Dr.

Procesual Civil - Curs 1

I . Forma procesului civil - In legatura cu aceasta se retin 3 parti ( 3 elemente) :

1. Sesizarea instantei
2.Cercetarea si dezbaterile Orice proces urmeaza aceasta schema.
3. Hotararea judecatoreasca

1. Sesizarea instantei
In procedura civila, regula este aceea ca judecatorul nu se investeste din oficiu, ci pentru a se realiza investirea,
acesta trebuie sesizat de persoana interesata. Totusi, exista unele exceptii minore si de cele mai multe ori partiale:

- punerea sub interdictie a unei persoane a cerei stare impune acest lucru :
Art. 165. - Interdicţia poate fi cerută de persoanele prevăzute la art. 111, care este aplicabil în mod corespunzător.
Art. 111 prevede la lit. c si instanta judecatoreasca => Instanta ar putea sa se investeasca din oficiu.

- In materie de divort: NCPC prevede, pe langa cererea de divort, alte doua categorii de cereri, asupra carora trebuie sa
se pronunte atunci cand pronunta divortul, chiar daca partile nu au cerut prin cererea de divort.
Art. 918 alin.(2) : Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va
pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere
şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.
Insa, in acest caz, derogarea, exceptia este numai partiala intrucat instanta nu se investeste cu privire la intregul proces,
ci numai cu privire la aceste cereri.

- Exercitiul din oficiu al actiunii civile in procesul penal

Art. 19 alin. 3 NCPP - Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de
exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către
procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită,
tragerea la răspundere civilă delictuală.
Intre sesizarea realiz. de persoana interesata si situatia in care instanta se poate sesiza din oficiu, exista si
ipoteza in care instanta este sesizata de catre alt organ al statului. Exemplu: Ministerul Public, poate sesiz instanta in
anume cazuri : minori, pusi sub interdictie, disparuti.
NCPC, Art. 92. - (1) Procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în
alte cazuri expres prevăzute de lege.
Si in acest caz nu este vorba chiar despre o derogare de la regula, pentru ca proc este si el parte la proces
avand atributii specifice partilor si introducand o cerere in interesul unei parti . Este doar o situatie usor atipica.

2. Cercetare si dezbateri:
Cercetarea vizeaza in principal rezolvarea chestiunilor prealabile, cum ar fi exceptiile ridicate de parat:
cererea nu a fost timbrata, semnata, nu se afla la dosar etc.
Tot in aceasta etapa se administreaza si probele, este partea cea mai substantiala a procesului din punct de
vedere al duratei, iar dupa ce judecatorul se considera lamurit sub aspectul probelor se trece la dezbateri. Dezbaterile
au loc la un termen, presupun concluziile finale. Dupa ce se inchid dezbaterile, urmeaza cea de-a 3-a parte a
procesului civil, pronuntarea hotararii judecatoresti.
In etapa cercetarii si a dezbaterilor, sunt reglementate anumite principii, ce vor fi analizate spre finalul cursului.

3. Hotararea judecatoreasca: finalitatea procesului, solutia. Are 2 componetente :

A. Jurisdictio: judecatorul analizeaza faptele prezentate si eventual probate, le incadreaza in drept si aplica
dreptul, stabilind de partea cui este dreptatea
B. Imperium: hotararea este obligatorie pentru parti. Daca nu se supun, se poate aduce la indeplinire pe cale de
executare silita.
Hot se bucura si de alte ”prerogative” ( le vom analiza): autoritatea de lucru judecat, este act autentic, dar in faza
aceasta, obligativitatea este importanta ca si caracteristica.
Chiar daca imperium este o componeta atat de importanta, nu inseamna ca hotararea nu trebuie motivata.
Trebuie, trebuie sa se spuna si de ce solutia este aceea.

