Asistența BD Lecţia 2

1. Constrângeri.
Comenzile pentru crearea şi definirea de structuri tabelare sunt
comenzi de definire a datelor (Data Definition Language – DDL) şi permit
crearea, dar şi relaționarea lor într-o bază de date.

Structura unei tabele este dată de următoarele specificații de definire:

− definirea coloanelor
− definirea constrângerilor de integritate
− definirea tablespace-lui unde se creează
− definirea parametrilor
Constrângerile de integritate reprezintă anumite reguli de funcționare,
care trebuie respectate la nivel de tabel, sau în relațiile cu alte tabele.
Aceste reguli sunt verificate automat, în cazul operațiilor de inserare,
stergere sau modificare şi în cazul în care nu se validează, sistemul de
gestiune generează o eroare şi tranzacția nu se efectuează.
Constrângerile sunt o parte din instrumentele, care asigură integritatea
bazei de date. Ele stabilesc cerinţe faţă de date. Există trei tipuri de
constrângeri:
− constrângeri, impuse unei linii,
− constrângeri, impuse unei coloane,
− constrângeri, impuse întregii tabele (integritate referenţială)
Constrângerile sunt obiecte, ce fac parte din baza de date.
Realizarea acestor 3 tipuri de constrângeri este realizată prin
următoarele constrângeri:
− constrângerea cheii primare – PRIMARY KEY;
− constrângerea cheii externe – FOREIGN KEY;
− constrângerea de unicitate – UNIQUE;
− constrângerea CHECK;
− constrângerea valorii implicite – DEFAULT;
− regulile;
În SGBD SQL Server fiecare constrângere trebuie să aibă un nume.
Conform sintaxei comenzii CREATE (ALTER) TABLE indicarea numelui
constrângerii este opţională. În cazul, când numele nu a fost indicat, el este
atribuit, totuşi, de către SGBD. De ex:
CK_Nota_7654DAE1.
Este clar, că PK înseamnă PRIMARY KEY, FK – FOREIGN KEY, CK, că
este CHECK. Dar uneori n u este de ajuns. De ex la CK. Poate ar trebui
1_10 sau altfel.
De aceea este de dorit, ca numele constrângerilor să fie indicate.
Cele mai des întâlnite sunt constrângerile pentru chei: PRIMSRY KEY,
FOREIGN KEY şi UNIQUE.