PROTEZA PARTIAL ACRILICA

1. (C) examinarea pacientului, a Rx, stabilirea diagnosticului si tratamentul

2. (C) amprenta preliminara (documentara)
3. (L) confectionarea modelului preliminar (documentar)
4. (L) confectionarea lingurii individuale
5. (C) amprenta definitiva (functionala)
6. (L) confectionarea modelului de lucru (functional)
7. (L) confectionarea sabloanelor de ocluzie
8. (C) determinarea rapoartelor intermaxilare si indicatii pentru montarea arcadelor artificiale
9. (L) montarea modelelor in ocluzor/articulator
10. (L) confectionarea machetei pt proba
11. (C) proba in cavitatea orala
12. (L) macheta definitiva si pregatirea pt ambalare
13. (L) realizarea tiparului
14. (L) introducerea acrilatului in tipar si polimerizarea
15. (L) dezambalarea si prelucrarea
16. (C) aplicarea si adaptarea protezei la campul protetic
2. Amprenta documentara: copia negativa a campului protetic edentat partial. Se face cu linguri universale.
Lingurile standard sunt: metalice cu retentii (perforatii sau nervuri pt materiale elastice), metalice fara retentii (ghips
sau mat termoplastice), nemetalice (din mase plastice, cu sau fara perforatii).
Lingura individuala se face din materiale termoplastice sau rasini termo/autopolimerizabile.
Avantaje:
- Amprenta are marginile modelate functional;
- Suprafata e mai fidela, datorita grosimii uniforme a materialului;
- Material de amprenta economisit;
- Dimensiuni reduse ale lingurii, usureaza manevrarea la amprentare;
- Protezele sunt foarte precise, nu necesita retusuri;
Dezavantaje:
- Consum de material;
- O sedinta in plus;
- Solicitarea laboratorului.
Materiale pentru amprentare:
a) Materiale semirigide:
- Termoplastice: nu se utilizeaza la amprenta definitiva, pentru ca au consistenta crescuta, la indepartare se deformeaza
si marginile sunt supraextinse. Sunt indicate in amprenta preliminara.
- Bucoplastice: indicate la corectarea marginilor amprentelor luate cu alte materiale;
- Pasta ZOE: stabilitate volumetrica buna. Se indica la edentatiile termino-terminale intinse.
b) Materiale elastice:
Caracteristici: dupa priza se deformeaza, dar revin la forma initiala; inregistreaza cele mai fine detalii, datorita
plasticitatii si vascozitatii; amprentele ies intregi din cele mai retentive spatii; nu adera la portaamprente; sunt
confortabile.
- Hidrocoloizi reversibili: agar-agar, se face in portamprente metalice si se fol pt duplicarea modelelor;
- Hidrocoloizi ireversibili=alginat: avantaje: preparare usoara, cost redus, plasticitate optima, vascozitate favorabila,
inregistreaza cu mare fidelitate detaliile. Dezavantaje: nu se misca in timpul prizei, stabilitatea volmetrica este redusa in
timp, in aer se deshidrateaza, in apa se maresc, iar intarzierea demularii modelului peste timpul de priza duce la un
model rugos;
- Elastomeri de sinteza: siliconi, thiocauciucuri, poliesteri. Caracteristici: amprenta in campuri protetice u retetivitati mari,
detalii fine, stabilitate volumetrica, stabilitate chimica, stabilitate la temperaturi ridicate, se folosesc in portamprente din
rasini autopolimerizabile.
Caracteristicile amprentei in edentatia partiala:
- Materialul este fixat stabil in portamprenta;
- Materialul sa fie egal in toate zonele;
- Suprafata neteda, fara goluri, bule de aer;
- Sa cuprinda toata suprafata, pana la mucoasa mobila;
- Zonele marginale sa fie sustinute de lingura si sa nu fie subtiri;
- Sa se amprenteze frenurile, bridele, fundurile de sac;
- Dintii restanti, crestele alv, tuberozitatile max, tuberculul piriform, bolta palatina;
- Amprenta sa fie trimisa in laborator in conditii optime.
3. Modelul documentar: campul protetic fara tratament preprotetic. Se face din ghips dur. Utilizat la stabilirea
diagnosticului si tratamentului. Se face doar la edentaatii care impun interventii asupra dintilor sau a resturilor radiculare.
 Modelul de studiu se face dupa cel documentar (daca nu s-au efectuat interventii asupra campului) sau poate fi primul
model. Este copia pozitiva a capului protetic, utilizat pt: diagnostic, confectionarea lingurii individuale, alegerea elem
de stabilizare si mentinere. Se face din ghips obisnuit sau dur. Poate fi folosit si pt confectionarea protezei acrilice.
