ae sit iG a Ke “Tags rercapitolul 1 Trasura in care sedea, intre slujnica Margot si mar- chizul d’Andijos, era impodobita cu pernute imbricate in m&tase scumpa, dar Angelica nu se putea bucura de un asemenea lux, cu care nu era obignuit’. Nu inchisese un ochi toat& noaptea. Inc mult timp dupa intimpla- rea din suri, rimasese la banchet, fara s& se clinteasca de pe locul ei, raspunzindule politicos invitatilor care se mai fineau pe picioare gi veneau fie so laude pentru minunata petrecere, fie si-gi ia rimas-bun. Cand in sfar- it se putuse retrage, nu mai avu timp decat s& se schim- e, fra si primeascé ragazul vreunei clipe de odihna. Se'apropia momentul pleca Ohiceiul era ca proaspetii inauritei #4 plece pe furis, ca si scape de vacarmul general, asa c& gentilomii din sud se smulsesera plini de curaj din moleseala hetiei ca sigi incalece armésarii si sisi adune oamenii, incolo- nandu- pentru drumul de intoarcere. Asgadar, tulburata inca de scandalul pe care il starnise intimplarea ei nefericita cu Nicolas, Angelica isi luase rimasbun de la ai ei, ascungi in intuneric, indaratul pottierelor. Trisura, trasi de patru cai vanjosi, se clatinase gi scArtdise trec4nd podul mobil, apoi incepu sa strabata, tot mai repede, pacla deasa care plutea deasupra cam- piei intunecate. Angelica stia c& parisea Monteloup pentru tordeau- na, dar nu avea putere si se gindeasca la asta. Din cind in cand, o amintire facea sti arda obrajii. Din cauza matusii Jeanne, babatia aia nebuna, Guillaume Litzen © vazuse, pe ea, pe Angelica, tavaliti in fan de un valet. Imaginea ii stitnea deopotriva rusinea si furia. Mai mule, se simyea sfasiatt de o senzatie aproape dureroasi de neimplinire si, mai ales, de infrangere. Ceea ce visase sa obtina lasandu-se tn voia acelei dorinte8 ‘Anne Golon silbatice nu se intimplase. Va fi oferita pe tava, fecioa- 14, acelui barbat infiorator, pe care fusese nevoita sad primeasc& cle sof. Nu reugea si scape de sentimentul de ciuda pe care il purta matusii Jeanne. “ Batrana nebuni si rea! A reusit sisi calculeze la fanc lovitura!* Cand se cripa de ziua, Angelica incepu si se dezmeti- ceasea, intelegand mai bine ce i se intimpla, Pleca, Pleca! Parisea Monteloup pentru totdeauna. Dar era inca pe piméntul natal. Patru trisuri si doua ‘cArufe ticsite inaintau pe drumul spre Niort. Angelicai fi venea greu 4 creada c& toata nebunia asta, ingiruirea de cai si de vizitii, ripetele asurzitoare gi osiile care scat- taiau, toate erau in onoarea ei. Atita colb starnit pentru domnigoara de Sancé, care nut avusese niciodata alti es- corta decat un batran mercenar inarmat cu o sulifa, ise parea de neimaginat. Servitorii, lacheii, valeyii, slujnicutele si muzicantii se ingrimadisera in cele doud carute mari, la un loc cu bagajele. Pe drumul scaldat in lumina, printre livezile in floa- re, putea fi vizut trecind alaiul acelor chipuri rumenite de soare. Rasetele, cantecele i zdringanitul de chitare lssau in urma lor, odata cu mirosul de balegar, senzatia c& sunt lipsiti de griji. Copii ai Sudului care se intorceau in finuturile lor insorite, unde plutea pretutindeni in aer mirosul de usturoi si de vin. Singurul din acest grup vesel care nu pirea a se simti in largul lui era jupan Cle- ment Tonnel. Angoiat numai pentru siptimana nuntii, ti rugase sa aiba bunatatea de ad duce pana la Niort, ceea ce Lar fi scutit sisi plateasci un insofitor. Dar inci din seara in care facura primul popas, majordomul veni so caute pe Angelica, Se oferea si rimana in serviciul ei, fie ca majordom, fie ca valet personal. li povesti ca la Paris fusese in slujba catorva seniori si le insira