Difuzia Este procesul fizic de intrepatrundere a particulelor unei substante printre particulele altei substante. Difuzia este un proces cinetic ce are loc in dublu sens, este datorat agitatiei termice si are ca efect egalarea concentratiei sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o viteza de difuzie. Degi moleculele fluidelor au viteze foarte mari, viteza lor de difuzie este mica, pentru ca drumul parcurs de fiecare molecula este mic, ea suferind un numar mare de ciocniri cu alte molecule. Marirea vitezei de difuzie are loc prin cresterea temperaturii si a presiunii (la gaze). Viteza de difuzie este influentata si de masa moleculara a particulelor. Cu cat aceasta este mai mica, moleculele difuzeaza mai usor. De aceea, hidrogenul este cel mai difuzibil gaz. ox dc Expresia vitezei de difuziune este. ——=-—D-S-— ot al unde: dx - cantitatea de substanta care difuzeaza in unitatea de timp (dt) pe unitatea de suprafata S; D - constanta de difuzie; de - reprezinta variatia concentratiei pe unitatea de lungime dl; (-) - semnul minus indicd variatia concentratiei pana la echilibru. Osmoza si presiunea osmotica Definitie. Osmoza reprezinta difuzia unui solvent in solutie a in cazul a doua solutii de concentratii diferite, separate printr-o membrana semipermeabila, difuzia are loc de la solutia mai diluata spre cea mai concentrata. Punerea in evidenté a osmozei se face folosind o celula osmotica, ce const dintr-o palnie semisfericd cu coada lunga, pe circumferinta careia se leaga o membrana semipermeabila, naturala sau artificiala. Exemplu: in palnie se introduce o solutie concentraté de zaharoza in apa, hb apoi se scufunda palnia intr-un pahar cu apa. La inceputul experimentului, cele dou lichide sunt la acelasi nivel. Dupa cateva ore, lichidul urca in tubul palniei pana cand presiunea hidrostatica produsé__ este suficient de mare pentru a opri patrunderea apei prin membrana. inembranaDatorité osmozei, in solutie ia nasgtere o presiune care se opune tendintei solventului de a trece prin membrana semipermeabila in solutie. Aceasta presiune se numeste presiune osmotica (1). Definitie. Presiunea osmotica este presiunea care trebuie aplicata unei solufii ca sé opreasca patrunderea solventului in solutia sa prin membrana ce separa cele doué lichide. Definitie. Presiunea osmotica este presiunea suplimentara necesara realizarii echilibrului dintre solutie $i solvent. Presiunea osmotica este o masura a tendintei de diluare a solutiei. Ea se masoara prin diferenta dintre presiunea hidrostatica a solutiei p, si cea a solventului pur p,. TW=P,—P, T=pgh Tr — presiunea coloanei hidrostatice la echilibru Osmoza ilustreaza tendinta naturala, generala a tuturor sistemelor de a-si mri entropia, starea de dezordine si probabilitatea maxima.Tipuri de membrane O membrana semipermeabila este acea membrana care permite trecerea selectiva a particulelor. Membranele sunt sisteme geliforme a caror grosime depaseste dimensiunile moleculare si care poseda o anumita rezistenta la rupere. Datorité porilor foarte fini, membranele semipermeabile permit trecerea moleculelor mici de solvent (apa) dar opresc trecerea moleculelor mai mari de solut. animale (basici de porc sau peste) vegetale (foite de pergament) anorganice (membrane Traube, frite) organice (celofan) O membrana semipermeabila artificiala este cea de hexacianoferat II de cupru Cu,[Fe(CN),]. Obtinerea ei este relativ simpla. Un vas de portelan poros se umple cu o solutie de sulfat de cupru, apoi se scufunda ‘intr-o solutie de hexacianoferat II tetrapotasic: 2 (Cu + SO,2) + {4K* + [Fe(CN),]*} > Cu,[Fe(CN),] + 2(2K* + sO?) Hexacianoferatul I cupric ce precipita in porii vasului de portelan este © substanta gelatinoasa, bruna, insolubila in apa. Mai recent a luat amploare folosirea ca membrane a diferitelor tipuri de frite foarte subtiri, cu diametrul porilor de 0,7-10* m. Se folosesc si membrane de natura organica, macromoleculara, obtinute din esteri ai celulozei (de exemplu, acetatul de celuloza) sau din alcool polivinilic etc. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza, obtinut in conditii speciale (ce/ofan cu calitati speciale). Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide, esteri micsti de acetat - butirat de celulozd, amestecuri de acetat si nitrat de celuloza).