Tratamentul preprotetic, nespecific
- Interventii de mica chirurgie: extractii de dinti si radacini irecuperabili, inlaturarea tesuturilor hiperplazice, rezectii
apicale, chiuretaje periapicale;
- Tratament parodontal: detartraj, indepartarea obturatiilor in exces, micrroprotezelor neadaptate cervical si lipsa
punctelor de contact, tratamentul pungilor gingivale;
- Echilibrarea ocluziei: nivelarea planului de ocluzie, inlaturarea contactelor traumatizante;
- Tratament conservator pt recuperarea unor dinti: carii (obturatii, incrustatii, coroane).
Tratamentul proprotetic, specific
Se fac interventii la nivelul mucoasei, osului si dintilor restanti (microproteze pt pinteni ocluzali si praguri
cervicale, pregatirea dintilor stalpi cu smalt sanatos, pentru lacasuri pe fete ocluzale). Se acopera dintii stalpi cu coroane,
pentru crosete.
4. Lingura individuala: este portamprenta adaptata campului. Materialul va avea grosime egala. Este un suport rigid,
nedeformabil. Se face din: plexiglas, placa de baza, acrilat autopolimerizabil, acrilat termopolimerizabil.
Este formata din baza si maner. Manerul este situat pe linia mediosagitala, cat 2 incisivi centrali, suprafete laterale
concave. Lingura inferioara are in plus 2 butoni laterali in zona premolarilor (inalti de 8-10 mm si lati de 4-5 mm).
Placa de baza:
- Pregatirea modelului: delimitarea limitelor campului, acoperirea dintilor restanti pentru a face un spatiu intre ei si
lingura. Stratul acoperitor va fi neretentiv, trunchi de con;
- Izolarea modelului 5-10 min;
- Asezarea placii pe model, plastifiere prin incalzire progresiva si modelare pt aplicare intima;
- La maxilar: se incepe din mijlocul boltii palatine catre periferie;
- La mandibular: se incepe de pe versantul lingual, apoi cel verstibular;
- Dupa adaptarea bazei, se face manerul;
- Marginile se netezesc cu freze;
- Lingurile pt materiale elastice se perforeaza (orificii de 2 mm la 10-15 mm distanta).
Rasini fotopolimerizabile:
- Sunt placi de 1,5 mm grosime, colorate, deformabile ireversibil. Suprafetele sunt lipicioase;
- Se obtine lingura individuala sau sablon;
- In zonele unde marginile sunt groase de 2-2,5 mm, placa se rasfrange;
- Manerul si butonii se fac din resturile taiate;
- Se mentine sub raze UV si devine nedeformabila;
- Are rezistenta la rupere superioara placii de baza, dar inferioara celei din acrilat.
5. Amprenta definitiva (functionala): copia neg a campului, obtinuta cu lingura individuala.
Se face cu alginate, siliconi sau thiocauciucuri. Se recomanda unde s-au facut pregatiri proprotetice.
Obiective urmarite: suprafata neteda, margini extinse la maximum si functionale, dintii restanti sa fie reprodusi cu forma
si dimensiunea lor anatomica, tesuturile din jur sa fie bine redate, creste alveolare bine redate, sa fie grosime uniforma.
6. Modelul de lucru (definitiv): copia pozitiva a campului, din ghips dur.
Tehnica de confectionare: amprenta se spala, se sufla cu aer, se prepara pasta de ghips, se introduce prin alunecare
produsa de microvibratii, priza dureaza 20-30 min, se confectioneaza soclul de 2 cm inaltime, suprafata bazei este
paralela cu suprafata campului protetic. Demularea se face dupa 45-60 min.
7. Sablonul de ocluzie: necesar pt determinarea rap intermaxilare in rel centrica cu intercuspidare maxima.
Parti componente: baza si borduri (in spatiile edentate). Baza se realizeaza din placa de baza.
Tehnica de confectionare:
- Pregatirea modelului: desenarea limitelor campului, izolare;
- Placa de baza se pune pe model, se plastifiaza, se adapteaza la model, in contact intim cu crestele alveolare si fetele
orale ale dintilor restanti. Pentru a nu se fractura, mai ales la mandibula, este solidarizat cu sarma de 1,5 mm, pe versantul
lingual;
- Bordurile de ocluzie se fixeaza in spatiile edentate, se confectioneaza din ceara roz, paralelipipedic. Dimensiunile sunt
asem cu ale dintilor restanti: latimea in zonele laterale 10 mm, inaltimea de 5-7 mm. Frontal, latimea 5-6 mm, inaltimea
10-12 mm.
Caracteristici:
- Baza trebuie sa acopere suprafata campului in totalitate, fara a depasi mucoasa;
- Baza se adapteaza intim la toata suprafata, sa nu prezinte miscari de basculare;
- Indepartarea si repunerea pe model sa nu se faca dificil;
- Baza sa fie groaasa de 1,5-2 mm;
- Marginile sa fie in corelatie cu fundurile de sac si sa fie netede;
- Sablonul sa prezinte un grad de mentinere.
