Cu multa vreme in urma, cam prin a doua jum�tate a secolului al III-lea, respectiv

in anul 270 din era noastra, in Patara, un oras-port aflat pe coasta Turcei in zona
de sud-vest, ( mai tarziu numit Arsinoe ), se nastea Nicolas, cel care, peste ani
avea sa fie numit Episcopul Nicolas din Myra.
Despre viata timpurie a lui Nicolae, nu s-au pastrat multe informatii, nici despre
copilaria sa si nici despre tinerete. Unele izvoare istorice sustin ca acesta ar fi
fost orfan, altele dimpotriva, relateaza cum ca s-ar fi nascut intr-o familie care
deja urma dogma crestina la nici trei secole dupa ce aceasta s-ar fi petrecut. In
orcare caz, mai important decat oricare date concrete istorice, este MITUL,
LEGENDA, POVESTEA lui Nicolae.

Si povestea spune, in egala masura, pe tot cuprinsul Globului, ca era un om

milostiv, care se ingrijea de persoanele defavorizate, care iubea copiii, care
ajuta pe cei sarmani si care se straduia sa aduca bucurie prin mici gesturi in
comunitatea din care facea parte si nu doar acolo, ci si peste tot pe unde ar fi
calatorit.

Invariabil, de numele sau se leaga MAGICA cifra trei. Unele povesti spun ca intr-o
noapte, pe mare, a salvat de la moarte trei pescari. Altele sustin ca ar fi salvat
trei copii de la o crima odioasa. Dar cea mai cunoscuta poveste care a ajuns si pe
meleagurile tarii noastre, este cea in care batranul Nicolae, om milostiv si cu
suflet mare, auzind ca trei fete dintr-o familie saraca, urmau sa ajunga sa
traiasca o viata promiscua pentru ca nu aveau nici pita pe masa, a trecut pe la
casa familiei lor si le-a lasat cate o punguta, fiecareia dintre ele, cu suficienti
galbeni, ca sa nu mai fie necesar sa fie sacrificate. Desigur, sunt si aici mai
multe variante ale povestii, dar,in esenta, despre asta este vorba.

In intreaga sa viata, Nicolae, a urmat o cale a compasiunii si binefacerii, ajutand

si consolidand comunitati. Ca Episcop de Myra a refuzat numirea in functii mai
inalte, fiind impacat cu ideea de a face bine si nu de a fi parte din consilii de
judecata. Timp de mai bine de sapte decenii, de cand se atesta date cu privire la
viata sa, Nicolae de Myra a cautat sa faca bine si sa salveze oamenii din fata
mortii, a bolii si a saraciei. O viata dedicata OMULUI si BINELUI. S-a stins din
viata in noaptea dintre 5 si 6 decembrie, cu 1678 de ani in urma, iar la scurt timp
dupa plecarea sa din aceasta lume, a fost canonizat ca Sfant, datorita vietii pe
care a avut-o si a operelor sale de binefacere.

Miracolul Sfantului Nicolae insa se spune ca a dainuit si dupa ce acesta a plecat

din planul acesta fizic, multi oameni sustinand ca Sfantul nu a incetat munca sa
din timpul vietii nici dupa ce nu a mai trait, aducand in continuare bucurie si
speranta acolo unde nu mai existau solutii, facand oamenii fericiti, lucrand in
continuare pentru binele umanaitatii.

In amintirea sa, an de an, din noaptea cand el a plecat din aceasta lume fizica,
omenirea a ales sa il comemoreze, perpetuand un obicei frumos, acela de a oferi
cadouri, simbolice sau chiar necesare, in seara de Mos Nicolae.

Cu toate ca ne aflam intr-o lume a tehnologiei si vitezei, seara de Mos Nicolae e

mai mult decat o seara in care gasim cadouri in ghetute sau oferim cadouri celor
dragi. Este o seara despre generozitate, bunatate, miracol si dedicare. Este un
moment in care avem ocazia inca o data sa credem ca miracolele exista, ca Magia
este aievea, ca dorintele se pot implini, daca cerem, ca visele pot sa devina
realitate, chiar si in cele mai innegurate timpuri! Nu e nevoie de mult pentru a fi
fericiti, e nevoie doar sa mai purtam un dram de speranta in Suflete si putina
credinta in ceva miraculor in Inima. Iar toate acestea nu au legatura cu dogmele si
religia, ci pur si siplu cu ancestralul, cu firea umana, cu NOI INSINE!

Fiecare lacrima poarta cu sine o amintire, fiecare amintire are si o speranta

legata de ea. Continua sa speri si visul ti se va implini!