CAPITOLUL III

INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII, CINSTEI ŞI DEMNITĂŢII PERSOANEI

Articolul 164. RĂPIREA UNEI PERSOANE

(1) Ră pirea unei persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

(2) Aceeaşi acţiune să vâ rşită :

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) asupra unei femei gravide;

d) cu bună -ştiinţă asupra unui minor;

e) de două sau mai multe persoane;

f) din interes material;

g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu (sau fă ră ) amendă în mă rime de la 500 la 1.000

unită ţi convenţionale.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:

a) au fost săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori
decesul victimei,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 800

la 1.500 unităţi convenţionale.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei

decurge din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul
determină rii gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a că ror existenţă şi desfă şurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea libertă ţii persoanei.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin răpirea unei persoane.

4. Prin răpirea unei persoane înţelegem capturarea ei contrar dorinţei sau voinţei sale,
însoţită de schimbarea locului de reşedinţă ori de aflarea temporară în alt loc şi de privarea ei
de libertate.

5. Capturarea, schimbarea locului de reşedinţă şi privarea de libertate a victimei

constituie două elemente obligatorii ale laturii obiective ale răpirii persoanei.

6. De obicei, răpirea persoanei se realizează prin îmbinarea ei cu alte acţiuni

infracţionale: ameninţări, violenţă, privarea de libertate, viol, şantaj etc. Potrivit regulii
generale, o calificare suplimentară se cere numai în cazul în care se comite o infracţiune
mai gravă decât răpirea persoanei sau există un concurs real de infracţiuni. De
exemplu, vătămări grave ale integrităţii corporale, omor, viol, şantaj etc.

7. Răpirea persoanei are trăsături asemănătoare cu privaţiunea ilegală de libertate

(art.166) şi cu luarea de ostatici (art.280). Însă există şi deosebiri.

Privaţiunea ilegală de libertate se deosebeşte de răpirea persoanei prin faptul că ea nu

este însoţită de schimbarea locului de aflare a victimei. Ea se efectuează prin reţinerea
persoanei în locul unde ea se afla de bună voie.

Spre deosebire de răpirea persoanei, luarea de ostatici are alt obiect de atentare -
securitatea publică , precum şi alt conţinut al cerinţelor înaintate (dacă există de acestea). La
ră pirea persoanei acestea nu se afişează , vinovatul se stră duieşte să acţioneze pe ascuns,
inclusiv de autorită ţi.

8. Metodele răpirii pot fi diferite:

a) pe ascuns (de exemplu, a unei persoane care dormea);

b) deschis (prin aplicarea violenţei fizice: legare, închiderea într-o încă pere, sau a violenţei
psihice: ameninţare cu violenţa fizică , ră spâ ndirea unor informaţii pe care nu le dorea);

c) prin înşelăciune sau abuz de încredere.

9. Răpirea persoanei se consideră consumată din momentul capturării şi schimbării

locului de aflare a victimei contrar dorinţei şi voinţei sale. Durata privării de libertate
(ore, zile, săptămâni, luni) nu are importanţă.

10. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.

Motivele pot fi diferite: răzbunare, gelozie, huliganism, carierism, dorinţa de a săvârşi

unele tranzacţii în perioada privării de libertate etc. Cele mai ră spâ ndite sunt motivele
acaparatoare. Motivele se iau în consideraţie numai la individualizarea pedepsei penale.

11. Victimă a răpirii poate fi orice persoană fizică, indiferent de vâ rstă , sex, cetă ţenie,
religie, origine naţională sau socială , capacitatea de a înţelege cele ce se petrec etc.
12. Interpretarea noţiunilor agravantelor din alin.2 şi 3 la art.164 este aceeaşi ca şi a
agravantelor infracţiunilor contra vieţii şi să nă tă ţii persoanei. (A se vedea explicaţiile la
art.145-154.)

