DPC –C1

CAPITOLUL I – NOTIUNI SI PRINCIPII GENERALE

I. PROCESUL CIVIL: MIJLOC DE REALIZARE A JUSTIEI

II. PRINCIPIILE GENERALE ALE DPC

III. NORMELE DE PROCEDURA CIVILA

SECTIUNEA I – PROCESUL CIVIL: MIJLOC DE REALIZARE A

JUSTIEI

I. Forma procesului – 3 momente: sesizarea instantei, cercetarea procesului + deliberarile su

pronuntarea hotararii

Aceasta este forma procesului in prima instanta – forma procesului judiciar (mai exista si forma
procesului executional, de care nu ne ocupam acum).
/!\ si in caile de atac structura ramane, de principiu, aceeasi

1. Sesizarea instanței

Judecătorul NU se poate sesiza, nu se poate investi din oficiu => una dintre părțile aflate
in litigiu trebuie sa sezize judecătorul pentru a se realiza investirea (spre deosebire de
penal):

/!\ excepții express prevăzute când instanța se poate sesiza din oficiu:

▪ punerea sub interdicție – art. 165 NCC („Persoanele care pot cere punerea sub
interdicite”) coroborat cu art. 111 NCC („Persoanele obligate sa instiinteze instanta
de tutela”) => instanța poate lua măsuri privind ocrotirea interzisului judecătoresc;
nu prea ar avea cine sa sezize;

▪ divorțul – art. 919 NCPC prevede cererile ce se pot face in materie de divorț: instanța
se pronunța din oficiu cu privire la anumite aspecte, chiar daca soții nu au solicitat
acest lucru => excepția este parțiala pentru ca soții nu cer ceva si instanța se
pronunța; instanta nu se investe cu privire la intregul proces, ci numai cu privire la
aceste aspecte; la alin. 2 instanța se pronunta asupra exercitarea autorității părintești
+ asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, chiar
daca acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț;

▪ exercitarea din oficiu a acțiunii civile in procesul penal – art. 19 (3) NCPP: atunci
când persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exercițiu sau are capacitate de
exercițiu restransa, actiunea se exercita din oficiu de catre reprezentantul legal sau
de catre procuror;
1 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

▪ art. 92 NCPC: uneori procesul civil poate fi pornit de catre o alta persoana/organ
decat cel care se pretinde titularul dreptului – art. 92 NCPC: derogarea masiva, dar
parțiala, pentru ca procurorul este si el parte la proces avand atributii specifice
partilor + introducand o cerere in interesul unei parti. Procurorul poate porni o
actiune civila ori de cate ori este necesar pentru apărarea unor categorii de persoane
(pușii sub interdicție, dispăruții, minorii).

/!\ aceste exemple sunt exemplificative, mai sunt si altele

2. Cercetarea procesului si dezbaterile (substanța procesului)

In cadrul cercetării procesului are loc rezolvarea chestiunilor prealabile, a oricăror

excepții ridicate de parat privind investirea instantei sau de exemplu: cererea nu a fost
timbrata, nu a fost semnata nu se afla la dosar etc.
Tot in aceasta etapa are loc administrarea problelor, care reprezinta partea cea mai
substantiala a procesului dpdv al duratei, iar dupa ce judecătorul se considera lamurit sub
aspectul probeblor, da cuvântul asupra fondului in cadrul dezbaterilor.
Dezaterile au loc la termen, presupun concluziile finale.
Dupa ce părțile isi exprima punctul de vedere, instanța trece la deliberare pentru a
pronunța hotararea judecatoreasca, adica scopul procesului.

In etapa cercetarii si a dezbaterilor sunt reglementate anumite principii (cf mai jos).

N.B.: odata cu redactarea NCPC, legiuitorul a vrut ca partee cercetarii procesului sa aiba
loc in camera de consiliu, fara prezenta părților, iar dezbaterile in ședinta publica.
S-a constat ca, in partea cercetării procesului problemele care se pune sunt cele legate de
administrarea probelor, niste apărări punctuale pe procedura (încuviințarea lor:
probatoriu, expertize, ce onorariu are expertul, daca sunt martori, cine ii aduce, unde o sa
stea, etc.), nu se discuta fondul dreptului => aspecte legate de procedura.
Termenele trebuie sa fie cat mai scurte si limbajul partilor sa fie cat mai deschis. Ședințele
de consiliu permit termene mai scurte, mai rapide, martorii pot fi chemați a doua zi.
Camera de consiliu se poate fixa usor, cand judecatorul are o fereastra.
In ședinta publica daca martorul nu poate, judecătorul poate acorda termen 3 luni. Camera
de consiliu permite o flexibilitate mai mare spre a audia partile, martorii, experții etc.
In realitate si judecătorii si avocații sunt mici actori, judecătorul in sala de ședinta este
diferit decat in sala de consiliu. Avocații fac afirmații mai solemne in public, in timp ce
discuția in camera de consiliu evita spectacolul si face o discuție puternica.
In 2010, totul ok, Codul a intrat in vigoare in 2013, dar brusc s-a zis ca nu sunt destule
camere de consiliu => s-a amânat intrarea in vigoare a acestei dispoziții pana ianuarie

