Semnalul – reprezintă un proces fizic utilizat pentru transmiterea informaĠiei.

Orice semnal dispune de

parametri informativi úi parametri neinformativi. Există două categorii de semnale : x Semnale
analogice – se caracterizează prin faptul că valoarea parametrului informativ poate lua un úir continuu
de valor

Semnale numerice – se caracterizează prin faptul că valoarea parametrului informativ poate lua un úir
discret de valori

Un caz particular al semnalelor numerice sunt semnalele binare, care pot lua doar două valori: nivelul
jos úi nivelul înalt. Semnalele sunt utilizate pentru transmiterea informaĠiei. Există trei metode de
transmitere a informaĠiei prin intermediul utilizării semnalelor binare: 1. Metoda potenĠ ială – unde cu
ajutorul unui semnal poate fi transmis 1 bit úi informaĠia transmisă are două stări posibile 0 sau
Metoda impulsurilor, adică informaĠia este transmisă cu ajutorul impulsurilor dreptunghiulare.Metoda
dinamică – se utilizează la transmiterea informaĠiei la distanĠe mari printr-un canal. Semnalul se
transmite sub formă de pachete de semnale

Dispozitivele numerice – reprezintă dispozitive radioelectronice destinate pentru prelucrarea

semnalelor numerice în conformitate cu un anumit algoritm. Toate dispozitivele numerice pot fi divizate
în două categorii: I. Dispozitive numerice cu structură fixă – acestea sunt aúa dispozitive numerice la
care algoritmul de prelucrare a informaĠiei este determinat de structura internă a dispozitivului. II.
Dispozitive numerice programabile – acestea sunt aúa dispozitive numerice la care algoritmul de
prelucrare a informaĠiei este determinat de programul utilizatorului

Toate functiile logice se împart în 2 categorii: 1.FuncĠii logice elementare – sunt funcĠii logice ce
conĠin o singură operaĠie logică. 2.FuncĠii logice compuse – sunt funcĠii logice ce conĠin mai multe
operaĠii logice

Se cunosc următoarele moduri de definire ale functiilor logice: a) Forma algebrică a functiei – prezintă o
expresie algebrică ce constă din operaĠii logice:b) Metoda tabelelor de adevăr – funcĠia logică se
defineúte sub forma unei tabele ce conĠine toate combinaĠiile posibile ale variabilelor de intrare úi
valorile funcĠiei care le corespund: Metoda circuitelor logice (metoda grafică) – funcĠia logică se
defineúte printr-un circuit alcătuit din elemente logice. 4. Diagrame în timp. FuncĠia logică se defineúte
prin reprezentarea evoluĠiei în timp a semnalelor de intrare úi de ieúire.

FuncĠii logice elementare

1. Negarea logică (funcĠia logică NU). Este o funcĠie care conĠine o singură variabilă de intrare.
În cazul negării logice valoarea semnalului de la ieúire va fi întotdeauna valoarea inversă a
semnalului de intrare
2. În cazul conjuncĠiei logice la ieúire se va obĠine ,,1” logic numai atunci când toate variabilele
de intrare vor avea valoarea ,,1” logic, în rest se va obĠine ,,0” logic. Toate modurile de definire
a conjuncĠiei logice pentru cazul când sunt doar două variabile de intrare
3. Negarea conjuncĠiei Conform relaĠiei la ieúire se va obĠine ,,0” logic numai atunci când toate
variabilele de intrare vor avea valoarea ,,1” logic, în celelalte cazuri la ieúire se va obĠine ,,1”
logic.
4. Negarea disjuncĠiei În cazul funcĠiei SAU-NU la ieúire se va obĠine ,,1” logic numai atunci când
toate variabilele de intrare vor avea valoarea ,,0” logic, în rest la ieúire se va obĠine ,,0” logic.

Demonstrarea egalităĠilor de mai sus poate fi efectuată în două moduri: a) Metoda transformărilor
echivalente – conform căreia se efectuează transformări echivalente ale păUĠii drepte, stângi sau ale
ambelor păUĠi până la obĠinerea unei identităĠi. b) Metoda inducĠiei perfecte – conform căreia se
alcătuiesc tabele de adevăr pentru ambele SăUĠi ale expresiei. Dacă ele coincid, expresia este
adevărată.
Formele canonice prezintă niúte forme speciale ale funcĠiilor logice ce permit de a efectua unele
aplicări practice. Se utilizează următoarele forme canonice: a) DisjuncĠia elementară (sumă logică
elementară) – reprezintă disjuncĠia variabilelor cu sau făUă negaĠie.