Dacă este prevă zut de diferite agravante din alin.2 şi alin.3 art.145 CP, atunci, potrivit lit.c)
art.117 CP, calificarea se va efectua numai în baza agravantei alin.3 din art

Dacă este prevă zut de diferite agravante ale unui singur alineat, calificarea se va efectua în
baza tuturor agravantelor care încadrează fapta să vâ rşită .

13. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta
de 14 ani.

Articolul 1641. Răpirea minorului de către rudele apropiate

Ră pirea minorului de că tre rudele apropiate

se pedepseşte cu amendă în mă rime de pînă la 650 unită ţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunită ţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 luni.

1) victima faptei prevă zute la art.164.1 C. pen. RM este, invariabil, minorul.

În cazul faptei prevă zute la art.164 C. pen. RM, minorul poate fi victimă doar în ipoteza
specificată la lit.c) alin.(2);

2) vâ rsta minimă a ră spunderii penale este de:

14 ani – în cazul faptei prevă zute la art.164 C. pen. RM;

16 ani – în cazul faptei prevă zute la art.164.1 C. pen. RM;

3) oricare persoană , îndeplinind condiţiile generale pentru subiectul infracţiunii, poate fi

subiect al faptei prevă zute la art.164 C. pen. RM.

Doar ruda apropiată (în raport cu victima) poate fi subiect al infracţiunii prevă zute la art.164.1
C. pen. RM.

În conformitate cu alin.(4) art.134 C. pen. RM, rude apropiate sunt părinţii, copiii,
înfietorii, copiii înfiaţi, fraţii şi surorile, bunicii şi nepoţii lor.

Răpirea minorului de către o persoană (inclusiv rudă), care nu face parte din categoria
rudelor apropiate, se va califica potrivit lit.c) alin.(2) art.164 C. pen. RM.

Prevederea de la lit.f) alin.(2) art.145 C. pen. RM nu este aplicabilă în cazul omorului

săvârşit cu răpirea minorului de către rudele apropiate.
Nu poate fi ignorat faptul că, la moment, răpirea minorului de către rudele apropiate nu
mai este un caz particular al faptei de răpire a unei persoane, aşa cum a fost altădată.

De exemplu, nu poate fi considerat victimă a răpirii unei persoane acel minor care este
rudă cu făptuitorul, dacă făptuitorul acţiona, în opinia lui, în interesele minorului.

Dimpotrivă, va exista temeiul agravării răspunderii conform lit.f) alin.(2) art.145 C. pen.
RM în următoarele situaţii:

1) luarea minorului este ilegală (deci, trebuie considerată ră pire), pentru că , la momentul
luă rii, fă ptuitorului îi lipseşte calitatea juridică corespunză toare care să -i permită luarea (de
exemplu, îi lipsesc drepturile de rudenie);

2) luarea este determinată de motive cu relevanţă penală (de exemplu, de interesul material,
presupunâ nd executarea comenzii de luare a minorului, în schimbul unei remuneraţii
materiale).

Articolul 165. TRAFICUL DE FIINŢE UMANE

(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane în

scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate,
în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi
criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare, săvârşită prin:

a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru
viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor şi prin
servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod
rezonabil;

b) înşelăciune;

c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau
beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra unei
alte persoane,

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) asupra unei femei gravide;

d) de două sau mai multe persoane;

e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a

persoanei;

f) prin folosirea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura

subordonarea persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, a armei, a
ameninţării cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor
persoane, precum şi a altor mijloace,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a

persoanei, sau cu decesul acesteia,

se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(4) Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru
infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu această calitate procesuală dacă a acceptat
colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată.

Victima infractiunii prevazute art.165 din CP al RM poate fi numai persoana care la

moementul savarsirii infractiunii a implinit varsta de 18 ani

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei

decurge din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul
determină rii gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a că ror existenţă şi desfă şurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea libertă ţii persoanei.

