Dreptul Procesual Civil PARTEA II- Instituțiile DPC

Tema: Probațiunea și probele- art.117-160 CPC, capitolul 10.

  Articolul 117. Probele
            (1) Probe în cauze civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul
prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică
pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru
justa soluţionare a cauzei.

Elementele care caracterizează probele:

-sunt informații

-este vorba de cunoaștere

-pe care își întemeiază părțile dr.și obligațiile civile

-faptele care au avut loc în trecut le aducem în prezent pentru a ne face o

închipuire despre cee ace a avut

-NU ORICE CIRCUMSTANȚĂ NECESITĂ A FI PROBATĂ ÎN CADRUL UNUI

PROCES, doar acele care au o relevanță juridică pentru process

-trebuie să fie dobândite în modul prevăzut de lege, pune accent pe principiul

legalității procesuale

-finalitatea rezidă în constatarea circumstanțelor care rezidă pretențiile și

obiecțiile părților

Probele- informațiile obținute în modul prevăzut de lege care au menirea de a

proba acele circumstanțe care au o relevanță pt procesul civil

Mijloacele de probă: art.117 alin.2

 (2) În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt constatate

din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea cauzei,
din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-
video, din concluziile experţilor.

-explicația părților (primul mijloc de probă)

-depozițiilor martorilor
-înscrisuri

-probe materiale

-înregistrarea audio-video

-concluziile experților

(3) Probele obţinute cu încălcarea legii nu au putere de probaţiune şi nu pot fi

puse de instanţă în temeiul hotărîrii.

Mijloacele de probă- mijloacele juridice stabilite de lege prin intermediul

cărora se obțin probele în procesul civil.

Prin intermediul probelor are loc stabilirea adevărului în activitate judiciară în

materie civilă.

Subiectul probei:

-judecătorul- care trebuie convins/trebuie să adopte o hotărâre

judecătorească care SĂ FIE TEMEINICĂ ȘI LEGALĂ

-părțile

TOT CE NU E DOVEDIT ÎN INSTANȚĂ SE PRESUPUNE CĂ NU EXISTĂ,

CHIAR DACĂ EXISTĂ.

Probațiunea- o activitate exclusivă a părților în procesul civil și

tangențial a instanței de judecată.
Judecătorul este subiect al probațiunii judiciare

Judecătorul nu este subiect

Ambele afirmații sunt corecte, problema data este soluționată de lege, CPC
ne demonstrează că judecătorul este subiectul probațiunii

Art.118   (3) Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a

cauzei sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la
pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la
normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate
Reclamantul indică faptul care este temeiul de chemare în judecată

  Articolul 119. Prezentarea şi reclamarea probelor

            (1) Probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi
la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa
este obligată să contribuie, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces,
la adunarea şi prezentarea probelor necesare, cu excepția cazurilor în care
instanța constată că cererea de reclamare a probelor este înaintată în mod
neîntemeiat și cu scopul vădit de a tergiversa examinarea cauzei sau proba
reclamată este în mod vădit lipsită de pertinență. Probele se prezintă în faza
de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare în termenul stabilit de
instanță, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 130. Aprecierea probelor

            (1) Instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei
convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi
nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege.

PROBAȚIUNEA JUDICIARĂ- ACTIVITATEA PĂRȚILOR ȘI TANGENȚIAL A

INSTANȚEI

-este îndreptată spre stabilirea circumstantețele pentru justa soluționare a

cauzelor art.117 alin.1 CPC

-cuprinde activitatea de examinare și soluționare a cauzelor civile

Elementele structural a probațiunii:

-activitate care constă în stablirea obiectului probei

-acumularea/identificarea mijloacelor de probă,

-adunarea și prezentarea probelor

-cercetarea probelor

-aprecierea probelor

!Mai este opinie: că sunt subiectul,obiectul,conținutul

CE URMEAZĂ A FI PROBAT?- acesta e întrebarea obiectulu probațiunii,
care mai este numit obiectul probei, care are o legătură cu temeiul/faptele
invocate de reclamant sau orice alt participant în process, faptele anume cu
semnificație juridică, care modifica,nasc, sting un raport juridic concret

