Colegiul Naționl de Comerț al ASEM

Studiul individual

La disciplina: Filosofie

Tema: Mic dejun cu Socrate (rezumat)

A elaborat: Mărgineanu Mihaela

Grupa OSHT-161

A verificat: Dicusar Alina

Chișinău 2020
 Capitolul 13 ,,În fața televizorului”
Chiar de la începutul capitolului,autorul definește televizorul drept un
mijloc ce adună toată familia laolaltă asemeni unui șemineu.Este
abordată ideea că tot ce este redat prin intermediul ecranului este deja
trecut sau mort.Viața televizorului nu este veșnică,însă chiar și dacă
acesta se uzează și sfărșește prin a fi aruncat,televiziunea oricum rămâne
a fi veșnică.Prin abilitatea sa de a a nula distanța,televiziunea reprezintă
o legătură cu eternitatea,de a vedea lucrurile care s-au petrecut în altă
perioadă,parte sau care nu s-au petrecut deloc.Chiar și dacă s-ar fi
întâmplat să ajungi ca protagonist la un interviu,existența ta devine goală
în acel moment pentru spectatori,însă devii nemuritor datorită
redifuzării.Chiar dacă televizorul este înșurubat în realitatea lumii,acesta
nu are mereu relație directă cu lumea,exemplu fiind serialul Totul despre
sex reprezentat de feminismul care ar fi format un stil aparte de viață
reprezentat de lux și bani,și anume de idea că fericirea femeii vine din
cheltuiala permanentă de bani,care sunt de regulă asigurate de un șir de
bărbați nerafinați,dar cu mari posibilități financiare.Însă prin intermediul
acestui serial ce transmite stilul de viață burghez,spectatorul poate
încorpora propria sa perspectivă asupra vieții.În esență televiziunea
reflectă societatea,dar totodată îi oferă o replică,astfel privind televizorul
înseamnă pe de o parte a fi prins în societate,iar pe de alta, o parolă prin
care poți evada de ea.Televizorul oferă atăt vizualizări video,cît și
audio,educative și mai puțin educative.Captivant,provocator de
dorință,televizorul și folosirea telecomenzii devine o activitate complet
naturală în această lume tehnologizată.Televizorul nu mai este privit ca o
plăcere nevinovată,ci un memento al măiestiei tehnice ce datează de la
originea speciei.
 Capitolul 14 ,,Cina: gătitul și mâncatul’’
Datorită invaziei,inovării și încrucișării toate limbile conțin impurități
precum împrumuturile între ele.Luat ca exemplu Gendel din Creatura
din mlaștină definește mîncatul drept putere.astfel acest proces este
privit drept o manifestare de barbarism sau civilizație,originea animală
sau cât de mult ai lăsat-o în urmă.Pe când mâncatul nu te atibuie cu o
civilizație,gătitul reprezintă rafinamentul,pe când sălbăticia este asociată
cu tot ce este crud,gătitul,și anume transformarea ingredientelor în
mâncare reprezintă cât de mult au fost pregătiți oamenii cultural și cât de
mult fiecare din noi a depășit cruditatea în care a fost născut.Astfel și
războinicilor li s-a oferit posibilitatea de a rămâne în viața crudă sau de a
trece spre partea gătită.Astfel putem vorbi și despre realitatea
politică,oamenii pot alege să fie liberali sau conservatori.Însă chiar și
după prelucrare inițialul rămâne inițial,(morcovul rămâne morcov și
după fierbere).Chiar dacă unele produse au restricție culturală,acesta
oricum va ajunge să se strice în final,procesul putrefacției devenind
exact opusul culturii.Ceea ce îmbină gătitul și mâncatul este gustul și
gustatul,ceea ce reprezintă o încărcătură bogată în sine.Bourdeu afirmă
că gustul nu are nici o legătură cu definiția sa,chiar și alegând ceva nu
faci decât să trasezi o linie între clase,și chiar și modul în care este
preparată mâncarea poate vorbi despre cultura ta.Pe lângă cultură,multe
ori mâncarea nu poate vorbi despre personalitate,de exemplu Haniball
servea servea mâncarea deobicei preparată din oameni cu un rafinament
exclusiv alături de un vin scump,iar Adolf Hiler renumit pentru cruzimea
sa,era vegetarian.Percy Bysshe Shelly afirma că omul care se gândesc cu
indiferență la suferințele prin care trec ființele vii,nu sunt potriviți pentru
a ocupa funcții publice,ceea ce vrea să însemne că a ucide un aminal este
echivalent cu a ucide un om.Dar indiferent de ce preferi,nu poți preamări
ceea ce nu poți supune unei metode de gătit.
 Capitolul 15 ,,La petrecere’’
Povestirea începe cu un banal exemplu a triunghiului dragostei în care
protagonista rămâne fără dragostea ei neâmpărtășită,care pleacă de la
petrecerea organizată de aceasta de mână cu prietena sa cea mai
bună.Dacă speranțele ei au fost spulberate ca și palnurile pentru
petrecere spulberate,a fost cel puțin formată o nouă legătură din intenții
egoiste.Cel mai neașteptat factor a fost însă că gazda petrecerii singură
generat pătrunderea și posibilitatea agenerării acestei situații.Orice
petrecere presupune o estompare a programului care ne limitează
zilinic.Chiar și o petrecere bine plănuită,ca nunțile,nu oprește
posibilitatea de a face noi cunoștințe.O petrecere de regulă nu are reguli
scrise,însă sunt câteva datorii care trebuie îndeplinite,ca buna dispoziție
și dansurile,astfel se face din nou o tranziție la protagonista
care,împărțind invitațiile nu prevedea marea sa nefericire.Chiar și dacă
petrecerea părea să îi ofere control total,aceasta oricum a fost amăgită de
soartă.Dacă deobicei lacrimire de crocodil nu stârnesc decăt
compasiune,în cazul protagonistei reprezentau mai degrabă o
rușine,decăzând odată cu ridicarea relației a celor doi.Să nu-i fi eșuat
planul,aceasta era să obțină un oarecare statut în fața prietenei sale,însă
evenimentele create nu au creat decât eșec.Machiaveli sfătuiește să nu ne
lăsăm păcăliți de faptu că petrecerea reprezintă doar un exercițiu de
distracție,pentru că la fel cum nu există prânz gratuit,nu poți să aduci
oameni cu interese comune laolaltă fără să generezi vre-un fel de
tensiuni.