Fisa nr. 1 –cls.

a IX a Elev(a)……………………………
Alfabetul, scrierea si pronunţia
Definitia genealogica a limbii romane face referire la cele patru dialecte ale limbii : dacoroman, aroman,
meglenoroman si istroroman. Important de retinut ca fondul principal lexical al limbii romane (cca 1500 de
cuvinte)cuprinde peste 60% cuvinte de origine latina.Acestea se impart in trei mari categorii:
1.cuvinte mostenite din latina(romanizare) : 2.cuvinte derivate pe teren romanesc din elemente de origine latina
3.cuvinte inprumutate din celelalte limbi romanice sau din latina medievala,pe cale culta(reromanizare)
Alfabetul latin sta la baza scrierii majoritatii limbilor din Europa si din alte parti ale lumii .El provine dintr-
un alfabet vechi etrusc , imprumutat cu aprox. 6 secole a.Chr. si care s-a format dupa alfabetul grec intrebuintat in
coloniile grecesti ale Italiei sudice. Cuprinde 24 de litere,asezate in ordinea pastrata pana astazi ;Romanii scriau fara
pauza intre cuvinte si numai cu litere de tipar
- nu exista deosebire intre literele mari si cele mici,forma literelor fiind cea a literelor mari de azi:
A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, L , M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, X, Y, Z.
Literele J si U au fost create in timpul Renasterii pentru a corecta o imperfectiune a alfabetului antic.
Literele y si z au fost introduse mai tarziu, in cuvinte străine ca zephyrus, Zalmoxis.
Alfabetul lb romane a introdus si alte cateva litere : A ,I, A, S, T .
Pentru u vocală şi u consoană(v) romanii folosesc o singură literă: V (majusculă) şi u(minusculă).Mai tarziu acest sunet
se va pronunta v iar vocala u a ramas u.
Vocalele Limba latina avea 5 vocale : a, e, i, o, u fiecare vocala pronuntata cu o durata mai mare sau mai
mica ,iar aceasta deosebire de durata (=cantitate vocalica) diferentia sensul sau functia gramaticala a cuvintelor .
Cantitatea deci este durata în timp, necesară pentru rostirea unei vocale. În funcţie de aceasta durată vocalele pot fi lungi
sau scurte. Ele sunt indicate prin semne grafice, semne care nu au aparţinut antichităţii, ci au fost adăugate pentru a uşura
citirea: ex.: mālum (cu a lung) înseamnă măr, mălum cu a scurt înseamnă rău. Pōpulus (cu o lung) înseamnă plop, pŏpulus
(cu o scurt) înseamnă popor.
Cantitatea silabelor În limba latina silabele pot fi lungi sau scurte.
Silabele lungi pot fi:
- lungi prin natură: cuprind o vocala lungă sau diftong; ex: o-ra-tor , tri-bu-nal , cae-lum , au-rum
- lungi prin poziţie: cuprind o vocală urmată de două sau mai multe consoane ori de o consoana dubla ; ex: pro-vin-ci-a ,
mo-des -tus , ma-gis-tra , / a-bun-dat
Silabele scurte pot fi: - scurte prin natură: cuprind o vocala scurtă; ex. femina, perdere
- scurte prin poziţie: cuprind o vocala urmată de alta vocală; ex: patria, dormio.