1
 Art. 425 alin.(1) lit. B NCPC:
Art. 425. - (1) Hotărârea va cuprinde:
b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de
fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia,
arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
Totusi exista si exceptii de la regula motivarii.In aceste situatii, dreptul de a cunoaste motivarea a fost restrans din
ratiuni superioare, iar restrangerea acestui drept, reducerea lui este proportionala scopului urmarit.
In cazul stramutarii nu se motiveaza hotararea : prin natura institutiei se stie despre ce este vorba, nu mai e
de discutat, de motivat. Aceasta hotarare nu se motiveaza, se considera ca e data pe baza aprecierii discretionare a
judecatorului: nu sunt probe, sunt simple suspiciuni. Aceasta hotarare nu ar trebui motivata si pentru considerentul
ca nu poate fi atacata ( ***cu anumite exceptii, de cautat***) , iar motivarea ar fi necesara pentru a sa stii cum sa
ataci.
Istoric: in 1997- lege- stabilea ca nicio hotarare de prima instanta sa nu se motiveze, decat daca o parte solicita expres
sau se formuleaza cale de atac. Motivarea era de natura hot, nu de esenta ei. De natura hotararii cand partea vrea si
face cerere de motivare sau formleaza cale de atac, penta stii ce sa critice. Sistemul a funct pana in 2001.
Pe langa forma procesului, mai exista in doctrina si notiunile de materie si metoda a procesului.

II.Materie: procesul civil nu este decat o etapa mai acuta a raporturilor civile. Nu este altceva decat conflictul
din parti, care in realitate a existat permanent( = raport juridic in care partile au pozitii contradictorii- vanzare), insa
fie nu a fost constientizat, fie a fost acutizat etc.

III. Metoda: modul in care se ajunge de la materia primara(fapte lato sensu- adica si acte) a procesului, pana
la hotarare. Aceasta materie litigioasa nu ajunge la judecator in starea ei pura ci printr-o metoda : cererea de chem in
judecata.
De regula, in acest sens, reclamantul recurge la un avocat , care are si el propria lui metoda, afla faptele ,
totul, de la reclamant, "judeca", se gand cum ar trb prezentata materia litigioasa judecatorului pentru a-i favorabila
reclamantului si ii da o anumita forma, interpreteaza cumva, arata de ce dorinta reclamantului este corecta. Cererea de
chemare in judecata se comunica paratului. Se duce si el la un avocat. Avocatul paratului are doua matrii litigioase:
cea prezentata de reclam si ce ii spune paratul. Daca e indentitate, toate bune si frum. Dar intre cele doua de reg nu
exista identitate si din materia litigioasa prezentata de parat , fomuleaza, propune propria solutie, prezinta dorintele lui.

Acum judecatorul are contact cu materia litigoasa, are doua modele, el trb sa compare cele doua modele, sa
administreze probele si apoi sa deduca, sa stabileasca materia litigioasa si apoi sa vada daca coresp modelului
reclamantului, modelului paratului sau unui tert model creat de judecator(care poate sa ia cate ceva din cele doua:
admiterea in parte). Judecatorul are un handicap, pentru ca el nu stie cum s-au intamplat lucrurile corect, cum pot afla
avocatii reclamantului si paratului si partile favorabile si partile nefavorabile. Judecatorul deduce. Din probe care sunt
de cele mai multe ori incomplete: pentru ca reclamantul prezinta ce ii e favorabil lui, paratul la fel, dar astea nu
mereu se prezinta toata materia, fiecare prez ce ii e favorabil, dar raman si parti neacoperie( Ex: un act favorabil
reclamantului se afla in posesia paratului si nu il poate proba ? ).

Judecatorul apeleaza si la prezumtii pe care i le ofera legea sau apeleaza la prezumtii judecatoresti : este si
asta o metoda a procesului. Dupa ce afla faptele, judecatorul aplica dreptul, cauta textele de lege, dar situatia este
ingreunata, textul de lege ii poate pune in sarcina fel de fel aprecieri, unele ce tin de conceptiile lui asupra vietii si
lumnii .
Exemplu :
- NCC , art 1189 in materia ofertei prevede sintagma " dupa imprejurari"- obliga judecatorul la o analiza, ii lasa o
mare marja de apreciere. Dar aprecieea asta a lui trebuie motivata.
- NCC, art 1541 lit. B cu privire la reducerea cuantumului penalitatilor prevede sintagma ”vadit excesiva fata de ce
putea fi prevazut de parti”. Exista mijloace tehnice prin care judecatorul ar putea sa stabileasca ce ar fi putut fi fost
prevazut, dar notiunea de ”vadit” intra in marja lui de apreciere: nu este egal cu " mai mare", apreciaza de la caz la caz,
potrivit conceptiilor lui.
- Alte ex. :sintagmele " bun proprietar", " interesul minorului", din diverse materii

Misiunea judecatorului ar putea fi complicata si atunci cand exista o lacuna a legii. Cand legea nu spune
nimic, judecatorul trebuie sa rezolve pricina apeland la regulile generale: analogia legii, analogia dreptului, iar daca
acestea nu sunt posibile: potrivit principiilor de echitate.