Obiect material – corpul victimei

3. Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane se formează din două categorii de acţiuni de
sine stă tă toare legate între ele. Aceste acţiuni sunt reglementate de Rec. Adunării Parlamentare
a CE nr.1325 (1997) cu privire la traficul de femei şi prostituţia forţată în statele membre ale CE;
Rec. nr.R(2000)11 adoptată de Consiliul de Miniştri al CE la 19.05.2000 şi Raportul explicativ;
Rec. 1526 (2001) a Adunării Parlamentare a CE privind traficul de minori (cazul Moldovei);
Protocolul cu privire la prevenirea, suprimarea şi sancţionarea traficului de persoane, în special
femei şi copii, care completează Convenţia ONU pentru combaterea crimei organizate
transnaţionale, ONU, 2000; Rezoluţia ONU din 18.01.2000; Convenţia ONU contra crimei
organizate transfrontaliere.
4. Prima categorie de acţiuni infracţionale poate avea următoarele varietăţi:

a) recrutarea;

b) transportarea;

c) transferul; d) adăpostirea;

e) primirea unei persoane.

Acţiunile enumerate trebuie comise în scop de exploatare sexuală comercială sau

necomercială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei,
de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare a organelor sau
ţesuturilor pentru transplantare.

5. Acţiunile infracţionale din a doua categorie pot fi realizate prin:

a) ameninţare cu aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi

sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscarea documentelor şi prin
servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod
rezonabil;

b) înşelăciune;

c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi
sau beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul
asupra altei persoane.

6. Pentru realizarea laturii obiective a traficului de fiinţe umane e necesară existenţa cel puţin
a unei varietă ţi din prima categorie de acţiuni infracţionale şi cel puţin a uneia din a doua
categorie de acţiuni menţionate.

7. Recrutarea în scopul traficului de fiinţe umane presupune atragerea persoanei prin

selecţionare într-o anumită activitate, determinată de scopurile stipulate la alin.1 art.165.

8. Prin transportare înţelegem deplasarea cu un mijloc de transport a unei persoane dintr-un

loc în altul în aceleaşi scopuri.

9. Transferul presupune trecerea persoanei de la un serviciu la alt serviciu care permite

fă ptuitorului a utiliza victima în scopurile menţionate.

10. Prin adăpostire se înţelege ascunderea victimei într-un loc care să -i permită fă ptuitorului
a o folosi în scopurile infracţiunii analizate.

11. Primirea unei persoane presupune admiterea, includerea, încadrarea victimei într-o
întreprindere, într-o instituţie, într-o organizaţie sau gă zduirea ei într-un loc care să -i permită
fă ptuitorului de a o folosi în scopurile traficului de fiinţe umane.
12. Prin violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei înţelegem loviturile care
produc numai dureri fizice şi vă tă mă ri neînsemnate integrită ţii corporale sau să nă tă ţii, care
cer îngrijiri medicale pe un termen de pâ nă la 6 zile.

13. Noţiunea răpirii este dată de interpretă rile de la art.164.

14. Prin confiscarea documentelor în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu
este stabilită în mod rezonabil înţelegem luarea documentelor de identitate ale victimei pe
temeiul datoriei.

15. Prin servitute în scopul întoarcerii unei datorii înţelegem supunerea unei persoane la
robie (slujire, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi întoarsă la moment.

16. Înşelăciunea poate fi activă, câ nd vinovatul comunică victimei informaţii cu bună -ştiinţă
false, sau pasivă, câ nd el nu comunică victimei informaţiile pe care era obligat să le comunice,
pentru a realiza traficul de fiinţe umane.

17. Abuzul de poziţie de vulnerabilitate presupune traficul de fiinţe umane prin utilizarea
pă rţii slabe a victimei, a tră să turilor ei sensibile sau negative.

18. Noţiunea abuzului de putere, dare sau primire a unor plăţi sau beneficii sunt asemă nă toare
cu interpretă rile acestor noţiuni de la art.324, 325, 326, 327, 333, 334 şi 335.

abuzul de putere presupune folosirea puterii în scopuri de profit şi atingerea scopului stabilit
prin mijloace neadecvate

19. Traficul de fiinţe umane face parte din componenţa de infracţiune formală şi se
consideră consumată din momentul săvârşirii celor două acţiuni obligatorii descrise în
norma penală indiferent de survenirea consecinţelor prejudiciabile.

20. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Alt semn constitutiv al
laturii subiective este scopul traficului de fiinţe umane descris detailat la alin.1 art.165.

21. Agravantele traficului de fiinţe umane din alin.2 şi 3 art.165 au aceleaşi explicaţii ca şi
agravantele corespunză toare de la art.145-154.

22. Alin.4 art.165 stipulează liberarea de răspundere penală a victimei pentru

infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu calitatea procesuală a ei, dacă a acceptat
colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată.

Simpla interdictie venita din partea unei persoane din aceeasi incapere, de a folosi
anumite obiecte, inclusiv mijloacele de comunicatie, fara retinere prin constrangere a
victimei, nu pote forma componenta de la art.166

23. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit
vârsta de 16 ani.
Articolul 1651. Utilizarea rezultatelor muncii sau serviciilor unei persoane care este
victimă a traficului de ființe umane

(1) Utilizarea produselor și/sau serviciilor care constituie rezultatul exploatării în

infracțiunile de trafic de ființe umane sau trafic de copii, prestate de o persoană despre
care beneficiarul știe că este victima acestor infracțiuni, dacă această faptă nu
întrunește elementele traficului de ființe umane sau ale traficului de copii,

se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă , aplicată persoanei juridice, în mă rime

de la 2000 la 4000 de unită ți convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate.

(2) Persoana care a săvîrșit fapta prevăzută la alin. (1) este liberată de răspundere
penală în cazul în care a declarat benevol despre comiterea de către alte persoane a
infracțiunilor de trafic de ființe umane sau trafic de copii, a ajutat la descoperirea
infracțiunilor respective sau a contribuit activ la cercetarea acestor cazuri.

Articolul 166. PRIVAŢIUNEA ILEGALĂ DE LIBERTATE

(1) Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acţiunea nu este legată cu
răpirea acesteia,

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:

a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

d) de două sau mai multe persoane;

e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;

f) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), însoţite de cauzarea unei vătămări grave
integrităţii corporale sau sănătăţii ori soldate cu decesul victimei din imprudenţă,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei

decurge din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul
determină rii gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

Articolul 15. Gradul prejudiciabil al infracţiunii

            Gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează
elementele infracţiunii: obiectul, latura obiectivă , subiectul şi latura subiectivă .

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a că ror existenţă şi desfă şurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea libertă ţii persoanei.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează printr-o acţiune sau inacţiune prin care este
lipsită de libertate o persoană de către alta, prin deţinerea ei într-o încăpere (casă,
subsol), pe insulă, în pădure sau în orice alt loc, unde aceasta se găsea de bună voie sau
în urma unei înşelăciuni, şi reţinerea victimei acolo împotriva dorinţei şi voinţei sale.

4. Latura obiectivă a faptei există numai dacă privarea de libertate s-a produs în mod
ilegal, adică aceasta să nu fie expres sau implicit admisă de lege.

Atunci când lipsirea de libertate are caracter legal, fapta nu constituie infracţiune. Este
cazul privă rii de libertate a bolnavilor contagioşi pentru tratament împotriva voinţei lor, a
persoanelor reţinute în carantină , a militarilor reţinuţi în cazarmă , al supravegherii minorilor
de că tre pă rinţi, de că tre tutore, educator, lipsirea de libertate a agresorului în caz de legitimă
apă rare, al reţinerii unei persoane în stare avansată de ebrietate pentru a o împiedica să facă
ră u etc.

5. Lipsirea de libertate a persoanei trebuie să dureze atât timp (ore, săptămâni, luni),
încât să rezulte că persoana a fost efectiv împiedicată a se deplasa şi a acţiona în
conformitate cu voinţa sa.

Dacă persoana trebuia să îndeplinească un anumit act şi nu l-a putut îndeplini din cauză
că a fost lipsită de libertate, fapta constituie infracţiune chiar dacă această lipsire de
libertate a durat extrem de puţin, de exemplu - câteva minute.

