Franz Joseph al Austriei

Grijac Andrei
10F
Copilăria
Francisc Iosif s-a născut la Palatul Schönbrunn din Viena, fiind primul născut al
arhiducelui Francisc Carol Joseph (1802 - 1878), care era fratele mai tânăr al
împăratului Ferdinand I al Austriei. Mama lui a fost Prințesa Sophie Friederike Dorothée
Wilhelmine de Bavaria (1805 - 1872).
Pentru că unchiul său, împăratul Ferdinand, era bolnav psihic iar tatăl său nu era ambițios și
era în vârstă, tânărul arhiduce "Franzl", a fost crescut de mama sa ca un viitor împărat, cu
accent pe devotament, responsabilitate și sârguință. Franzl și-a idolatrizat bunicul, der Gute
Kaiser Franz, ca pe monarhul ideal, care a murit cu puțin înainte ca Francisc Iosif să
împlinească cinci ani. La vârsta de 13 ani a început cariera militară în rang de colonel în
armata austriacă. A preferat să poarte uniforma militară aproape tot restul vieții.
Francisc Iosif a avut trei frați și o soră: arhiducele Ferdinand Maximilian (1832–1867),
viitorul împărat al Mexicului; arhiducele Karl Ludwig (1833–1896) tatăl viitorului
arhiduce Franz Ferdinand de Austria; arhiducele Ludwig Viktor (1842–1919) și arhiducesa
Maria Anna (1835–1839), care a murit la vârsta de patru ani.
În urma demisiei prințului Metternich în calitate de cancelar, în timpul Revoluției din 1848,
tânărul arhiduce a fost numit guvernator al Boemiei la 6 aprilie, însă nu a preluat postul
niciodată. În schimb, Franz a fost trimis pe front în Italia, alăturându-se mareșalului
Radetzky; a primit botezul focului la 5 mai la Santa Lucia. Curând, arhiducele a fost chemat
în Austria, la mijlocul lui iunie fiind alături de familie la Innsbruck. La Innsbruck, Francisc
Iosif a întâlnit-o pentru prima dată pe verișoara lui primară, Elisabeta, viitoarea lui soție (pe
atunci, o fetiță de zece ani).
După victoria asupra italienilor la Custoza la sfârșitul lunii iulie, Curtea s-a simțit în siguranță
pentru a reveni la Viena, și Francisc Iosif a călătorit cu ei. Dar în termen de câteva luni,
Viena părea din nou nesigură iar în septembrie, Curtea a plecat din nou, de data la Olmütz, în
Moravia. Alfred I, Prinț de Windisch-Grätz, influentul comandant militar din Boemia, era
hotărât să-l vadă pe tânărul arhiduce cât mai curând pe tron. Se credea că un nou conducător
nu ar fi fost obligat să respecte guvernul constituțional cu care Ferdinand a fost obligat să fie
de acord, și că era necesar să se găsească un împărat tânăr, energic, pentru a-l înlocui pe
amabilul, dar debilul împărat.
La 2 decembrie, la Olmütz, prin abdicarea unchiului Ferdinand și prin renunțarea la tron a
tatălui său, Francisc Iosif a succedat ca împărat al Austriei, la vârsta de 18 ani. Numele de
"Francisc Iosif" a fost ales în mod deliberat, în onoarea unchiului lui îndepărtat și
împărat, Iosif al II-lea (1765-1790), care a fost considerat un reformator modern.

Domnia
La începutul domniei sale, Francisc Iosif a fost consiliat de noul prim-ministru, Felix
Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâștigarea puterii monarhice absolutiste și spre
obținerea unei poziții de forță în politica externă. Campanii militare au fost necesare
împotriva maghiarilor, care s-au răzvrătit împotriva autorității centrale habsburgice în numele
vechii lor libertăți. Francisc Iosif a abolit constituția din 1849 și și-a mărit atribuțiile
guvernamentale în 1852.
După 1850, Francisc Iosif a trebuit să accepte eșecurile politicii externe austriece: Războiul
Crimeei și ruptura de Rusia, precum și războiul cu Sardinia din 1859, împotriva Casei de
Savoia și a lui Napoleon al III-lea, când a fost învins în vestita bătălie de la Solferino.
Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la
constituirea statului dualist austro-ungar în 1867.
La 18 februarie 1853, la Viena, Francisc Iosif a scăpat cu viață din atentatul pus la cale de
János Libényi, un naționalist fanatic maghiar.
În 1878, în urma Congresului de la Berlin, Francisc Iosif a obținut administrarea fostei
provincii otomane Bosnia-Herțegovina, pe care o anexează în 1908.
Francisc Iosif a inițiat modernizarea Vienei, prin demolarea fortificațiilor vechii cetăți și
construirea celebrului bulevard Ringstrasse pe terenul eliberat.
Între 1848 și 1867, Francisc Iosif a fost ultima persoană care a ocupat funcția de mare
principe al Transilvaniei.

Încoronarea lui Francisc Iosif ca rege al Ungariei, 8 iunie 1867.

La 8 iunie 1867, la Buda, în Biserica Mátyás, Francisc Iosif a fost încoronat și ca rege
apostolic al Ungariei (1867-1916) și în această calitate a aprobat legea privind încorporarea
Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea
maghiară, prin crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria.
În 1873, Francisc Iosif încheie cu Alexandru al II-lea, țarul Rusiei și, ulterior, cu Wilhelm I,
împăratul Germaniei, Alianța celor trei împărați ca un acord consultativ între cele trei imperii.
În 1892 a aprobat renunțarea la vechiul sistem monetar bazat pe creițari, florini și taleri și
trecerea la un sistem monetar modern, compatibil cu cel al Uniunii Monetare Latine, bazat
pe coroana austriacă (divizată în 100 de helleri).
În data de 27 septembrie 1896 a inaugurat la Orșova (pe atunci, în Austro-Ungaria), împreună
cu regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei, canalul navigabil de la Porțile de Fier.
În aceeași zi a început o vizită oficială, de trei zile, în Regatul României.

Ultimii ani
În 1885, Francisc Iosif a întâlnit-o pe Katharina Schratt, actriță care i-a devenit metresă.
Relația lor a durat până la sfârșitul vieții sale și a fost tolerată de Sisi. Francisc Iosif a
construit vila "Schratt" în Bad Ischl pentru ea, și de asemenea, i-a dăruit un mic palat în
Viena.
După moartea fiului său Rudolf, moștenitor al tronului era nepotul său Arhiducele Franz
Ferdinand. Când Franz Ferdinand a decis să se căsătorească cu o simplă contesă, Francisc
Iosif s-a opus și a insistat că o căsătorie morganatică trebuie considerată nevalidă, în privința
ascensiunii la tron a viitorilor copii; nici măcar nu a participat la nuntă. După acest
eveniment, cei doi s-au displăcut profund și nu mai aveau încredere unul în altul. Franz
Ferdinand a fost asasinat în 1914.
Francisc Iosif I a fost martorul primilor 2 ani din războiul ce avea să pună capăt, printre
altele, și imperiului său. Împăratul a murit la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86 de ani,
la Palatul Schönbrunn și a fost înmormântat în Cripta Imperială din Mănăstirea Capucinilor
din Viena, după 9 zile, la 30 noiembrie. I-a succedat la tron împăratul Carol I al Austriei.
Motto-ul lui, ca suveran austriac, a fost: "Uniți întru putere" – nemțește: Mit vereinten
Kräften – latinește: Viribus Unitis.