b) ConjuncĠia elementară (produs logic elementar) – reprezintă conjuncĠia variabilelor cu sau făUă
negaĠie

c) Forma disjunctivă normală FDN – reprezintă disjuncĠia conjuncĠiilor elementare

d) Forma conjunctivă normală FCN – reprezintă conjuncĠia disjuncĠiilor elementare

e) Forma disjunctivă normală perfectă FDNP – reprezintă o FDN în care fiecare conjuncĠie conĠine
toate variabilele funcĠiei. Numărul de variabile ale funcĠiei reprezintă rangul funcĠiei

f) Forma conjunctivă normală perfectă FCNP – reprezintă o FCN în care disjuncĠiile conĠin toate
variabilele funcĠiei

Pentru a obĠine FDNP, în tabela de adevăr se aleg rîndurile în care funcĠia y are valoarea 1. Fiecărui
rând ales îi corespunde o conjuncĠie în care variabilele intră cu negare dacă au valoarea 0 úi făUă
negare dacă au valoarea 1.

Pentru a obĠine FCNP, în tabela de adevăr se aleg rîndurile în care funcĠia y are valoarea 0. Fiecărui
rând ales îi corespunde o disjuncĠie, în care variabilele intră cu negare dacă au valoarea 1 úi făUă
negare dacă au valoarea 0.

Prin minimizarea funcĠiilor logice se înĠelege aducerea funcĠiei logice la una din cele mai simple forme
posibile. Aceasta permite de a obĠine cea mai simplă structură a dispozitivului numeric proiectat, de a
micúora dimensiunile lui, numărul de microcircuite utilizate, consumul de energie. Minimizarea poate fi
efectuată prin cîteva metode: 1) Metoda transformărilor echivalente – conform căreia se efectuează
transformări echivalente ale funcĠiei logice folosind proprietăĠile operaĠiilor logice. 2) Metoda
tabelelor Karnaugh

Regulile de alcătuire: a tabelului Karnaugh - contururile trebuie să fie dreptunghiulare úi să conĠină 2K

celule, k=0,1,2,… - numărul de contururi trebuie să fie minim, iar suprafaĠa lor maximă; - o celulă poate
intra în mai multe contururi; toate celulele cu valoarea dată a funcĠiei trebuie Vă intre măcar într-un
contur; - celulele opuse de la marginile tabelei se consideră vecine

Se alcătuieúte funcĠia minimizată. De exemplu pentru FDN, fiecărui contur îi corespunde o conjuncĠie
ce conĠine acele variabile, care nu-úi schimbă valoarea pentru celulele conturului. Variabila intră făUă
negare dacă are valoarea 1 úi cu negare dacă este 0 .Iar pentru FCN , fiecărui contur îi corespunde o
disjuncĠie în care intră acele variabile, care nu-úi schimbă valoarea pentru celulele conturului. Variabila
intră făUă negare dacă are valoarea 0 úi cu negare dacă are valoarea 1.

Minimizarea funcĠiilor logice necomplet definite. FuncĠiile logice necomplet definite sunt acele
funcĠii, pentru care tabela de adevăr conĠine mai puĠin de 2n combinaĠii ale variabilelor de intrare.
Aúa funcĠii logice se utilizează în cazul descrierii modului de funcĠionare a unor dispozitive pentru care
lipsesc unele combinaĠii ale semnalelor de intrare. Pentru aceste combinaĠii, valorile funcĠiei nu sunt
cunoscute úi ele nu se introduc în tabela de adevăr. Minimizarea funcĠiilor logice necomplet definite are
următoarele particularităĠi:

Dispozitivele numerice (digitale) combinaĠionale pre-zintă dispozitive numerice pentru care semnalele
de ieúire într-un moment dat de timp depind numai de semnalele de intrare în acel moment de timp úi

nu depinde de starea sa precedent. Descrierea funcĠionalităĠii unui dispozitiv digital combinaĠional

poate fi realizată prin: - metoda algebrică – se alcătuieúte un sistem de ecuaĠii logice care determină
dependenĠa tuturor semnalelor de ieúire de cele de intrare pentru dispozitivul dat: - metoda tabelară –
se alcătuieúte un tabel de adevăr care conĠine toate semnalele de intrare úi de ieúire metoda circuitului
logic alcătuit din elemente logice úi care are n intrări úi m ieúiri.