 8. Det rap intermaxilare: se determina relatia centrica, este imp pentru transferul si pozitionarea modelelor de lcru in
articulator sau ocluzor. Trebuie incluse urm elemente:
- analiza ocluziei existente;
- corectarea dizarmoniei ocluzale existente;
- inregistrarea intercuspidarii maxime in rel centrica.
Relatia intermaxilara poate fi: cu ocluzie stabila (contacte multiple, stabile si DVO pastrata); cu ocluzie instabila
(contacte reduse, DVO pastrata sau micsorata); fara ocluzie (putini dinti restanti, fara ccontacte, DVO si planul de
ocluzie nu mai exista).
Tehnici:
- Pentru ocluzia stabila:
a) Pozitionarea modelelor direct: se insemneaza cu creionul de catre medic linii verticale cu traiect de la o arcada la alta;
b) Pozitionarea modelelor cu ceara sau pasta ZOE: se mai face o inregistrare interocluzala.
- Pentru ocluzia instabila: se intalneste la edentatii terminle, laterale, cand modelul antagonist are edentatii intinse si sunt
putine contacte d-d sau cand in rel centrica sau intercuspidare max stopurile sunt instabile. Pozitionarea verticala si sagitala
este data, de obicei, de stopurile ocluzale.
- Pentru rel fara ocluzie: ca la edentatul total: nivel si orientare a planlui de ocluzie frontal si lateral, det DVO si rel
centrica).
Indicatii:
a) Referitoare la dinti: culoare, forma, pozitie: zona de colet este cu o nuanta mai galbena, zona centrala mai alba si incizala
transparent-gri. Pentru pozitie, se trimit la laborator urmatoarele repere: linia mediana (pe bordura de ocluzie), convexitatea
bordurii de ocluzie, rar, diasteme/treme, rotari si malpozitii;
b) Elemente de mentinere si stabilizare: crosete din sarma de 0.6-0.8 mm aplicate pe dintii stalpi.
Alegerea tipului de croset se face in functie de:
- Convexitatea dintelui, retentivitatea (dinte retentiv – croset elastic);
- Troficitatea tesutului;
- Dimensiunea radacinilor;
- Pozitia dintelui pe arcada;
- Gradul de expunere in fonatie;
- Tipul de edentatie, intinderea bresei: la edentatiile terminale, saua se ancoreaza doar mezial – crosete mai puternice. La
cele laterale, in ambele extremitati.
Pe dintii cu retentivitati mari si implantare parodontala deficitara se fac crosete cu efect retentiv redus (sarma cu
diametru de 0.6-0.7 si segment elastic mare.
c) Forma si dimensiunea bazei protezei: presiunile ocluzale se transmit muco-osos (proteza extinsa) sau dintilor restanti
(cu elem de sprijin). Daca ulterior se mai extrag dinti, se mai pot adauga dinti artificiali. Limita bazei se afla la reflexia
mucoasei = fundul de sac. Placa palatinala si linguala are grosimea intre 1.5-2 mm, la care rasina nu rezista.
9. Ocluzor: are 2 brate unite prin balama, realizand miscari de inchidere-deschidere. Se fixeaza in rel centrica. Cele 2 brate
se mentin la distanta printr-un surub cu contrapiulita.
La maxilar: forma dreptunghiulara, extremitatea libera rotunjita, perforata.
La mandibula: dreptunghi, la jumatate este angulat la 100-120 grade.
Fixarea in ocluzor:
a) Pregatirea modelelor: reducerea socului, realizarea de santuri longitdinale si transversale, solidarizarea
modelelor intre ele la niv soclurilor.:
b) Ghipsarea modelelor: introducerea ansamblului modele-sabloane 2-3 min in apa. Primul timp: ghipsarea
modelului inferior, al doilea timp – cel superior, fasonarea modelului superior.
c) Se face o distanta de 2-3 mm intre ramura sup si suprafata bazala a soclului superior.
Reguli:
a) Planul de ocluzie se pune orizontal (planul mesei);
b) Planul medio-sagital trebuie sa se suprapuna cu cel al ocluzorului, si sa fie perpendicular pe axul balama;
c) Distanta dintre punctul nterinciisiv si axa ocluzorului = 10.5 cm.
Articulator: imita miscarile mandibulei si mentin modelele in rel intermax determinata. Permite miscari de: inchidere-
deschidere, propulsie-retropulsie, lateralitate. Sunt medii (panta la 33 de grade) si individuale (au arc facial si panta intre
0-55 grade. Trebuie inregistrate: axa balama, punctul infraorbital, pozitia planului de ocluzie fata de masivul facial).