2
II. Definitia procesului civil

Def.: activitate desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte persoane care part la infaptuirea de catre
organele jud a justitiei in pricinile civile, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor sau intereselor civile
deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau altor titluri executorii, conform procedurii prev.
de lege.

- Se prevad notiunile de ”Realizare sau stabilire” : realizare – cand reclam cere sa oblige paratul sa faca
ceva, sa nu faca ceva, sa dea ceva etc. si stabilire - cand cer enumai sa i se constate un drept, sa se
stabileasca faptul ca este al lui.

- Se prevad notiunile de „drepturi si intrese”: pentru ca de reg este in justitie se deduc drepturi, fie de a
le realiza, fie de a le constata, dar exista si situatia in care se deduc interese, cum este cazul actiunilor
posesorii. Posesia nu e un drept.

- Se prevad notiunile de ”Judecata” si ”executare silita”. Procesul nu e compus numai faza de judecata, ci
si din faza de executare. Aceasta chiar daca in fata judecatprului se desfasoara este numai judecata si
executarea e in fata executorului si ar putea chiar sa nu ajunga in fata judecatorului. Executarea este tot o
parte a procesului civil.
- Nu numai hotarari judecatoresti ci si alte titluri executorii. Exista si procese care ar putea avea numai
faza executarii: in ipoteza existentei unui act autentificat de notar care spune ca ai o creanta certa si
exigibila. In ipoteza in care nu se executa, se mai judeca, se merge la executor => proces doar cu etapa
executarii aici.

III. Exigentele art. 6 CEDO pentru asigurarea unui proces civil echitabil- aspecte esentiale.
Sunt cuprinse si in principiile NCPC sau in Constitutia Romaniei

1. Accesul la justitie : particularitati

Atunci cand Curtea Europeana vorbeste de acces la justitie, se refera la ambele faze. Prin urmare, exista
condamnari ale statelor pentru impiedicarea executarii, chiar daca judecata a fost exeptionala, a mers impecabil. Tot
lipsa de acces la just este, in ipoteza in care impiedicarile au vizat doar faza executarii.
Atunci cand se vorbeste de acces la justitie, nu inseamna ca CEDO respinge existenta unor proceduri
prealabile sau a unor proceduri prealabile cu caracter jurisdictional in fata organelor administratice, insa cere ca dupa
parcurgerea acestora sa se poata accede la instanta.
Pot exista piedici: Ex : inexistenta unei cai procesuale pentru accesul liber la just, de ex. daca ar exista o lege care sa
zica ca actul x nu se poata ataca deloc = obstacol juridic.
Dar CEDO cere eliminarea si a obstacolelor de fapt: taxe judiciare, depunerea unei cautiuni etc. In legatura cu aceasta
insa, nici taxele, nici cautiunile, nici alte conditii de rigoare a cererii de chemare in judecata, nu reprezinta in sine
obstacole, curtea le recunoaste ca fiind compatibile. Ea spune numai ca accesul la just este un drept, nu absolut, ci
relativ, poate suferii aceste obstacole, daca ele sunt puse de catre stat pentru a urmari un interes just si daca nu sunt
disproportionate cu interesul urmarit.
Curtea nu spune ca nu poti sa pui taxe judiciare de timbru, poti sa pui, ca urmaresti interesul de a finanta
justitia, dar sa nu fie disproportionate incat sa anihilezi substanta dreptului de acces la justitie. Staele pun taxe, dar
asigura si ajutor publ judiciar, balansand astfel situatia.
Daca CEDO constata ca intr un caz concret, exista taxe judiciare si exista posibilitatea ajutorului public, dar
ajutorul public nu functioneaza, de exemplu nu se admit cereri desi sunt justificate , va condamna statul.
Accesul la just se refera la o judecata in fond, nu si la caile de atac. CEDO nu vizeaza si accesul in fata cailor
de atac. Prin urmare, in caile de atac conditiile de restrictie pentru a accede la ele pot fi mai mari si sunt in general mai
mari.

