Simboluri şi simbolistică

Practici şi vrăji la mort

Dacă naşterea şi nunta sunt evenimente dorite şi aşteptate de fiecare

familie, motiv pentru care marcarea lor este pregatită din vreme, decesul
survine de cele mai multe ori pe neaşteptate, punând familia într-o situaţie
limită şi provocând mari dureri sufleteşti.
În cultura populară se vorbeşte despre deces, ca având şi alte valenţe, pe
urma lui putând să se realizeze o serie de practici, vrăji care de cele mai
multe ori nu aveau un scop benefic pentru comunitate.

Simion Florea Marian, etnolog si folclorist în lucrearea lui „ Înmormântarea

la români 1892”, vorbeşte despre nenumarate asemenea practici şi vrăji la
mort şi despre simbolistica lor.
Cu prilejul unor decese, se găsesc persoane care practică vrăji legate de mort
legându-se mai cu seama de obiectele folosite pentru pregătirea lui.
Este obligatoriu ca mortului să i se pună toate obiectele ce s-au folosit la
pregătirea toaletei lui în sicriu: pieptenele, acul cu aţă rămas de la cusut,
obiectele de ras, dar nu întotdeauna se respectă acest lucru.

Obiectele sunt de cele mai multe ori sustrase chiar de rudele apropiate pentru
a fi folosite în scopul efectuării unor vraji.

Dacă ai acul folosit pentru mort şi coşi ceva cât de puţin în hainele unei
persoane, fără ca persoana respectivă să ştie şi zici: „aşa cum nu se mişcă
mortul, aşa cutare să nu se poată insura sau mărita”, atunci respectivul nu se
mai poate căsători. Tot pentru a împiedica pe cineva să se căsătorească, cel
ce-şi doreşte acest lucru, ia de la persoana respectivă ceva, de obicei câteva
fire de păr şi le pune în sicriu sau în groapă unde se îngoapă mortul şi in
felul ăsta se leagă cununiile.
Pentru ca soţul beţiv şi rău de gură să se transforme în om de casă, se ia apa
din scalda mortului şi se stropşte mâncarea care se dă soţului astfel ca „aşa
cum nu poate mortul să vorbească, aşa să nu poată soţul să bea”.
Tot pentru înlaturarea viciului beţiei, se lua o bucata din toiagul de la mort,
se aprindea şi se stingea băutura soţului, de nouă ori.
Şi din părul mortului se fură, se taie mărunt şi se pune pe haina cuiva căruia
îi dor eşti răul şi „ aşa cum mortul nu înainteaza, aşa să nu-i meargă bine lui
cutare”.

Se zice că dacă ai legătura cu care au fost legate picioarele mortului şi o

păstrezi înodată, înseamnă ca ţii legate gurile vrăjmaşilor, iar dacă ai ac şi
pieptene de la mort, câştigi procesele dacă te judeci cu cineva.
Fetele în trecut îsi doreau să aibă ac de la mort pentru ca, atunci când
veneau feciorii la ele, punându-şi-l în brâu sau în pat, flăcăii nu se puteau
atinge de ele.

Pentru a scăpa de această vrajă, feciorul trebuia să facă şi el ceva, astfel că

feciorul care a fost vrăjit cu ac de la mort, la miezul nopţii, trebuia să
găureascu nouă punţi de trecut apa şi în felul acesta îşi revenea.
Dacă tot nu îşi revenea, se ducea să prindă trei pui mici de păstrăv, pe care îi
înghiţea de vii, zicând: aşa cum umblă puii de păstrăv repede prin apă aşa să
umble şi “şurubul” meu.

În prezent, credinţa în ceea ce simbolizează aceste acte în cadrul ritului de

trcere, s-a cam pierdut şi asta datorită procesului de marchtizare asupra
caruia este supus.
Astăzi este la modă incinerarea, organzarea ceremoniei ritualice de către
firme specializate de Pompe Funebre, ne prea mai existând un contact foarte
apropiat între defunct şi rude.