2 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

2017. La ora actuala exista riscul ca aceasta sa fie suprimată dintr-un motiv penibil „nu
avem suficiente sali”, cu toate ca doar 20% dintre instanțe nu au.

3. Pronunțarea unei hotărâri – scopul procesului civil, finalitatea procesului, solutia

• se bucura de imperium – este obligatorie

• are doua parti:
1. conditio = partea care reprezenintă gândirea juridica, rodul rationamentului prin care
judecatorul supune o speta determinata regulii generale, regulii de de drept.
Judecatorul analizeaza faptele prezentate si eventualele probe, le incadreaza in drept
+ aplica dreptul, stabilind de partea cui este dreptatea.
 motivarea hotararii – castig al evolutiei franceze; motivarea este necesara pentru
a o face inteleasa + acceptata de parti, dar si pentru a permite verificarea lacunelor
sau contradictiilor in rationamentul judecatorului, de catre instantele superioare,
atunci cand se impune

2. imperium = partea care reprezenintă forța care o impune. Hotararea este obligatorie
pentru parti; daca acestea nu se supun, se poate aduce la indeplinire pe cale de
exectuare silita.
• in materia executării silite avem încuviințarea executării judecătorești, unde avem asa
numita formula executorie, prin care se da ordin tuturor agenților adm sa puna in
executare hotararea judecatoreasca
• hotararea – se bucura si de alte prerogative: autoritatea de lucru judecat (efect al hotararii
si nu o prezumtie absoluta de adevar), act autentic, dar in faza aceasta obligativitatea este
importanta ca si caracteristica
• obligativitatea motivării hotărârii – art. 425 (1) lit. b) NCPC. Intre 1997 si 2001 nu se
motiva hotararea judecatoreasca decat atunci când se exercita o cale de atac sau când cel
putin o parte cerea acest lucru. Motivarea era de natura hotararii, nu de esenta ei.

/!\ NU este o norma absolut aplicabila – sunt si hot care nu se motivează

➢ in cazul stramutarii (exista suspiciuni ca intr-o instanta toti judecatorii ar putea fi
influentati; daca ar fi unul singur influentat ar fi recuzare) NU se motiveaza hotararea
 prin natura institutiei se stie despre ce este vorba, nu mai trebuie motivat, discutat
 se considera a fi data pe baza aprecierii discretionare a judecatorului (nu sunt
probe, sunt simple suspiciuni)
 nu poate fi atacata, deci de aia nici nu trebuie motivata; motivarea este necesara
pentru ca sa stii cum sa ataci
➢ in materia divortului – atunci cand ambele parti hotarasc ca nu vor ca decizia
divortului sa fie motivata

ICCJ: si in procesul penal daca nu sunt reglementări, se aplica codul de procedura civilă,
mai ales in latura civila; pentru ca este drept comun.

3 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

II. Materia procesului = disputa pe care o au partile, obiectul conflictului. Partile, in societate,
se afla in conflict juridic, latent, el nu se manifesta. Raportul juridic stabilit de lege, in care se
afla partile, este in esenta sa conflictual. Conflictul dintre parti exista in permanenta, doar ca
nu a fost constientizat inca. Procesul intervine atunci când conflictul devine manifest.

III. Metoda procesului = modul in care se ajunge de la materia primara (fapte lato sensu – adica
si acte) a procesului la hotarare.
Aceasta materie litigioasa ajunge la judecator printr-o metoda: cererea de chemare in
judecata.
R -> avocat care are si el propria metoda – va realiza propriul model juridic pe baza faptelor
relatate de clientul sau + a cunostiintelor sale de drept; cererea de judecata va fi comunicata
paratului
P -> avocat care are 2 materii litigioase: cea prezentata de R + de P; daca este identitate toate
bune + frumoase, if not => va propune modelul juridic al apararii (pe baza celor spuse de parat
+ a regulilor de drept)

 judecatorul – contact cu materia litigioasa, are in fata 2 modele, trebuie sa le compare, sa