3
2. Cauza sa fie examin in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil.
Examinarea in mod echitabil nu are nicio legatura cu echitatea. Nu trebuie sa confundam echitatea in
drept( judecata in echitate) cu procesul echitabil (respectarea princip fundamentale :aparare, egalit, contradictorialitate
etc.)
Public. Publicitatea este o conditie , dar nu tot procesul trebuie sa fie public. Curtea accepta ca anumite parti
( spre ex. administrarea de probe) sa poata fi facute in camera de consiliu. Dezbaterile eventual sa fie publice. Curtea
permite ca in anumite cazuri sa se deroge de la principiul publicitatii si stabileste ca anum procese nu se jud in mod
public. De obicei vizeaza protectia unor categorii de persoane, interese private, interesul statului. De asemenea, se
permite o derogare de la principiul publicitatii, atunci cand procesul nu vizeaza fondul. Exemplu : cand se dispune
sechestrarea bunurilor. Nu se judeca in mod public.
Ce inseamna public? Poate participa cine vrea, dar cu anumite conditii: tinuta corespunzatoarea, in limita
locurilor din sala.
Publicitatea prin alte mijl: inregistrarea, transm live este posibila?
Briciu : nu. Publicitatea in sala este destinata tuturor. Tocmai prin asta, nu e de acord cu ideea de a transmite un
proces. + ca mai apar si comentatori neavizati. Dreptul este lasat in umbra, fata de ceea ce e considerat spectaculos
pentru un realizator de programe.
Se permite luarea de imagini, inainte de inceperea procesului, dupa proces sau la pronuntarea hot. Jurnalistii
se pot interesa de dosar, cu incuviintarea presedintelui instantei si cu privire la informatiile de int public.
Sedinta se inregistreaza de catre instanta. De catre parti se poate inregistra doar cu incuv presedintelui instantei.

Termen rezonabil : se raporteaza la ambele faze ale procesului. Daca pentru proces ai nevoie de parcurgea
unei proceduri prealabile si aia intra in notiunea de termen rezonabil : plangerea prealabila din contenciosul
administrativ sau contestatia din contenciosul fiscal, in fata organelor fiscale.
Notiunea se verifica in concret in raport cu: numarul partilor, complexitatea procesului, comportamentul
procesual al partilor. Partile nu pot invoca nerespectarea termenului rezonabil, cand prelungirea procesului este
urmearea propriilor sale acte procesuale. Ex: cere tardiv o proba valoroasa care face porcesul sa mai dureze un an si
inst o incuviinteaza.
In NCPC, pt nerespectarea termenului rezonabil, cale speciala: art. 522 si urmatoarele: contestatia impotriva
tergiversarii procesului.

3.Tribunal independent si impartial

Impartialitatea are doua valente
- subiectiva : Ex.: lipsa de impartialitate decurge din antipatii sau simpatii
- obiectiva: Ex.: situatia creata te face in mod rezonabil sa crezi ca judecatorul nu mai e partial, desi nu stii ce e in
mintea lui. Tine de credibilitatea gandirii judecatorului cu privire la pastrea sau pierderea impartialitatii.

Ex. 1: Judecatorul a fost avocat al uneia dinte parti, intr-un proces anterior. Poate sa zica ca n-are nicio obligatie, si-a
luat onirariu atunci, s-au terminat relatiile dintre ei. Dar problema se pune: nu cumva este credibil in mod rezonabil pt
cealalta parte sa creada ca judecatorul nu mai e impartial? Ba da, e rezonabil sa spuna ca nu mai are incredere in jud.

Ex. 2: Judecatorul care si a spus parerea cu priv la pricina. Sigur s-a putea razgandi, dar partile pot avea conceptia ca
el e sigur, a luat decizia cu privire la cauza ,nici nu a mai fost atent la ce s-a intamplat apoi.

Ex. 3 : Judecator in penal care se pronunta pe arestul preventiv si spune cat de vinovat e inculpatul, e putin credibil ca
l-ar mai achita pe fond. Ba chiar daca l-ar achita ar fi sucept de daune pt ca l-a arestat nelegal.
Hotararea se pronunta in mod publ. Aceasta nu inseamna neaparat ca cineva citeste o foaie in fata altor oameni. Se
respecta principiul si prin punerea la dispoz publicului prin div mij: publicarea pe site, condica la dispoz tertilor etc.

IV. Principii:
VCPC cunostea exact aceleasi princip, dar NCPC are un cap destinat principiilor. In VCPC existau multe
concretizari ale princiipilor, dar nu se prevedeau expres ca principii.
NCPC capitol nou, cap. 2, le enumera pe toate, chiar si unele care nu sunt principii . Ele au valoare reala prin
concretizarea lor, in tot codul.