Reguli de pronuntare - deosebiri de scriere si pronuntare
Diftongii –un diftong este format din doua vocale pronuntate intr-o singura silaba. Latina are 4 diftongi:
1, Grupurile fonetice ,,-ae '' si ,, oe ''formeaza diftongi si se pronunta [ e] /exemple:aeterne=
[eterne ] ;oeconomia= [ economia ]
2 .uneori ,,-ae '' si ,, oe '' nu formeaza diftongi ,ci sunt vocale in hiat
În fonetică, hiatul este o succesiune de două vocale care fac parte din silabe separate. Un exemplu de hiat se
găsește chiar în cuvântul "hiat", care se pronunță /hi-'at/. exemplu:aer=[aer]-2 silabe/ poetica=[poetica]-4 silabe
Dacă două sunete vocalice apar în succesiune în aceeași silabă, ele nu formează un hiat ci un diftong, iar unul
dintre cele două sunete vocalice este de fapt o semivocală
3. -au, eu, sunt totdeauna diftongi , formand o singura silaba ,la fel ca in romaneste care se pronunta cum se scrie ,au
respectiv eu. exemplu:aurora=[au-ro-ra]/ Europa=[Eu-ro-pa]/ neutrum=[neu-trum]
4. i final formeaza totdeauna silaba : exemplu:fagi=[fa-gi] / Latini=[La-ti-ni]
5 . h este semnul unei aspiratii ,auzindu-se slab in pronuntare :homo=[om] / hora=[ora] / heri=[ieri]
6 . grupul -ngu-. daca e urmat de vocala ,se pronunta -[ngv] exemplu:lingua=[lingva] / daca e urmat de
consoana ,se pronunta cum se scrie :angustus=[angustus]
7.grupul -qu- se pronunta [-cv-] / aquila=[acvila] / aqua=[acva]
8. -ch-, -ph-, -rh- . -th- , se pronunta [-c-] [-f-] [-r-] [-t-] exemple; charta=[carta] / Delphi=[Delfi] /
rhetorica=[retorica] / bibliotheca =[biblioteca] /
9. grupul -ti- urmat de vocala se pronunta [-ţi-] .amicitia =[amicitia]
10.grupul -ti- urmat de vocala,insa precedat de -s-, -t- , -x-, se pronunta [-ti-] exemple :bestia=[bestia]/ Attius-
[Atius] / Sextius=[Sextius] /
11 .consoanele duble se pronunta ca simple :appelare=[apelare] / Britannia=[Britania] / ,insa grupul -ce- se
rosteste ca in cuvintele [accent , acces , succes]
 Accentul si silaba
Accentul latin este strict determinat de cantitatea silabei penultime ;ea este singura interesanta ptr cunoasterea accentului.
-cuvintele de 3 sau mai multe silabe se accentueaza pe silaba penultima, cand aceasta este lunga:Ro-ma-nus,Pa-la-ti-nus
-accentul cade pe silaba antepenultima ,cand penultima este scurta :Ro-mu-lus, im-pe-ri-um
Sunt silabe lungi:
1.silabele care contin o vocala lunga sau un diftong: nu-me-ra-re, a-moe-nus, in-cau-tus
2.silabele dupa a caror vocala urmeaza o consoana:sem-pi-ter-na, ac-cinc-tum.
Sunt silabe scurte cele terminate in vocala scurta :fi-li-us, te-ne-brae, no-mi-ne.Intotdeauna o vocala inaintea altei vocale
este scurta ,deci si silaba care o contine:pa-tri-a, fi-li-us.
Exercitii de citire:
I. 1 puellīs multīs rosās datis. 2. multam pecūniam non amat. 3. patriae famam cōnservāmus. 4. puellīs multīs
rosās dō. 5. nautās terres. 6. patriam habetīs antiquam. 7. puellīs magnās rosās dāmus. 8. multam pecūniam non
amas. 9. famam amas. 10. puellīs multās rosās dant. 11. puellīs multīs rosās dant. 12. patriam habēmus
antiquam. 13. multam pecūniam non amāmus. 14. patriae famam cōnservātis. 15. nautās terret. 16. puellae
rosam datis. 17. antiquās portās meae patriae videt. 18. patriae famam cōnservat. 19. nautās terreō. 20. puellae
rosam dō. 21. puellīs rosās dāmus. 22. portās meae patriae vidētis. 23. famam habes magnam. 24. famam amat.
25. tuīs puellīs multās rosās dō. 26. multam pecūniam non amātis. 27. puellīs multās rosās datis. 28. patriam
habet antiquam. 29. patriae famam cōnservant. 30. puellīs multīs rosās das. 31. nautās terrēmus. 32. patriam
habent antiquam. 33. patriae famam cōnservas. 34. puellārum tuārum magnam famam servant. 35. famam
amāmus. 36. puellīs rosās dant. 37. tuīs puellīs multās rosās das. 38. famam habēmus magnam. 39. multam
pecūniam non amant. 40. puellīs rosās das. 41. antiquās portās meae patriae vident. 42. rosās dō. 43. nautās
terrētis. 44. famam amō. 45. patriae famam cōnservō. 46. puellārum tuārum magnam famam servātis. 47.
famam amātis. 48. tuīs puellīs multās rosās dat. 49. philosophiam antiquam laudō. 50. puellae rosam dant.