adm probele, sa deduca (judecatorul are un handicap – nu stie cum s-au intamplat
lucrurile corect, fiecare parte spune ce-i convine + prezinta probe incomplete, favorabile)
sa-si stabileasca propriul model + sa vada daca corespunde modelului R sau al P sau unui
tert model creat de el insusi (poate sa ia ceva din cele doua: admite doar in parte).
 el apeleaza si la prezumtii pe care i le ofera legea sau apeleaza la prezumtii judecatoresti
= metoda a procesului

 dupa ce afla faptele, judecatorul aplica dreptul, cauta textele de L, dar uneori situatia este
ingreunata, textul de L ii poate pune i sarcina fel si fel de aprecieri, unele ce tin de
conceptiile asupra lumii + vietii:
- art. 1189 NCC „dupa imprejurari” in materia ofertei
 judecatorul obligat la o analiza, marja de apreciere mare
/!\ aceasta marja trebuie sa fie motivata
- art. 1541 lit. b NCC cu privire la reducerea cuantumului penalitatilor prevede
sintagma „vadit excesica fata de ce putea fi prevazut de parti”
 cu toate ca exista mijloace tehnice prin care judecatorul ar putea sa stabileasca ce
ar fi putut sa fi fost prevazut, notiunea de „vadit” intra in marja lui de apreciere
/!\ NU este egal cu „mai mare” – se impune o apreciere de la caza la caza, potrivit
conceptiilor lui
- „bun proprietar” – in materie de uzufruct; „interesul minorului” din diverse materii

4 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

Misiunea judecatorului ar putea fi complicata si atunci cand exista o lacuna a legii. Cand legea nu
spune nimic, judecatorul trebuie sa rezolve pricina apeland la regulile generale: analogia legii,
analogia dreptului, iar daca acestea nu sunt posibile  principiilor de echitate.

IV. Procesul = activitatea desfășurata de instanțe, parti, organe de executare si alte persoane sau
organe care participa la înfăptuirea de catre organele judecătorești a justiției in pricinile civile,
in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecății si executării
silite a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii conform procedurii prevăzute de
lege.

 realizare – R cere sa oblige P sa faca ceva, sa nu faca ceva, sa dea ceva

 stabilirea – R cere numai sa i se constate un drept, sa se stabilseasca faptul ca este al sau
 „drepturi si interese” – de regula, in justitie se deduc dreptui (fie de a le realiza, fie de a
le constata), dar exista si situatii in care se deduc interese, cum este cazul actiunilor
posesorii (posesia NU este un drept)

 activitate NU este desfășurata doar de instanța, procesul este desfășurat in instanța, dar si
de alte persoane (parti, procurori, executori judecătorești).

 2 componente: faza de judecată (cognitio) + faza de executare (executio).

Asadar, executarea silita face parte din proces.
Consecință este asupra încadrării procesului intr-un termen rezonabil (art. 6 CEDO). Nu
este suficient ca procesul judecatoresc sa se încadreze intr-un termen rezonabil daca
executarea durează o perioada exagerata.
 exista si alte titluri executorii obligatorii, altele decat hotararea judecatoreasca
(actele autentificate de notarul public prin care se constata creantele certe lichide si
exigibile, contractele de credit bancar, cambiile, bilete la ordin, contractele de Leasing).
Procesul in cazul asta are o singura faza, faza de executare - lipsește jurisdictio.
ex: existenta unui act autentificat de notar care spune ca ai o creanta certa si exigibila; se
merge direct la executor = proces doar cu etapa executarii
 procesul plenar are doua faze: jurisdictio si executio, unele au doar executio.

Exigentele stabilete de art. 6 CEDO – se aplica drepturilor si obligatiilor cu caracter civil (lato
sensu) si in ceea ce privește persoanele, acestea sunt persoane fizice sau juridice, nu statul.

Accesul la justiție: cauza sa fie examinată intr-un mod echitabil, public, iar aceasta sa se faca de un
tribunal independent, imparțial si stabilit de lege. Hotărârea se pronunța public.

5 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

SECTIUNEA II – PRINCIPIILE GENERALE ALE DPC

VCPC nu avea un capitol privind pp, NCPC are un capitol dedicat principiilor, noutatea este
sistematizarea principiilor (acestea existau si in VCPC, dar nu erau sistematizate sau menționate
expres, ci doar reieseau).

1. PRINCIPIUL LEGALITATII – art. 7 NCPC, art. 124 C, art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor

Art. 7: Legalitatea
(1) Procesul civil se desfă şoară în conformitate cu dispoziţiile legii.
(2) Judecă torul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea
drepturilor ş i îndeplinirea obligaţiilor pă rţilor din proces.

