În secolul al 17-lea, Thomas Hobbes a folosit termenul de
individ pentru prima dată în lucrarea “Leviatan”, iar mai mulți indivizi formau societatea, care își dădeau puterea unui suveran printr-un contract social. John Locke a preluat ideile lui Hobbs și considera că oamenii nu renunță la drepturile naturale în momentul în care își deleagă puterea suveranului. În lucrarea “Eseu despre guvernare” John Locke a denunțat principiul separării puterilor în stat și considera că un drept inalienabil este cel la proprietate, ce era în strânsă legătură cu dreptul la muncă. Proprietatea este o garanție a libertății, ea nedispărând prin muncă. Principiul separării puterilor în stat a tost înființat de Charles de Montesquieu, în lucrarea “Despre spiritul legilor”. Nu există o separare clară între cele 3 puteri. Fiecare putere putea controla activitatea celeilalte puteri. Charles de Montesquieu a enunțat de ideea de partid politic. În secolul al 18-lea Jean-Jacques Rousseau a scris “Contractul social”, în care dezvoltă ideea contractului dintre oameni și cei care guvernează. În secolul al 19-lea Alexis de Tocqueville a călătorit în SUA și a observat sistemul politic american. Însemnările din călătorie au apariția cartea “Despre democrație în America” (1835). În concepția lui Tocqueville, democrația americană reprezintă, în primul rând, o stare socială definită prin egalitatea condițiilor. O altă caracteristică a democrației americane este reprezentată de instituțiile specifice și de legătură dintre societatea civilă și instituțiile politice. În decursul istoriei au fost scrise documente în care au fost menționate drepturi și libertăți cetățenești ale omului: - 1679 – habeas corpus: orice persoană este nevinovată până la proba contrarie - 1689 – Declarația Drepturilor: separarea puterilor în stat - 4 iulie 1776: declarația de independență a coloniilor din America de Nord - 26 august 1789: declaraţia drepturilor