Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evoluția psihică a copilului derivă din convergența unor factori interni și externi, un rol important îl
are interacțiunea ereditate-mediu-educație, care sub aspect cantitativ și calitativ, direcționează și
condiționează dezvoltarea oricărei persoane.
Ereditate, din punct de vedere etimologic poate fi dedus din latinescul „heres” (moștenitor), ceea
ce înseamnă că ereditatea poate fi definită ca însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite
de la o generație la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei, grupului și
individului (Cosmovici, Iacob, 1999). Este unanim acceptat că fiecare individ este unic, unicitatea
biologică este conferită de factorul ereditar.
Educația poate fi definită ca activitatea specializată, specific umană, care mijlocește și diversifică
raportul dintre om și mediul său, favorizând dezvoltarea omului prin intermediul societății și a
societății prin intermediul omului (Faure, 1974).
Ca atare, ereditatea și mediul, influențează puternic formarea personalității umane, mediul singur,
fără ereditate nu poate face nimic, aceeași afirmație o putem susține și despre ereditate. Acești
factori acționează strâns, ereditatea furnizează o serie de disponibilități, iar mediul dezvoltă datele
înnăscute, dă sens și valoare personalității (Stoica, Stoica, 1982).
Copilul, prin educație, devine un om social, ea înlesnește însușirea limbajului social, cultura
generală, comportamentul civic, își conturează concepția științifică despre lume, se pregătește
pentru integrare în piața muncii.
Educația, alături de ereditate și mediu, are un rol conducător în formarea personalității copilului și
această viziune ar trebui să stea la baza oricărei acțiuni educaționale (Stoica, Stoica, 1982).