Determină obiectul probațiunii anume instanța de judecată- art.118 alin.3CPC

Obiectul probațiunii- pretențiile și obiecțiile părților, normele de drept

material- circumstantele sau condițiile in care apar drepturile si obligațiile,
normele de drept procedural- se referă mai mult la probațiunea locală, când
urmează a fi probate anumite circumstanțe urmează a fi probate ( ex
reclamantul nu dispune de mijloace financiare pt a achita taxa de stat, iar
aceasta urmează să se probeze, dacă se dovedește atunci persoana e scutită
de taxa de stat art.85 alin4 CPC)

Obiectul=faptele juridice din care izvorăsc, dr.și obligații cu privire la părțile

care sunt în litigiu

Faptele date pot fi:

-materiale=ex.demolarea unei contrucții

-psihologice- buna credință, dolul , țin de lumea internă a omului.

FAPTELE CARE FORMEAZĂ OBIECTUL PROBAȚIUNII SUNT FAPTELE

GENERATOARE, MODIFICATOARE, EXTINTIVE ȘI FAPTELE DE
INEFICACITATE(CONDTII SUSPENSIVE) DE DR. ȘI OBLIGAȚII CIVILE

Faptele pot fi:

-determinate

-pozitive

-negative

-cunoscute personal de judecător

-faptele necontestabile

-faptele notorii
Prezentare= adunarea probelor și prezentarea lor, proba
materială=prezentarea fizică

Proba cea mai des utilizată este proba prin înscrisuri.

Instanța de judecată are contribuție la participarea și prezentarea probelor nu

este o activitate care nu poate avea loc

În condițiile în care părțile au dificultăți în prezentarea și identificarea probelor,

instanța este obligată să contribuie în acest caz- o obligație pozitivă

-la solicitarea părților în procesul de adunare a probelor pertinente pentru

confirmarea/infirmarea raporturilor care formează obiectul litigiului

-instanța poate respinge cerea dacă proba reclamată nu are pertinență cu

obiectul litigiului.

Probele se prezintă odată cu pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare

Cercetarea probei-odată cu dezbaterele judiciare

Cererea trebuie să fie în scris de reclamare a probei

Articolul 119. Prezentarea şi reclamarea probelor

Cercetarea probelor trebuie să fie guvernată de principiul contradictorialității

La această activitate processual civilă pot fi chemați martori, specialiștii pot

efectua înregistrări, audio, pot elabora planuri etc.

Aprecierea probelor- este ultima etapă- art.130 CPC PRINCIPIILE

GENERALE ȘI CRITERIILE DUPĂ CARE ARE LOC APRECIEREA

Articolul 130. Aprecierea probelor

(1) Instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere,

bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită
a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se
de lege.- PRINCIPIU

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă

prestabilită fără aprecierea lor.-PRINCIPIU
(3) Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa,
admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la
legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea cauzei.- CRITERIILE
DE APRECIERE A PROBEI ÎN PC

(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să

reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi
respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă
de altele.

(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare
şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.

Activitatea de apreciere a probelor este o activitate mintală

Aprecierea probelor 2 tipuri:

-autoritară- efectuată de instanță, este reflectată în hotărârea

judecătorească

-cu caracter de recomandare- de către părțile procesului, în mod special

de către reprezentanții părților, în mod special în etapa pledoariei

Principii de apreciere probelor:

1.Libertatea de apreciere a probei

2.Probele se interpretează după intima convingere a judecătorului- depinde

de nivelul de cultură, modul de a înțelege normele a judecătorului, depinde de
nivelul său de pregătire

3.Principiul nemijlocirii reflectat și în art.25 CPC

Pertinența probei-art.121 CPC

Articolul 121. Pertinenţa probelor

Instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele

pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la
existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea
justă a cazului.

Sarcina probațiunii revine mai întâi reclamantului cel care declanșeză

procesul civil, care face o afirmație împotriva pârâtului-cel care o neagă
afirmația, confirmând-o prin probe

Articolul 118. Obligaţia probaţiunii în judecată

            (1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le
invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune
altfel.