6. Pentru a vedea deosebirea dintre privaţiunea ilegală de libertate şi ră pirea unei persoane
sau luarea de ostatici, facem trimitere la explicaţiile alin.5 art.164.

7. Fiind o infracţiune continuă, lipsirea de libertate în mod ilegal se consumă în

momentul în care începe această acţiune şi se epuizează când ea se termină.
8. Nu se socoate infracţiune izolarea persoanei într-un anumit loc la dorinţa şi cu
consimţământul acesteia.

9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.

Nu interesează pentru calificare motivele infracţiunii. Ele pot fi josnice, cum sunt lă comia,
invidia, ră zbunarea, gelozia etc., însă trebuie luate în consideraţie la individualizarea
pedepsei penale.

10. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică particulară, responsabilă, care
a atins vârsta de 16 ani - în condiţiile alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2 şi 3.

Dacă victima a fost lipsită de libertate în mod ilegal de o persoană cu funcţii de

răspundere sau care gestionează o organizaţie nestatală, atunci - în funcţie de
circumstanţele cauzei - cele săvârşite trebuie calificate ca reţinere sau arestare ilegală
(art.308) sau ca abuz de putere sau abuz de serviciu (art.327), sau ca exces de putere
sau depăşire a atribuţiilor de serviciu (art.328), sau ca abuz de serviciu (art.335), sau ca
depăşire a atribuţiilor de serviciu (art.336).

11. Agravantele privaţiunii ilegale de libertate din alin.2 şi 3 art.166 au aceeaşi interpretare ca
şi agravantele corespunză toare de la art.145-154.

Articolul 1661. Tortura, tratamentul inuman sau degradant

(1) Cauzarea intenţionată a unei dureri sau a suferinţei fizice ori psihice, care
reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică sau de către o
persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice
altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres ori tacit al
unei asemenea persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

(2) Acţiunile prevă zute la alin. (1):

a) să vîrşite cu bună ştiinţă asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitînd de
starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii,
dizabilită ţii ori altui factor;

b) să vîrşite asupra a 2 sau a mai multor persoane;

c) să vîrşite de 2 sau de mai multe persoane;

d) să vîrşite prin folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui
scop;
e) să vîrşite de o persoană cu funcţie de ră spundere sau de o persoană cu funcţie de demnitate
publică ;

f) care din imprudenţă au cauzat o vă tă mare gravă sau medie integrită ţii corporale sau
să nă tă ţii;

g) care din imprudenţă au cauzat decesul persoanei sau sinuciderea acesteia

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

(3) Tortura, adică orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei persoane o durere
sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană
sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe
care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida
sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt
motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere
sau suferinţă este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care,
de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană
care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unei asemenea
personae

se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 8 la 12 ani.

(4) Acţiunile prevă zute la alin. (3):

a) să vîrşite cu bună ştiinţă asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitînd de
starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii,
dizabilită ţii ori altui factor;

b) să vîrşite asupra a 2 sau a mai multor persoane;

c) să vîrşite de 2 sau de mai multe persoane;

d) să vîrşite prin folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui
scop;

e) să vîrşite de o persoană cu funcţie de ră spundere sau de o persoană cu funcţie de demnitate

publică ;

f) care din imprudenţă au cauzat o vă tă mare gravă sau medie integrită ţii corporale sau
să nă tă ţii;

g) care din imprudenţă au cauzat decesul persoanei sau sinuciderea acesteia

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.

Tortura atît ca termen cît şi ca fenomen semnifică orice act prin care se cauzează unei
persoane în mod intenţionat suferinţe sau dureri grave, fie fizice sau mintale, în scopul
obţinerii de la ea sau de la o terţă persoană a unei informaţii sau mă rturisiri, pedepsirea ei
pentru o acţiune, pe care ea sau o terţă persoană a comis-o sau este bă nuită de comitere,
intimidarea sau constrâ ngerea ei sau a unei terţe persoane, ori din ale motive bazate pe orice
fel de discriminare. Din perspectiva ştiinţei juridico-penale putem constata urmă toarele
elemente esenţiale constituitive ale infracţiunii de tortură :

— cauzarea unor suferinţe sau dureri fizice sau psihice grave;

— cauzarea cu intenţie a suferinţei sau durerii;

— urmă rirea unui scop anume, precum ar fi obţinerea informaţiei, pedepsirea sau intimidarea
persoanei.