numele. Dar cand sa intors la Niort, locul lui de bastina, ca si rezolve cu o mostenire lasati de tatil lui, micelar, igi gisise locul ie de un intrigant. De atunci, tot cau ta o casi onorabil& si cu un oarecare rang, pentru agi Angelica. Logodnica vanduta 9 face din nou meseria. Discret si blind din fire, Clément intrase in gratiile slujnicei Marguerite. Dupa parerea ci, noul valet, atat de stilat, avea si fie primit din toata inima la palatul din Toulouse. Domnul conte se ineon- jura de oameni de toate felurile gi de toate rasele, care nici macar nu-i ficeau datoria, Toata ziua trandaveau la soare, iar cel mai lenes dintre toti eta chiar intenden- tul Alfonso, care avea sarcina sii conducs. ‘Asa ci Angelica il lua in slujba ei pe jupan Clé- ment. Fara sisi dea seama de ce, o intimida, dar ii era Tecunoscitoare pentru ci vorbea normal, adici fard accentul acela ingrozitor, care incepea so scoati din rabdari. La urma urmei, acest om rece, cumpinit, aproa- pe prea indatoritor in respectul gi atentiile lui, acest ser- vitor care ieri era inc un necunoscut insemna pentru a, in exilul ei indepartat, ginutul natal. ‘La Niort, unde igi trasera sufletul vreo dows zile, ca si adune tot ce era necesat pentru o lungi cilatorie, Angelica asisti la incircarea altor butoate de vin fin, scoase din depozitul inchiriat pe cheiul raului Sévre, care strabatea oragul, Fura incarcate intro cfrutf, tras de doi armasari puternici, suri cu pete albe, rasa aceea de Poitou, ale carei calitati le liudase candva Molines, fi vazu luand-o la trap, greoi si cadentat, pe acelasi drum pe care il urmase in ajun, inainte de a ajunge la Niort. -Asta pentru placerea familiei dumneavoastra, ii aminti marchizul d’Andijos, mai entuziast ca niciodata. ‘Vazind atunci ca butoaiele se intorceau la Monte- loup, unde gazdele de la castel si satenii continuau si se distreze si sa palavriigeascd, band in sinatatea ei, An- gelica pricepu c& ceva se rupea pentru totdeauna intre ea gi ai sai. Micar igi stirutase tatal, aflat printre siluetele tulburi care se adunasera in jurul ei in ultimul moment? Dar cel mai tare ii sfasia inima ca plecase supiirata pe toata lumea. Sau, mai degraba, era invers. Printr-o nedrej tate de neimaginat, toti erau suparafi pe ea: doica ale c&rei presimtiri sinistre nu voise s& le asculte pana la ca- pat, Hatranul Litzen, mai revoltat decat propriul ei tata.10 ‘Anne Golon daca ar fi aflat de scandalul care ameninta sti ndruiasca toate sperantele! Angelica, si nu mai faci niciodata aga ceva!", iar fi spus el. Dar Pulheria? Si copiii? li sa- rutase oare? Deacum tnainte era singura. Margot si slujnicele no scipau din ochi, mereu alaturi de ea, avand griji sii faci toate poftele si stri- duinduse s-o amuze sau sii raspund la intcebari, Dar Monteloup era pierdut. ‘Vazand-o trista, in picioare la marginea cheiului, pri- vind luntrile din mlastini, care trageau la mal dupa ce urcasera raul, marchizul d’Andijos, incercind sii ghi- ceasc& doringele, ti suger ci poate iar placea sa calato- reasca pe apa pand in faurule meridionale, aga cum ti povestise ci se obignuia pentru transportul marfurilor delicate. $i Dumnezeu fi e martor cf, insofind-o pind in departatele tinucuri din Toulouse, se va stradui sii confere tot confortul posibil Dar calitoria de intoarcere pe apa presupunea doud pericole, In primul rind, dincolo de coastele din Saintonge si Bordeaux, navigatorii erau nevoiti st infrunte Golful Gasconiei, despre care se stia ci e maturat de furtuni, In ceea ce priveste pericolul pe care il reprezentau pira- tii barbari din Alger sau de pe coasta marocana, dac o incdrcatura de