10. Macheta: e formata din baza si dinti. Operatiuni:
- pregatirea modelului:
a) delimitarea campului protetic: desenare pe modelul definitiv. Se ocolesc frenurile, bridele, se urmareste limita dintre
mucoasa fixa si mobila. In edentatiile terminale sunt incluse tuberozitatile maxilare si treimea anterioara a tuberculului
piriform (mandibula). La edentatiile intinse, pe palatul dur se face insemnarea pana la limita dintre palate. La edentatiile
reduse, se face prin fenestrare sau rascroire distala. La edentatia subtotala, se delimiteaza la limita de reflexie a mucoasei,
la nivelul fundurilor de sac;
b) folierea modelului: parodontiul marginal al dintilor restanti, torusul palatin acoperit de mucoasa subtire, papila
retroincisiva, proeminentele osoase acoperite de mucoasa subtire aparute dupa extractii recente;
c) deretentivizarea: transformarea spatiilor retentive in deretentive. Spatiile retentive: forma fetelor laterale (zona
subecuatoriala este retentiva), implantarea si migrarea secundara postextractionala.
- alegerea dintilor artificiali:
a) reperele existente pe model: dimensiunea edentatiei orizontal si MD, dimensiunea edentatiei in sens vertical, forma
dintilor existenti;
b) indicatiile de pe fisa pacientului: forma, culoare, material, particularitati de montare;
c) reperele insemnate si transmise pe sabloane.
- montarea dintilor artificiali: umezirea modeului, aplicarea cerii (crosetele pot fi in sei, daca sunt sufcient de groase.
Daca nu, se pot pozitiona in acrilat), aplicarea ruloului cu diametru de 2-3 mm pentru fixarea dintilor, adaptari le fiecarui
dinte cu lama spatulei, asezarea dintelui. La edentatiile reduse, se face in functiede vecini si antagonisti. La edentatiile
intinse, se tine cont de: nivelul planului de ocluzie, linia mediana, curbura frontala de la nivelul bordurii sablonului sup.
11. Proba machetei:
- primul timp: examinarea machetei pe model: analizarea contactelor dento-dentare in ocluzor, curbura frontala, relatiile
cu antagonistii, forma si dimensiunea, montarea dintilor laterali pe mijlocul crestei si perpendicular pe ea, rezistenta;
- al doilea timp: inserarea pe campul protetic, urmarind: ocluzia in intercuspidare maxima in relatie centrica, contacte
d-d, culoare, fizionomie, curbura alveolara, linia mediana, a surasului.
12. Macheta definitiva:
Crosetele se fixeaza inainte de a se realiza macheta definitiva. Sunt elementele principale de stabilizare a protezei
partiale pe campul protetic. Elasticitatea crosetului depinde de compozitia aliajului, diametrul sectiunii transversale,
lungimea segmentului elastic (cel cervico-alveolar este mai elastic decat cervico-ocluzal). Macheta se modeleaza dupa
urmatoarele obiective:
- Fizionomic: se pot rezolva urmatoarele edentatii: frontale intinse (lipsa celor 6 dinti frontali), frontale de
hemiarcada (incisivi si canini de o singura parte), frontale intercalate. Se realizeaza la nivelul: versantului vestibular al
seii (pe care se sprijina buza, la edentatia de hemiarcada se face strict cat sa compenseze atrofia, la edentatia intercalata
fara atrofie nu se mai realizeaza versant vestibular) si gingiei artificiale (se modeleaza si papilele interdentare);
- Igienic: se pot indeparta de pe campul protetic pt curatire, include suprafete plane, netede;
- Fonetic si de confort: este mai mare decat scheletata. Se reduce grosimea bazei la 1,5-2 mm pt placile palatinale,
iar pentru cele rascroite disstal sau fenestrate,mai mare. Se pot folosi si armaturi de metal. De asemenea, se redau rugile
si papila retroincisiva. Se reduce grosimea versantului oral al seilor si se realizaza un contur oral simetric.
- Stabilitate: elemente principale (crosete din sarma) si auxiliare (tonicitatea musculara, adeziunea, retentivitatea
anatomica). Limitele maxilare sunt la limita mucoasei fixe, cu ocolirea frenurilor si a bridelor. Versantii se fac usor
concavi, pentru a permite (pe vestibular) muschilor orbicular si buccinator sa se contracte si sa mentina adeziunea
protezei, si pe lingual, pentru a permite miscari limbii.
13. Tiparul: negativul machetei, o cavitate in care se introduce pasta de acrilat, pt polimerizare. Etape:
- pregatirea pentru ambalare: modelul se scoate din ocluzor, se alege chiuveta, se poate taia din soclu, macheta se
solidarizeaza pe model, dintii din ghips se sectioneaza oblic, dinspre oral spre vestibular si dinspre ocluzal spre cervical;
- ambalarea: macheta si modelul se acopera cu pasta de ghips. Se poate ambala:
a) direct, intr-o parte a chiuvetei (cu val): se indica in edentatiile frontale, cand coletul este in contact direct cu creasta
alveolara si nu se face versant vestibular si in edentaatiile mixte, cu spatii intercalate reduse, brese multiple.