• „Judecătorul se supune legii si propriei conștiințe” – nu, el nu se supune doar legii pentru ca
legea nu este întotdeauna „dreapta”.
• Judecătorul nu poate decide contra legii, chiar daca acționează potrivit convingerilor sale. El
se supune legii, dar nu si conștiinței proprii.
• Judecătorul nu judeca in echitate, ci bazându-se pe lege; el nu poate decide contra legii.
• Judecătorul poate si trebuie sa interpreteze legea. Judecătorul nu trebuie sa refuze sa judece
pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta. Aplica analogia unui alt text,
principiile generale de drept, etc.
• Judecătorii si procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate sa asigure suprematia
legii, sa respecte drepturile si libertățile persoanelor, precum si egalitatea lor in fata legii si
sa asigure un tratament juridic nediscriminatoriu.

2. PRINCIPIUL CONTRADICTORIALITĂȚII – art. 14 NCPC

Art. 14: Contradictorialiatea

(1) Instanţa nu poate hotă rî asupra unei cereri decâ t după citarea sau înfă ţiş area pă rţilor, dacă
legea nu prevede altfel.
(2) Pă rţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc ş i în timp util, direct sau prin intermediul instanţei,
după caz, motivele de fapt ş i de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile ş i apă ră rile, precum ş i

6 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească , astfel încâ t fiecare dintre ele să îşi poată
organiza apă rarea.
(3) Pă rţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile ş i apă ră rile lor în
mod corect ş i complet, fă ră a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Pă rţile au obligaţia
de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile pă rţii adverse cu privire la împrejură ri
de fapt relevante în cauză .
(4) Pă rţile au dreptul de a discuta ş i argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în
cursul procesului de că tre orice participant la proces, inclusiv de că tre instanţă din oficiu.
(5) Instanţa este obligată , în orice proces, să supună discuţiei pă rţilor toate cererile, excepţiile şi
împrejură rile de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanţa îşi va întemeia hotă râ rea numai pe motive de fapt ş i de drept, pe explicaţii sau pe
mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Procesul civil, spre deosebire de procesul penal apăra interese private.

Contradictorialității are mai multe aplicații:

Obligații ale instanței

• Citarea partilor. Legea prevede ca instanța nu poate hotăra asupra unei cereri decat daca
partile au fost citate. Sunt si situații in care legea prevede ca se poate judeca fara citarea
partilor; ex: ordonanța prezindențiala art. 997-999 NCPC.
• Punerea in discuție. Instanța este obligată, in orice proces, sa supună discuției partilor toate
cererile, excepțiile si împrejurările de fapt sau de drept invocate.
• Hotărârea. Se motivează argumentând de ce s-a îmbrățișat o teza si înlăturat alta. Instanța
isi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt si de drept, pe explicații sau pe mijloace de
prova care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorialității

Obligații ale partilor

• Partile trebuie sa-si faca cunoscute reciproc, in timp util, motivele de fapt si de drept pe care
isi întemeiază pretențiile si apărările, precum si mijloacele de proba.
 art. 205 + 208 NCPC – particularizare ale acestui principiu –> in 25 zile se decade din
termen. Pârâtul răspunde prin întâmpinare, dar reclamantul are si el 25 zile pentru a
răspunde la întâmpinare;
 art. 204 NCPC – reclamantul isi poate modifica cererea si poate depune noi dovezi numai
pana la primul termen in care este legal citat.

7 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

• Partile au obligația de a expune situatia de fapt in mod complet si corect, un punct de vedere
propriu fata de afirmațiile partii adverse, cu privire la împrejurările de fapt relevante in cauza
=> neîndeplinirea acestei obligații va avea ca efect decăderea.

Drepturi ale partilor

• Partile au dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata in
cursul procesului de catre orice participant la proces, inclusiv de instanța din oficiu. Instanța,
de mai multe ori, invoca ea însăși aspecte pe care partile nu le-au invocat pentru a clarifica
situația partilor.
• Procedura trebuie sa fie una contradictorie. Instanta daca mai vrea sa aducă un martor,
trebuie sa pună asta in discuția partilor, daca decide fara sa pună in discuția partilor încalcă
pp contradict si toate actele ulterioare sunt NULE.
• Când invoca excepții din oficiu, judecătorul nu le motivează. Ori, in acest caz, partile nu pot
cunoaște motivarea judecătorului pentru ridicarea excepției, NCPC obliga judecătorul la
motivarea excepțiilor ridicate din oficiu.
• art. 22 NCPC – judecătorul stabilește calificarea juridică a faptelor si exeptiilor invocate de
parti, punând in discuție acest lucru.

3. PRINCIPIUL DREPTULUI LA APĂRARE – art. 13

Art. 13: Dreptul de apărare

(1) Dreptul la apă rare este garantat.