Judecătorul nu poate administra probe din oficiu,excepție: ea contribuie la

adunarea probelor atunci când părțile au această dificultate

DAR EXISTĂ SITUAȚII CÂND SARCINA PROBEI REVINE PÂRÂTULUI:

Art.89-90 Codul muncii RM, angajatorul este obligat să demonstreze

legalitatea

Excepția de tardivitate- revine sarcina probațiunii PÂRÂTUL

Pârâtul ridică problema probării sarcinii probei, lipsei dr.la acțiune a

reclamantului

ÎN EXCEPȚIE PÂRÂTUL ESTE RECLAMANT

Cazurile care degrevează părțile de la sarcina probațiunii: adică

DEGREVAREA de la regula prevăzută de la 119 CPC

-ART.123 CPC –motivele/cazurile de degrevare

 Articolul 123. Temeiurile degrevării de probaţiune

            (1) Faptele pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute (faptele
de notorietate publică) nu se cer a fi dovedite.- faptele cunoscute la nivel
național, regional sau transnațional
            (2) Faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o
cauză civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă
specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă cauza şi nu se cer a fi
dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile
la care participă aceleaşi persoane.-fapte obligatorii pentru instanța care
judecă ulterior o cauză civilă, aceste fapte nici nu pot fi contestate la alte
cauze, faptele constatate printr-o hotărâre judecătorească se consider
irevocabile
            (3) Sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză
penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa chemată să se
pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia
s-a pronunţat sentinţa numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura
în care au fost săvîrşite de persoana în cauză. - sentința pronunțată într-un
proces penal- este obligatorie pentru instanța care urmează să se
pronunțe asupra efectelor juridice, dacă aceste fapte au fost săvârșite și
stabilite prin sentință de persoana în cauză.
            (4) Faptele care, conform legii, sînt prezumate a fi stabilite nu trebuie
dovedite de persoana în a cărei favoare se prezumă. Prezumarea faptelor
poate fi contestată, conform regulilor generale de probaţiune, de persoana
interesată dacă legea nu dispune altfel.

Faptele care conform legii sunt prezumate: prezumții legale absolute- nu

pot fi răstrunate, relative-pot fi răsturnate.

Căsătoria bunurile obțiunute în timpul ei sunt proprietate comună a

soților, dar acest fapt poate fi răsturnat prin divorț când se impart
bunurile
            (5) Faptele constatate printr-un act al autorităţii publice nu au pînă la
judecată putere pentru instanţă şi pot fi contestate în condiţiile prezentului
cod.
            (6) Faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în
care cealaltă parte nu le-a negat.
 Articolul 122. Admisibilitatea probelor –implică norme de drept material
și de drept procesual, o probă este admisibilă dacă este legală -dacă se
utilizează mijlocul prevăzut de lege pentru faptul juridic, concludentă și
verosimilă- probă trebuie să facă credibil faptul pretins , pertinența
probei- art.121 CPC, conform căreia sunt faptele care au relevanță cu
litigiul de drept , concludente- de natură să conducă la soluționarea
procesului, art.122alin2CPC-probele sunt guvernate de momentul legea
în vigoare la acel moment
            (1) Circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite
mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace
probante.

Compatibil cu : Articolul 117. Probele

   
            (2) În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt
constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în
soluţionarea cauzei, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale,
înregistrări audio-video, din concluziile experţilor.

Art.122 alin3CPC- cu art.117 alin3 CPC

  (3) Se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea prevederilor

legii, cum ar fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea
actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului
procedural, alte acţiuni ilegale.

  (3) Probele obţinute cu încălcarea legii nu au putere de probaţiune şi nu pot

fi puse de instanţă în temeiul hotărîrii.

Art.122 CPC Admisibilitatea probelor

            (2) Admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în
vigoare la momentul eliberării lor.
            (3) Se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea
prevederilor legii, cum ar fi inducerea în eroare a participantului la proces,
încheierea actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea
defectuoasă a actului procedural, alte acţiuni ilegale.
            (4) Se consideră inadmisibile probele ce nu au fost prezentate de
participanţii la proces pînă la data stabilită de judecător, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 1191 şi art. 372 alin. (1).
Criterii pentru a determina diferite categorii de probă:

1.Criteriul locului în care se efectează proba/dovadă:

-PROBE JUDICIARE- depozițiile martorilor, probele administrate pentru

delegație judiciară etc-tot ce e făcut în cadrul instanței de judecată

-PROBE EXTRAJUDICIARE- se efectează în afara instanței de judecată,

care judecă procesul- înscrisurile de exemplu se efectează până la
efecutarea procesului.