Avantaje: dintii artificiali isi pastreaza raportul cu modelul si nu poate aparea inaltarea ocuziei.
Dezavantaje: dintii artificiali nu isi mentin pozitia corecta in peretii tiparului, se pot desprinde, tiparul nu este complet
izolat pe versantul vestibular, pt ca exista spatii reduse, pasta de acrilat este dificil introdusa, valul se poate fractura.
b) indirect, in ambele parti ale chiuvetei (fara val): se indica in toate situatiile. La deschiderea chiuvetei, modelul si
crosetele raman intr-o parte, dintii artificiali in cealalta.
Avantaje: dintii artificiali isi pastreaza pozitia in tipar, este usor de realizat, introducerea pastei este facila.
Dezavantaje: se poate inalta ocluzia.
Tehnica: se sectioneaza dintii dinspre cervical spre ocluzal pt a deveni neretentivi, modelul si macheta se introduc cateva
minute in apa, se toarna pasta de ghipsin jumatate de chiuveta, se introduc modelul si macheta pana la marginea
vestibulara a machetei, adica machetta si dintii sunt lasati neacoperiti, se netezeste suprafata ghipsului, pt a nu fi
retentiva.
- Indepartarea cerii din tipar: se face la 70 min dupa ambalare, chiuvetele se introduc 5-6 min in apa la 100 de
grade.
- Izolarea tiparului: peretii cavitatii tiparului se acopera cu o pelicula, pentru a se netezi, a impiedica unirea dintre
tipar si rasina acrilica, proteza se scoate mai usor din tipar.
Baza protezei partial acrilice: se confectioneaza din metacrilat de metil (polimerul – pulberea, monomerul – lichidul).
14. Introducerea pastei in tipar:
- un rulou de pasta se depune deasupra dintilor artificiali;
- o placa de pasta se pune pe bolta palatina sau pe versantul lingual la mandibula;
- se aplica o foie deasupra pastei;
- se cupleaza partile chiuvetei (tiparului);
- dupa prima presare, se deschid cele 2 parti ale chiuvetei si se indeparteaza pasta in exces sau se completează;
- se lipesc din nou cele 2 parti si se preseaza 5 minute.
Polimerizarea: ringul cu chiuveta se introduce in apa (15-20 grade) si se ridica progresiv temperatura pana la 60 de
grad, apoi pana la 100 de grade si dupa se raceste lent. Polimerizarea este insotita de o reactie exoterma, iar monomerul
se evapora la 100,3 grade, daca este in stare libera.
15. Dezambalarea: eliberarea din tipar si curatirea urmelor de ghips. Ghipsul se taie cu un cutit, ocolind dintii, crosetele
si marginile protezei. Dezambalarea dupa ambaarea mixta se face cel mai greu, cel mai usor dupa ambalarea cu val.
Proteza se curata mecanic si chimic (citrat de sodiu 90%).
Prelucrarea si lustruirea: pot exista lipsuri la nivelul bazei sau seii, pot exista porozitati, modificar ale pozitiei dintilor,
crosetelor, exces de acrilat etc. Astfel, se prelucreaza pt netezire (se face la margini, cu freze de acrilat) si pt lustruire
(piatra ponce, cuart – pasta).
16. Aplicarea si acomodarea: in edentatiile I si II dupa Kennedy, insertia se face foarte usor. In edentatia III, insertia
se face prin tatonari, retusuri. Acomodarea se obtineprin: adaptare mecanica (ajustarea din cabinet: inlaturarea
microzonelor care produc leziuni si dureri si echilibrarea ocluzala) si biologica.

ELEMENTE COMPONENTE
1. Dintii artificiali (segmente de arcada): din rasini acrilice sau portelan.
Din rasini acrilice, sunt:
- Fabricati: structura densa, omogena: rezistenta mecanica, nu se abrazeaza, au suprafete lucioase,
stabilitate coloristica in timp, nu se impregneaza cu resturi alimentare si flora microbiana;
- Confectionati in laborator: inferior calitativi: structura neomogena, poroasa, rezistenta redusa, seabrazeaza
repede, aspect coloristic care se modifica in timp, se impregneaza cu alimente si licid bucal. Se realizeaza
in tipare din ghips sau in tipare din mase elastice.
Din portelan: nu se degradeaza in timp, structura omogena, densa, nu se impregneaza, duri, rezistenta mecanica foarte
mare, suprafete foarte lucioase, nuante coloristice variate, insa: se pot sparge, sunt casanti, nu se pot slefui. Au
caracteristici superioare celor din acrilat, insa au stabilitate mai mica.