Dispozitivele digitale combinaĠionale în dependenĠă de domeniul de utilizare se împart în două

categorii: - Dispozitive digitale combinaĠionale tipice – dispozitive cu un mod de funcĠionare standard,
ce se produc sub formă de microcircuite integrate úi pot fi utilizate după necesitate la proiectarea
dispozitivelor numerice.- Dispozitive digitale combinaĠionale specializate sunt dispozitive ce au un
algoritm special de funcĠionare úi se elaborează după o metodică specială. Ele se proiectează pe baza
dispozitivelor digitale combinaĠionale tipice úi se utilizează în domenii special

Decodificatorul prezintă un dispozitiv digital combinaĠional utilizat pentru transformarea unui cod binar
regulat într-un cod unitar. Între n úi m există relaĠia n <=2m d . Dacă n =2m atunci decodificatorul este
complet, iar dacă n <2m decodificatorul este necomplet. Conform structurii interne decodificatoarele
se clasifică în: - Decodificatoare liniare; - Decodificatoare piramidale; - Decodificatoare
dreptunghiulare

Decodificatorul liniar structural este cel mai simplu. Dacă acesta conĠine 2 intrări, atunci legea de
funcĠionare exprimată în forma tabelului de adevăr

Avantaje decodificatorului liniar constau în structura simplă úi viteza de lucru mare. Aceasta din urmă
se datorează faptului că semnalul de la intrare trece printr-un singur element logic, timp de reĠinere a
semnalului este mic úi este egal cu timpul de reĠinere a elementului logic. Neajunsul decodificatorului
liniar constă în faptul că la creúterea numărului de intrări apare necesitatea utilizării elementelor ùI cu
un număr mare de intrări.

Decodificatorul piramidal permite de a înlătura neajunsurile celui liniar pe baza modificării structurii.
Tabelul de adevăr ce exprimă legea de funcĠionare a decodificatorului cu 3 intrări

Avantajul decodificatorului piramidal constă în faptul că se utilizează elemente ùI cu 2 intrări. Din punct
de vedere tehnologic decodificatorul piramidal este mai avantajos. Neajunsul acestuia îl prezintă viteza
de lucru mai mică, deoarece semnalul de la intrare până la ieúire trece prin două elemente logice úi
respectiv timpul de reĠinere este dublu comparativ cu structura liniară

Decodificatorul dreptunghiular îmbină viteza de lucru mare a decodificatorului liniar cu avantajele

tehnologice oferite de decodificatorul piramidal. Acest decodificator se foloseúte când numărul
intrărilor e mai mare ca 4

Multiplexoarele prezintă dispozitive digitale combinaĠionale utilizate pentru selectarea cu ajutorul unui
cod binar de comandă a unui semnal numeric de date din mai multe semnale úi transmiterea acestuia
pe un singur canal. Între n si m există relatia m <=2n . Multiplexorul îndeplineúte funcĠia unui
comutator mecanic în care rolul contactul mobil este realizat de intrările de comandă.

Demultiplexoarele prezintă dispozitive digitale combinaĠionale utilizate pentru transmiterea unui

semnal de intrare pe unul din câteva canale de ieúire. Selectarea canalului de ieúire se efectuează cu
ajutorul unui cod de comandă. Între núi m există relaĠia m<=2n .

Sumatorul prezintă dispozitiv digital combinaĠional utilizat pentru efectuarea operaĠiilor de adunare în
sistemul binar de numeraĠie. El se utilizează în dispozitivele de calcul ce efectuează operaĠii asupra
datelor. Conform structurii interne sumatoarele sunt de două tipuri: 1. Sumatoare elementare –
dispozitive pentru efectuarea adunării a două numere a câte un bit. 2. Sumatoare complexe –
dispozitive pentru efectuarea adunării a două numere de mai mulĠi biĠi. Acest tip de sumatoare se
realizează pe baza sumatoarelor elementare

Sumatoare elementare sunt dispozitive digitale utilizate pentru efectuarea adunării a două numere
binare a câte un bit (de o poziĠie).
Sumatoare complexe sunt dispozitive digitale utilizate la efectuarea operaĠiei de adunare a două
numere de mai mulĠi biĠi în sistemul binar. Ele sunt realizate pe baza sumatoarelor elementare úi se
utilizează atâtea sumatoare elementare câĠi biĠi au numerele adunate. Pentru studierea acestui tip de
sumatoare vom analiza un caz particular când sumăm 2 numere A úi B a cîte 3 biĠi fiecare. Deci
A=a1a2a3, B=b1b2b3

Neajunsul principal a acestui tip de sumator este timpul mare de reĠinere a semnalului cauzat de
transferul consecutiv între sumatoare. Acest neajuns este înlăturat în sumatoarele cu transfer paralel în
care semnalele de transfer se formează concomitent în toate sumatoarele cu ajutorul unui circuit
special.