4
 1. Principiul legalitatii – art. 7
Art. 7. - (1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.
(2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

Procesul civ se desfasoara in conformitate cu dispoz legii. Judecatorul are voie sa interpreteze.
Judecatorul nu poate decide contrar legii, chiar daca actioneaza potrivit convingerilor lui.
Nu poate judeca in echitate( numai arbitrii pot judeca in echitate, daca ambele parti sunt de acord)
Judecatorul poate si trebuie sa interpreteze legea.
Interpretand, uneori da sens unor termeni generali. Dar nu devine legiuitor, desi totusi ”creaza drept” pentru speta
respectiva, potrivit convingerilor lui. Ca sa interpreteze trebuie sa cunoasca societatea, economia, filosofia dreptului,
filosofie in general.
Exemplu: art. 1551 NCC : Notiunea: ”de mica insemnatate” : trb sa interpreteze asta.

Probleme :
 conflictul judecatorului cu legea, legea nu corespunde conceptiilor lui
 sau legea il pune in fata unor decizii care il fac sa apeleze la cunostintele lui, econ, sociale etc.

2. Principiul contradictorialitatii - Contradictorialitatea

Art. 14. - (1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu
prevede altfel.
(2) Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz,
motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care
înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.
(3) Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi
complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere
propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de
către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.
(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de
fapt sau de drept invocate.
(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care
au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Principiu de baza in procesul civil. Importanta lui decurge din faptul ca procesul civil este o prelungire acuta a
raportutilor civile dintre parti. Ea exista si inainte, in raporturile substantiale, dar acum e si mai prezenta.
Contradictorialitatea presupune anumite obligatii pentru instanta, anumite obligatii pentru parti si drepturi pentru parti.
A. Obligatii ale instantei
- citarea partilor ( este si elem al dreptului la aparare).
- obligatigitatea punerii in discutia partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Ex. Paratul spune ca cererea e prescrisa, instanta nu spune nimic, administreaza probe si la sfarsit spune ca admite
exceptia presc si resp cerera ca prescrisa. Ac lucru nu a facut ob dezbaterilor!!
In ipoteza administrarii probelor din oficiu. Inst. le poate administra din oficiu, dar nu poate lua decizia ca le
administreaza pana nu pune in disc partiolor. Ex : proba cu martori, poate nici nu e admisibila in cauza, trebuie sa
puna in disc partilor. Chiar daca nu vor partile proba, instanta o poate dispune, dar trb sa-i intrebe, sa puna in discutia
partilor.
- hotararea:isi va intm hot numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau mijloace de proba care au fost supuse
dezbaterilor contradictorii.

B. Obligatiile partilor
- trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util motivele de fapt si de drept pe care isi intemeiaza pretentiile,
apararile si mijloacele de proba.
Ex.: art 194 NCPC cuprinsul cererii de chemare in judecata: motive, probe,
art 105 : intampinare, cuprins intampinare
=> inca inainte de primul termen, in parti exista o contradictorialite scrisa.
- partile au oblig de a expune situatia de fapt corect si complet
- partile au obligatia de a expune un punct de vedere propriu...
5
 C. Drepturi ale partilor
- Dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt si de drept invocata in cursul procesului, de
orice parte , chiar si de catre instanta.
In practica cand inst invoca ceva din oficiu are obiceiul de a nu motiva. Din acest motiv, NCPC a stab
obligatia instantei de a motiva in acest caz pt ca partile sa-si poata spuna punctul de vedere.

Exceptii: lipseste contradict

- ca urma a vointei sau neglijentei partilor
Art 411 NCPC: judecatorul va suspenda judecata cand ambele parti o cer; in ac caz, partile nu mai au o
pozitie contradictorie (temporar) sau cand niciuna din parti, legal citate, nu se infat si nu a cerit judecarea in
lipsa : nu vin si nu au cerut niciuna in lipsa : concluzia este ca nu mai exista dorinta de judecata – se sup. 6
luni, apoi intervine perimarea.

3. Principiul dreptului la aparare : Constitutie si NCPC Dreptul la apărare

Art. 13. - (1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În recurs,
cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu
excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată
în drept.
(3) Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia
cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să
exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(4) Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.
2 valente :
- fiecare parte are dreptul sa-si angajeze un avocat( sau cons jur in cazul pers. juridice)
- ca partile au dreptul in tot cursul procesului de a participa la fazele de judecata, de a propune probe,
ridica exceptii, sustine oral sau in scris, sa exercit caile de atac etc.
Intra si dr. de a recuza instanta- la aparari.
Prezenta avocatului : in NCPC in forma initiala, se mentiona ca recurs nu se putea fara avocat sau consilier juridic cu
ex cazului in care ruda gr 2 sau sot e licentiat in drept. Aici era chiar oblig de a-si angaja av. Sanct : nulitatii
Aceasta reg a foat inlaturata de catre Curtea Constitutionala, ca fiind contrara acesului liber la just, 6 cedo etc.
Puncte de vedere societate : S-a sustin ca este o ingradire a accesului la just, in faza recursului.