2.  După modul de formare a probei:

1.Probe primare- provin dintr-o primă sursă, cele care implică un raport
între probă și faptul obiect al probațiunii, ex.înscrisurile art.137,
depozițiile martorilor sunt probe primare

2.Probe secundare- probe pe care nu le-a perceput personal, copiile de

pe înscrisuri, instanța trebuie să se convingă că acestea corespund
probei primare

De regulă în procesul civil probele se prezintă în special înscrisurile în

copii.

Material probei e guvernată de libertatea probei, care include și

libertatea aprecierei- constă în evaluarea capacității probei de a
demonstra veridicitatea probei aduse

3.După natură:

1.Probe personale- relatării ale omului, făcute în formă prescrisă de lege,

ex.expertiza-rapoartele de expertiză, explicațiile participanților la
process

2.Probe materiale- care se percep prin intermediul unui obiect material-

de ex.proba material
4.În funcție de faptul probator duce sau nu la stabilirea faptului
principal:

1.Probe directe- au o legătură nemijlocită cu faptul generator și

raportului juridic litigios, permite instanței de judecată formularea unei
concluzii precise ex.marturisirea unei părți

2.Probe indirecte- între faptul generator și raportului juridic litigios se

interpune un fapt vecin și conext, prin deducție ajungem la stabilirea
faptului juridic litigious, ele sunt capabile de a genera diferite prezumții

TEMA: Ordinea intentării procesului civil

Etapa intentării p.c-este obligatorie, scrisă, în care se desfășoară
activități exclusiv de instanța de judecată și reclamant.

În această etapă a procesului civil- instanța de judecată verifică dacă

reclamantul are dreptul la intentarea actiunții civile

Reclamantul intentează acțiunea civilă, nu instanța de judecată.

Scopul procesului civil: de a verifica existența dreptului la intentarea

acțiunii de către reclamant

Acțiunea prima: depunerea cererii de chemare în judecată a

reclamantului la instanța de judecată.

Judecătorul în termen de 5 zile emite o încheiere prin care

acceptă/respinge cererea de pe rol.

Art.166. Forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată

(1) Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori are un interes
pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept trebuie să depună în
instanţa competentă o cerere de chemare în judecată.

(2) În cererea de chemare în judecată se indică:

a) instanţa căreia îi este adresată;

b) numele sau denumirea reclamantului, domiciliul ori sediul lui, numărul de
identificare de stat (IDNO) – pentru persoane juridice și întreprinzători
individuali și numărul de identificare personal (IDNP) – pentru persoane fizice;
dacă reclamantul este o persoană juridică, datele bancare, numele
reprezentantului şi adresa lui, în cazul în care cererea se depune de
reprezentant dacă reclamantul locuiește în străinătate, adresa din Republica
Moldova unde urmează a i se face comunicările despre proces;

b1) numărul de telefon şi alte date de contact ale reclamantului persoană

fizică; numărul de telefon, adresa electronică înregistrată în Programul
integrat de gestionare a dosarelor şi alte date de contact ale reclamantului
persoană juridică;

c) numele sau denumirea pîrîtului, domiciliul ori sediul lui;

c1) numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de
contact ale pîrîtului, în cazul în care reclamantul dispune de aceste date;

c2) numele, prenumele, adresa, numărul de telefon, adresa electronică

înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor şi alte date de
contact ale reprezentantului reclamantului;

d) esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor, libertăţilor sau

intereselor legitime ale reclamantului, pretenţiile lui;

e) circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază

pretenţiile şi toate probele de care acesta dispune în momentul depunerii
cererii;

e1) lista probelor anexate;

e2) lista probelor reclamate;

e3) cererile de reclamare a probelor, efectuare a expertizei, numire/recuzare a

expertului, alte cereri formulate;

f) pretenţiile reclamantului către pîrît;

g) valoarea acţiunii, dacă aceasta poate fi evaluată;

h) date despre respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe
cale extrajudiciară dacă pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este
prevăzută de lege sau de contractul părţilor;

i) documentele anexate la cerere.

(3) Cererea de chemare în judecată poate cuprinde şi alte date, importante

pentru soluţionarea cauzei, precum şi demersurile reclamantului.

(4) Reclamantul poate formula în cererea de chemare în judecată mai multe

pretenţii, conexe prin temeiurile apariţiei sau prin probe.

(5) Cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de

reprezentantul lui împuternicit în modul stabilit.

(6) Cererea de chemare în judecată sau cererea de exercitare a unei căi de

atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire incorectă.