(2) Pă rţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile
legii. În recurs, cererile ş i concluziile pă rţilor nu pot fi formulate ş i susţinute decâ t prin avocat sau,
după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă
pâ nă la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.
(3) Pă rţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfă ş urare a procesului. Ele
pot să ia cunoş tinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apă ră ri, să îşi prezinte
susţinerile în scris ş i oral şi să exercite că ile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevă zute de
lege.
(4) Instanţa poate dispune înfă ţiş area în persoană a pă rţilor, chiar atunci câ nd acestea sunt
reprezentate.

• Dreptul este garantat prin C

• Dreptul de a recurge la un avocat. Apelând la avocat ai dreptul de a-ți exprima punctul de
vedere in proces.

8 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

• Dreptul de a recurge la un avocat. Potrivit variantei inițiale a codului, exista o prevedere ca in

recurs cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si susținute decat prin avocat sau
prin consilier juridic.
CCR (decizia 462/2012) a dispus ca acest text este neconstituțional. In recurs nu ai doar
drepturi la apărare, dar si obligații.
CCR a considerat ca acest text este o încadrare a accesului la justiție, sub forma unei
restricționări. In opinia profului, textul nu restricționa accesul la justiție, ci dădea eficienta
dreptului la recurs. Pentru a crea un caracter concret si efectiv cnf CEDO, trebuie sa creezi
mecanisme care sa faca aceste drepturi efective.
Recursul = cale extraordinara de atac, nu se judeca fondul. Marea majoritate a motivelor de
recurs sunt de procedura. O persoana care nu are noțiuni de drept nu se poate descurca la
ICCJ.
CCR zice ca a inteles de ce este menționata aceasta obligație in NCPC, dar problema este
dreptul părții de a avea o cerere scrisă corect de catre avocat, care costa (paragraf 37 din
decizie).

4. PRINCIPIUL ROLULUI ACTIV – art. 22

Art. 22: Rolul judecătorului în aflarea adevărului

(1) Judecă torul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2) Judecă torul are îndatorirea să stă ruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice
greş eală privind aflarea adevă rului în cauză , pe baza stabilirii faptelor ş i prin aplicarea corectă
a legii, în scopul pronunţării unei hotă râ ri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia
de fapt ş i motivarea în drept pe care pă rţile le invocă , judecă torul este în drept să le ceară să
prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejură ri de fapt
sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâ mpinare, să dispună
administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum ş i alte mă suri prevă zute de lege,
chiar dacă pă rţile se împotrivesc.
(3) Judecă torul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.
Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată
sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capă t procesului
printr-o tranzacţie.
(4) Judecă torul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor ş i faptelor deduse judecă ţii,
chiar dacă pă rţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecă torul este obligat să pună în
discuţia pă rţilor calificarea juridică exactă .
(5) Cu toate acestea, judecă torul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în
care pă rţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au
stabilit calificarea juridică ş i motivele de drept asupra că rora au înţeles să limiteze dezbaterile,
dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6) Judecă torul trebuie să
se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fă ră însă a depă ş i limitele învestirii, în afară de
cazurile în care legea ar dispune altfel.

9 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

(7) Ori de câ te ori legea îi rezervă judecă torului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama
de toate circumstanţele cauzei, judecă torul va ţine seama, între altele, de principiile generale
ale dreptului, de cerinţele echită ţii ş i de buna-credința.

Proces acuzatorial – judecătorul are un rol pasiv, asculta doar prin ascultare, nu îndruma
partile, el doar le încuviințează daca sunt legale, iar la sfârșit decide. Este condus de reclamant
si pârâtul se apăra.

Proces inchizitorial – judecătorul conduce dezbaterile, punând in discuție cele punctate de

parti si cele nepunctate.

El are un rol activ, se implica:

- se implica in toate formele procesuale, pentru soluționarea amiabila a cauzei;
- da calificarea exactă a cererii, in raport de conținutul ei si nu in raport de calificarea,
denumirea data de parte;
- conduce dezbaterile, in orice măsuri sunt necesare pentru buna desfășurare procesului.
- rezolva litigiul potrivit regulilor de drept, invoca din oficiu norme imperative. NU poate
invoca norme dispozitive, dar daca este o problema de autoritate de lucru judecat, atunci
o poate invoca din oficiu. NU poate invoca însă prescripția din oficiu.
- poate pune in discuția partilor orice împrejurări de fapt si de drept care duc la
soluționarea cauzei;
- poate pune in discuția partilor introducerea in cauza a unor terți. In anumite cazuri poate
dispune introducerea din oficiu in cauza a unor terți. In prima faza, instanța doar pune in
discuție, dar nu poate introduce din oficiu, pentru ca si-ar depăși limitele investiții. In cel
de-l doilea caz, poate introduce terți in proces chiar daca partile se opun – art. 436 NCC
/!\ punerea in discutie a partilor a introducerii in cauza a unor terti =/= introducerea din
oficiu a unor terti
- poate ordona probe din oficiu, chiar peste voința partilor, daca proba este legală si a fost
pusă in discuția contradictorie a partilor;
- judecatorul este obligat sa folosească toate mijloacele legale in vederea descoperirii
adevărului;
- da ajutor activ partilor in ocrotirea drepturilor si intereselor acestora.

