Sunteți pe pagina 1din 3

Incluziunea socială şi educaţia

Prof. înv.primar.Trăneci Daniela


Școala Gimnazială Udrești, Dănicei,Vâlcea

Într-o abordare incluzivă, toţi elevii trebuie consideraţi la fel de importanţi, fiecăruia să îi
fie valorificate calităţile, pornind de la premisa că fiecare elev este capabil să realizeze ceva bun.

Din experienţa personală pot afirma că se poate folosi în procesul de predare-învăţare-


evaluare diverse strategii şi intervenţii utile: în primul rând trebuie să ţinem cont de crearea unui
climat afectiv-pozitiv. Stimularea încrederii în sine, a motivaţiei pentru învăţare,
încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor, formarea unei atitudini pozitive a
colegilor, încurajarea independenţei şi creşterea autonomiei personale, sunt aspecte
semnificative de care cadrul didactic trebuie să ţină cont în vederea facilitării integrării şcolare a
acestor copii.

Integrarea şcolară exprimă atitudinea favorabilă a elevului faţă de şcoala pe care o


urmează; condiţia psihică în care acţiunile instructiv-educative devin accesibile copilului;
consolidarea unei motivaţii puternice care susţine efortul copilului în munca de învăţare; situaţie
în care copilul sau tânarul poate fi considerat un colaborator la acţiunile desfăşurate pentru
educaţia sa; corespondenţa totală între solicitările formulate de şcoală şi posibilităţile copilului de
a le rezolva; existenţa unor randamente la învăţatură şi în plan comportamental considerate
normale prin raportarea la posibilităţile copilului sau la cerinţele şcolare.

Educaţia incluzivă ...

• are la bază principiul egalităţii în educaţie a tuturor copiilor;


• este o Educaţie pentru Toţi într-o Şcoală pentru Toţi;
• semnifică extinderea şcolii generale pentru a putea răspunde unei mai mari diversităţi de
copii, în special celor proveniţi din grupuri defavorizate, marginalizate sau excluse de la
educaţie;
• înseamnă copii cu şi fără dizabilităţi învăţînd împreună în şcoli obişnuite: învăţînd să
cunoască, să facă, să locuiască împreună;
• este răspunsul la diversitate; este vorba de a asculta voci necunoscute, de a fi deschis, de
a împuternici toţi membrii şi de a sărbători diferenţele în moduri cît mai demne.
Strategii de promovare a unei educaţii incluzive
Din punct de vedere al unei culturi incluzive:
• Școala este primitoare pentru toată lumea şi dezvoltă relaţiile cu comunitatea;
• Valorizează nevoile şi interesele copiilor şi nevoile specifice ale familiilor acestora.
Din punct de vedere al unor politici incluzive:

• Școala trebuie să includă toţi copiii din comunitatea locală, derulând programe eficiente
de integrare;
• Curriculum-ul trebuie adaptat;
• Cadrele didactice trebuie să fie puse la punct cu toate noutăţile apărute în domeniu;
• Părinţii trebuie să fie parteneri activi şi direcţi în procesul de învăţare a copiilor.
Din punct de vedere al unor practici incluzive:

• Participarea activă a tuturor copiilor la activităţi;


• Valorificarea experienţelor tuturor copiilor şi valorizarea diferenţelor dintre experienţele
lor;
• Încurajarea copiilor să se joace împreună;
• Adaptarea activităţilor în funcţie de nevoile şi disponibilităţile copiilor.

Merită copiii noştri efortul abordării incluzive?


Pentru a căpăta puteri, vă poftim la o ceaşcă de cafea / vorbe ...

Bibliografie:

1.              Albu, A., Albu, C., „Asistenţa psihopedagogica şi medicală a copilului


deficient fizic”, Iaşi, Polirom, 2000;

2.              Ionescu, S., „Adaptarea socioprofesională a deficienţilor mintali”, Bucureşti,


Editura Academiei P.S.R., 1975;

S-ar putea să vă placă și