(7) Cererea de chemare în judecată a reclamantului persoană fizică care este

asistat în judecată de un avocat şi cererea de chemare în judecată a
reclamantului persoană juridică trebuie să fie dactilografiate și depuse prin
intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, cu semnătură
electronică avansată calificată.

Actiunea civila- dr.potestativ, autonom si de natură publică

Cererea de chemare în judecată- act de procedură, prin care reclamantul
declanșează instanța de judecată

1.Depunerea cererii in instanța de judecată

2.Instrument de investire a instanței de judecată

3.Cererea de chemare în judecată pune în miscare activitatea instanței

4.Cererea de chemare in judecată – se manifestă pentru prima data acțiunea

civilă
Din ce e compus cererea de chemare în judecată:
1.Partea introductivă- de a informa instanța cu privire la părți, valoarea acțiunii

2.Partea discriptiv-motivatorie= temeiul acțiunii circumstanțele de fapt și

motivele de drept, inclusive probele, reclamantul are obligația de a face
afirmația faptului

3.Solicitările reclamantului/obiectul cerererii de chemare în judecată

4.Atașăriile reclamantului anexate

Pavel Tacu, la data de 2 ianuarie 2018, domiciliat în SATUL MEREȘENI,L

RAIONUL HÎNCEȘTI , se deplasa cu automobulul Toyota Rav 4,produs în
anul 2014, număr de îmatriculare KLU998 în mun.Chișinău, din bl Alecu Ruso
spre Mircea cel Batran, ajungand si intrând pe sens giratoriu a fost tamponat
în partea dreapta de camionul Maz cu nr.de înmatriculare RZT219, ce
împărâține întreprinde LEOVA GAZ, condus de BORTĂ, care se deplasa din
Mircea Manole spre Mircea cel Batran

Decizia curtii de apel a fost mentinuta, soferul mazului a fost recunoscut

vinovat

Ambele vehicole tamponate

MAZ- nu exista asigurare obligatorie

Tacu Pavel sustinere prejudiciu material de 22.000 lei si prejudiciu moral

11.000 lei

Nu dispune de taxe de stat, este fermier, are 3 copii minori, sotia nu lucrează

-anexam probe art.166-167

https://www.scribd.com/document/404243265/cerere-de-chemare-in-judecata-
docx

TEMA:
Art. 5. Accesul liber la justiţie-CPC
(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă
judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile
încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.

(2) Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de

inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a
legislaţiei în vigoare.

(3) Renunţarea uneia dintre părţi la dreptul de a se adresa în judecată prin

încheierea în prealabil a unei convenţii nu are efect juridic, cu excepţia
cazurilor de încheiere, în condițiile legii, a unei convenții arbitrale.

-Condițiile stabilite de lege

-Respectarea formei și conținutului cererii de chemare în judecată

Art.171-Procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată

Etapa intentarii procesului:

 -depunerea cererii/ de către reclamant
 -primirea cererii pe rol/ instanța primește/refuză cererea

Art.168. Primirea şi repartizarea cererii de chemare

                        în judecată

Sancțiuni procedural: refuzul, restituirea și cazurile în care nu se dă curc

cererii

Art. 169. Refuzul de a primi cererea de chemare în judecată

Art. 170. Restituirea cererii de chemare în judecată

Art.171. Cazurile în care nu se dă curs cererii

Art. 169. Refuzul de a primi cererea de chemare în judecată

(1) Judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată dacă:

a) cererea nu urmează a fi judecată în instanţă judecătorească în procedură
civilă;- -determinăm competența instanței

în congurență cu:

Art.32. Imutabilitatea competenţei jurisdicţionale

(1) Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimţămîntul său, de dreptul la judecarea

cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competenţă cauza
respectivă este dată prin lege, cu excepţia cazurilor expres stabilite de
prezentul cod.

(2) Instanţa ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o cauză
de la instanţa ierarhic inferioară la alta ori să o preia pentru judecare, cu
excepţia cazului în care completul de judecată în instanţa respectivă nu poate
fi legal constituit.

Art. 33. Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti

(1) Instanţele judecătoreşti judecă toate cauzele civile cu participarea

persoanelor fizice, persoanelor juridice şi autorităţilor publice privind apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime încălcate sau contestate, cauze
pentru care legea nu prevede competenţa altor organe.