5. PRINCIPIUL DISPONIBILITATII – art. 9

▪ de regula, procesul debuteaza NUMAI la solicitarea uneia dintre parti

 exceptii: minor, pus sub interdictie – procurorul declanseaza procesul

▪ limtele procesului sunt fixate de catre reclamant sau de catre parat (atunci cand formuleaza o
cerere reconventionala) – deci de catre parti

10 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

▪ judecatorul nu poate sa schimbe obiect sau cadrul procesual, sub aspectul nr partilor
 el poate sa puna in discutie recalificarea juridica (incadadrarea juridica facuta de
reclamant, nu este obligatorie, judecatorul o poate reincadra daca a fost gresit incadrata)
/!\ daca exista un acord expres al partilor cu privire la calificare – judecatorul NU are voie
sa o schimbe, decat daca sunt in mijloc interese de ordin public (art. 22 alin. 5).
Daca reclamantul solicita anularea unui contract de vanzare, iar la temei indica viciul de
consimtamant al erorii, insa din descriere rezulta ca, in realitate, ceea ce el imputa, nu este
un viciu al consimtamantului, ci chiar al lucrului (el voia lucrul, dar acesta nu avea
proprietatile dorite). In acest caz, judecatorul ar putea sa respinga, dar el are rolul activ
(nu pentru ca nu e adevarat, ci pentru ca nu are legatura cu ceea ce cere), nu poate da
anulare, poate doar rezolutiune, desi nu a cerut-o partea. Judecatorul va ridica problema
in fata partilor – va propune recalificarea cererii din anulare in rezolutiune (nu se poate
antepronunta, pentru ca nu a fost investit cu o cerere in rezolutiune). In incheiere se scrie
ca s-a recalificat cererea. Reclamantul ar putea sa spuna ca a inteles, este in regula, dar el
are o teza juridica care spune ca viciile lucrului duc la nulitate (nu exista autor care a mai
spus asta, ce-i drept hihi) si el e de acord sa se judece doar pe nulitate – poate sa nu accepte
recalificarea, pentru ca este vointa partilor, nu exista minori etc etc, astfel se aplica alin. 5
si se respinge cererea pentru ca a fost calificata gresit si nu a fost acceptata recalificarea –
acesta este rolul alin. 5.

▪ sunt situatii in care legea da voie instantei sa introduca parti din oficiu in proces (nu trebuie
sa le stim pe toate, 1-2 exemple) – chemarea in judecata art. 78 NCPC, alin 1 – introducerea
fortata din oficiu in cauza a altor persoane, deci, daca nu exista o procedura expresa, este
posibila oricand la vointa judecatorului, dar doar la procedurile necontencioase (cel ce
formuleaza cererea nu opune un drept nimanui – aviz, autorizare etc, cum s-ar spune, nu ai un
proces cu cineva – de exemplu, cand infiintezi o asociatie sau o fundatie si treci pe la instanta
pentru verificare), insa in procesele contencioase, regula este ca se poate, dar numai pe baza
unei prevederi exprese a legii (in materia actiunilor privind filiatia – parintele si copilul vor fi
intotdeauna citati, chiar daca ei nu figureaza ca parati in cauza; daca avem o actiune de
stabilire a paternitatii si mama da in judecata tatal, chiar daca copilul nu e parte, acesta este
chemat oricum; si in materie de contencios administrativ, instanta poate sa cheme in cauza
organismele afectate de actul administrativ etc.);

▪ partile pot renunta, tranzactiona sau achiesa la cererile celorlalte parti, tot ele sunt cele care
pot formula sau renunta la cai de atac, pot decide sa execute sau nu o hotarare.
/!\ daca este un minor, persoana sub interdictie sau disparut, poate cere procurorul
executarea (manifestarea respectivului ar fi vointa altora, de ex. parinti, tutore, daca el e
disparut)