spirtoase, vinuri sau alcool nu-i atragea deloc, pentru c& religia acestor oameni le interzicea s& bea, nu la fel stateau lucrurile cind venea vorba despre capturarea unei tinere femei a carei frumusete era vesti- tA in incregul tinut. Din acest motiv, contele de Peyrac le recomandase cat se poate de clar s& se intoarcd pe uscat, chiar asa desfundate cum erau drumurile, intro regiune unde armatele bantuisera ani intregi, daci nu cumva o mai faceau si acum. Erau ultimele zyacniri ale Frondei. =Dar suntem bine inarmati i stim si ne batem, o linisti Andijos, temandusse ca o speriase pe Angelica, Aceasta se stradui si-i zimbeasca, fara s& cread’ prea mult in explicapiile lui. De fapt, daca era dupa ea, ar fi preferat acel mijloc de calatorie. Lar fi plicut si coboare ‘Angelica. Logodnica vanduté 1 6 pe raul ,ei“, de-a lungul mlagtinilor ,,ei* i, apoi, desco- perind oceanul pe care nul vazuse niciodata, 88 urce pe o nav cu panzele in vant. Imaginea aceea ii dadea 0 senzatie de evadare. Nuse putea impiedica sa spere ca se va intampla ceva care so scape din ghearele destinului. Dar iat c& veni gi ziua cAnd se vazu nevoita s4 urce din now in trisura, si convoiul se puse in migcare, in- sotit de tne& patru cikireti inarmagi cu lancii, rocmigi ca sii sperie pe eventualii riufacatori care lear fi putut iesi in cale. Dupi ce au trecut de Niort, capitala mlastinilor din Poitou, lisand in urma donjonul sau greoi, negru ca taciunele, echipajul doamnei de Peyrac o porni in grabi spre tiramul soarelui. Drumurile nu pireau chiar atat de desfundate $i pline de pulbere pe cit se spunea. Caii, schimbati des, inain- tau repede si parea sa le plact si mearg’ in fruntea unui alai care se anunfa din departare cu sunet de trambite, si, in trecerea sa, starnea ovafii si urale. Cand mergeau mai incet sau ficeau popas, muzicangii cApéragi intruna dintre c&rute incepeau si cAnte, iar conversatiile dintre localnici si drumetii nostri se legau cu usuringa. Angelica nu avea scipare. Tot ce se intimpla era cu un rost. Goana cailor, targurile si oragele prin care tre- ceaui, toate erau cu un rost. Acela de ao purta spre un sof, contele de Peyrac pe numele sit, urat gi schiop, care prepara potiuni magice! Uneori i se intimpla sa atipeasc&, i atunci i se arita in vis cheia de aur ce des- chidea o incapere unde ziceau cadavrele mai multor fe- mei care muriseri dupa ce un demon le facuse farmece. Cand se trezea, simyea o nevoie tot mai puternica de a respinge soarta catre care o tarau. Nu va fi asa. Ceva se va intimpla. Intro zi, spre amiaz, alaiul poposi la o rispantie, de data asta pustie, si coborara cu tofii din trasuri si din ca rufe. Peisajul nu mai era ca altadaté. De jur imprejur nu se vedeau decat siruri de araci si butuci de vigs-de-vie.12 ‘Anne Golon ~Pacat ci nu-i vremea strugurilor, tare ag mai fi man- cat eftiva ciorchini inca steopiti de rou’, spuse cineva, ~Incetati! striga Andijos. Nu uitagi ci, in locurile acestea, vita este sfinta, si orice chiorchine furat se pla- teste ctl o ureche taint. In departare se ztreau turnurile si clopotnijele unui orag. Bordeaux! Un lacheu aduse un fotoliu pliant, din panza, si i agezi la umbra unui copac mare, care arunca peste ris pantia scaldata de soare o umbra binefacitoare, ~Luati loc, doamna. Dar Angelica nu avea nici un chef si se aseze. Se stra duia si ingeleaga ce vorbeau Andijos si prietenii lui, care, intre ei, nu foloseau decat disleerul lor din sud. ~Doamni, trebuie si facem un drum ping tn orag, ti spuse Andijos. Nu vi ingrijorati! Se poate ca discufiile noastre cu autoritigile s4 dureze cAiteva ceasuri. $i adunand un grup de