescu, M - Teorie şi practică în
psihodiagnoză, Ed.FundaŃiei „România de
mâine“, Bucureşti, 2003,

Mitrofan N. – Psihologie judiciară- Casa de
Editură şi Presă „Şansa”, Bucureşti, 2000,

Mocanu, L, Leancă, A. - Psihologia
Comunicării, Ed. Rovimed, Publishers, Bacău,
2009,

Oancea, I - Probleme de criminologie, Ed. All
EducaŃional, Bucureşti, 1998,

Păunescu, C. - Agresivitatea şi condiŃia umană.
Ed.Tehnică, Bucureşti, 1994,

Preda V. – Profilaxia delincvenŃei şi reintegrarea
socială – Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti 1981,

Piéron, H. - Vocabularul psihologiei (trad.), Ed.
„Univers Enciclopedic“, Bucureşti, 2001,

Pinatel, J. - La société criminogene”.
Ed.Calman-Lévy, Paris, 1971

Pirozynski, T., Scripcaru, G. & Berlescu, E.M.
-Psihopatologie relaŃională, Ed. „Junimea“, Iaşi,
1996,

P.Popescu-Neveanu - DicŃionar de psihologie,
Ed. Albatros, Bucureşti , 1978,

208

Pitulescu, I. - DelincvenŃa juvenilă,
Ed.Ministerului de Interne, Bucureşti, 1995,

Popescu-Neveanu, P. - DicŃionar de psihologie,
Ed.Albatros, Bucureşti, 1978,

Preda, V. - Profilaxia delincvenŃei şi
reintegrarea socială, Ed.ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1981,

Prună, T. - Psihologie judiciară, Ed. FundaŃiei
„Chemarea“, Iaşi, 1994,

Quay, H.C. - Patterns of delinquent behavior in
H.C.Quay, Handbook of juvenile delinquency,
Ed. „John Wiley“, New York, 1987,

Radu, I., IluŃ, P., Matei, L. - Psihologie socială,
Ed. „Exe“ SRL, Cluj-Napoca, 1994,

Rascanu, R. - DevianŃă, criminalitate şi
patologie social, Ed. „Lumiona Lex“, Bucureşti,
1999,

Rascanu, R. - Psihologie medicală şi asistenŃă
socială, Ed. ŞtiinŃă şi Tehnica, Bucureşti, 1997,

Rădulescu S.M., Banciu, D. - Introducere în
sociologia delincvenŃei juvenile (AdolecenŃa între
normalitate şi devianŃă),: Ed. Medicală,
Bucureşti, 1990,

Rădulescu, M.S. - Teorii sociologice în domeniul
devianŃei şi al problemelor sociale, Computer
Publishing Center, Bucureşti, 1994,

Rădulescu, M.S. - Sociologia crimei si
criminalităŃii, Casa de Editură şi Presă ,,Şansa“,
Bucuresti, 1996,

Rădulescu, M.S. - Sociologia devianŃei, Ed.
„Victor“, Bucureşti, 1998,

209

Roşca, Al. - Motivele acŃiunilor umane, Editura
Institutului de Psihologie al UniversităŃii din Cluj
1943,

Rosca, Al. - Creativitate, modele, programe, Ed.
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1967,

Rutter, M. & Giller, H. - Juvenile delinquenc,:
Trends and perspectives, Ed. „Guilford“, New
York, 1984,

Schafer, S. - Victimology. The victim and His
Criminal, Pretice-Hall Company, Reston,
Virginia, 1977,

Scripcaru, Gh., Astărăstoaie, V. - Criminologie
clinică,: Ed. „Polirom“ Iaşi, 2003,

Stănoiu, R. - Criminologie, Ed. Oscar Print,
2003,

Thio, A. - Deviant behavior, Harper Collins
Publishers Inc., 1988,

Tucicov-Bogdan, A. - Psihologie generală şi
psihologie socială, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1973,

Voinea M., Dumitrescu F. – Psihosociologie
judiciară – Ed Sylvi, Bucureşti 1999,

Zamfir, C., Vlasceanu, L - Dictionar de
Sociologie, Ed. Babel, Bucureşti 1998,

Tănăsescu, G. Tănăsescu, C. – Criminologie,
Editura All Beck, Bucureşti, 2003,

***

Codul Penal al României (1996, Grupul de

Edituri „Tribuna“, Braşov,

Codul de Procedură Penală (1996), Grupul de
Edituri „Tribuna“, Braşov,

210

,,Ghid de practici institutionale în instrumentarea
cauzelor cu minori“- editat de AsociaŃia
„Alternative Sociale“ Iaşi, 2005,

Home Office : A handbook for Evaluating
Probation Work with Offenders - National
Standards for the Supervision of Offenders in the
Comunity 2000,

Home Office Research Study : Reducing
offending: an assesment of research evidence on
ways of dealing with offending behaviour London
Home Office,

Legea nr. 129/ 2002 privind Organizarea şi
FuncŃionarea Serviciilor de Reintegrare Socială
şi Supraveghere,

O.U.G. nr. 207/2000 privind modificarea şi
completarea Codului Penal şi Codului de
Procedură Penală.

211