11 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

6. ORALITATEA DEZBATERII + PUBLICITATEA PROCESULUI

Art. 15 CPC consacra principiul oralitatii care este legat de principiul publicitatii (art. 17). Prin
dezbaterea orala si in public s-a dorit sa existe un control al actului de justitie si din partea
persoanelor dezinteresate. Este o garantie pentru justitiari, in sensul ca se limiteaza posibilitatile
de abuz din partea judecatorului. Aceste doua principii nu sunt absolute, exista cazuri cand nu
avem oralitate (se face pe baza de inscrisuri, art. 1626, procedura cererii de valoare redusa, cele
pana in 10 000 lei, este exclusiv formularistica). Oralitatea presupune si costuri si timp,
organizarea sedintei etc. In ceea ce priveste publicitatea, lucrurile sunt mai complicate, exista mai
multe motive (cazuri in care se renunta la publicitate din motive de urgenta, de ex. sechestrul
asigurator art. 954 – de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor;). Art. 213 alin. 2, alte
valori, minoritatea, viata privata a partilor, interesele justitiei.

7. PRINCIPIUL CONTINUITATII – art. 19

Odata desemnat, acelasi judecator va trebui sa duca cauza la bun sfarsit. Totusi, pentru motive
temeinice, acesta ar putea fi inlocuit – daca moare, daca iese la pensie, daca are o boala serioasa,
avansarea in functie. Distribuirea aleatorie a dosarelor, care trebuie sa se respecte.

8. LIMBA ROMANA DE DESFASURARE A PROCESULUI

Acest principiu este reglementat in art. 18. Se presupune ca limba materna ajuta la intelegere, dar
asta nu inseamna ca partea adversa va functiona la fel, ceea ce inseamna ca instanta trebuie sa
puna la dispozitie un interpret autorizat. Cetatenii straini si apatrizii au acest drept.
Alin. 4 – cererile si actele de procedura se intocmesc numai in limba romana. Desi se poate vorbi
in instanta in limba materna, cererea de chemare in judecata trebuie sa fie in limba romana.

9. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, ÎN TERMEN OPTIM ŞI PREVIZIBIL – art. 6

Procesul echitabil este un proces ce respecta dreptul la aparare, egalitatea, contradictorialitatea

si egalitatea armelor in proces. Egalitatea armelor in proces nu este o notiune expresa, inseamna
ca legislatia nu poate sa prevada pentru o parte drepturi procesuale mai mari decat pentru
cealalta, adica si judecatorul trebuia sa ia masurile pentru ca ceea ce permite unei parti, sa ii
permita si celeilalte, de exemplu, reclamantul cere martori, 3, si paratul cere, tot 3, iar judecatorul
acorda paratului doar 2 – este incalcarea principiului; dar, daca judecatorul respinge proba cu
martori pentru ca nu au fost ceruti in intampinare – nu e incalcare; sau unul sa aiba dreptul la apel
si altul nu. Insa, se poate intampla ca una sa aiba dreptul la atac si alta nu, la incheierea de
executare silita.
12 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

Termenul optim si previzibil

Conventia europeana (art. 6 CEDO) vorbeste despre termen rezonabil, care trebuie sa fie si optim
si previzibil. Rezonabil este o chestiune raportata la ceva general, pe cand optim si previzibil se
raporteaza in proces in concret, de exemplu, se formuleaza actiunea de ordonanta prezidentiala
de suspendare a unei sedinte AGA, sedinta are termen peste 4 zile, cererea se solutioneaza in 7
zile, termenul e rezonabil, dar nu este optim. Notiunea de optim este superioara celei de rezonabil.
Termenul sa fie previzibil, adica sa poti estima cam cat dureaza un proces. Nu intotdeauna tine de
judecator termenul de optim, mai tine si de noi, de exemplu, decedarea uneia din parti,
introducerea mostenitorilor in locul aceleia, se suspenda judecata, astfel se intarzie etc. CEDO
spune ca statul incalca regula procesului rezonabil in solutionarea procesului, nu ori de cate ori
acesta dureaza mai mult, ci cand aceasta intarziere este imputabila judecatorilor, adica statului –
nu este imputabila cand se datoreaza mai multor cauze, mai multor probe, comportamentului
partilor sau cand intervin imprejurari mai presus de vointa instantei. Aceste termene se aplica
inclusiv in situatiile in care este nevoie de o procedura prealabila pentru sesizarea instantei. De
exemplu, in contenciosul administrativ, inainte de a declansa procesul, exista o procedura
prealabila, aceste notiuni de procedura prealabila intra in calculul termenului rezonabil. Notiunea
de termen rezonabil, optim, previzibil, se aplica si fazei de executare silita (daca iti da hotarare
intr-un termen scurt nu e suficient, trebuie sa se si asigure executarea ei intr-un termen scurt).
Art. 522 plus urmatoarele – este o procedura introdusa in noul cod, care vizeaza tocmai situatiile
in care se incalca acest termen optim si previzibil.