cilaregi, ineadragi de doi sau trei arcasi, pornira la drum. ‘Angelica se plimba de colo-colo, fericiti c& poate s&-gi dezmorteasca picioarele, s& mediteze gi chiar si-gi ia gindul de la griji. fi trecu prin minte c& ar putea si sari pe un cal si si fuga, dar isi alunga repede acel ind. Topi, setvitorii, vit, soldadi, 1 ardtau 0 afen- fie respectuoasa, dar cei mai multi dintre ei erau calare sinu lear fi fost greu s-o ajunga din urma. Isi dadu sea- ma si ci nici unul dintre ei nu iar intelege purtarea, Saar revolta, s-ar speria. Ar considera-o nebuna. Nu aga trebuiau st se petreaca lucrurile. Trebuia si giseascd osolutie. iba de colocolo, aruncand din cand in cand cate o privire spre orag. Bordeaux! Cateva amintiri ti reveneau in minte. Uneori, in timpul anului, stareta ursulinelor primea vizita cditorva gentilomi, Acestia, majoritatea rude deale ei, veneau séi aduca vesti, din dorina de a o tine la curent cu ce se petrecea dincolo de zidurile manistirii unde calugaritele si elevele lor se aflau la adapost, depar- te de vacarmul lumii gi al bataliilor. Angelica. Logodnica vandurdt 13 Dup’ astfel de vizite, starega le stringea tn jurul ei pe elevele mai mari. Considera ca aceste tinere, hi razite sh se marite - darar Domnul! - cu personaje importan- te, trebuie si fie la curent cu evenimentele in care erat amestecati cu siguranta gi viitorii lor sori. $i, cu cat nu- mele era mai important, cu atét mai rasunaitor era 2in- ginitul armelor, dar si larma intrigilor politice, precum sia tradarilor de neiertat care tiscau si se proiecteze pe fundalul nungilor pe care fetele le visau intotdeauna senine, linistitoare din punct de vedere material gi - de ce nu? ~ celebrate in prezenta regelui. Trebuia si i se recunoasca staretei un merit, si anume acela ci nut era de acord cu tulburarile starnite de Fronda, Regele era trimisul lui Dumnezeu. El, si nu altcineva, acest copil incoronat, Ludovic al X1V-lea, atat de astep- tat de popor, incat fusese numit Darul lui Dumnezeu. Pentru stareta, toti, fie ei printi, parlamentari sau oameni de rind, care voisera sii uzurpe tronul, meri tau s& ajunga in infern, Dar nu trebuia uitat c& tocmai Tnvantiel dertlaboaic @ trasscrs se ditingsu aoc nerelor nobile, iar unii dintre ei isi culegeau laurii in randul taberei vrijmaye, ceea ce insemna, pentru viata lor viitoare, caderea in dizgratie. Aga cA era mai bine ca fetele si stie dinainte. Nu era inc’ totul batut tn cuie, ‘Asa c& tinerelor fete li se insirau de fiecare dati orase- le revoltate, printre care, in repetate rinduri, se afla si Bordeaux. Mult vreme britanic, Bordeaux era un ‘oras care se voia independent. Ciocnirile lui cu puterea erau numeroase, iar unele dintre ele nu erau mai vechi de un deceniu. Micul rege in varstt de doisprezece ani varsase lacrimi amare sub meterezele oragului Bordeaux, unde se refu- giasers Condé si fratele lui, Conti, si de unde ploua cu salve de tun. Unuia dintre tovarasii din copilarie care il surprinsese plingind fi spusese: ,Va trebui ca intr-o 2i sii facem pe nemernicii Astia si plateasca!" Tn cele din urma, Angelica se ageza pe fotoliul pliant si primi o limonada, minunat de racoritoare. Nu sctipa nici o clip’ din ochi, dincolo de coasta, silueta orasului, abia conturata in luminile tremurande.4 Anne Golon Tot la Bordeaux se refugiase si Anne-Genevieve de Longueville, iubita fragilor Condé, cea care ii atraisese pe amandoi in revolta impotriva regelui, a regineima- ‘ma sia lui Mazarin, 4 ‘Angelica zambi la o amintire placuta: vizita la mar- chizul du Plessis-Belliére si povestile lui extravagante. Levorbise despre cea care inspirase