(2) Instanţele judecătoreşti judecă cauzele cu participarea organizaţiilor şi

cetăţenilor din Republica Moldova, a cetăţenilor străini, apatrizilor,
organizaţiilor străine, organizaţiilor cu capital străin, organizaţiilor
internaţionale dacă prin lege sau prin tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte nu este stabilită competenţa instanţelor judecătoreşti
străine sau a altor organe.

Art.169 CPC
b) există o hotărîre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între
aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau o
încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură
cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau că între părţi s-a încheiat o
tranzacţie;- STOPEAZĂ INTENTAREA PROCESULUI CIVIL, INTERZICE
INTENTAREA UNUI PROCES REPETAT

congruent cu art.256 lit.b

art.169 CPC

b1) reclamantul şi-a retras acţiunea civilă la faza judecării cauzei în procesul
penal, dacă retragerea a fost acceptată de instanţă;- ESTE VORBA DE
PROCESUL PENAL, ACȚIUNEA CIVILĂ, SOLICITĂ REPARAREA
PREJUDICIULUI

c) aceasta este depusă de un organ, organizaţie sau o persoană în apărarea

drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca
prezentul cod sau o altă lege să le delege dreptul adresării în judecată în
acest scop; -art.73CPC, CÂND ANUMITE PERSOANE CARE NU POT
REVENDICA UN DREPT AL SĂU ART.7 ALIN2.CPC

Intentarea procesului civil (2) În cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte

legi, procesul civil poate fi intentat în numele persoanelor împuternicite de
lege să apere drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale unei alte
persoane, ale unui număr nelimitat de persoane, interesele Republicii
Moldova şi ale societăţii.

Congruent Art.254 alin4 CPC

Art. 254. Hotărîrile judecătoreşti definitive şi irevocabile

(4) Hotărîrea judecătorească irevocabilă este obligatorie pentru persoana în

al cărei interes a fost pornit procesul de către organele şi persoanele
specificate la art.7 alin. (2).

Art.169 CPC
d) există o hotărîre arbitrală, obligatorie pentru părţi, cu privire la litigiul dintre
aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri, cu excepţia
cazurilor în care judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare
silită a hotărîrii arbitrale sau a desfiinţat hotărîrea arbitrală;- ARBITRAJUL
ARE O NATURĂ JURIDICĂ CLITICĂ, CONTRACTUALĂ- REZULTATUL
ACORDUL DE VOINȚĂ A PĂRȚILOR,

EXCEPȚII: -când instanța a respins cererea de eliberare a titlului de

executare silită a hotărîrii arbitrale

- a desfiinţat hotărîrea arbitrală

e) reclamantului şi/sau pîrîtului îi lipseşte capacitatea de folosinţă, cu excepţia

cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (2).- CAPACITATEA PROCESUALĂ DE
FOLOSINȚĂ –ART.57 CPC- pf-persoanele care se nasc vii, pj- sunt
înregistrate, art.CPC excepție- când pj nu e inregistrată

REFUZ= un incident de procedură, sancțiune procedurală, imposibilitatea

adresării repetate a reclamantului cu aceeași cerere

RESTITUIREA=art.170-atunci reclamantul după ce înlătură neajunsurile

poate să depună cererea în instanța de judecată

Art.166 CPC-art. 170 lit.a

Art.170. Restituirea cererii de chemare în judecată

(1) Judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă:

a) reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a cauzei pe

calea extrajudiciară, inclusiv prin mediere, prevăzută de lege pentru categoria
respectivă de cauze sau de contractul părţilor;- competența generală

Căutăm izvorul în contract sau în lege

Izvorul procedurii prealabile- soluționarea extrajudiciară a litigiului/mediere,

înțelegerea părților/ menirea de a găsi o apărare în fața unui organ
administrative/nestatal/ de a impune părțile să găsească pace
b) instanţa nu este competentă să judece cauza;-competența
material/procedurală

c) cererea a fost depusă de o persoană care, în cauza civilă respectivă, nu

are capacitate de exerciţiu al drepturilor procedurale civile;-sancțiune nulitate
relative, în cazul capacității de folosință sacțiunea nulitatea absolută

d) soţul a înaintat acţiunea de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul

soţiei, în timpul sarcinii sau în primul an de la naşterea copilului;- SE PUNE
ACCENT PE SĂNĂTATEA PSHICĂ A COPILUL/VIITOAREI MAME

e) cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită

de a o semna ori este semnată fără a se indica funcţia semnatarului;-
SEMNĂTURA ESTE UN ELEMENT OBLIGATORIU/ART.166 CPC/TREBUIE
SĂ FIE CONFIRMATĂ ÎMPUTERNICIREA/

f) cererea a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană

neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul;

g) la aceeaşi instanţă sau la o alta, se află în judecată un litigiu între aceleaşi

părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri;- EXCEPȚIE DE
LITISPENDENȚĂ/ RECLAMANTUL NU SE POATE JUDECA
CONCOMITENT ÎN MAI MULTE INSTANȚE CU ACEEAȘI CERERE

i) reclamantul îşi retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind

intentarea procesului;- INTENTAREA PROCESULUI ÎN EXCLUSIVITATE DE
RECLAMANT

j) la depunerea cererii în procedură specială se constată un litigiu de drept ce

ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti.

ÎNCHEIREA ARE LOC ÎN 5 ZILE, POATE FI CONTESTATĂ CU RECURS

(3) În decursul a 5 zile de la data repartizării cererii de chemare în judecată,

judecătorul dispune, printr-o încheiere, restituirea cererii şi remite
reclamantului încheierea şi cererea cu toate documentele anexate.

(4) Restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea

adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune,
împotriva aceluiaşi pîrît, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă
reclamantul a lichidat încălcările.
EFECTELE CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

-de drept substanțial-

-de drept procedural

-cererea de chemare în judecată creează instanța/ din momentul înregistrării

cererii de chemare în judecată se creează un raport nou între părți

-determină cadrul procedural cu privire la părți și la obiectul litigiului

-creează starea de litispendență art.170 lit.g- se identifică instanța

competentă/ o aceeași cerere de judecată cu același temei e interzisă

-cererea de chemare în judecată întrerupe prescripția

TEMA.> Medierea judiciară
-părțile în orice etapă tot tranșa procesul prin mediere

Medierea judiciară= mediatorul este instanța de judecată, ESTE

OBILIGATORIE, NU ESTE CEVA FACULTATIV PENTRU ANUMITE
CATEGORII DE LITIGII CIVILE, dar totuși părțile pot renunța la această
mediere, MODALITATE AMIABILĂ DE SOLUȚIONARE A LITIGIULUI SUB
CONDUCEREA INSTANȚEI DE JUDECATĂ

Medierea civilă=

Medierea extrajudiciară= mediator este o persoană autorizată de către stat, în

persoana Ministerul de Justiție

Medierea judiciară

1. Mediatorul este instanța de judecată,

2.Guvernată de principiul disponibilității-părțile pot renunța în orice moment la

această procedură

3.Se finalizează cu încheierea tranzacției sau cu încheierea procesului de

judecată daca a expirat termen de 45 de zile sau cu refuzul părților de a
încheia tranzacția

Art.1821. Medierea judiciară

(1) Medierea judiciară este o modalitate obligatorie de soluţionare amiabilă a

pretenţiilor adresate instanţei judecătorești, cu ajutorul şi sub conducerea
acesteia, în cazurile ce ţin de:

a) protecţia consumatorilor;

b) litigiile de familie;
c) litigiile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor între persoane fizice
şi/sau juridice de drept privat;

d) litigiile de muncă;

e) litigiile care rezultă din răspunderea delictuală;

f) litigiile succesorale;

g) alte litigii civile a căror valoare este sub 200 000 de lei, cu excepţia litigiilor
în care s-a pronunţat o hotărîre executorie de intentare a procedurii de
insolvabilitate.

LISTA ÎN CARE MEDIEREA JUDICIARĂ ESTE OBLIGATORIE

(2) La solicitarea părţilor, medierea judiciară poate avea loc şi în alte cazuri
decît cele prevăzute la alin. (1).

(3) Tranzacţia părţilor este posibilă şi în afara medierii judiciare, în condiţiile

prezentului cod.