Accesul la justitie
Statul nu trebuie sa aiba piedici juridice sau de facto. Dar nu este absolut – limitarile trebuie sa
slujeasca unui interes legitim, si sa serveasca scopului dorit – de ex., forma pe care trebuie sa o
aiba actul de chemare in judecata; sau taxa judiciara de timbru – CEDO a considerat-o legitima,
pentru ca aceasta finanteaza justitia, dar aceasta trebuie sa fie proportionala, cand taxele sunt greu
de suportat de o persoana, trebuie sa existe un sistem de ajutor public judiciar – poti obtine scutire
sau plata pe jumatate. Exista un text care spune ca dincolo de aceste plafoane, instanta poate
acorda ajutor public judiciar chiar daca nu se respecta plafoanele, daca persoana face o cerere etc.
Nu reprezinta o piedica la justitie aplicarea unor proceduri prealabile (ca la contenciosul
administrativ). Au existat mai multe cauze (Weissman/Romania), cand taxele de timbru au
impiedicat partea sa acceada la un tribunal. Alt exemplu, dupa ce regimul comunist a confectionat
o serie de bunuri, dupa ’90 au inceput sa fie restituite acestea, persoanele au inceput sa le ceara in
instanta, desi nu era prevazut dreptul in lege, era in Codul lui Cuza – in acest context s-au castigat
foarte multe procese; la indemnul presedintelui, procurorul general a introdus recursurile in
anulare pentru cererile pentru care s-au instituit imobile, spunand ca trebuie sa se astepte aparitia
legii (din 1996), apoi sa se faca cererea. S-a considerat ca s-a incalcat accesul la justitie, pentru ca
se poate face analogia legii, sau pe baza principiilor generale etc.; nu trebuie sa se astepte aparitia
unei legi => s-a desfiintat institutia recursului in anulare.

13 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017

 DPC –C1

A doua exigenta ceruta de Conventia Europeana este ca procesul sa fie echitabil, public si intr-un
termen rezonabil. Legat de publicitate, CEDO a admis ca nu se intelege ceva absolut, se poate
accepta ca uneori acestea sa nu fie publice. Tot legat de aceasta, CEDO accepta ca asta nu inseamna
si transmiterea prin mass media etc., ci doar permiterea prezentei in sala – e daunator profund sa
se transmita sedintele de judecata, chiar daca s-ar transmite in totalitate. De asemenea, este greu
sa controlezi sistemul, nu sunt lucruri pe care toata lumea sa le inteleaga. Se accepta in practica
CEDO luarea unor imagini de la inceputul sedintei, de pe culoare, de la momentul pronuntarii, dar
nu si dezbaterea propriu-zisa.
In ceea ce priveste problema termenului rezonabil, are o traditie in CEDO, este impusa printr-o
practica a Curtii de la Strassbourg (Kudla contra Poloniei) – statele sunt obligate sa aiba un
mecanism prin care sa se acceada la CEDO dupa ce durata unui proces a depasit durata unui
termen rezonabil, chiar daca el nu s-a inchis.
O alta exigenta a Conventiei este ca tribunalul care judeca procesul sa fie independent si impartial.
Independenta este o chestiune care tine de sistemul judiciar. Se respecta principiul separatiei
puterilor si statutul judecatorilor este in consecinta. Impartialitatea tine de fiecare judecator in
parte. Poate fi independent, dar nu si impartial (prietenia, mita, abuzul etc). Impartialitatea este
de doua feluri – se poate baza pe criterii subiective (afinitate, interes, mandatari etc) dar si pe
criterii obiective, adica ceea ce ar putea sa considere in mod rezonabil tertii ca fiind un caz de
afectare a impartialitatii: cand se avanseaza in grad si cauza in apel de exemplu vine aceluiasi
judecator avansat; daca s-a antepronuntat. Solutia este abtinerea, recuzarea.
Ultima conditie este ca hotararea sa fie pronuntata in public. In aceasta privinta, CEDO nu e chiar
atat de stricta, prin pronuntare in public nu intelege sa fie citita in public, accepta ca variante
suficiente si punerea la vederea publicului pe paginile de internet etc. Noi am pastrat formula
clasica de citire in public, dar mergand pe practica CEDO, s-a hotarat ca atunci cand se amana
pronuntarea, sa nu mai fie citita in public, ci sa fie pusa la dispozitie prin registratura solutia.

14 of 14

Daiana Assoum – curs dl. Briciu 2016-2017