Un tratament inuman a fost premeditate, aplicat ore în şir şi a cauzat fie vă tă marea corporală ,
fie suferinţe fizice sau psihice profunde.

Tratamentul degradant este cel care generează victimelor sentimente de frică , anexietate şi
inferioritate, capabile să le umilească şi să le înjosească , care a fost de asemenea menţionat că
implică un tratament de natură să înfrâ ngă rezistenţa fizică şi morală a victimei. Pentru a fi în
situaţia tratamentului degradant trebuie de examinat dacă obiectivul este de a umili sau de a
înjosi persoana respective, afectâ nd personalitatea persoanei supuse tratamentului
degradant. 

Obiectul juridic special al infracţiunii relaţiilor sociale referitoare la siguranţa şi bună starea,
integritatea fizică şi psihică cît şi demnitatea şi onoarea persoanei, la estimarea violă rii
demnită ţii peroanei trebuie de ţinut cont de faptul că aceasta prezintă autoaprecierea
persoanei întemeiată pe aprecierea societă ţii.

Obiectul material corpurile persoanelor atunci cînd infracţiunea de tratament inuman sau
degradant presupune atentarea sau influienţarea nemijlocită a activită ţii infracţionale asupra
corpului persoanei..

Latura obiectivă

1) fapta prejudiciabilă ce constă în acţiunea sau omisiunea de cauzare a unei dureri sau a
suferinţei fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant;

2) legă tura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmă rile prejudiciabile.

Infracţiunea de tratament inuman sau degradant este una materială şi se consideră

consumată din momentul survenirii durerii sau suferinţei fizice ori psihice. 
Prin durere trebuie de înţeles reacţia psihofiziologică a organismului, produsă ca urmare a
unei puternice excită ri a terminaţiilor nervoase din organele şi ţesuturile umane, exprimâ ndu-
se în senzaţii negative cu grad variat de pronunţare.

Latura Subiectivă a infracţiunii prevă zute la alin.(1) art.1661 Cod penal al Republicii Moldova
se caracterizează prin intenţie direct. Astfel fă ptuitorul urmă reşte cauzarea durerii sau
suferinţei fizice ori psihice cu scopul de a umili sau de a înjosi persoana, cauzâ nd astfel
anxietate şi suferinţă acesteia.

Reeşind din prevederile lit.f) şi lit.g) alin.(2) art.1661 Cod penal putem constata că
infracţiunea de tratament inuman sau degradant poate fi săvârşită şi din imprudenţă.

Subiectul infracţiunii de tratament inuma sau degradant poate şi persoana fizică

responsabilă care la momentul să vâ rşirii infracţiunii a atins vâ rsta de 16 ani.

Însă , pe lîngă aceste condiţii generale pe care le întruneşte subiectul infracţiunii de tortură ,
legiutorul statutează în textul official al alin.(1) art.1661 Cod penal anumite condiţii speciale
ale subiectului activ al infracţiunii, astfel putem menţiona urmă toarele:

1) persoana publică ;

2) persoana care de facto, exercită atribuţiile unei autorită ţi publice;

3) orice persoană care acţionează cu titlu official sau cu consimţă mîntul express au tacit al
unei asemenea personae.