ORICE PERSOANĂ CARE PARTICIPĂ ÎN CADRUL MEDIERII NU ARE

DREPTUL SĂ DIVULGE ACESTE INFORMAȚII, CARACTERUL
CONFIDENȚIAL

ÎN CADRUL ACESTEI PROCEDURII INSTANȚA NU INTEROGEAZĂ

PARTICIPANȚII LA PROCES

De a impune părțile să găsească un numitor comun, să își evalueaze poziția

lor și posibilitatea de câștig al procesului inclusiv de a găsi o soluție reciprocă
și satisfăcătoare

JUDECĂTORUL ARE MENIREA SĂ AJUTE PĂRȚILE SĂ COMUNICE, SĂ

NEGOCIEZE

TERMENUL MEDIERII NU POATE DEPĂȘI 45 DE ZILE DE LA DATA

STABILIRII SEDINȚEI DE 5 ZILE, SĂ FIE REALIZATĂ ÎN 50 ZILE= 45+5

ART. 182 INDICE 2, DATA STABILIRII SEDINȚEI ESTE ÎN 5 ZILE

Art. 1822. Procedura medierii judiciare

(2) În cadrul şedinţei de soluţionare amiabilă a litigiului, instanţa

judecătorească informează părţile despre legea aplicabilă litigiului, durata
procedurilor, posibilele cheltuieli de judecată, posibila soluţie asupra cazului şi
efectele ei pentru părţile la proces.
 TEMA: PREGĂTIREA CAUZEI CIVILE PENTRU DEZBATERILE
JUDICIARE
Capitoul 14, art.183-191 CPC

Etapă obligatorie a PC, în care se defășoară mai multe acte procesuale, de

către instanță, pârât și alți paricipanți la proces

Etapă marcată de activități procesuale

Scopul: asigurarea judecării cauzei juste și pregătirea cauzei civile-art.183

alin.1 CPC

Art. 183. Sarcinile de pregătire a cauzei

                        pentru dezbateri judiciare

(1) După ce primeşte cererea de chemare în judecată, judecătorul pregăteşte

cauza pentru dezbateri judiciare pentru a asigura judecarea ei justă şi
promptă.

Apărări de procedură- de EXCEPȚII PROCESUALE:

Judecătorul nu poate iniția imediat dezbaterile judiciare până nu stabilește

cauza, părțile trebuie aibă posibilitatea să își construiască poziția de apărare

PREGĂTIREA CAUZEI ESTE OBLIGATORIE

-SURVINE DUPĂ ACCEPTAREA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Tactica de pregătire a cauzei civile poate fi diferită în funcție de natura

litigiului, ex.pe încasarea unui prejudiciu este diferit, pentru constatarea
nulității raportului/litigiu de muncă/de dreptul famileii totul e diferit

JUDECAREA PROMTĂ ȘI JUSTĂ= implică 2 aspecte: atr.183 alin1 cu

art.239 CPC, înseamnă adoptarea unei hotărâri temeinice și legale

Vorbim de 2 fapte: circumstanțele de fapt și motivele de drept

Este necesar să fie stabilit faptul ca acest fapt să fie subsumat normei de
drept

Justă= adevăr+ legalitate, adevăr despre circumstanțele raportului juridic,

legalitate: substanțială și procedural, art.2 cu art.12 CPC

Art.2CPC- conceptul de lege de procedură civilă

Art.12 CPC- conceputul de legislație materială

Stabilirea faptelor prin intermediul probelor, prin care aducem trecutul în viitor

În spatele noțiunii de promtă- principiul cererității procedurii judiciare-

examniarea cauzei civile în termini rapizi, art.192CPC

În cadrul DEZBATERILOR- se fac pledoariile, se cercetează probele

Art.183 CPC- SARCINILE, e greșit scopul

(2) Pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice cauză
civilă şi are ca scop: sarcini

a) precizarea legii care urmează a fi aplicată şi determinarea raporturilor

juridice dintre părţi;

b) constatarea circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a

cauzei;

c) stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a

altor persoane;

d) prezentarea tuturor probelor;

e) evaluarea oportunităţilor de soluţionare a litigiului prin mediere;

f) examinarea și deciderea în privința cererilor depuse și neexaminate de

instanța de judecată privind efectuarea expertizei, numirea/recuzarea
expertului, reclamarea probelor, asigurarea acțiunii;

g) stabilirea termenelor pentru efectuarea actelor procedurale;

h) stabilirea locului, a datei, a orei și a duratei şedinţei de judecată;

i) stabilirea ordinii și timpului necesar pentru audierea martorilor, a experților
sau a altor persoane, pentru efectuarea altor acte procedurale.