II 1 Litterae antīquae 2 Litterae bonae 3 Litterae Graecae 4 Litterās Graecās 5 Litterās Graecās discere 6
Litterās Graecās discere possum. 7 Litterās Graecās nunc discere possum. 8 Litterārum Graecārum librī 9 Hī
librī litterārum Graecārum 10 Hōs librōs litterārum Graecārum 11 Litterārum Graecārum hōs librōs nunc
discere possumus. 12 Scrībere litterās Graecās 13 Scrībere litterās Graecās dēbēs. 14 Scrībere multās litterās
Graecās poterant. 15 Scrībere litterās Graecās poterant rēgis scrīptōrēs. 16 Scrībere litterās Graecās poterant
scrīptōrēs Rōmānī. 17 In librīs magnīs scrībere multās litterās Graecās poterant scrīptōrēs Rōmānī. 18 Amant
sapientiam 19 Amant sapientiam antīquōrum 20 Amant sapientiam Graecōrum antīquōrum 21 Quod amant
sapientiam Graecōrum antīquōrum 22 Discipula studium habet. 23 Rēx studium habet. 24 Multum studium
habēbant. 25 Multum studium in bellō habēbant rēgēs. 26 Multum studium habent discipulae nostrae. 27
Multum studium in bellō habēbant rēgēs patriae nostrae. 28 Magnō studiō 29 Magnō studiō discēbant. 30
Magnō studiō Graecās litterās discēbant. 31 Magnō studiō Graecās litterās discēbant discipulī. 32 Magnō
studiō et cūrā Graecās litterās discēbant. 33 Magnō studiō et cūrā Graecās litterās discēbant virginēs. 34
Magnō studiō et cūrā Graecās litterās discēbant virginēs puerīque.
P.S Formule de salutin lb.latina : În vechea Romă se obişnuia, în cadrul salutului, ca fiecare soldat să apuce
antebraţul celuilalt, acest gest având rolul de a arăta că nu este înarmat.
BONAM DIEM!=BUNA ZIUA! // BONAM VESPERUM!=BUNA SEARA!
AVE! = SA FII SANATOS! / AVETE! = SA FITI SANATOSI !
AVETE OMNES! = SA FITI SANATOSI TOTI! //VIVE VALEQUE=SA TRAIESTI SI SA FII SANATOS!
VIVETE VALETEQUE !=SA TRAITI SI SA FITI SANATOSI!
SALVE , MAGISTRA!=SA FITI SANATOASA D-NA PROFESOARA!
SALVETE, PUERI / DISCIPULI !=SA FITI SANATOSI COPII / ELEVI !
GRATIAS TIBI AGO !=ITI ADUC MULTUMIRI != MULTUMESC!
"servus humillimus" sau simplu SERVUS ! -, adică sluga voastră prea plecatăLa origine însă, această expresie era
menită să dea glas unei deferenţe deosebite a celui ce o folosea pentru acela căruia îi era adresată şi, din acest punct de
vedere, îşi găseşte locul între alte cuvinte româneşti referitoare la salut.
Astăzi puţini vorbitori mai ştiu că, adresându-se cuiva cu ciao, se declară “sluga, servitorul” aceluia. În italiană, de unde a
ajuns la noi, ciào este întrebuinţat ca salut familiar şi prietenesc şi se trage dintr-o formă dialectală sci’ao (întrebunţată în
nord, în zona Veneţiei) a substantivului schiavo “sclav, serv, slugă”, folosit, ca şi latinescul servus drept formulă de salut
respectuos (“sluga dumitale!”).
Servus tuus sum – “sunt sluga ta” – cu sensul de “va stau la dispozitie”