2. Seile: elementele care acopera crestele alveolare. Rol: mentinerea dintilor artificiali si transmiterea presiunilor catre
suportul muco-osos. Elemente:
- fata mucozala: nelustruita, acopera mucoasa crestei alveoare. Marginile vestibulare ale seilor ajung in zona de
mucoasa neutra, iar marginile orale se continua cu placa palatinala sau linguala;
- fata orala (protetica): este lustruita. Pe ea sunt fixati dintii artificiali. Are 2 versante: oral (bine delimtat, la maxila: se
intinde pana la baza crestei alveolare, la madibula: se intinde pana in fundul de sac lingual) si vestibular (compus din
zona cervicla a dintilor si marginea seii, care ajunge in fundul de sac vestibular. Poate lipsi.
Terminal, seile tind sa acopere tuberozitatea maxilara superior si 1\3 anterioara a tuberculului pirifom. Nr de
sei este egal cu nr de brese edentate.
3. Elemente de legatura dintre sei: placa palatinala sau placa linguala.
Placa este rezistenta la solicitarile mecanice, nedeformabila, protejeaza parodontiul marginal (distantare de
acesta), este simetrica. Se confectioneaza din acrilat, cu grosime de 2 mm. Placile din metal sunt mai subtiri 0.3-0.4
mm.
- Placa protetica intinsa (totala):
a) placa palatinala totala: acopera in intregime bolta palatina, se continua cu versantul oral al seilor. Marginile au
contact cu fetele orale ale dintilor restanti: in zona frontala ajunge pe fetele orale, supracingular, iar in zonele laterale
ajunge pana pe fetele orale, supraecuatorial;
b) placa linguala: acopera in intregime versantul lingual si in zona unde se afla dinii restanti. Se intinde la nivelul
dintilor restanti pe fetele orale, pana in zona supraecuatoriala, iar pe tesuturile moi pana in fundurile de sac.
Toate placile protezelor partiale, subecuatorial si la nivelul parodontiului marginal, raman la 1-2 mm distanta.
- Placa protetica redusa: se reduce disconfortul, imbunatateste simtul gustativ si termic alimentar si se reduce senzatia
ed voma.
a) placa fenestrata: se decupeaza ca o rondelă, si se imbunatateste simtul gustativ;
b) placa rascroita distal: se decupeaza distal ovalar 2-3 cm. Se inlatura senzatiile de voma si este mai mult spatiu
pentru limba;
c) placa decoletata: corespunzator parodontiului marginal la dintii restanti, este rascroita 2-3 mm pentru protectia
acestuia.
Sprijinul mucozal, prin intermediul pintenilor si crosetelor, devine dento-mucozal.
4. Elemente de mentinere si stabilizare:
Protezele au tendinta de mobilizare, din cauza: mobilitatii partilormoi de la marginea campului protetic, alimente si
forta gravitatiei de la maxilar. In sens vertical, se infunda in campul protetic la contactul ocluzal cu dintii antagonisti,
iar in sens orizontal se meziaizeaza, distalizeaza sau vestibularizeaza. Protezele terminale au si tendinta la basculare.
 Crosete din sarma: se aplica sub ecuatorul protetic. Au rol in mentinere si stabilizare, dar nu de sprijin. Se
confectioneaza din sarma de wipla elastica.
Segmente: segment dentar (pe fata vestibulara, pe zona subecuatoriala, retentiva, avand contact intim cu aceasta),
elastic (asigura elasticitatea), de fixare (in saua sau baza protezei, are forma de linie franta, pentru a fi retentionat).
Caracteristici:
- Proiectul sarmei se face initial de medic pe model;
- Varful sarmei se pune sub zona cu retentivitate favorabila a dintelui stalp;
- Segmentele dentar si elastic nu au contact cu parodontiu marginal al stalpului;
- Dpv estetic, traiectul segmentelor dentar si elastic sunt cat mai putin vizibile;
- Segmentul dentar cuprinde fata vestibulara pe 2/3 din dimensiunea sa in sens MD;
- Segmentul elastic este conceput cu forma si lungime care dau elasticitate optime, in corelatie cu gradul de
retentivitate si valoarea parodontala;
- Segmentul dentar din sarma are contact liniar cu tesuturile dentare;
- Retentiioneaza putine resturi alimentare;
- Produce mai putine leziuni, decat cele turnate;
- Flexibilitatea sarmei este mai mare decat la cele turnate;
- Segmentul dentar pe fata laterala se poate modifica, din cauza: infundarii, dezactivarii, tractionari repetate
- Se activeaza empiric de medic sau de pacient;
- Segmentul de fixare este retentiv, pentru a se fix in masa acrilica;
- Suprasolicita dintii, cand este asezat in zone foarte retentive;
- Rezulta forte orizontale, cand este permanent activ pe dinte sau cand contracrosetul nu este eficient.