Articolul 167. SCLAVIA ŞI CONDIŢIILE SIMILARE SCLAVIEI

Punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire
asupra acesteia sau determinarea ei, prin utilizarea înşelăciunii, constrângerii, violenţei
sau ameninţării cu violenţă, să se angajeze sau să rămână în raport de concubinaj sau
căsătorie

se pedepseşte cu amendă în mă rime de la 200 la 600 unită ţi convenţionale sau cu închisoare

de la 3 la 10 ani, în ambele cazuri cu (sau fă ră ) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pâ nă la 5 ani.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei

decurge din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul
determină rii gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a că ror existenţă şi desfă şurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea libertă ţii persoanei.
3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin trei acţiuni alternative:

a) punerea unei persoane în stare de sclavie;

b) ţinerea unei persoane în stare de sclavie;

c) determinarea unei persoane la condiţii similare sclaviei.

4. A pune o persoană în stare de sclavie înseamnă a o transforma dintr-o persoană liberă

într-un simplu obiect al dreptului de proprietate.

5. A ţine o persoană în stare de sclavie înseamnă a exercita asupra unei persoane ajunse în
stare de sclavie prerogativele dreptului de proprietate.

6. A determina o persoană la condiţii similare sclaviei înseamnă a face ca o persoană ajunsă

în stare de sclavie, prin utilizarea înşelă ciunii, constrâ ngerii, violenţei sau a ameninţă rii cu
violenţa, să ia o hotă râ re ca ea aparent să se angajeze la muncă la vinovat ori să ră mâ nă în
raport de concubinaj sau că să torie cu el. Fă ptuitorul exercită asupra persoanelor indicate
prerogativele dreptului de proprietate.

7. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care o persoană este pusă, ţinută sau
determinată la condiţiile sclaviei.

Sclavia, fiind o infracţiune continuă, se epuizează atunci când încetează starea de

sclavie.

8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Motivele n-au importanţă

pentru calificare.

9. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană particulară , responsabilă , care a atins

vârsta de 16 ani. Dacă infracţiunea este săvârşită de o persoană cu funcţii de
răspundere, cele săvârşite trebuie încadrate potrivit art.327, 328, 335 sau 336.

Articolul 327. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu � Folosirea intenţionată de că tre o
persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile
intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice

Articolul 328. Excesul de putere sau depă şirea atribuţiilor de serviciu � (1) Să vîrşirea de că tre
o persoană publică a unor acţiuni care depă şesc în mod vă dit limitele drepturilor şi atribuţiilor
acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice
sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

Articolul 335. Abuzul de serviciu (1) Folosirea intenţionată de că tre o persoană care
gestionează o organizaţie comercială , obştească sau o altă organizaţie nestatală ori care
lucrează pentru o astfel de organizaţie a situaţiei de serviciu, a bunurilor organizaţiei în
interes material, în alte interese personale sau în interesul terţilor, direct ori indirect, dacă
aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

Articolul 168. MUNCA FORŢATĂ

Forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale sau forţarea la
muncă obligatorie, ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii, obţinerea
muncii sau a serviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau ameninţare cu
violenţă

se pedepsesc cu închisoare de pâ nă la 3 ani cu amendă în mă rime de la 200 la 500 unită ţi

convenţionale.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei

decurge din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul
determină rii gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a că ror existenţă şi desfă şurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea libertă ţii persoanei.

OBIECT MATERIAL NU ARE

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin patru acţiuni alternative:

a) forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale;

b) forţarea la muncă obligatorie;

c) ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii;

d) obţinerea muncii sau serviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau

ameninţare cu violenţa.

4. Prin forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale se înţelege
determinarea unei persoane prin constrâ ngere să îndeplinească o muncă pe care din propria
sa voinţă ea nu ar îndeplini-o.

5. Prin forţarea la o muncă obligatorie înţelegem punerea unei persoane în situaţia de a

presta o muncă la care nu este obligată , de parcă ar avea îndatorirea să o presteze.

6. Ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii înseamnă supunerea unei
persoane la robie (slujire, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi întoarsă la
moment.
7. Obţinerea muncii sau serviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau
ameninţare cu violenţa presupune dobâ ndirea pentru sine sau în interesul altor persoane a
unei munci sau servicii prin eforturile menţionate.

8. Infracţiunea se consumă în momentul în care persoana este supusă la muncă, servicii

forţate sau obligatorii şi se epuizează în momentul în care persoana îşi redobândeşte
libertatea.