Fronda, femeia cu ochii ca turcoazele, ducesa de Longueville, aclamata de locuitorii Parisului cand if prezentase pe treptele primariei pe bebelugul abia niscut, ai cirui nasi erau magistratii municipali, ceea ce ii adusese numele de Charles-Paris. Mai tarziu, refugiata si ea la Bordeaux, tnconjurata de membrii parlamentului rebel, pe care probabil ca i fermecase, printesa ceruse si ise trimi- 8 partea a opta a romanului Polexandre, despre care aflase ca aparuse la Paris, in pofida convulsiilor razbo- iului civil. Nar fi fost chiar aga de rau s& cada o vreme prizonie- 14 in mainile locuitorilor din Bordeaux. Orele treceau, asteptarea parea fird sfarsit. Soarele aluneca spre asfingit. Un nor de praf vesti intoarcerea cavalerilor. Angelica se ridici, pregititA si-i salute pe consilierii municipali din Bordeaux, oras liber. Dar nu se zireau decit Andijos si tovarasii lui. Punand piciorul pe pamant, veseli, isi trigeau, prie- teneste, palme pe spinare. ,Am reugit." Apoi isi facura aparitia dout ciruye burdusite, trase de catiti. Era o incdrc&tura de butoaie si butoiase pline cu o tarie renu- miti, Armagnac, pe care o capatasera ca dar in cinstea nungii contelui de Peyrac. Cu siguranga, astia nu erau oameni seriogil... Angelica triia o mare dezamigire. [si didea seama c&, tot timpul cit asteptase, igi facuse sperante ci ar putea ft capturata de bordelezi. Ceea ce ar fi oun totul,., Cel putin pentru o vremel... Nimeni nu iar fi putut reproga cA nu sia tinut promisiunea de a se mirita cu contele de Peyrac, promisiune facut’ intendentului Molines, ca sigi salveze familia, ‘Angelica. Logodnica vandura 15 Acum prea cA nimic nu mai putea si impiedice c&- latoria care o ducea, fir& putinta de impotrivire, spre acel personaj inspaimantator, unde va fi lasat& pentru totdeauna la mila lui. Se oprira s innopteze intr-un mic castel unde nu erau asteptagi, dar unde au fost primiti neintarziat. Popasul n-o ajura sa se simta mai bine, cu toate ca se striduia sa fact impresie bun’. gazdelor, care ii primise- r& cum stiusera ele mai bine. In timpul cinei, tovarasii ei povestira cu lux de amanunte prin ce peripetii trecu- sera pana s& le smulga bordelezilor comoara viticola de sase butoaie zdravene de vin si doua butoiage de tarie TeAmmugrec, eetaemexplica ptegeige lot acolo, SOBEL atit de tarzie, nereusind si mai ajung’ la popasul dorit, fn vreme ce doamna de Peyrac era obositi. Dar pentru baronul de la Braide si sofia lui, nobili de sara linistiti si, dupa cat se pirea, prea putin interesagi de distractiile’ mondene, prezenta lot era o incdntare. Erau un cuplu inci tan gi, cu sigurang’, aveau cativa corilsi care dormeau nestingherifi in pAtuturile lor de la etaj. Vorbira despre viti-de-vie si vinuri, si se gustara feluri de mancare in sosuri aromate, cu diferite ierburi: cim- bru, lamaioar& si busuioc parfumat peste fripturile de iepure si vanat de apa. ‘Degi se purtau extrem de amabil si participau la vese- lia generali, castelanii se dovedeau destul de intimidati de prezenta Angelicai, iar ea constata c& o priveau, din cAnd in cand, cn uimire, ha poate chiar eu mila. Cum nici marchizului d’Andijos nui seapase atitudinea so- tilor de la Braide, o trase deo parte pe Angelica si, in timp cei siruta mana in pragul camerei care ii fusese pregatita, ti sopti -Vestea cisatoriei contelui de Peyrac a tulburat in- treaga provincie... Ganditiva! Domnul si doamna de la Braide vor fi primii care vau vizut! Frumusejea dum- neavoastra ia orbit!... Dar-acum sau dumirit. Caci ni: meni nu se astepta la una ca asta de la un asemenea personaj... Casitorie!... Ha! El! Toati lumea sa intrebat