! Sarma se modeleza prin indoire o singura data intr-un sens, nu se revine si nu se incalzeste in flacara nici inainte, nici
dupa modelare. Modelarea se face cu clesti cu cap activ neted.
Croset cervico-alveolar deschis dental (cu bucla)
Se recomanda pe dintii cu retentivitati mari si implantare parodontala slaba. Segmentul elastic (bula) este lung.
Segmentul dentar este in zona subecuatoriala, segmentul elastic (Z, S, V) este la distanta de mucoasa, iar extremitatea
libera este spre dintii restanti.
Croset cervico-ocluzal deschis dental
Se recomanda pe dintii cu convexitate vestibulara redusa. Segmentul dentar este in contact cu toata fata
vestibulara, de la colet la marginea ocluzala si are 2 zone: subecuatoriala (in partea retentiva, traiect paralel cu festonul
gingival si extremitatea libera orientata catre dintii vecini) si supraecuatoriala (traiect oblic spre marginea vestibulo-
proximala si se intoarce, ajungand pe fata proximala sub creasta marginala; de aici se orienteaza spre creasta alveolara
si incepe segmentul retentiv, plasat sub dintii artificiali sau in versantul vestibular al seii).
Croset cervico-ocluzal deschhis edental
Segmentul dentar este ca la cel deschis dental, dar extremitatea libera este orientata catre spatiul edentat. Se
indica la edentatiile terminale, cand intre dintele stalp si dintele vecin exista spatiu rezultat in urma migrarii. Prin
traversarea arcadei, se poate mari spatiul dintre dinti si poate reprezenta un punct de supracontact pentru dintele
antagonist.
Prin combinarea celor 2 tipuri anterioare de croset, se obtine un croset bidentar (pe 2 dinti vecini).
Croset proximal cu patrice
Este compus din: ansa de sarma (pe fata proximala a seii) si patrice (proeminenta metalica, pe fata distala a
coroanei de acoperire). Se indica in edentatiile termino-terminale.
Croset Stahl (ocluzo-interdentar)
Segmentul dentar are extremitatea libera in forma de ansa oe fata vestibulara, sub punctul de contact a 2 dini
vecini, ajunge ocluzal, traverseaza arcda prin nisa masticatorie, iar pe fata orala patrunde in baza protezei. Se indica in
edentatiile uniterminale si unilaterale si se mai foloseste si la aparate ortodontice.
Croset inelar Jackson
Segmentul dentar incercuieste coroana pe toate fetele. Pe fata vestibulara, traiectul este orizontal,
subecuatorial, se indreapta spre marginile proximale, mezial si distal, traverseaza arcada prin nisele masticatoii, ajunge
pe fata orala in baza protezei.
Croset Adams
Pe langa cel Jackson, mai are douabucle la intalnirea portiunii vestibulare, orizontale cu portiunile proximo-
verticale.
Croset muco-alveolar
Nu are contact cu dintele, se aplica pe mucoasa. Se aplica pe mucoasa versantului vestibular al procesului
alveolar, daca este retentiv, in edentatiile termino-terminale maxilare. Este format din ansa dubla de sarma de wipla.
Nu este vizibil nici la pacientii care isi evidentiaza coletul si gingia.
Ansa de sarma este in contact lejer cu mucoasa procesului alveolar, dar apasa brutal pe mucosa vestibulara la
tendinte mai puternice de desprindere si produce dureri. Ansa asezata vestibular declanseaza contractia muschilor
buccinator si orbicular, favorabila pentru stabilitate.
 5. Elemente auxiliare de mentinere, sprijin si stabilizare:
- retentivitatea anatomica a campului protetic: creste alveolare, tuberozitati retentive,bolta palatina;
- musculatura orofaciala;
- adeziunea: apare datorita paralelismului dintre campul protetic si proteza intre care este saliva.

Proteza partiala acrilica este un corp fizic obtinut prin polimerizare, realizat pentru a restaura integritatea
arcadelor dentare. Se indica in edentatii subtotale, biterminale extinse, mixte si de hemiarcada.
Caracteristici:
- Se indica in restaurari provizorii;
- Lipseste pacientul de senzatia termica si gustativa;
- Transmite presiunile masticatorii muco-osos;
- Reduce spatiul limbii (prin grosime);
- Pot reduce troficitatea tesuturilor dento-parodontale la dintii restanti, mucoasa si os;
- Nu necesita aparatura costisitoare;
- Se realizeaza rapid;
- Se pot fractura, dar pot fi reparate;
- Se pot adauga dinti, daca edentatiile se extind;
- Se realizeaza din rasini acrilice.
Campul protetic: dintii restanti cu tesuturile parodontale, creste alveolare, bolta palatina, mucoasa linguala, jugala,
labiala.