9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.

10. Subiectul poate fi o persoană fizică particulară , responsabilă , care a atins vârsta de 16
ani.

Articolul 169. INTERNAREA ILEGALĂ ÎNTR-O INSTITUŢIE PSIHIATRICĂ

(1) Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din
punct de vedere psihic

se pedepseşte cu închisoare de pâ nă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pâ nă la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a cauzat din imprudenţă:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul victimei

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei

decurge din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul
determină rii gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a că ror existenţă şi desfă şurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea libertă ţii persoanei.

NU ARE OBIECT MATERIAL

Victima nu poate fi orice persoana fizica, ci doar persoana vadit sanatoasa din punct de
vedere psihic

Prin persoana vadit sanatoasa din punct de vedere psihic se are in vedere persoana
care nu a fost examinata, in ordinea stabilita de psihiatru sau persoana al carei
diagnostic psihiatric a fost stabilit cu buna-stiinta inexact in vederea realizarii unor
scopuri nemedicale
3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin internarea într-o instituţie psihiatrică a
unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic.

Modul şi condiţiile de internare a persoanei în instituţia psihiatrică sunt reglementate

de Legea 1402 din 16.12.1997 privind asistenţa psihiatrică şi de Legea cu privire la
asistenţa psihiatrică.

4. Spitalizarea într-o instituţie psihiatrică poate fi aplicată numai în prezenţa

concomitentă a trei condiţii: a) persoana suferă de o boală psihică;

b) persoana necesită îngrijiri medicale;

c) există rugămintea sau consimţământul bolnavului sau a reprezentanţilor lui legali.

5. Internarea într-o instituţie psihiatrică se efectuează în baza încheierii unui consiliu

de medici psihiatri sau a hotărârii instanţei de judecată.

6. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică se poate manifesta prin:

a) spitalizarea forţată a unei persoane sănătoase sau

b) spitalizarea persoanei cu tulburări psihice, dar fără temeiuri legale.

7. Reţinerea într-o instituţie psihiatrică a persoanei care a primit îngrijirile medicale şi

nu necesită mai departe această izolare poate fi încadrată ca o privaţiune ilegală de
libertate sau ca o infracţiune comisă de persoane cu funcţii de răspundere.

8. Infracţiunea se consumă în momentul internării ilegale într-o instituţie psihiatrică a

unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic.

9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.

10. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană oficială din instituţiile curative sau un
medic specialist în neurologie, învestit cu dreptul de a decide internarea într-un spital de boli
psihice.

Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă , care la momentul să vâ rșirii infracţiunii
a împlinit vâ rsta de 16 ani.

Legea nu cere o calitate specială pentru subiect. Acesta poate fi: lucră torul medico-sanitar,
inclusiv medicul-psihiatru (singur sau în componenţa unei comisii); ruda apropiată a victimei;
vecinul; alte persoane avâ nd interesul să se izbă vească de victimă .

udecă torul care a pronunţat, în conformitate cu art. 34 al Legii privind asistenţa psihiatrică , o
hotă râ re contrară legii, de spitalizare forţată a victimei, trebuie tras la ră spundere conform art.
307 din CP al RM.
Dacă judecă torul se află în înţelegere prealabilă cu medicul-psihiatru, el trebuie tras la
ră spundere și conform art. 169 din CP al RM (în calitate de coautor sau complice).

Dacă medicul-psihiatru sau judecă torul fabrică decizia sau hotă râ rea de spitalizare forţată
contra unei recompense ilicite, cele comise trebuie calificate și conform art. 324 din CP al RM.

Producerea din imprudenţă a urmă rilor prejudiciabile, specificate la alin. (2) din art. 169 din
CP al RM, trebuie evaluată prin prisma explicaţiilor vizâ nd urmă rile prejudiciabile de aceeași
factură din componenţele anterior analizate.

11. Agravantele infracţiunii sunt identice cu agravantele corespunză toare de la art.145-154.