Motivarea CCR : in totate tarile UE exista reg asta si alte tari din afara UE, in unele chiar si cu privire cererea de chem
in jud etc. A mai constatat ca CEDO cand vorbeste de acces liber la just nu se refera si la recurs, doar la prima inst.A
mai constatat ca recursul e f tehnic, in general creaza dezb la nivelul ICCJ, 8 motive de recurs, un strain de drept ar fi
greu sa incadreze in asta. Desi pare o obligatie, ea decurge din drept, ar face ca dr la recurs sa devina efectiv. CCR a
constat asta, dar a aratat ca exista anum oameni care nu au posib de a-si angaja un avocat. Exista legea de ajutor
judicar, dar are plafoane f mici si sunt oameni care nu pot angaj un av si nu pot beneficia de ajutor public judicar
pentru ca depasesc putin plafonul.
Dar in loc sa declare legea neconstitutionala, a declarat NCPC. :))

4. Rolul activ al judecatorului

Art. 22. - (1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei
hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă,
judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice
împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună
administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se
împotrivesc.
(3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse
în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile
reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie.
(4) Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au
dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.

6
(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea
unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de
drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale
altora.
(6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de
cazurile în care legea ar dispune altfel.
(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate
circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele
echităţii şi de buna-credinţă.

2 tipuri de judecatori :
-jud acuzatorial, are un rol pasiv, partile au rolul principal. Judecatorul chiar daca vede greseli, nu le spune,
decat la sfarsit cand da solutia
-jud inchizitorial, rol activ al judecatorului. judecatorul suplineste in multe cazuri absenta de spirit a partilor
sau a reprezentantilor lor. Tipul acesta este prevazut de NCPC roman.
 Judecatorul staruie pt solut amiabila a cauzelor, le zice si de posibilitatea medierii, le da termen sa se impace
etc.
 Judecatorul da calificare exacta cererii in raport de continutul ei si nu dupa denumirea data de parte.
Ex. : Daca cere nulitatea absoluta, dar in motivare vine cu un caz de nulit relativa, el poate pune in disc
partilor, sa l intrebe ce vrea de fapt.
Sau formuleaza recurs, dar in lege scrie ca se poate ataca cu apel, poate pune in disc partilor ss intrebe ce a
vrut si poate reclaif recursul ca apel.
Dar nu poate face asta fara sa puna in disc partilor, pt a resp principiul contradictorialitatii
 Judecatorul conduce dezbaterile, ia orice masuri sunt necesare pentru buna desfasurare a procesului civil.
 Judecatorul pune in discutia partilor introducerea in cauza a unor terti, iar cand legea prevede poate introd el
din oficiu.
Exemplu: Anularea unui contract cu 4 parti, reclamantul cheama in judecata doar una si daca instanta ar dispune
anularea, aceasta nu va prod efecte fata de ceilalti care nu au fost parte in proces. Normal ar putea respinge cererea ca
inadmisibila , dar poate pune in discutia partilor sa-i cheme si pe restul.
Aceasta este regula, sa puna in discutia partilor introd in cauza. Dar exista si cazuri cand se prevede expres ca
instanta poate introd din oficiu. Exemplu: In materia filiatiei, art. 436 NCC : parintii si copilul vor fi citati in toate
cauzele privitoare la filiatie si cand nu au calit de parat sau reclamant in proc si cand reclamantul refuza sa-i aduca.
O asemenea situatie este intalnita si in materia asigurarilor.
 Instanta poate ordona probe din oficiu chiar peste viinta partilor, daca e legala si daca a fost pusa in discutia
partilor.
Rolul activ - limite : se pronunta doar pe ceea ce reclamantul ii cere. Exemplu: Daca reclamantul nu cere dobanzi
si cere doar capital, nu poate sa i dea si dobanzi si capital.
Nu se poate pronunta pe altceva sau pe mai mult decat s-a cerut.