1. Suportul dento-parodontal: totalitatea dintilor restanti pe arcada, impreuna cu tesuturile parodontale. Se poate
adapta, pentru reducerea P exagerate. Mentinerea si stabilitatea depind de:
- numarul dintilor restanti: este in corelatie cu repartizarea topografica. Dintii restanti repartizați in planuri diferite au
pozitie mai favorabila decat cei grupati, iar cei apropiati au rezistenta parodontala mai buna decat cei izolati;
- repartizarea topografica: pot fi intr-o singura zona sau mai multe, in planuri diferite, separati de brese de edentatie;
- pozitia de implantare: axele dentatilor sunt convergente spre apex la maxila si divergente la mandibula. Frontalii
superiori se inclina 5-10 grade cu orientare vestibulara, in zona incizala. Frontalii inferiori se inclina 2-3 grade incizal.
Molarii 1 si 2 maxilari se inclina vestibulo-distal, la mandibula linguo-mezial. In edentatii, la dintii restanti pot aparea
malpozitii secundare:
a) migrari orizontale: mezial sau distal. Se produc prin: inclinatie sau basculare (cu ax inclinat) sau translatie
axiala (se produce mai des mezializare. Incisivii se mexializeaza, premolarii se distalizeaza);
b) migrari verticale: se fac spre spatiul edentat. Se produc prin: egresiune (dintele inainteaza impreuna cu
procesul alveolar in directie ocluzala) si extruzie (dintele se deplaseaza fara procesul alveolar, vertical).
- morfologia coronara: se apreciaza pe modelul de studiu si este importanta pentru grupurile unde exista dinti restanti.
Sub ecuatorul coroanelor se pun segmentele elastice, iar in zona subecuatoriala neretentiva se aplica segmentele rigide
ale elementelor de stabilizare.
Pentru a plasa segmente pe mai multi dinti, se determina ecuatorul de implantare (un ax comun al dintilor
restanti, care nu corespunde cu ecuatorul anatomic al fiecarui dinte, din cauza inclinarilor). Dupa migrarea orizontala a
dintilor apare ecuatorul de malpozitie secundara = protetic. Dupa trasarea ecuatorului rotetic, fetele laterale se impart
in 2 zone: ecuator protetic-colet (subecuatoriala) este retentiva, se aplica rbatele elastice si ecuator-margine
ocluzala/incizala (supraecuatoriala) este neretentiva, se aplica segmentul rigid.
Zonele retentive sunt repartizate astfel:
a) molarii sup: fetele vestibular;
b) molarii inf: fetele linguale;
c) premolari: pe fetele vestibulare si orale, depinde de forma coroanei.
- valoarea parodontala: gradul de rezistenta pe care o are ditele in alveola, fara de fortele care tind sa il deplaseze. Este
determinata de:
a) implantarea osoasa;
b) morfologia radiculara (lungimea, grosimea si nr radacinilor);
c) troficitatea tesuturilor (incisivii sunt mai slab implantati).
- ocluzia.
2. Suportul muco-osos:
- fibromucoasa: acopera crestele alveolare si bolta osoasa, este aderenta la os:
a) bolta palatina: in 1/3 ant formeaza pliuri = rugi palatine, este zona activa fonetic si se remarca papila
retroincisiva; in 1/3 medie, pe linia medio-sagitala, acopera torusul palatin; in 1/3 post acopera un tesut submucos
adipos si cu glande secretorii.
b) crestele alveolare: la maxilar este mai groasa decat la mandibula. Nu suporta presiuni, dar se poate
comprima si sa revina la forma initiala (rezilienta mucozala).
c) mucoasa pasiv mobila (=neutra): inconjoara mucoasa fixa la periferia campului protetic: la maxila se afla in
fundul de sac vestibular si zona Ah – limita dintre palate, iar la mandibula in fundurile de sac vestibular si cel lingual.
 Mucoasa mobila continua mucoasa neutra, completeaza fundurile de sac si acopera formatiunile foarte mobile
(frenuri, obraji, buze, planseu bucal).
- oasele maxilare:
a) crestele alveolare: rezultatul transformarii procesului alveolar in urma extractiei. Forma si volumul depind
de: cauzele extractiei, varsta edentatiei, troficitate, varsta. Creasta neprotezata se supune atrofiei. Stabilirea factorului
osos se face cu Rx, evidentiind: tipul de resorbtie, largirea spatiului periodontal, ingrosarealaminei dura, aspectul
canalelor vasculare, trabeculele osoase, aspectul marginilor alveolare.
Zone valoroase dpv protetic sunt tuberozitatea maxilara si tuberculul piriform.
b) bolta palatina: valoare mai mare in edentatiile subtotale si biterminale extinse. O bolta mai mare prezinta
suport mai bun. Dupa configuratia in plan frontal, poate fi de la plana la foarte concava.